GALET¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă de la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

RULA, rulez, vb. I. Tranz. 1. A înfășura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formând un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran într-o sală de cinematograf. 3. A face să circule bunuri, bani, investindu-i în afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixă. ♦ (Livr.; despre vehicule) A înainta prin intermediul unor roți sau role. 5. A netezi sau a întinde o suprafață prin apăsare cu un obiect în rostogolire. – Din fr. rouler.

TURNICHET, turnichete, s. n. 1. (Mar.) Rola montată pe un ax vertical servind la schimbarea direcției unei parâme sau a unui lanț de ancoră. 2. Masă rotativă pe care se așază sticlele spre a fi umplute. 3. Bare în cruce instalate la intrarea în parcuri, stadioane etc., care se rotesc, permițând trecerea câte unei singure persoane. – Din fr. tourniquet.

ROLĂ, role, s. f. 1. Rotiță sau cilindru care se învârtește în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanț, o curea de transmisie etc. Rolă de lanț. 2. Corp în formă de cilindru care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare. 3. Piesă mecanică de formă cilindrică cu ax interior, care se rotește ușor pentru a putea fi antrenată de film, având rolul de a imprima acestuia un anumit traseu în aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. Unealtă formată dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care servește la unele lucrări de finisare în construcții (zugrăvit, tencuit). Rolă de tencuit. 5. Piesă de contact a unor trolee, constituită dintr-o roată cu șanț, care se rostogolește pe firul de contact. 6. (Reg.) Cuptor al mașinii de gătit. – Din germ. Rolle.

SCHIP, schipuri, s. n. Vas mare de metal, care alunecă (pe role) pe o distanță fixă și se descarcă automat, folosit la transportul materialelor în mine, în fabrici etc. – Din fr., engl. skip.

CUPTOR s. 1. (Ban.) șparhat. (~ de pâine.) 2. (reg.) rolă, tobă. (~ la mașina de gătit.) 3. v. vatră. 4. cuptor de var = varniță. 5. cuptor înalt v. furnal.

ROLĂ s. v. cuptor.

rolă s. f., g.-d. art. rolei; pl. role

CALE căi f. 1) Fâșie de teren special amenajată pentru circulația oamenilor, a vehiculelor sau a animalelor. ◊ Din ~ -afară peste măsură. ~ea vieții cursul vieții. A-și face ~ (sau drum) a) a-și crea posibilități de pătrundere undeva; b) a căuta pretext pentru a vizita pe cineva. A găsi cu ~ a socoti că este nimerit. A face cuiva ~ a lăsa să treacă. A sta în ~ea cuiva a împiedica pe cineva să-și ajungă ținta. A-i ține ~ea cuiva a) a urmări pe cineva în mod insistent pentru a-i câștiga bunăvoința; b) a pândi trecerea cuiva. A pune țara la ~ a discuta multe și de toate. A fi pe ~ de a... a fi gata de a...; a fi pe punctul să... A-și pune gura (sau burta) la ~ a mânca pe săturate. ~ bună! urare făcută la plecarea cuiva; călătorie plăcută! A face ~ întoarsă a se întoarce din drum. ~ea-valea fie; treacă-meargă. Ce mai ~ea-valea ce să mai lungim vorba!; ce mai încolo-încoace! 2) înv. Stradă care servea drept arteră principală de circulație într-un oraș. 3) Linie de comunicație. ~ ferată. ~ aeriană. Pe ~ea aerului. 4) la pl.: Căi respiratorii sistem de organe care asigură respirația; aparatul respirator. 5) Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei mașini, al unui aparat. ◊ ~ de rulare suprafață pe care rulează roțile sau rolele unui sistem tehnic. ~ de transmisiune ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiuni în radiodifuziune sau în telefonie. 6) fig. Direcție de dezvoltare, de mișcare. ◊ Pe ~ administrativă prin organele de administrație. Pe ~ ierarhică din instanță în instanță. A o lua pe altă ~ a încerca prin altă metodă. 7) Interval care separă două puncte în spațiu; distanță; depărtare. A mers ~ de două zile. [Art. calea; G.-D. căii] /<lat. callis

PATINĂ² ~e f. sport 1) Obiect de metal format dintr-o lamă metalică care se fixează perpendicular pe talpa ghetei pentru a luneca pe gheață. ◊ ~ cu role patină prevăzută cu rotițe, în loc de lamă, pentru deplasarea pe teren obișnuit (în special pe asfalt). 2) tehn. Piesă cu ajutorul căreia un mecanism cu ghidaje poate face mișcări alternative de translație. [G.-D. patinei] /<fr. patin

ROLĂ ~e f. 1) Piesă cilindrică care se rotește în jurul unui ax, folosită la mecanismele sau la dispozitivele care necesită rulare. 2) Unealtă în formă de cilindiu, având diferite întrebuințări (la netezirea unei suprafețe, la imprimarea unui desen pe hârtie etc.). /<germ. Rolle

RULMENT ~ți m. 1) Dispozitiv al unei mașini (constând din două inele concentrice, separate prin bile, role etc.), care servește la ghidarea fusurilor de arbori sau de osii. 2): Fond de ~ ansamblul capitalului și valorilor disponibile pentru cheltuieli curente. /<fr. roulement

SCHIP ~uri n. Recipient de metal, care se descarcă automat și se deplasează pe role la o distanță fixă, folosit (mai ales, în mine sau în fabrici) pentru transportul unor materiale (minereuri, cărbuni etc.). /<fr., engl. skip

SEPARATOR² ~oare n. 1) Aparat (sau mașină) pentru separarea unuia sau a mai multor componenți dintr-un amestec solid sau fluid. ~ de grâne. ◊ ~ de lapte aparat centrifugal pentru separarea smântânii din lapte. 2) Piesă care separă rolele la rulmenți. /<fr. séparateur

RURĂ s. f. v. rolă².

ROLÁT s. n. Rolare. ◊ Mașină de rolat = mașină cu ajutorul căreia se efectuează operația tehnică de rolare. – Din rola[re] + suf. -at.

DUPLEX s.n. 1. Sistem de telegrafie în care pe aceeași linie se pot face în același moment mai multe transmisiuni. 2. Mașină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele fețe ale unei țesături. 3. Hîrtie sau carton format din două straturi de pastă lipite prin presare în stare umedă. ♦ (Poligr.) Procedeu de reproducere în două culori a ilustrațiilor monocrome în semitonuri. 4. Procedeu duplex = procedeu complex pentru elaborarea oțelurilor superioare constînd din combinarea a două procedee siderurgice. 5. Apartament duplex = apartament construit pe două niveluri. 6. Parbriz lamelar fabricat din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune după ce s-a introdus între ele o folie de polivinil. 7. (Genet.) Organism care are două gene dominante pentru același caracter. [Pl. -xuri. / < fr., lat. duplex].

MERDENEÁ, merdenele, s.f. 1. Rolă cilindrică din lemn, folosită la întinderea aluatului în foi. Spre deosebire de sucitorul simplu ca o vergea cilindrică și subțire, aceasta este mai groasă și prevăzută lateral cu mânere. 2. Produs de patiserie individual, din foi de plăcintă umplute divers, de formă pătrată sau dreptunghiulară.

