Acacia drummondii Benth. Specie care înflorește primăvara devreme. Flori galbene-deschis. Arbust ramificat, pubescent, cu frunze dublu-penate, cu 2-6 perechi de foliole, liniar-oblonge, lucioase, verzi-albăstrui și stipele înguste. Se pretează bine pentru cultura la ghivece. Plantă înaltă pînă la 3 m.

AMBIGUITATE s. f. (cf. lat. abiguitas, fr. ambiguité): situație lipsită de precizie, de claritate, echivocă, ambiguă, care privește unele cuvinte, expresii și enunțuri dintr-o limbă anumită; altfel spus, proprietate a unor enunțuri de a avea mai multe înțelesuri, datorită unor cuvinte și expresii din structură și, de aici, de a fi interpretate în două sau mai multe feluri. Astfel, enunțul francez Le secrétaire est dans le bureau se pretează la două interpretări, deoarece cuvântul secrétaire se referă fie la o persoană, fie la o mobilă: „Secretarul se află în birou” sau „Masa de scris se află în birou”. Acesta este un exemplu de ambiguitate lexicală. Când enunțul are însă o structură bazată pe o omonimie de construcție, susceptibilă de mai multe interpretări, atunci este vorba de o ambiguitate sintactică. Astfel, enunțul francez Le magistrat juge les enfants coupables poate fi interpretat în două feluri: Le magistrat juge que les enfants sont coupables („Magistratul consideră că copiii sunt vinovați”) sau Le magistrat juge les enfants qui sont coupables („Magistratul judecă copiii care sunt vinovați”). În cele două exemple de enunțuri ambigue, comentate mai sus, structurile de suprafață ale acestora ne trimit deci la câte două structuri de adâncime, interpretate diferit și reprezentante ale unor enunțuri nonambigue, dezambiguizate (v. în acest sens dezambiguizare). Pentru limba română, menționăm câteva exemple de a. lexicală și de a. sintactică: a) L-a altoit bine. („a înnobilat pomul prin altoi” sau „a lovit pe cineva”); Au intrat amândoi în baie. („în cadă”, „în încăperea cu cadă” sau „în mină”); Banca nu era departe de ei. („scaunul” sau „întreprinderea financiară”) etc. b) A luat cărțile de pe masă. („A luat de pe masă cărțile” sau „A luat acele cărți care se aflau pe masă, nu altele”); Seara venea mai devreme. (cine?: „înserarea” sau „el, ea”) etc.

anticinematografic, -ă adj. – Care nu se pretează transpunerii într-un film ◊ „Ceea ce s-ar putea spune despre ea [piesa de teatru] la prima vedere e că ar fi complet anticinematografică: întreaga incursiune în conștiințele celor aflați în sufrageria familiei B., pe care o frecventează inopinatul personaj, este un model dramatic, prin excelență scenic.” R.l. 21 III 67 p. 2 (din anti- + cinematografic; DEX-S)

block-lava, (engl.) curgere de lavă foarte vâscoasă la care fragmentarea crustei prin răcire avansează mult în adâncime și conduce la separarea de „blocuri” paralelipipedice, cu supr. netede. După acoperirea cu alte produse vulcanice, b. se pretează la confuzii cu piroclastitele grosiere (brecii sau aglomerate). V. și aa. Sin. lavă în blocuri.

COMEMORABIL ~ă (~i, ~e) Care se pretează la comemorări; demn de a fi comemorat. /<fr. commémorable

COMPARABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi comparat; care se pretează la comparații. /<fr. comparable, lat. comparabilis

CORESPONDENȚĂ LITERARĂ (< fr. correspondance littéraire) Schimb de scrisori între două personalități literare sau culturale. În cadrul corespondenței literare intră atât scrisorile literare destinate publicării lor (ex. corespondența dintre V. Alecsandri și Ion Ghica, I.H. Rădulescu și C. Negruzzi, Al. Vlahuță și I.L. Caragiale), cît și acele scrisori particulare, cu unele referiri la probleme de literatură. Dintre toate lucrările literare, corespondența este aceea care se pretează la o mare varietate, atît de conținut, cît și de stil. Descătușat de orice constrîngere, scriitorul se dezvăluie sub adevărata-i lumină, cu preferințele, înclinările, deprinderile, calitățile și defectele lui (v. scrisoarea).

