BICICLETĂ, biciclete, s. f. Vehicul cu două roți pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele și folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane. ◊ Bicicletă-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale. – Din fr. bicyclette.

bicicletă s.f. 1 Vehicul cu două roți așezate una în spatele celeilalte, dintre care cea din urmă este o roată motrice, pusă în mișcare, prin intermediul unui lanț, de două pedale acționate cu picioarele. ◊ Bicicletă-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acíonînd cîte o pereche de pedale. Bicicletă ergometrică v. ergometric. ◊ Expr. (fam.) A(-i) lua (cuiva) caii (sau boii) de la bicicletă = a nu avea ce-i face. 2 Fig. (iron.) Ochelari. Și-a pus bicicleta pe nas. • pl. -e. / <fr. bicyclette.

bicicletă sf [At: BACOVIA, O. 234 / Pl: ~te / E: fr bicyclette] 1 Vehicul pentru o persoană cu două roți de diametre egale, mișcarea produsă de două pedale fiind transmisă printr-un lanț roții din spate Cf velociped. 2 (Îs) ~ tandem Bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale. 3 (Pfm; îe) A(-i) lua (cuiva) caii de la ~ A nu avea ce-i face. 4 (Fig; dep) Ochelari.

BICICLETĂ, biciclete, s. f. Vehicul cu două roți, pus în mișcare prin două pedale acționate cu picioarele și folosit, de obicei, pentru transportul unei singure persoane. ◊ (Rar) Bicicletă-tandem = bicicletă pentru două persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale. – Din fr. bicyclette.

bicicletă-tandem (rar) (-ci-cle-) s. f., pl. biciclete-tandem

bicicletă-tandem s. f. (sil. -cle-), pl. biciclete-tandem

bicicletă-tandem (desp. -ci-cle-) s. f., g.-d. art. bicicletei-tandem; pl. biciclete-tandem

bicicletă-tandem s. f. Bicicletă pentru 2 sau mai multe persoane, fiecare acționând câte o pereche de pedale ◊ „O bicicletă-tandem, carosată aerodinamic, a reușit să atingă performanța de 93,983 km/h pe o pistă din California [...]” R.l. 7 V 81 p. 6 (din bicicletă + tandem; DEX)

carosa vb. I (tehn.) A proiecta, construi sau monta caroserii ◊ „Șasiul și motorul au fost realizate în Anglia, iar apoi a fost carosat în America de celebrul carosier Brewster.” Tin.lib. 4 XII 92 p. 3; v. și bicicletă-tandem (1981) (din fr. carrosser; PR – sec. XX; DN3)

DISPOZITIV DE STABILIZARE suprafață textilă sau parașută cu rol de stabilizare a căderii libere a unui parașutist sau a unui tandem de parașutiști.

EX ABRUPTO (lat.) dintr-o dată – Exordium ex abrupto, intrare directă în subiect, fără introducere. Procedeu oratoric utilizat, de pildă, de Cicero în primul discurs împotriva lui Catilina. V. și Quousque tandem (abutere, Catilina, patientia nostra)?

hexetasm (gr. hexetasmos „cercetare”), figură retorică interogativă, prin care oratorul analizează și clarifică circumstanțele unei învinuiri (I): „quid tandem te impedit? mosne maiorum? at persaepe privati in hac respublica perniciosum hostem morte multarunt; aut leges...” [„în definitiv, ce te împiedică? oare obiceiul străbunilor? dar, foarte adesea, ciliar particularii au pedepsit cu moartea, în această republică, un dușman primejdios; sau legile...”] (Cicero)

INTEROGAȚIE (< fr. interrogation < lat. interrogatio, întrebare) Figură de stil care constă din una sau mai multe întrebări, de la care nu se așteaptă, dealtfel, răspuns. Folosită atît în poezie (interogația poetică), cît și în retorică (interogația retorică), interogația dă mai multă intensitate sentimentelor poetului, însuflețește discursul. Prelungită și adresată unei ființe ce nu-i de față, ea capătă denumirea de apostrofă (v.). Ex. de interogație poetică: Voi sînteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni, I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! (M. EMINESCU, Scrisoarea III) Ex. de interogație retorică: „Ouousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? quamdiu etiam iste furor tuus nos eludet?” (Pînă cînd, în sfîrșit, vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră? cîtă vreme chiar nebunia asta a ta își va bate joc do noi? (CICERO, Catilinara I)