ROL s.n. I. 1. Listă a proceselor care urmează să fie judecate de către o instanță. 2. Registru în care sunt trecuți contribuabilii la percepție. 3. Lista oficială a celor care se află pe un vapor. II. 1. Ceea ce trebuie să recite un actor pe scenă. ♦ Personajul reprezentat de un actor. 2. Atribuție; menire. [Var. rolă s.f. / < fr. rôle, germ. Rolle].

ROLĂ¹ s.f. Rotiță folosită la un scripete, la o mașină etc. [< germ. Rolle].

ROLĂ² s.f. v. rol.

prăvălac, prăvălace, s.n. (înv. și reg.) 1. povârniș, pantă, coastă. 2. (în loc. adv.) de-a prăvălacul = de-a dura, de-a berbeleacul, de-a rostogolul, peste cap. 3. tăvălug; cilindru; rolă.

RULMENT s.m. 1. Piesă de mașină compusă din două inele concentrice separate prin bile sau role cu aceleași dimensiuni, care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire. 2. Fond de rulment = materiile prime și celelalte materiale necesare procesului de producție, precum și mijloacele bănești necesare funcționării continue a unei întreprinderi. [< fr. roulement].

ROLARE s.f. Operația de netezire a unui material cu ajutorul unei role. [< rolă].

DUPLEX s. n. 1. sistem de telegrafie în care pe aceeași linie se pot face în același moment mai multe transmisiuni. 2. mașină de imprimat cu role, care imprimă în mai multe culori pe ambele fețe ale unei țesături. 3. hârtie, carton din două straturi de pastă lipite prin presare. ◊ (poligr.) procedeu de reproducere în două culori a ilustrațiilor monocrome în semitonuri. 4. procedeu ~ = procedeu complex pentru elaborarea oțelurilor superioare, prin combinarea a două procedee siderurgice. 5. apartament (de lux) pe două nivele. 6. parbriz lamelar din două plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie pe polivinil. 7. (biol.) organism care are două gene dominante pentru același caracter. (< fr., lat. duplex, /5/ amer. duplex)

GALET s. m. 1. fragment mic de rocă, piatră, cu muchiile rotunjite de acțiunea mării sau a torenților. 2. rolă metalică montată între două piese în mișcare, pentru a le micșora frecarea. ◊ piesă la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare. 3. element de tranformator electric, de forma unui inel, cu mai multe spire de înfășurare. 4. secțiune a unui comutator rotativ. (< fr. galet)

ROLARE s. f. 1. operație de netezire a unei suprafețe metalice prin deformare plastică, la cald sau la rece. 2. finisare a suprafeței unei tencuieli cu ajutorul unei role (2). (< rolă)

ROLĂ s. f. 1. organ de mașină în formă de rotiță, care, rotindu-se în jurul unui ax, servește la rularea unui vehicul, la transmiterea unei mișcări etc. 2. unealtă dintr-un cilindru cu mișcare în jurul unui ax, cu un mâner, pentru tencuit, zugrăvit etc. (< germ. Rolle)

ROLGANG s. n. (tehn.) transportor care se deplasează pe un teren de role cu axele de rotație perpendiculare pe direcția de mers, antrenate de lanțuri fără sfârșit. (< germ. Rolgang)

RULA vb. I. tr. 1. a deplasa un corp prin rostogolire. ◊ (despre vehicule) a se deplasa prin rostogolirea roților sau a rolelor pe o cale fixă. ◊ a parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul. 2. a înfășura, a face sul. ◊ (croitorie) a rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc. 3. a face să circule (fonduri bănești). II. intr. 1. (despre filme) a fi proiectat pe ecran. 2. (despre cicliști, atleți) a alerga relaxat și uniform. 3. (despre nave, avioane) a se balansa în sens transversal; a avea ruliu. (< fr. rouler)

RULMENT s. m. 1. organ de mașină, compus din două inele concentrice separate prin bile sau role, cu aceleași dimensiuni, care transformă mișcarea de alunecare în mișcare de rostogolire. 2. fond de ~ = materiile prime și celelalte materiale necesare procesului de producție, precum și mijloacele bănești necesare funcționării continue a unei întreprinderi. (< fr. roulotte)

TURNICHET s. n. 1. (mar.) rolă metalică fixată vertical în puncte, care împiedică frecarea lanțului ancorei sau al parâmelor. 2. masă rotativă pe care se așază sticlele spre a fi umplute cu lichide, în industria alimentară. 3. bare în cruce care se rotesc pe un ax vertical, permițând trecerea câte unei singure persoane. 4. lansare (2). 5. instrument în formă de garou, pentru comprimarea arterelor. (< fr. tourniquet)

gîlcă (gîlci), s. f. – 1. Tumoare, umflătură, nod. – 2. Amigdală. – 3. (Pl.) Amigdalită. – Megl. golcă „nod”. Sl. galka „umflătură” (Cihac, II, 113; Conev 92; DAR), cf. bg. gălka „inflamație a parotidei”, pol. galka „umflătură”. Din bg. glaka „fundul gurii”, după Drăganu, Dacor., V, 337; anterior indoeurop. după Lahovary 327. Cf. gălușcă. – Der. gîlcos, adj. (inflamat, umflat). Este dublet al lui galie s. f., (înv., glob), din pol.; și al lui gălie, s. f. (rolă la războiul de țesut).

rol (roluri), s. n. – 1. Listă de nume. – 2. Parte dintr-o piesă interpretată de un artist. – 3. Misiune, atribuție. – Var. înv. rolă. Fr. rôle. – Der. înrola, vb. (a înregimenta, a înscrie), după fr. enrôler.

rolă (role), s. f. – (Mold.) Cuptorul mașinii de gătit. – Var. rulă. Germ. Röhre (Scriban), cu disimilare, cf. mag. rula.

tava adv. – Prin tăvălire, mușcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba și legată de rădăcina expresivă tăb- „obiect rotund”, cf. tăbueț, tăbîltoc. – Der. tăvăli, vb. (a răsturna, a răsuci, a da de-a dura, a rostogoli în ceva; a scălda, a unge; a murdări, a păta, a mînji; a strica; a uza; a pisa, a mototoli, a-și bate joc), cu suf. expresiv -li, cf. mr. antăvălescu, antăvălire, megl. (an)tăvălés, (an)tăvăliri (după Cihac, II, 243 și Tiktin, din sl. valiti „a învîrti”, cu un pref. tă- greu de explicat, cf. tămînda, tămînji; după Candrea, din sb. tavoljiti „a trăi greu”); tăval (în expresia de-a tăvalul, prin răsturnare, de-a rostogolul); tăvală, s. f. (tăvălug, cilindru care se învîrte); tăvăleală, s. f. (acțiunea de a se tăvăli; trîntă, bătaie; uzură, deteriorare, mai ales a hainelor); tăvălitură, s. f. (loc unde iarba a fost călcată sau tăvălită; urmă, dîră, călcătură); tăvălug (var. tăvăluc, tefelug, mr. tăvăluc), s. n. (sul, rolă, cilindru), cu suf. expresiv -ug(ă), cf. hălăciugă, măciucă, buturugă; tăvălugi (var. tăvăluci), vb. (a mărunți pămîntul cu tăvălugul; a strivi, a netezi); prăstăvăli, vb. (a răsturna); prăstăvala, adv. (Olt., de-a rostogolul). Tiva, adv. (Mold., repede, fuga, în goană), pare să fie var. a lui tava (după Scriban, din bg. otiva „s-a dus”). – Cf. și tărbăci, tearfă, vălătuc, tivi.

