INTEROGAȚIE (< fr. interrogation < lat. interrogatio, întrebare) Figură de stil care constă din una sau mai multe întrebări, de la care nu se așteaptă, dealtfel, răspuns. Folosită atît în poezie (interogația poetică), cît și în retorică (interogația retorică), interogația dă mai multă intensitate sentimentelor poetului, însuflețește discursul. Prelungită și adresată unei ființe ce nu-i de față, ea capătă denumirea de apostrofă (v.). Ex. de interogație poetică: Voi sînteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni, I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni! (M. EMINESCU, Scrisoarea III) Ex. de interogație retorică: „Ouousque tandem abutere, Catilina, patientia nostra? quamdiu etiam iste furor tuus nos eludet?” (Pînă cînd, în sfîrșit, vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră? cîtă vreme chiar nebunia asta a ta își va bate joc do noi? (CICERO, Catilinara I)