PARAȘUTĂ dispozitiv cu ajutorul căruia personalul navigant, militarii, pasagerii și sportivii pot părăsi o aeronavă în timpul zborului pentru a executa o misiune de luptă, pentru a-și salva viața în cazul producerii unor avarii grave sau a incendiului la bord sau pentru a realiza temele de salt (în cazul sportivilor). Parașuta se compune din: voalură, sac sau husă de pliaj, parașuta extractoare, suspante, chingi portsuspante, sistem de suspensie (echipare), capotă, comandă manuală sau automată, elastice pentru deschidere rapidă, livret, certificat de navigabilitate, sac de transport, cord de temporizare, cord central pentru menținerea formei voalurii, slider, parașuta stabilizatoare, dispozitiv de largare, aparat pentru deschiderea automată, cuțit de diferite forme, pentru rezolvarea unor incidente etc. După forma voalurii există parașute: emisferice, cu fante, pătrate, dreptunghiulare, triunghiulare, eliptice sau tip aripă. În funcție de domeniul de utilizare există parașute: civile (și sportive) sau militare. După scopul lor există parașute: pentru personal (de abdomen sau de piept, de spate, de scaun sau tandem), pentru materiale (sanitare etc.) și speciale, parașute pentru materiale pot asigura greutăți mari, fiind cuplate câte 2-5, pentru lansarea de tancuri și tunuri sau recuperarea navelor cosmice în straturile dense ale atmosferei; parașutele rotative având forme diverse și rezistență mare la înaintare prezintă ca avantaj faptul că sunt cu 50% mai ușoare, sunt extrem de stabile pe parcursul coborârii iar la contactul cu solul se dezumflă brusc, evitând târârea. Parașutele speciale se împart în parașute: extractoare (de dimensiuni mici care ordonează forțele care acționează asupra deschiderii voalurii), stabilizatoare (asigură stabilitatea parașutistului sau a corpului lansat pe timpul căderii libere), recuperatoare (asigură capătul cablului de remorcare al automosorului după ce a fost largat de aeronavă) și de frânare (încetinește aparatul după aterizare, în special aeronave supersonice militare). După modul de acționare al comenzii există parașute: comandate (deschiderea parașutei efectuându-se prin acționarea comenzii manuale de către parașutist pe parcursul căderii libere), automate (deschiderea parașutei se face imediat după părăsirea aeronavei, comanda automată fiind agățată de cablul central al avionului) și stabilizate (după părăsirea aeronavei este deschisă parașuta stabilizatoare prin cablul comenzii automate, parașutistul putând acționa în timpul căderii stabilizate comanda parașutei principale; este utilizată în lansările militare și în cele tandem). După timpul necesar deschiderii există parașute cu deschidere: instantanee (imediat după acționarea comenzii de deschidere, în special la parașutele de rezervă), semiprogresivă (dau un șoc suportabil la deschidere) și progresivă (forțele ordonate eficient nu dau șoc la deschiderea parașutei, dar spațiul necesar deschiderii este mai lung). Parașuta pentru personal se clasifică în funcție de utilizarea lor în: principale (utilizate de militari și sportivi) de rezervă (utilizată de militari și sportivi obligatoriu la salt, fiind acționată atunci când parașuta principală a funcționat incorect) și de salvare (utilizată de piloții și echipajele aeronavelor sau pasagerii atunci când situația o impune). Parașutele sportive se clasifică în funcție de performanța pe care o pot atinge în: parașutismul de formare, de antrenament și de performanță.

QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) până când (vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intră direct în subiectul discursului, interpelându-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanța să vină în Senat după descoperirea conjurației sale. Expresie a indignării față de insolența unei persoane care înfruntă pe cei din jurul său.

QUOUSQUE TANDEM (lat.) (Cicero) = Pînă cînd? Dacă se pierde răbdarea asupra unor stări de lucruri, asupra unor vorbării, se spune: Quousque tandem.