CALE (lat. callis) s. f. I. 1. Fîșie de teren amenajată pentru a permite circulația oamenilor, a vehiculelor și a animalelor; drum. ♦ Loc. Din cale-afară sau afară din cale = peste măsură, foarte. ♦ Expr. A găsi (sau a socoti) cu cale = a crede că este potrivit. A pune la cale = a pregăti ceva, a aranja. ♦ C. ferată = sistem de transport terestru, pentru călători și mărfuri, în care vehiculele rulează și sînt ghidate continuu pe două șine din oțel laminat profilat; cale de comunicație (linie) destinată vehiculelor feroviare. Prima c. f. a fost construită de G. Stephenson în Anglia (1832). Pe terit. României prima c. f. a fost construită între Oravița și Baziaș (1846-1854). ♦ (Art., urmat de determinări care indică numele) nume dat unor străzi lungi și largi. 2. (Înv.) Arteră de penetrație într-un oraș, făcînd legătura cu o șosea importantă. 3. Element al unui sistem tehnic, amenajat pentru a permite transportul pe el al unei mașini, al unui aparat etc. ♦ C. de rulare = suprafață pe care rulează roțile sau rolele unui sistem tehnic (transportor, placă turnantă etc.). 4. Succesiune de linii și centrale intermediare prin care se realizează legătura telefonică sau telegrafică între două localități. ♦ C. de transmisiune = ansamblu de mijloace folosite pentru transmisiunea unilaterală (ex. în radiodifuziune) sau bilaterală (ex. în telefonie), la distanță, a unui flux de informații. 5. (AV.) Distanța dintre roțile coaxiale (ecartament) ale trenului de aterizare al unui avion. 6. C. de curent = ramură a înfășurării indului mașinilor electrice cu colector. 7. (INFORM.) C. de date = legătură stabilită între două registre ale unei memorii, care permite transferul conținutului registrului sursă în registrul destinație. 8. Călătorie. 9. Depărtare, distanță. Cale de două ceasuri. 10. (MED.) Ansamblu de organe cavitare și formațiuni tubulare ce permit deplasarea unor materii organice (ex. c. digestivă, c. urinară) sau a aerului (ex. c. respiratorie). ♦ C. nervoasă = formațiune neuronală ce asigură transmiterea influxului nervos de la receptori la centrii nervoși sau de la aceștia la efectori (ex. c. optică, c. olfactivă, c. piramidală). C. de administrare = modalitatea de introducere a unui medicament în organism (ex. c. orală, c. externă, c. parentală, prin injecții). C. de transmitere sau de infecție = locul prin care pătrunde în organism agentul cauzal al unei boli infecto-contagioase (ex. c. digestivă, c. respiratorie, c. cutanată etc.). II. Linie, direcție luată de o mișcare, de o acțiune, de o dezvoltare. ♦ Procedeu, modalitate, mijloc, metodă. ♦ (Dr.) C. de atac = mijloc prin care partea nemulțumită de hotărîrea unui organ de jurisdicție, precum și unele organe prevăzute de lege sesizează organul competent în vederea desființării horărîrii și rejudecării litigiului (ex. recurs, revizuire, recurs extraordinar) ♦ Loc. Pe cale... = prin intermediul...

skateboard s. n. 1. planșă pe role 2. sportul practicat cu ajutorul planșei pe role^[1]

delco s. n. (tehn.) Cap distribuitor de curent ◊ „Accesorii auto. Printre acestea se află numeroase sortimente de garnituri din cauciuc, cum ar fi burdufaș planetar, plăci pentru pedale, role schimbătoare de viteză, fișe delco, inele pentru cilindru-frână sau baie de ulei etc.” I.B. 10 III 72 p. 3; v. și Sc. 11 III 82 p. 4 (din fr., engl. delco; DTA; DEX, DN3)

SÁPĂ (lat. sappa) s. f. 1. Unealtă compusă dintr-o lamă metalică plană sau puțin concavă, cu coadă de lemn, folosită la efectuarea unor lucrări manuale în agricultură (săpat, prășit), în minerit (pentru deplasarea minereului sau a cărbunelui spre locul de încărcare) etc. ◊ Expr. A ajunge (sau a aduce, a lăsa etc.) la (sau în) sapă de lemn = a (se) ruina. ♦ Muncă depusă pentru săpat, prășit. 2. S. de foraj = dispozitiv montat la capătul inferior al garniturii de prăjini de foraj, cu care se execută dislocarea rocilor în vederea realizării găurii de sondă. Se deosebesc: s. cu lame (care lucrează prin tăiere și așchiere), s. cu discuri (care lucrează prin despicare în plan vertical) și s. cu role (prevăzute cu dinți sau cu diamante, care lucrează prin despicare și sfărâmare).

RULMÉNT (< fr.) s. m. 1. Organ de mașină care servește la rezemarea și la ghidarea fusurilor de arbori sau osii, compus din două inele concentrice (unul montat pe arbore, iar celălalt în carcase sau în corpul mașinii), separate prin corpuri de rostogolire (bile, role etc.) care prezintă rezistență apreciabil mai mică decât decât lagărele de alunecare. Unii istorici apreciază că r. cu bile a fost inventat în 1794 de Philip Vaughan. Prima aplicare practică a fost făcută în c. 1900 la biciclete. Primul r. cu role conice a apărut în S.U.A. (1918) iar cu ace în Germania (1922). 2. Faptul de a circula, de a rula (vorbind despre bani). ◊ CONT. Fond de r. net = diferența dintre activele curente ale unei intreprinderi. Se mai poate calcula și ca diferență dintre capitalul permanent și activele imobilizate.