Daphne x burkwoodii Burkw. (D. caucasica x D. cneorum). Hibrid care înflorește vara, timpuriu. Flori roz-bleu-pal în ciorchini, parfumate. Se pretează bine pentru gardurile vii. Este un hibrid semipersistent, cu creștere rapidă, cca 0,90-1 m înălțime.

deda [At: DOSOFTEI, PS. 176/3 / Pzi: ~au și (reg) ~dez / E: lat dedere (refăcut după da)] 1 vr (D. oameni; Udp „cu”) A-i intra (cuiva) în obicei (prin repetare) Si: a se deprinde, a se familiariza, a se învăța, a se obișnui. 2 vt (Îrg; îe) A-i fi (ceva) ~t A-i fi (ceva) sortit. 3 vr (Spc; îvr; d. plante și animale) A se aclimatiza. 4 vr (Cu determinări în dativ sau introduse prin pp „la”) A se consacra unei activități, unei idei, unei pasiuni Si: a se dedica. 5 vr (Îvr) A se încumeta. 6 vr (Asr; d. oameni) A se îndeletnici. 7 vr (Îvr) A se lăsa cuprins de ceva. 8 vr (D. oameni; urmat de determinări în cazul Dativ) A fi atras de ceva. 9-10 vrt (Udp „la”) (A lua sau) a face să ia un obicei rău Si: a (se) nărăvi. 11 vr A comite fapte, acțiuni (reprobabile) Si: a se preta. 12 vr A fi în stare de ceva Si: a se preta. 13 vt (Reg; c.i. animale) A dresa.

ecografie s. f. (med.) Metodă de diagnosticare prin ultrasunete ◊ „A-și putea vedea copilul înainte de a se naște [...], ce poate fi mai emoționant pentru o viitoare mamă? Acest lucru este astăzi posibil, grație ecografiei [...]” Sc. 6 I 80 p. 5. ◊ „[S-a elaborat] un tratat de mare valoare științifică și practică, «Ecografie medicală», prima lucrare de acest fel din țară și, după cum ni s-a precizat, printre puținele din lumea medicală mondială. Volumul [...] descrie și ilustrează ecografia tuturor organelor și sistemelor care se pretează la folosirea metodologiei respective de investigații medicale.” R.l. 5 X 82 p. 2. ◊ „Ecografia prin ultrasunete se va dezvolta rapid în următorii ani, ajungându-se la aplicarea diagnosticului ultrasonor în toate domeniile medicinei [...]” R.l. 17 V 84 p. 6; v. și biomedical, ecografic (din fr. écographie; PR 1972, DPN 1983; DN3, DEX-S)

Euonymus japonicus Thunb. Specie care înflorește vara. Flori albe. Fructe roșii. Arbust foarte ramificat, frunze coriacee, obovate, persistente, termofile. Nu rezistă la temperaturi sub 16°C, de aceea se cultivă în vase care se păstrează iarna în încăperi, iar vara se scot afară. Se pretează la tuns, obținîndu-se arbuști ce pot fi plasați atît în interioare cît și în exterior. Suportă ușor acțiunea nefavorabilă a aerului din apartament datorită frunzelor coriacee care evaporă puțină apă și a aerului puțin încălzit.

EXPRESIVITATE s. f. (cf. fr. expressivité): calitate a unui cuvânt, a unei locuțiuni, a unei opere artistice sau a unui limbaj de a fi expresive, vii, clare, plastice; rezultat al îndepărtării cuvintelor de la utilizarea lor curentă, al trecerii acestora de la relațiile în care ne-am deprins să le întâlnim la alte relații. În principiu, cu excepția uneltelor gramaticale, toate cuvintele se pretează la o îndepărtare mai mult sau mai puțin evidentă de la normă, toate pot deveni expresive în anumite contexte („...de la Arghezi încoace, nu mai poate fi vorba de cuvinte poetice și nepoetice” – Șerban Cioculescu). Când noua relație, rezultată din îndepărtare, devine constantă, în conținutul semantic al cuvântului apare o valoare suplimentară și paralelă cu cea curentă, care împarte cu aceasta din urmă numărul de contexte de care dispune cuvântul și face din el un cuvânt expresiv. E. ia naștere prin deplasarea cuvintelor de la obiectele la care se referă la alte obiecte, prin trecerea lor dintr-un context în altul (sau dintr-un limbaj în altul), prin schimbarea poziției sintactice a cuvintelor (datorate inversiunilor, despărțirilor intenționate de epitete, schimbării regimului verbal etc.), prin insistența asupra cuvintelor, prin polisemantismul termenilor care permite alegerea, folosirea lor în diferite contexte, prin simetria de aranjare a fonemelor, prin simbolismul fonetic etc. E. este un criteriu foarte labil și neconvenabil de stabilire a distribuției lexicale. Ea are grade diferite care nu apar în aceleași situații. Astfel, din seria adjectivelor cu sensul generic de „prost” – nătărău, nătăfleț, tontălău, netot, credul, prost și naiv – primele patru sunt mai puternic marcate de ideea de „non-deștept”, decât celelalte trei; din seria adjectivelor cu sensul generic de „deștept” – inteligent, deștept, pătrunzător, iscusit, priceput, ager și vioi – primele trei sunt mai puternic marcate de ideea de „non-prost”, decât celelalte patru etc.