Quousque tandem…? (lat. „Pînă cînd…?”) – De multe ori se citează fraza întreagă: Quousgue tandem abutere, Catilina, patientia nostra?„ (Pînă cînd, Catilina, vei abuza de răbdarea noastră?). Astfel și-a început Cicero prima dintre cele patru faimoase diatribe rostite în anul 63 împotriva patricianului Catilina care îndrăznise să se înfățișeze în Senatul roman, cu toate că se descoperise complotul ce-l pusese la cale contra Republicii. Fraza avea deci un caracter acuzator și dramatic. Totuși astăzi aproape întotdeauna e folosită pe un ton glumeț și în chip de blajină dojană. O adresăm unui vorbitor prolix care acaparează discuția într-o societate, sau cuiva care se lasă mult așteptat ș.a.m.d. Coșbuc folosește forma redusă tandem usque: ”În zadar și-ar pune vorba cel cu «tandem usque»…„ (poezia ”Filozofii și plugarii"). LIT.

tandem s. n., pl. tandemuri

tandem n. bicicletă pentru două persoane.

tandem, tandemuri s. n. poziție erotică în care partenerii stau unul în brațele celuilalt, așezați pe un scaun sau în fotoliu.

TANDEM, tandemuri, s. n. 1. Bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte și acționată de două perechi de pedale. 2. Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi egali ca mărime, formă și greutate. 3. Sistem tehnic acționat din două sau din mai multe puncte, situate pe direcția mișcării întregului sistem sau pe direcția mișcării elementului conducător al mecanismului motor. ♦ Mașină-unealtă cu mai multe posturi de lucru, pentru operațiuni succesive în procesul de prelucrare a aceleiași piese.

TANDEM poziție de montare a două posturi de pilotaj în aeronavele de școală, unul după celălalt, în prelungire (locul elevului este cel din față), sau a două parașute: principală și de rezervă, aceasta din urmă fiind cea de sus.

TANDEM s. n. 1. bicicletă cu tracțiune dublă pentru două persoane, având șeile așezate una în spatele celeilalte. 2. cabrioletă descoperită, trasă de doi cai înhămați unul după altul. 3. cilindru compresor mecanic cu două tăvăluguri, egale ca mărime, ca formă și greutate. 4. poziție de montare a două sisteme tehnice care lucrează împreună, astfel încât axele lor longitudinale să fie în prelungire. 5. (fam.) asociație de două persoane (nedespărțite). (< fr., engl. tandem)

TANDEM s.n. 1. Bicicletă cu tracțiune dublă pentru două persoane, avînd șeile așezate una în spatele celeilalte. 2. Cilindru compresor mecanic cu două tăvăluguri, egale ca mărime, ca formă și ca greutate. 3. (Tehn.) În tandem = poziție de montare a două sisteme tehnice care lucrează împreună, astfel încît axele lor longitudinale să fie în prelungire. [< fr., engl. tandem < lat. tandem – în sfîrșit, într-o enumerare].

tandem sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri / E: fr tandem] 1 (Șîs bicicletă ~) Bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte, acționată cu două perechi de pedale. 2 Poziție de montare a două sau a mai multor sisteme tehnice, care lucrează împreună, astfel încât axele lor longitudinale să fie în prelungire. 3 Cilindru compresor mecanic cu doi tăvălugi, egali ca mărime, ca formă și greutate. 4 Mașină-unealtă cu mai multe posturi de lucru pentru operații succesive de prelucrare a aceleiași piese. 5 (Fig) Grup de două persoane (nedespărțite).

TANDEM ~uri n. 1) Bicicletă pentru două persoane, având două șei așezate una în spatele celeilalte și două perechi de pedale. 2) Compresor constând din două tăvăluge identice. 3) fig. Reunire de două persoane care acționează în comun și în interdependență; cuplu. /<fr. tandem

tandem s. n., pl. tandemuri

tandem s. n., pl. tandemuri

*tándem n., pl. e și urĭ (de la lat. tandem, în fine, adică „s’a inventat în fine”!). Bicicletă cu doŭă locurĭ.