PATINÁJ (< fr.) s. n. Ramură sportivă care cuprinde probele practicate cu patinele pe gheață. ◊ P. viteză = ramură sportivă care constă în parcurgerea în parcurgerea unor distanțe scurte de 500, 1.000, 1.500 m sau lungi de 3.000, 5.000, 10.000 m, pe piste de orice lungime sau cu turnante. Primul campionat mondial s-a desfășurat la Amsterdam (1893). La Olimpiadă este introdus în 1924 (Chamonix). Printre cei mai mari patinatori de viteză s-au remarcat: C. Thunberg, O. Mathisen, Lodia Skoblikova, Andrea Schöne, E. Heiden (5 medalii olimpice de aur, 1980, Lace Placid – performanță unică). ◊ P. artistic = ramură sportivă care constă în executarea pe gheață a unor mișcări impuse și a unor mișcări ritmice, liber alese. Primul campionat mondial a avut loc la Sankt-Petersburg (1896). La Olimpiadă este introdus în 1908 (Londra). Concursurile cuprindeau probe de simplu (masculin și feminin) și perechi; din 1976 (Innsbruck) este introdusă și proba de dans. Printre cei mai mari patinatori ai lumii în problele individuale se numără: Gabrielle Seifert, Peggy Fleming, Katharina Witt, Midori Ito, Em. Danzer, A. Calmat, J. Curry, Ondrej Nepela, Brian Boitano, B. Orser, V. Petrenko ș.a. În proba de perechi s-au remarcat: Ludmila Belousova și O. Protopopov, Irina Rodnina cu Al. Ulianov și apoi cu Al. Zeițev, Ekaterina Gordeeva și S. Grinkov ș.a., iar în cea de dans: Diane Towler și B. Ford, Jane Torvill și Chr. Dean, Isabelle și P. Duschenay, Natalia Bestiaminova și A. Bukin, Maria Klimova și S. Ponomarenko, Ludmila Pahomova și A. Gorșkov ș.a. ◊ P. cu rotile = p. care se practică cu patine cu role; probele, elementele (mișcările) sunt identice cu cele din p. viteză și p. artistic.

rólă și róră f., pl. e (ung. rula, rura, lóra, rut. pol. rura, d. germ. röhre, id.). Est. Cuptoru de tinichea al mașiniĭ de bucătărie (al pliteĭ).

róră, V. rolă.

rolă s. f., g.-d. art. rolei; pl. role

TURNICHET, turnichete, s. n. 1. (Mar.) Rolă montată pe un ax vertical servind la schimbarea direcției unei parâme sau a unui lanț de ancoră. 2. Masă rotativă pe care se așază sticlele spre a fi umplute, 3. Bare în cruce instalate la intrarea în parcuri, stadioane etc., care se rotesc, permițând trecerea câte unei singure persoane. – Din fr. tourniquet.

SCHIP, schipuri, s. n. Vas mare de metal, care alunecă (pe role) pe o distanță fixă și se descarcă automat, folosit la transportul materialelor în mine, în fabrici etc. – Din fr., engl. skip.

SKATEBOARD, skateboarduri, s. n. Planșă alungită, prevăzută cu role, utilizată pentru deplasarea rapidă prin alunecare, în scop de agrement și sport. [Pr.: scheĭtbord] – Din engl. skateboard.

ROLĂ, role, s. f. 1. Rotiță sau cilindru care se învârte în jurul unui ax pentru a face să alunece mai repede un lanț, o curea de transmisie etc. Rolă de lanț. 2. Corp în formă de cilindru care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie, folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare. 3. Piesă mecanică de formă cilindrică cu ax interior, care Se rotește ușor pentru a putea fi antrenată de film, având rolul de a imprima acestuia un anumit traseu în aparatul de fotografiat sau de filmat. 4. Unealtă formată dintr-un cilindru de lemn sau de aliaje neferoase, care servește la unele lucrări de finisare în construcții (zugrăvit, tencuit). Rolă de tencuit. 5. Piesă de contact a unor trolee, constituită dintr-o roată cu șanț, care se rostogolește pe firul de contact. 6. (La pl.) Patine cu rotile. 7. (Reg.) Cuptor al mașinii de gătit. – Din germ. Rolle.

RULA, rulez, vb. I. Tranz. 1. A înfășura manual sau mecanizat un material textil pe un sul de lemn sau metalic, formând un rulou (1). 2. A proiecta un film pe ecran într-o sală de cinematograf. 3. A face să circule bunuri, bani, investindu-i în afaceri. 4. A deplasa un corp prin rostogolire sau prin alunecare pe o cale fixă. ♦ Intranz. (Despre vehicule) A înainta prin intermediul unor roți sau role. 5. A netezi sau a întinde o suprafață prin apăsare cu un obiect în rostogolire. 6. A prelua un program într-un sistem de calcul. – Din fr. rouler.

GALET¹, galeți, s. m. 1. Fragment dintr-o rocă sau dintr-un mineral, șlefuit și rotunjit prin acțiunea mării, a torentelor, a ghețarilor etc. 2. Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3. (Text.) Piesă cu care se întinde firul de mătase artificială la ieșirea din baia de filare. 4. (Tehn.) Bobină inelară. 5. (Tehn.) Secțiune a unui comutator rotativ. – Din fr. galet.

GEAMBLAC, geamblacuri, s. n. Dispozitiv instalat pe coroana turnului unei sonde, conținînd rolele necesare pentru macara, pentru cablul de lăcărit sau pentru cablul cîrligului de manevrat greutăți.

ROL, roluri, s. n. I. (De obicei în construcție cu verbele «a avea», «a juca» etc.) 1. Însărcinare pe care o primește un artist în distribuția unei piese, a unui program artistic; totalitatea replicilor pe care trebuie să le recite un actor pe scenă. Millo juca rolul unui plăieș. SADOVEANU, E. 68. Peste un an, doi, îl vezi jucînd rol de prim-amorez. C. PETRESCU, C. V. 211. Olga avea un rol, firește de dans, și se găsea în frigurile creației. REBREANU, R. I 253. Rolul lor să se citească de un lector... între culise. NEGRUZZI, S. I 342. ◊ Fig. Făcea parte din guvernul acesta, însă nu accepta rolul de a doua sau a treia vioară. PAS, Z. IV 188. 2. Sarcină sau atribuție care îi revine cuiva în cadrul unei acțiuni mai largi. Avu un sentiment de încredere, simțind că poate aci să-și îndeplinească un rol pentru care simțea că are chemare. BART, E. 313. Oameni care mai tîrziu au jucat un rol însemnat în țară. CARAGIALE, O. III 12. Sînt subprefect de un ocol Și-n țara mea joc mare rol. ALECSANDRI, T. I 257. II. Registru în care sînt trecuți contribuabilii la percepție. Numărul răzeșilor cultivatori săteni este, după rolul făcut în 1869... de 13638 familii. I. IONESCU, P. 83. ♦ Listă care cuprinde procesele în ordinea în care urmează a se judeca la un tribunal. – Variantă: (I, astăzi rar) rolă, role (SADOVEANU, E. 68, CAMIL PETRESCU, O. II 126, CARAGIALE, O. III 230), s. f.

ROLĂ², role, s. f. (Mold., Bucov.) Cuptorul mașinii de gătit. -Variante: rulă, rură s. f.

ROLĂ¹ s. f. v. rol.

ROLĂ³, role, s. f. Rotiță sau cilindru care se învîrtește în jurul unui ax, pentru a face să alunece mai repede un lanț, o curea de transmisie etc. Proțapul [fîntînii] purta o rolă de lemn pe care luneca funia. MIHALE, O. 511. ♦ Corp în formă de cilindru, care poate fi rostogolit în jurul axei sale de simetrie; e folosit ca organ de rulare sau ca unealtă de prelucrare prin apăsare.