FERTILIZABIL ~ă (~i, ~e) (despre terenuri, pământuri etc.) Care poate fi fertilizat; care se pretează la fertilizare. /<fr. fertilisable

FILTRABIL ~ă ( ~i, ~e) Care poate fi filtrat; care se pretează la filtrare. /a filtra + suf. ~bil

FISIONABIL ~ă (~i, ~e) (despre nuclee atomice) Care poate fi fisionat; care se pretează la fisionare. [Sil. -si-o-] /<fr. fissionnable

FONO-₁ „voce, sunet, fonație, fonator, vocal”. ◊ gr. phone „sunet, voce” > fr. phono-, germ. id., engl. id., it. fono- > rom. fono-. □ ~arteriogramă (v. arterio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulației periferice; ~audiologie (v. audio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre funcția auditivă și cea fonatorie; ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat medical care transformă vibrațiile sonore ale inimii în semnale electromagnetice; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., procedeu de înregistrare grafică a bătăilor inimii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică obținută la fonocardiograf; sin. electrocardiofonogramă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a vorbi cu voce tare; ~genic (v. -genic), adj., (despre voce) care se pretează la înregistrare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat la imprimarea și la reproducerea sunetelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., operație de imprimare mecanică și de reproducere a sunetelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Înregistrare a vibrațiilor sonore pe un suport, cu mijloace electrice, mecanice etc. 2. Telegramă telefonată; ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă microlitică efuzivă care, la lovire, se desface în plăci subțiri producînd un sunet caracteristic; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fonologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., ramură a lingvisticii care studiază sunetele limbii din punctul de vedere al structurii lor funcționale și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a intensității sunetelor; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument utilizat la măsurarea intensității vibrațiilor sonore; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical utilizat în fonoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., înregistrare fotografică a zgomotelor cardiace; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a organului vegetal sub influența sunetelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de înregistrări sonore; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a vibrațiilor sonore în scop terapeutic.

FONOGENIC, -Ă adj. (despre voce sau instrumente) care se pretează la o bună reproducere, înregistrare. (< fr. phonogénique)

FONOGENIC, -Ă adj. (Despre voce) Care se pretează la înregistrare. [< fr. phonogénique].

fonogenic, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr phonogénique] (D. voce) Care se pretează la înregistrare.

FORJABIL ~ă (~i, ~e) (despre metale sau aliaje) Care poate fi forjat; care se pretează la forjare. /<fr. forgeable

Fritillaria meleagris L. Specie care înflorește primăvară. Flori albe pătate cu roșu sau violet, în vîrful tulpinii 1, rareori 2, mari. larg-campanulate, pendente. Tulpină (cca 35 cm înălțime) cilindrică. Frunze tulpinare liniare (cca 11 cm lungime) fără pețiol, caniculate, verzi-palid-albăstrui. Plantă erbacee, cu bulbul mic, tunicat, alburiu, sferic sau puțin turtit, cca 1,4 cm diametru, cu miros neplăcut. Soiurile acestei specii se pretează foarte bine la cultura forțată, iar în parcuri și grădini, în locuri semiumbrite, în pilcuri sau pe malul, apelor.

INECHIVOC, -Ă adj. care nu se pretează la echivocuri, foarte clar. (după it. inequivocabile)

IREDUCTIBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi redus; care nu se pretează la reducere. 2) (despre fracții sau expresii algebrice) Care nu poate fi simplificat. /<fr. irréductible

Iris xiphioides Ehrh. (syn. I. anglica hort.). Specie care înflorește vara. Flori (foliolele exterioare purpur-albastre-intens, cu nervuri mai închise, linia mijlocie galbenă și o pată aurie în centrul limbului orbiculat: și curbat în afară; cele interne erecte, ca și cele externe, îngustate la bază într-o unguiculă), dispuse terminal pe o tulpină înaltă, de pînă la 60 m, erectă, robustă. sau obținut varietăți divers colorate. Frunze verzi-albăstrui, în interior argintii, liniare, caniculate. Plantă, cu bulbi ce se pretează foarte bine la forțat pentru flori tăiate și ca plantă la ghiveci. Iarna în aer liber, se protejează contra gerului.

Iris xiphium L. (syn. I. hispanica hort.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (foliolele exterioare lungi, unguicula lunguiață, limb aproape orbiculat, cele interioare inverș-lanceolate pînă la lunguiețe, drepte, la fel colorate ca primele) parfumate 2, dispuse terminal pe o tulpină înaltă pînă la 0,60 m, erectă. La specia sălbatică floarea este violetă la varietățile și soiurile cultivate, destul de numeroase, este de diferite culori, cu centrul limbului, pe partea interioară a foliolelor exterioare, galben-auriu. Frunze liniare, albăstrui, caniculate. Plante cu bulbi care se pretează foarte bine la forțat. În aer liber rezistă oarecum iarna, însă numai protejate.

jucabil, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: juca + -bil] (Rar) 1 Ușor de jucat (2). 2 Care se pretează reprezentării.

lipitor, -oare [At: BIBLIA (1688), 137¹/7 / V: (înv) ~oriu a, lichitoare sf / Pl: ~i, ~oare / E: lipi + -tor] 1-2 smf, a (Persoană) care lipește un lucru de altul cu ajutorul unei substanțe cleioase sau printr-un procedeu tehnic. 3 a (Reg; d. substanțe) Vâscos. 4 a (vr) Aderent. 5 a (Îvr; d. boli) Contagios. 6 sf (Pop) Contagiune. 7 sf (Trs) Mistrie. 8-9 sf (Zlg) Vierme de apă dulce, cu corpul alungit și turtit dorso-ventral, care are la extremități o ventuză și se hrănește cu sânge Si: (reg) lipiștoacă (Hirudo medicinalis și officinalis). 10 sf Vierme anelid de apă dulce, de culoare neagră, care trăiește în bălți (Aulastamum gula). 11 sf Persoană străină stabilită undeva sau pe lângă cineva. 12 sf (Fig) Persoană care trăiește din munca altora Si: exploatator, parazit. 13 sf (Fig) Persoană care se pretează la abuzuri, înșelătorii. 14 sf (Zlg; reg) Năpârcă. 15 sf (Reg) Chișcar (Lampetra fluviatilis). 16 sf Insectă nedefinită mai îndeaproape. 17 sf (Orn) Păpăludă¹ (Caprimulgus europaeus). 18 sf (Orn) Uliu (Accipiter brevipes). 19 sf Plantă din familia rubiaceelor, cu tulpina dreaptă și ramificată, cu frunzele așezate câte patru în verticil și flori albastre dispuse în fascicule terminale (Asperula arvensis). 20 sf (Șîc ~oare-de-vopsit, ~oare-de-colorat) Plantă din familia rubiaceelor, cu tulpina dreaptă în patru muchii, cu frunzele așezate câte patru în verticil și flori albe, utilizată pentru extragerea unui colorant roșu (Asperula tinctoria). 21 sf (Bot; reg) Garofiță (Dianthus carthusianorum). 22 sf (Bot; reg) Ciuma apei (Elodea canadensis). 23 sf (Bot; reg) Turiță (Galium aparine). 24 sf (Bot; reg; îc) ~oare-păsărească Milițea (Silene nutans). 25 sf (Bot; reg; îc) ~oare-albă Buruiană-de-inimă (Asperula humifusa). 26 sf (Bot; reg; îf lichitoare) Dentiță (Bidens tripartitus). 27 sf (Bot; reg) Cârligioare (Bidens cernuus). 28 smf (Fig) Cămătar lacom, care speculează pe datornici.

MANEVRABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi manevrat; care se pretează la manevrări. /<fr. manoeuvrable

manual (< lat. manus „mână”), la instrumentele cu taste* (orgă*, clavecin*), claviatura* sau ansamblul claviaturilor, denumite astfel pentru a se deosebi de pedalier*. Umele orgi aveau încă în sec. 14 mai multe m., cele moderne ajungând până la cinci: clavecinele au două, maximum trei m. Prin utilizarea m. e posibilă departajarea (etajarea) intenstităților (2) ca și o mai bogată registrație; v. și registru (II, 1, 2). Expresia manualiter (abrev.: M. sau m.), desemnează o execuție exclusivă cu ajutorul m. (chiar și în acele pasaje ce s-ar preta execuției cu pedalierul*).

MONOCÓRD, -Ă subst., adj. 1. Subst. Instrument muzical cu o singură coardă (întinsă pe un corp de susținere și de rezonanță). Cf. COSTINESCU, BARCIANU, DER. 2. Adj. F i g. (Despre opere literare, artistice etc.) Monoton, uniform, inexpresiv. Lira sa, de altfel, nu este monocordă. CONTEMP. 1949, nr. 120, 4/1. O apreciere grăbită a volumului ar putea duce la concluzia unei cîntări monocorde. ib. 1955, nr. 460, 3/3. Paroxismul, ca și atitudinea categorică, este monocord și se pretează greu la variație și nuanțare. ib. 1957, nr. 553, 4/6, cf. V. ROM. martie 1957, 144. – Pl.: monocorzi, -de. – Din fr. monocorde, lat. monochordum, germ. Monochord.