RULA, rulez, vb. I. 1. Tranz. A înfășura ceva în formă de sul. 2. Intranz. (Despre filme) A se desfășura, a se proiecta pe ecran. Rula de pildă, chiar în zilele acelea, un film. CAMIL PETRESCU, U. N. 158. 3. Tranz. (Cu complementul «bani» sau un termen echivalent) A face să circule (investind în afaceri). 4. Tranz. A deplasa un corp prin rostogolire. ♦ Intranz. (Despre vehicule) A se deplasa prin intermediul unor roți sau role. 5. Tranz. A netezi sau a întinde o suprafață, prin apăsare cu un obiect în rostogolire.

RULĂ s. f. v. rolă².

TROLEU, trolee, s. n. Priză de curent, formată dintr-un braț metalic prevăzut la un capăt cu o rolă de contact și avînd un șanț periferic care permite luarea curentului de la o conductă electrică aeriană, pentru a alimenta motorul unui vehicul cu tracțiune electrică. ♦ Arc de contact; pantograf.

PROSTĂLĂU, prostălăi, adj. m. Augmentativ al lui prost. Mărginit, prostălău... n-a fost în stare să învețe nimic. GALAN, B. I 71. Am intrat în casă, m-am răzgîndit: ăsta nu e prostălău... Știe multe. STANCU, D. 87. D-l Teodorini e atît de bufon în întreita sa rolă, d-l P. Nicolau atît de prostălău în Stănică, încît și nevrînd te fac să bufnești de rîs. NEGRUZZI, la TDRG. ◊ (Substantivat) Fiul popii, un prostălău ce nu știa paște bobocii. La TDRG.

ROLA. 1. – (Arh); – fam. (s. Scurtești Bz). 2. Rol/ea, Dinu (Î Div); -escu. 3. Cf. Rulea, mold. (Isp V²); Ruteni s., mold.

Rul/ea, -eni v. Rola 3.

CUPTOR s. 1. (Ban.) șparhat. (~ de pîine.) 2. (reg.) rolă, tobă. (~ la mașina de gătit.) 3. cămin, vatră, (prin Transilv.) cameniță. (Vasul stă așezat pe ~.) 4. cuptor înalt = furnal.

rolă s. v. CUPTOR.

duplex a [At: CADE / Pl: ~uri / E: fr duplex] 1 (Teh; com; îs) Sistem ~ Procedeu sau aparat care permite comunicarea simultană bilaterală între două posturi telegrafice sau telefonice. 2 (Ind; îs) Procedeu ~ Operație care folosește două procedee siderurgice pentru obținerea unui produs superior. 3 (Tex; îs) Mașină de imprimat ~ Mașină cu role, pentru mai multe culori, care imprimă desene identice pe ambele fețe ale țesăturii, astfel încât liniile și culorile de pe fețele opuse să fie perfect suprapuse. 4 Procedeu de reproducere în două culori a unor ilustrații monocrome (prin contrast). 5 Hârtie sau carton fabricate prin lipirea a două straturi. 6 Apartament construit pe două niveluri. 7 Parbriz lamelar fabricat din plăci de sticlă specială, unite la cald sub presiune, după ce s-a introdus între ele o folie de polivinil. 8 (Gen) Organism care are două gene dominante pentru același caracter. corectat(ă)

galet¹ sm [At: MDT / Pl: ~eți / E: fr galet] 1 Fragment dintr-o rocă sau mineral de mărimea unei nuci, șlefuit de ape, ghețari și care, prin cimentare, dă naștere conglomeratelor. 2 Rolă care permite o mișcare prin rostogolire. 3 Piesă de la mașina de filat mătase artificială care întinde firul la ieșirea din baia de filare. 4 (Teh) Bobină inelară. 5 (Teh) Secțiune a unui comutator rotativ.

hampelman sn [At: LTR / Pl: ? / E: ger Hampelmann] Macara cu una sau două role, folosită în industria petrolieră, la spălatul percutant al sondelor.

juca [At: CORESI, EV. 493/10 / Pzi: joc, 2 joci, 3, 6 joacă, 4 jucăm, 5 jucați / E: ml *jocare] 1 vr A glumi. 2 vr A nu lua în serios. 3 vr A nu da importanța cuvenită unui lucru. 4 vr A se desfăta. 5 vr (Îe) A învăța jucându-se A învăța fără efort. 6 vr (Îe) A se ~ cu banii A fi foarte bogat. 7 vr (Imp; îae) A nu da importanță banilor. 8 vr (Îe) A se ~ cu sănătatea A nu se îngriji de sănătate. 9 vr (Îe) A se ~ cu viața A se expune primejdiei. 10 vr (Pop; îe) Cine se joacă cu dracu', dă și peste tată-său O mică greșeală te împinge spre alta mai mare. 11 vr (Pfm; îe) A se ~ cu focul A trata cu ușurință o problemă gravă sau un lucru primejdios. 12 vr (Rar; îae) A nu lua dragostea în serios. 13 vr (Pop; îe) Nu te ~ cu tichia chelului Se spune cuiva care nu ia în serios un lucru grav. 14 vr (Îe) Te joci Crezi că-ți poți măsura puterile cu cineva. 15 vr A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării Si: a se distra. 16 vr A face haz de cineva sau de ceva. 17 vr (Pex) A-și bate joc de cineva. 18 vr A șicana pe cineva. 19 vt (Îe) A ~ cuiva o festă (sau, pop, renghiul) A face cuiva o farsă. 20 vt (Îae) A păcăli pe cineva. 21 vr (Rar; îe) A se ~ cu o femeie A avea relații sexuale cu o femeie. 22 vr (Iuz; îe) A se ~ curvia A fi desfrânat. 23-24 vi A-și petrece timpul la jocuri (de noroc sau) de societate. 25 vt (La jocul de cărți) A da o carte jos. 26 vi (La jocul de cărți) A pune în joc o sumă de bani. 27 vt (Înv; la jocul de cărți; îe) A ~ din mână A juca (25) fără a ridica talonul. 28 vt A miza pe o carte, pe un număr etc. 29 vt (Fig) A-și asuma un mare risc. 30 vi (Îe) A ~ la bursă A specula valori cotate la bursă. 31 vi A participa ca jucător la o competiție sportivă. 32 vt A practica un anumit sport. 33 vi A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film. 34 vrp (C. i. o piesă de teatru) A fi reprezentată pe scenă. 35 vi (D. trupe de teatru) A da o reprezentație. 36 vt (D. film; rar) A rula pe ecrane. 37 vrp (D. o piesă de teatru) A se pregăti. 38 vr (Înv; îe) Se joacă o drăcie Nu-i lucru curat. 39 vt (Îe) A ~ un rol (important) sau (înv) a ~ o rolă A fi factor hotărâtor într-o afacere. 40 vt (Îae) A avea o mare însemnătate. 41 vt (Îae) A fi decisiv pentru cineva sau ceva. 42 vi (Pop; d. oameni) A dansa. 43 vi (Fig; d. oameni sau animale) A se mișca într-un anumit ritm. 44 vi (Pan; rar) A face acrobații pe sârmă. 45 vt A interpreta un dans. 46 vt (Reg; îe) Joacă verbuncul A sări în sus de durere. 47 vt (Reg; îe) A ~ drăgaica A fi neastâmpărat. 48 vt (Îae) A sări. 49 vt (Reg) A invita pe cineva la dans. 50 vr (Reg; îe) A-și ~ calul A-și face voia cu cineva. 51 vt A sili pe cineva să se supună voinței tale. 52 vt A înșela pe cineva. 53 vt (Fam; îe) A ~ pe cineva pe degete A sili pe cineva să facă ce vrei. 54 vt (Îae) A duce pe cineva de nas. 55 vt (Pop; îe) A-ți ~ pe cineva în ciur sau în palmă A duce pe cineva după voia proprie. 56 vt (Îe) A ~ pe sfoară A înșela. 57 vt (Îe) A i-o ~ cuiva A râde de cineva. 58 vt (Îae) A înșela pe cineva. 59 vt (Îvp; îe) A ~ cuiva vicleșug (sau un lucru neplăcut) A înșela pe cineva. 60 vt (Pop; îe) A-și ~ (sau a-și face) mendrele A-și satisface toate capriciile. 61 vt (Reg) A bate pe cineva. 62 vi (Frm; iuz) A cânta la un instrument. 63 vi (D. obiecte) A nu fi bine fixat. 64 vi (Pex; d. obiecte) A se mișca. 65 vi A face mișcări oscilatorii sau ritmice. 66 vi (D. părți ale corpului) A se clătina. 67 vi (Pex) A tremura. 68 vi (D. culori) A avea sclipiri jucăușe. 69 vi (Îe) A-i ~ cuiva ceva A i se mișca fără voie. 70 vi (D. ochi; îae) A i se bate. 71 vi (Pop; îe) A-i ~ cuiva ochii în cap Se spune despre un om șiret cu o privire nesigură. 72 vi (Îae) Se spune despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. 73 vi (Fam; îe) Îi joacă paraua (sau banii) A nu duce lipsă de bani. 74 vi (Reg; îe) A ~ fețe A face fețe fețe. 75 vi (Pop; îe) Joacă seceta Se zice când, din cauza secetei mari, se văd tremurături ale aerului dogoritor. 76 vi (Pop; îe) A-i ~ cuiva coliva în piept A fi pe moarte. 77-78 vir (D. copil în pântecele mamei) A (se) mișca. 79 vi (Înv; în superstiții; d. o comoară, bani) A face vâlvătăi după ce au fost îngropați în pământ. 80 vi (Fig; d. ființe) A șovăi. 81 vt (Reg; îe) A ~ albinele A umbla cineva la stupi. 82 vt A face să se miște Si: a clătina. 83 vt (Pex) A scutura. 84 vt A arunca în sus și a prinde din nou. 85 vt (Spt; îe) A ~ balonul (sau mingea) A lovi balonul cu mâna sau cu piciorul. 86 vt (D. pluta undiței) A se mișca pe fața apei, semn că s-a prins ceva. 87-88 vi (D. lucruri văzute în mișcare) (A se mișca sau) a da impresia că se mișcă repede și tremurat. 89 vi (D. piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) A se deplasa într-un spațiu restrâns. corectat(ă)