MONOSILÁB, -Ă adj., s. n. și f. (Cuvînt) care este format dintr-o singură silabă. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., NEGULICI, POLIZU, COSTINESCU. Monosilabele nu dau eufonism versului. MACEDONSKI, O. IV, 37, cf. PUȘCARIU, L. R. I, 68. Particulele afirmative și negative. . . în calitate de monosilabe. . . se pretează mai bine decît oricare alte cuvinte la variații multiple de ton. IORDAN, STIL. 66. Compusele cu prefix ale verbelor monosilabe. SCL 1954, 87. ◊ E x p r. A vorbi (sau a răspunde) cu monosilabe = a vorbi (sau a răspunde) cu frînturi de frază sau de cuvinte, cu cuvinte scurte (și izolate). N-au vorbit decît din ochi și cu monosilabe. DELAVRANCEA, H. T. 245. Răspunde cu monosilabe la întrebările lui. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 163. – Pl.: monosilabi, -e. – Din fr. monosyllabe.

MURDĂRIE, murdării, s. f. 1. Strat de necurățenie care acoperă sau îmbîcsește ceva; (concretizat) obiect murdar, bun de aruncat; gunoi. Dar vezi, vezi să nu-mi facă murdărie ori să-mi umple casa cu cine știe ce mirosuri. REBREANU, R. I 169. Slugile împăratului rîdeau de dînsui și toate murdăriile le arunca pe bordeiul lui. ISPIRESCU, L. 154. 2. Fig. Faptă josnică, degradantă. Bine că nu m-ați amestecat și în murdăria asta. DEMETRIUS, C. 61. La cîte murdării nu m-am pretat, ca s-o spionez. CAMIL PETRESCU, T. II 106. ♦ Vorbă necuviincioasă.

MURDĂRIE s. f. 1. Starea a ceea ce este murdar (1); (concretizat) strat de necurățenie care acoperă sau îmbîcsește ceva, j e g, r a p ă n, (rar) m î n j e a l ă (I 2), (regional) m u r u i a l ă (3), m o c i c o ș a g, m î z g a l ă (3), m o ș c o l e a l ă, (turcism învechit) m u r d a r l î c (1) ; resturi nefolositoare, gunoi. Maidane pline de murdării. CONV. LIT. XXII, 57. Toate murdăriile le arunca pe bordeiul lui. ISPIRESCU, L. 154. Dar vezi să nu-mi facă murdărie, ori să-mi umple casa cu cine știe ce mirosuri! REBREANU R. I, 169, cf. ALRM I/I h 184. 2. Excremente. ♦ (Regional) Must (I 8). Cf. ALR II 5 678/414, 886. 3. F i g. Caracter, atitudine, comportare sau faptă vrednică de dispreț, josnică, nedemnă, degradantă, imorală; josnicie, mîrșăvie, (turcism învechit) murdarlîc (2). Va să zică popa l-a ademenit să mă trădeze. . . Iată pînă unde merge murdăria unui cărturar ! REBREANU, I. 235, cf. 216. La cîte murdării nu m-am pretat ca s-o spionez. CAMIL PETRESCU, T. II, 106. Nici nu-ți imaginezi dumneata la cîte murdării trebuie să închizi ochii ca să capeți un rol. PETRESCU, C. V, 219. Bine că nu m-ați amestecat și în murdăria asta. DEMETRIUS, C. 61. Oamenii aceștia țesuseră în jurul fermei un lanț întreg de murdării, de falsuri, de corupție, de banditisme. V. ROM. martie 1954, 36. ♦ (Rar) Vorbă necuviincioasă, obscenă. Cf. LM. – Pl.: murdării. – Și: (regional) murdălie s. f. BUL. FIL. V, 168. – Murdar + suf. -ie.

OBSERVABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi (ușor) observat; care se pretează la observație. /<fr. observable, lat. observabilis, ~e

OXIDABIL ~ă (~i, ~e) Care se poate oxida; care se pretează la oxidare. /<fr. oxydable

PERFECTIBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi perfecționat; care se pretează la perfecționare. /<fr. perfectible

PLASTIC² ~că (~ci, ~ce) 1) (despre corpuri solide) Care poate fi modelat; care se pretează modelării. ◊ Materiale (sau mase) ~ce materiale sintetice din care se produc diferite obiecte. Operație ~că plastie. Chirurgie ~că ramură a medicinei care se ocupă cu operațiile plastice. 2) Care ține de artele ce reflectă realitatea prin imagini vizuale; propriu artelor care reflectă realitatea prin imagini vizuale. ◊ Arte ~ce ansamblu de arte (pictură, sculptură, desen, arhitectură) care reflectă realitatea prin imagini vizuale. 3) lit. Care exprimă ceva cu mare putere de evocare; sugestiv; expresiv. /<fr. plastique

PLIABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi pliat; care se pretează la pliere. [Sil. pli-a-] /<fr. pliabl

POLARIZABIL ~ă (~i,~e) (despre medii) Care poate fi ușor polarizat; care se pretează (ușor) la polarizare. /<fr. polarisable

POTRIVI vb. 1. a adapta, (livr.) a apropria. (A ~ unui anumit scop.) 2. a adapta, a ajusta. (A ~ o piesă la un mecanism.) 3. a (se) nimeri, (Ban. și Transilv.) a (se) păsăli. (Potcoava nu se ~.) 4. a-i veni, (Transilv.) a i se vîji. (Pantoful i se ~.) 5. a-i cădea, a-i ședea, a-i veni. (Haina i se ~ bine.) 6. a(-și) aranja, a(-și) așeza. (Își ~ cravata.) 7. a îndrepta, (prin Transilv.) a aiepta. (A ~ cuvertura.) 8. a doza, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 9. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orîndui, a pune, a repartiza, a rîndui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 10. a aranja, a regla. a repara, (pop. și fam.) a meșteri. (A ~ un aparat.) 11. a acorda, a regla. (~ aparatul de radio.) 12. a aprecia, a calcula, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 13. a (se) armoniza, a (se) asorta, a (se) combina, a merge, (pop. și fam.) a (se) lovi. (Albastrul se ~ bine cu albul.) 14. a concorda, a corespunde, (pop.) a se lovi, (prin Bucov. și Mold.) a se știmui, (înv.) a conglăsui, a consuna. (Datele obținute se ~ între ele.) 15. a o prinde. (Aerul ștrengăresc i se ~ de minune.) 16. a se asemăna, a se asemui, a se compara, (pop.) a se lovi, (înv.) a se tocmi. (Socoteala de acasă nu se ~ cu cea din tîrg.) 17. a corespunde, a răspunde. (O măsură ce se ~ intereselor largi.) 18. a cadra, a corespunde, a merge, (înv. și reg.) a veni. (Ce faci tu nu se ~ cu momentul ales.) 19. a se preta. (Semințe ce se ~ la cultura forțată.) 20. a o nimeri, (pop.) a o brodi. (A o ~ ca nuca-n perete.) 21. a aranja, a ticlui, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a (o) brodi. (A ~ astfel lucrurile încît...) 22. a se întîmpla, a se nimeri, (pop.) a se brodi, (înv. și reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tîlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fie acolo.) 23. a cădea, a se nimeri, a pica, (pop.) a se brodi. (Sărbătoarea se ~ într-o sîmbătă.)

POTRIVI vb. 1. v. adapta. 2. v. ajusta. 3. a (se) nimeri, (Ban. și Transilv.) a (se) păsăli. (Potcoava nu se ~.) 4. a-i veni, (Transilv.) a i se vâji. (Pantoful i se ~.) 5. v. veni. 6. v. aranja. 7. a îndrepta, (prin Transilv.) a aiepta. (A ~ cuvertura.) 8. a doza, a proporționa. (A ~ substanțele într-un amestec.) 9. a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a dispune, a distribui, a grupa, a împărți, a întocmi, a ordona, a organiza, a orândui, a pune, a repartiza, a rândui, a sistematiza, (pop.) a chiti, (înv.) a drege, a tocmi. (~ cum trebuie elementele unui ansamblu.) 10. v. regla. 11. v. acorda. 12. a aprecia, a calcula, a socoti. (A ~ ceva din ochi.) 13. v. asorta. 14. v. concorda. 15. v. prinde. 16. v. asemăna. 17. v. corespunde. 18. a cadra, a corespunde, a merge, (înv. și reg.) a veni. (Ce faci tu nu se ~ cu momentul ales.) 19. v. preta. 20. v. nimeri. 21. a aranja, a ticlui, (pop. și fam.) a drege, (pop.) a (o) brodi. (A ~ astfel lucrurile încât...) 22. a se întâmpla, a se nimeri, (pop.) a se brodi, (înv. și reg.) a se prileji, a se prilejui, (Transilv.) a tălăli, (prin Maram.) a se tâlni, (Ban.) a se zgodi. (S-a ~ să fie acolo.) 23. v. cădea.

predezvoltare s. f. (biol.) Dezvoltare prealabilă ◊ „Se aplică acum programul pentru reproducerea artificială a crapului din linia Frăsinet (cel mai bun material piscicol din țară) cu o viteză de creștere foarte mare și care se pretează deosebit de bine pentru industrializare. Se scontează pe 12 milioane de larve ce vor fi predezvoltate în bazine unde se va obține și puietul. O altă noutate, cu eficiență economică aparte, constă în faptul că predezvoltarea crapului din linia Frăsinet se va face direct în bazinele de prematurare, urmând ca din stație să se livreze puiet și nu larve, ceea ce înlătură pierderile.” R.l. 15 IV 83 p. 5 (din pre- + dezvoltare)