macaz sn [At: CARAGIALE, O. I, 269 / V: (reg) măc~ / Pl: ~uri, (reg) ~e / E: tc makas, bg маказ, ngr μαϰάζι] 1 Dispozitiv cu ajutorul căruia vagoanele și garniturile de tren sau de tramvai sunt dirijate pe una dintre liniile de bifurcație Si: (înv) ac Vz schimbător de cale. 2 Porțiune de șină mobilă care se deplasează cu ajutorul macazului (1). 3 (Îs) ~-aerian Dispozitiv montat pe firul electric aerian, pentru a permite unui troleibuz sau unui tramvai cu priză de curent prin rolă să treacă de pe un traseu pe altul. 4 (Îe) A schimba ~ul A-și modifica în mod contrar atitudinea față de cineva. 5 (Îae) A-și schimba total părerile, concepția etc. 6 (Reg; lpl) Căpriori la casă. 7 (Reg) Bucată de lemn folosită pentru a lungi o grindă sau pentru a-i întregi scobiturile. 8 (Reg) Unealtă de dulgherie.

marulă sf [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 3^v/8 / V: (reg) ~rolă (Pl: ~role, ~roli), măr~ / Pl: ~le / E: bg маруля, ngr μαρούλι] (Bot; Mol; mpl) Lăptucă (Lactuca sativa).

patrula vi [At: LM / V: (îrg) ~rola, pătrola, peat~ / Pzi: ~lez / E: patrulă] 1-4 (D. formații militare) A înainta pe jos, călare, pe apă, pentru a îndeplini o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură.

patrulă sf [At: LB / V: (îrg) ~rolă (Pl: ~oale), (înv) ~raulă, ~rol sm, ~ul sm, ~ulie, ~uilă, pătrăulă, păt~, peat~ / Pl: ~le / E: ger Patrulle, fr patrouille, rs патруль] 1-4 Grup de militari, rar de civili, pe jos, călare, pe mașini de luptă sau pe nave izolate, care îndeplinește o misiune (de cercetare) (de pază) (de control sau) de legătură. 5-8 (Prc) Persoană care face parte dintr-o patrulă (1-4). 9 (Îe) A face de ~ A păzi. 10 (Îe) A merge în ~ A cerceta, a iscodi. 11 Formație de zbor alcătuită din trei sau patru avioane de luptă.

rol¹ sn [At: HELIADE, D. J. 5/10 / V: (înv) ~ă, roală sf / Pl: ~uri, ~e / E: fr rôle, ger Rolle (Rolă sgp)] 1 (De obicei în legătură cu verbele „a avea”, „a juca” etc.) Parte pe care o primește un artist în distribuția unui program artistic. 2 Totalitatea replicilor pe care le rostește un actor pe scenă. 3 (Pex) Personaj interpretat de un actor într-un spectacol. 4 Misiune. 5 Datorie (21). 6 Registru în care sunt trecuți contribuabilii. 7 (Jur) Listă cu procesele în ordinea judecării într-o anumită zi la un tribunal. 8 Lista oficială a persoanelor care se află pe un vapor.

rol³ sn vz rolă²

rola v vz rula¹

rolare sf [At: DN³ / Pl: ~lări / E: rolă¹] Netezire a unui material cu ajutorul unei role¹ (1).

rolă¹ sf [At: NICA, L. VAM, 213 / Pl: ~e / E: ger Rolle] 1 (Teh) Organ de mașină care în timpul funcționării se rotește în jurul axei sale, la rularea unui vehicul, stabilirea unui contact electric etc. 2 Unealtă formată dintr-un cilindru cu mâner pentru lucrări de finisare în construcții. 3 (Trs) Tub de ciment pentru căptușirea fântânilor.

rolă² sf [At: SCRIBAN, D. / V: rol, roră, rulă, rură / Pl: ~le / E: pn rura, rula] (Reg) Cuptor al mașinii de gătit.

rolă³ sf vz rol¹

roră sf vz rolă²

rula¹ sf [At: ALEXI, W. / V: (rar) rola / Pzi: rulez / E: fr rouler] 1 vt A deplasa un corp prin rostogolire. 2 vi (D. vehicule, poduri rulante etc.) A se deplasa prin intermediul roților sau rolelor. 3 vt A înfășură în formă de sul. 4 vi (D. filme) A se proiecta. 5 vt (C. i. bani, bunuri etc.) A pune în circulație. 6 vt A netezi, a întinde un materal textil prin apăsare cu un obiect în rostogolire.

rulă² sf vz rolă

rură sf vz rolă²

STIL (< fr. slyle < lat. stylus < gr. stylos, condei folosit la scrierea pe tăblițele cerate) Termen ce implică numeroase sensuri ca: a felul deosebit de a se exprima al unei persoane; b totalitate a procedeelor proprii de expunere, prin mijloacele limbii literare; c mijloacele lingvistice de exprimare proprii unui scriitor, unei opere, unui gen literar, unei epoci, unui curent literar etc., ceea ce constituie stilul literaturii artistice. În afară de stilul literaturii artistice – totalitate a mijloacelor de exprimare figurată, figură de stil sau tropi, se mai deosebesc și : alte stiluri: stilul științific, stilul publicistic, adică felul deosebit, specific, de exprimare în lucrările științifice, în publicistică (presă) și în documentele oficiale. Fenomenele de stil sînt procese de invenție, care se abat de la construcțiile repetate, comune și uzuale în limbă. Se poate spune că faptele de stil sînt „abateri” expresive, construcții sugestive, cuvinte și structuri gramaticale mai puțin obișnuite în uzul curent, toate însă specifice tendințelor inovatoare ale limbii, după cum menționează T. Vianu, în Studii de stilistică și Gh. Bulgăr, în Probleme și analize stilistice. Termenul de stil se folosește în întregul domeniu al artei (stil muzical, stil arhitectural etc.). Printre stiluri, practica tradițională enumeră drept calități generale: claritatea, precizia, proprietatea, corectitudinea; iar naturalețea, demnitatea, armonia, finețea, puritatea, calități speciale sau particulare. Claritatea stilului rezultă din folosirea termenilor ușor de înțeles, ca și din evitarea termenilor vagi, echivoci, a inversiunilor forțate, a perioadelor prea lungi. Contrare clarității sînt non-sensul, obscuritatea. Non-sensul derivă din contradicția între exprimarea unei idei și dreapta judecată. Ex. Rică Venturiano: M-am transportat la localitate, pentru ca să-ți repet că te iubesc, precum iubește sclavul lumina și orbul libertatea. (I.L. CARAGIALE, O noapte furtunoasă) Obscuritatea rezultă adesea din lungimea frazelor sau nepotrivirea lor, din echivocuri (folosirea unor cuvinte ce pot fi luate în diferite sensuri), din inversarea forțată a unor versuri, ca acestea de mai jos ale lui Gh. Asachi: Diogenes în Athina, Unde strălucea lumina, Un bărbat era mintos, Însă judeca pe dos. sau Diogene-atunci răspunde Însemnat acest cuvînt. O punctuație neregulată poate duce de asemenea la obscuritate, ca în acest răspuns dat de oracolul de la Delfi unei mame care voia să știe dacă fiul ei se va mai întoarce din război. Te vei duce, te vei întoarce, nu vei muri, care prin schimbarea punctuației are alt înțeles: Te vei duce, te vei întoarce, nu, vei muri. Preciziunea se referă la alegerea termenilor celor mai potriviți în exprimarea ideilor. Ea nu exclude nici bogăția vocabularului, nici ornamentarea stilului. Opus preciziunii este stilul difuz sau prolix, pe care Voltaire îl caracteriza ca un adevărat „deluviu de cuvinte peste un pustiu de idei”. Derivată din folosirea cuvintelor în înțelesul lor propriu, proprietatea constituie o însușire a stilului, pe care Boileau, în a sa Artă poetică, punea atîta preț. Surtout quen vos écrits la langue révérée Dans vos plus grands excès vous soit toujours sacrée, En vain vous me frappez dun son mélodieux Si le terme est impropre ou le tour vicieux. Mon esprit nadmet point un pompeux barbarisme Ni dun vers ampoulé lorgueilleux solécisme. Sans la langue, en un mot, lauteur le plus divin Est toujours, quoi quil fasse, un méchant écrivain. Chiar cînd în mari excese ar fi ca să cădeți Voi limba totdeauna de sfîntă s-o aveți. Zadarnic este fraza plăcută-armonioasă, Cuvîntul de-i nepropriu, făptura vicioasă, Urechea mea n-admite pomposul barbarism Arunc îndată versul ce are-un solecism. Într-un cuvînt, poetul, sublim chiar de ar fi E rău poet, desigur, cînd limba n-o va ști. (Traducere de A. NAUM) Corectitudinea implică respectarea în exprimare a regulilor gramaticale. Una din aceste abateri este solecismul (v.) pe care scriitorii îl folosesc însă pentru efectul artistic, mai ales pentru caracterizarea personajelor sau a situațiilor. Caragiale, de exemplu, scoate efecte artistice din folosirea invariabilă a pronumelui relativ care, numai la nominativ. Ex. Pristanda (mîhnit) - Îmi pare rău! tocmai coana Joițica, tocmai dumneaei, care de!... să ne așteptăm de la dumneaei la o protecție... În poezia populară întâlnim solecismul ca neglijare a acordului dintre subiect și predicat. Ex. Ulmi și brazi Se clătina, fagi și paltini se pleca, fruntea de i-o răcorea. (Poezie populară, Tom Alimoș) Naturalețea este consecința exprimării firești. Opusă naturaleții stilului este afectarea, rezultat al folosirii unor cuvinte căutate, prețioase, ca acest exemplu din limbajul Prețioaselor lui Molière: - Contentez lenvie que ce fauteuil a de vous embrasser, în loc de asseyez-vous. (Satisfaceți dorința pe care o are acest fotoliu de a vă îmbrățișa, în loc de așezați-vă.) Stilului voit afectat și obscur, tinzînd spre o rafinată și complicată eleganță, i s-a dat denumirea de stil gongoric, după numele scriitorului spaniol Gongora y Argote (1561 – 1627) (unii istorici literari socotesc însă pe contemporanul sau, Alonso de Ledesona, ca adevăratul creator al gongorismului). Bombasticismul, denumit de greci teratologie < gr. teras, minune și logos, cuvînt, constituie acel stil exagerat, umflat, despre care Titu Maiorescu, în Critice, spune: „Stilul este exagerat, cînd înțelesul sau intensitatea cuvintelor izolate covîrșește intensitatea gîndirii ce vor să exprime în împreunarea lor.” Demnitatea este socotită ca nn rezultat al folosirii, în vorbire sau scriere, a cuvintelor și expresiilor cuviincioase, evitîndu-se vulgaritățile, trivialitățile. Exprimare în felul acesta a unor idei constituie o adevărată artă, căci așa cum arată și Boileau: Quoi que vous écriviez, évitez la bassesse, Le style le moins noble a pourtant sa noblesse. (Lart poétique) Orice scrieți, vedeți prea jos a nu vă lăsa. Stilul cel mai puțin nobil își are cuviința sa. (Traducere de I.H. RĂDULESCU) Armonia stilului rezultă din folosirea cuvintelor, în proză sau în versuri, în așa fel încît să încînte auzul. Termen sinonim cu eufonia (evitarea în poezie și vorbirea obișnuită a sunetelor neplăcute, nemuzicale, a cacofoniilor). Armoniei rezultate din îmbinarea cuvintelor care imită sau sugerează fenomene din natură sau dau impresia sonoră a unei acțiuni i se spune armonie imitativă, particularitate îndeosebi a simbolismului instrumentalist, folosit în poezia noastră de Al. Macedonski. Ex. Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizontu-ntunecîndu-l vin săgeți de pretutindeni, Vîjîind ca vijelia și ca plesnetul de ploaie... (M. EMINESCU, Scrisoarea III) Ritmica și cadența perioadelor în stilul unei opere literare duce la armonia stilului (ex. Al. Odobescu, Pseudokinegeticos ; Al. Russo, Cîntarea României). Finețea este un rezultat al subtilei exprimări a anumitor idei, al căror sens și aluzie trebuie căutate de cititor. Ex. „Ce are de a face morala cu cariera de avocat pe care vrea tînărul s-o îmbrățișeze?” (I.L. CARAGIALE, Bacalaureat) Vino acum de față și stai la judecată, Tu care le faci astea, duh, ființă ciudată, Ce vrei să joci o rolă în lumea trecătoare. De ce treabă-mi ești bună, putere gînditoare, Cînd nu poci la nimica să mă ajut cu tine, Cînd nu te-ai deprins încă nici vistu sa-l joci bine? (GR. ALEXANDRESCU, Satiră. Duhului meu) Din prefăcuta indignare a poetului împotriva propriului său duh se desprinde o fină aluzie ironică la adresa superficialelor preocupări ale societății contemporane. O altă calitate a stilului o constituie puritatea, adică folosirea cuvintelor consacrate prin uz, evitarea abuzului de barbarisme, regionalisme, arhaisme, neologisme și alegerea termenilor care să exprime cît mai exact ideile. Puritatea nu trebuie confundată cu purismul, acea tendință manifestată în cultura noastră de a purifica limba de unele cuvinte de altă origine (slavă, turcă etc.) decît cea latină, tendință ce a dus la o deformare a acesteia ca în exemplul de mai jos luat din scrierile lui Aron Pumnul: „Introducăciune pregătiți-vă în filosifie sau sciemînt. Prodata introducăciunii este cunoscăciunea însemninței sciemîntului ca mama născățivă a celorlalte sciințe.” O trăsătură particulară a stilului unor scriitori, stil care, prin spontaneitatea și vioiciunea exprimării, pare a fi vorbit este oralitatea; exemplu, stilul folosit de Ion Creangă în Amintirile și Povestirile sale. Oralitatea artei lui Creangă este susținută mai întîi de formele graiului viu (Ș-apoi, dă, doamne, bine; și vorba ceea; de voie, de nevoie; ei, ei, ce-i de făcut? scurt si cuprinzător etc.). De asemenea, ea se desprinde și din numeroasele onomatopee (hîrști!; hai, hai! hai, hai!; zvîrr! huștiuluc! durai-vurai; teleap-teleap), cum și din zicerile tipice, unele dintre ele chiar rimate. (Cînd sînt zile și noroc, treci prin apă și prin foc; omul are un dar și un amar etc.)