PRELUCRABIL ~ă (~i, ~e) (despre materiale) Care poate fi prelucrat; care se pretează la prelucrare. /a prelucra + suf. ~bil

PRESCRIPTIBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi prescris; care se pretează la prescripții. /<fr. prescriptible

A SE PRETA mă ~ez intranz. 1) (despre persoane) A avea predispoziție de a înfăptui ceva (mai ales reprobabil). 2) A fi foarte potrivit; a putea fi adaptat. Acest sol se ~ează anumitor culturi. /<fr. prêter

PRETA vb. I. refl. 1. A se deda; a consimți la ceva incorect, nelegal. 2. A se potrivi la... [p. i. -tez. / < fr. prêter].

preta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă pretez, 3 se pretează; conj. prez. 1 sg. să mă pretez, 3 să se preteze; imper. 2 sg. afirm. pretează-te; ger. pretându-mă

PRETA vb. a se potrivi. (Semințe ce se ~ la cultura forțată.)

PRETA, pretez, vb. I. Refl. 1. A consimți să facă un lucru incorect, ilegal, sub demnitatea sa. Am refuzat, hotărît să mă pretez la orice combinație. Mai bine renunț la premiu. CAMIL PETRESCU, T. II 15. 2. A se potrivi la..., a fi bun la...

!preta (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se pretează

preta vb., ind. prez. 1 sg. pretez, 3 sg. și pl. pretează

PRETA vb. a se potrivi. (Semințe ce se ~ la cultura forțată.)

preta vr [At: CARAGIALE, O. II, 157 / Pzi: ~tez / E: fr prêter] 1-2 (Udp „la”) (A consimți să facă sau) a face ceva reprobabil. 3 A se potrivi la... 4 A se armoniza cu... 5 A fi apt de... 6 A fi bun la... 7 (Rar) A se lua după... 8 (Rar) A considera întemeiat.

PRETA vb. refl. 1. a se deda; a consimți la ceva incorect, nelegat, reprobabil. 2. a se potrivi la... (< fr. prêter)

PRETABIL, -Ă adj. care se pretează (2) la ceva. (< fr. prêtable)

pretabil, ~ă a [At: DLR / Pl: ~i, ~e / E: fr prêtable] 1-4 Care se pretează (2-5) la ceva.

PRETABILITÁTE (< preta) s. f. Calitate a unui teren care îl face să fie adecvat pentru un anumit tip de folosință (de ex. pentru culturile agricole, pășune, fâneață, utilizare silvică etc.). V. și bonitate (2).

problemă sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 195 / V: (înv) problem sm, ~limă, provlemă, provlimă, (reg) provnimă^[1] / A și: (îrg) problemă / Pl: ~me / E: lat problema, fr problème, ger Problem] 1 Întrebare. 2 (Înv; construit cu verbul „a face”) Propunere (1). 3 (Pex; ccr) Cerere care conține o propunere (1), o doleanță etc. 4 (Îrg; îf provlimă, provnimă) Pricină. 5 (Îrg; spc; îf provlimă, provnimă) Proces. 6 Chestiune care prezintă aspecte dificile, neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții, care impune o rezolvare Si: (asr) pricină. 7 (Îs) ~ deschisă Problemă (6) care nu a fost rezolvată satisfăcător până în prezent sau care permite mai multe rezolvări satisfăcătoare opționale. 8 (Spc) Chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare majoră și care cere o soluționare imediată. 9 (Spc) Chestiune care intră în sfera preocupărilor, cercetărilor unui domeniu sau ale cuiva. 10 (Spc) Obiect principal al preocupărilor unui domeniu sau unei persoane. 11 (Mat; spc) Temă de lucru care expune o situație în care, fiind date anumite ipoteze, se cere să se determine alte date cu ajutorul metodelor specific matematice. 12 Dificultate pe care o întâmpină cineva și care ar fi de dorit să fie rezolvată. 13 Lucru greu de înțeles, de explicat, de aflat sau de rezolvat.

RAMBURSABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi rambursat; care se pretează la rambursare. O sumă ~ă. /<fr. ramboursable

REALIZABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi realizat; care se pretează la realizare; real. [Sil. re-a-] /<fr. réalisable

REMEDIABIL ~ă (~i, ~e) rar 1) Care poate fi remediat; care se pretează la remediere; vindecabil. 2) fig. Care poate fi corectat; pentru care se poate găsi un mijloc de îmbunătățire; reparabil; corigibil. [Sil. -di-a-] /<fr. remédiable

REPREHENSIBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care ține de reprehensiune; care se pretează la reproșuri; reproșabil; imputabil. Purtare ~ă. /<fr. répréhensible, lat. reprehensibilis

REPRODUCTIBIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi reprodus; care se pretează la reproducere. /<fr. reproductible

REZOLVABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi rezolvat, soluționat; care se pretează la rezolvări. /a rezolva + suf. ~bil

SCHIMBABIL ~ă (~i, ~e) tehn. Care poate fi schimbat; care se pretează la substituire. Piesă ~ă. /a schimba + suf. ~bil

sclav, sclavi s. m. 1. (deț.) deținut care prestează servicii umilitoare, obținând, în schimb, protecția și favorurile celor puternici. 2. (er.) bărbat care se pretează la orice perversiune în schimbul obținerii unor favoruri sexuale din partea unei femei.

SCONTABIL ~ă (~i, ~e) rar Care poate fi scontat; care se pretează la scontare. /<it. scontabile

SEPARABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi separat; care se pretează la separare. /<fr. séparable, lat. separabilis

SUDABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi sudat; care se pretează la sudare. /<fr. soudable

SUNĂTOR², -OARE, sunători, -oare, adj. 1. (Despre obiecte de metal) Care produce sunete. Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe Răpind sania ușoară care lasă urme albe. ALECSANDRI, P. III 15. ◊ Bani sunători (uneori substantivat, m.) = a) monede, bani de metal. (Rar la sg.) Ș-orice adaos, orice spor de bogăție, În loc ca să-l mărginească, îi dă o poftă mai vie, O dorință mai setoasă ș-un avînt mai arzător De-a vedea lucind în ladă-i sunător pe sunător. HASDEU, R. V. 110; b) bani gata, în numerar, bani gheață. Cu cealaltă jumătate, în bani sunători, a hotărît să se pună pe petreceri. CARAGIALE, O. III 60. ♦ (Substantivat, f., rar) Avere în bani; zestre. Fără sunătoare nu mă prinde pe mine nici una. CONTEMPORANUL, V_II 501. ♦ Șarpe sunător = crotal. I-a pus sigiliul și a însemnat-o ca pe un gușter cu culoarea și forma sa hidoasă, ca pe șarpele sunător cu clopoței. GHICA, A. 694. ♦ Care foșnește; foșnitor. Clopotul din turn cînd geme, Cheamă vreme-ngroapă vreme, Poartă cîntece și rugi Printre stînci și buturugi, Peste turme, peste ani, Peste codrul sunător. LESNEA, I. 11. Un vînt de biruință se pornește îndelung și lovește rînduri, rînduri în frunzișul sunător. EMINESCU, O. I 144. ♦ Care vîjîie; șuierător. Un vînt sunător și cald a topit nămeții, desfundînd puhoaiele munților. C. PETRESCU, R. DR. 312. 2. Fig. (Despre cuvinte, fraze etc.) Bombastic. Acest simțămînt al sublimului... ori mai bine zis... ca și noțiunea frumosului, sînt cele mai predilecte noțiuni ale esteticei, pentru că amîndouă se pretează la speculațiuni nebuloase și la fraze sunătoare. GHEREA, ST. CR. II 35. 3. Care sună puternic și prelungit; răsunător. Un sunet prelung și jalnic de aramă sunătoare, lovită în răstimpuri deopotrivă de depărtate, înfioră și făcu să tremure umbrele singuratice ale văzduhului. HOGAȘ, M. N. 132. Calu-i turbă, mușcă, sare, Nechezînd cu înfocare, Calcă trupuri sub picioare, Sfarmă arme sunătoare. ALECSANDRI, P. II 16.

SUPRAEXCITABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi supraexcitat; care se pretează la supraexcitare. /supra- + excitabil

Tulipa praestans Hoog. Specie care înflorește primăvara, multifloră, 3-5 flori pe tijă, flori mari cu cupa largă, roșii-portocalii, strălucitoare. Frunze, cca 6, cele inferioare pînă. la 25 cm lungime și 10 cm lățime. Plantă de 30 cm înălțime. Se pretează la forțat.

UTILIZABIL ~ă (~i, ~e) Care poate fi utilizat; care se pretează la utilizare. /<fr. utilisable

venal, -ă adj. (despre oameni) Care acceptă să încalce normele morale pentru obținerea unui profit. ♦ Spec. (despre funcționari publici, reprezentanți ai unor instituții etc.) Care se pretează la mituire; lipsit de scrupule; imoral, corupt. Am văzut... judecătorul părtinitor și venal (I. NEGR.). ♦ Ext. Care poate fi obținut în schimbul unor avantaje materiale. O purificare prin frumos a iubirii decrepite, josnice și venale (PAPAD.). • pl. -i, -e. /<fr. vénal, lat. venalis, -e.

VENAL, -Ă adj. 1. (Liv.) Care se vinde. 2. Care este lipsit de scrupule și se pretează la mituire. [Cf. fr. vénal, lat. venalis].

VENAL, -Ă adj. care se pretează la mituire; lipsit de scrupule; imoral, corupt. (< fr. vénal, lat. venalis)