prăvălac sn [At: POLIZU / Pl: ~ace / E: prăval (sau prăvăli) + -ac] 1 (Înv) Povârniș. 2 (Îrg; îlav) De-a ~ul De-a dura. 3 (Înv) Tăvălug. 4 (Înv) Cilindru. 5 (Înv) Rolă¹.

turnichet sn [At: ABC MAR. / Pl: ~e / E: fr tourniquet] 1 (Mrn) Rolă montată pe un ax vertical servind la schimbarea direcției unei parâme sau a unui lanț de ancoră. 2 (Mrn) Mosor vertical de metal care împiedică lanțul ancorei să se frece de punte. 3 (Mrn) Punere pe apă a unei nave Si: lansare. 4 Masă rotativă pe care se așază sticlele spre a fi umplute și trecute apoi pe o platformă de ambalaj. 5 Bare în cruce, instalate la intrarea în parcuri, stadioane etc., care se rotesc, permițând trecerea câte unei singure persoane.

Vera Răspîndit astăzi în multe țări europene, Véra este la origine un nume de origine slavă, popularizat în ultimul secol, mai ales prin literatură rusă. Numele are semnificație clară pentru vorbitorii limbilor slave, întrucît el este creat pe baza subst. vera „credință” (aceasta este forma din rusă; pol. wiara, ucr. vira, scr. viera, bg. veara și veren „adevărat, credincios”). Formația este, în ultimă instanță, un calc după numele pers. gr. Pistis, o veche personificare a „credinței” și nume feminin în epoca creștină (gr. pistis este sinonim și înrudit cu lat. fides, de unde → Fidelia). Este interesant de amintit că în răsărit circula o legendă despre sfînta Sofia (nemenționată în documente istorice), ucisă la Rola chiar pe mormîntul celor trei fiice ale ei, Credința, Speranța și Mila (și ele martire). Deși caracterul artificial este evident (sînt puse împreună 4 elemente de bază ale dogmei creștine, înțelepciunea divină, credința, speranța în salvarea sufletului și caritatea), legenda a contribuit la popularizarea numelui Vera printre credincioși. Din punct de vedere etimologic, numele este înrudit și cu un vechi cognomen lat. Verus, care, deși calendaristic, a ieșit cu timpul din uz (lat. verus „adevărat”, de aici veridic, veridicitate, veritabil – aparține aceluiași radical indo-european *weros ca și cuvintele slave amintite și este înrudit cu germ. wahr, engl. very etc.). Fără a mai păstra nici o legătură cu ideea „credinței”, mai ales în limbile romanice, Vera este astăzi un nume laic și de proveniență literară. ☐ Germ., it., magh. Vera. ☐ Popularizarea lui Vera se datorește personajului feminin din cunoscutul roman al lui Lermontov, Un erou al timpului nostru sau din Rîpa (ultima parte a trilogiei lui Goncearov, care mai cuprinde O poveste obișnuită și Oblomov).

schip sn [At: LTR² / Pl: ~uri / E: fr, eg skip] Recipient mare de metal care alunecă (pe role) pe o distanță fixă și se descarcă automat, prin basculare la capătul căii de ghidare, folosit la transportul materialelor în mine, în fabrici etc.

MACÁZ s. n. 1. Dispozitiv cu ajutorul căruia vagoanele și garniturile de tren sau de tramvai sînt îndrumate pe una dintre liniile de bifurcație; porțiunea de șină mobilă care se deplasează cu ajutorul acestui dispozitiv; ac. V. schimbător de cale. Trenul, clănțănind din roate, trece la un macaz. CARAGIALE, O. I, 269, cf. BARCIANU, ALEXI, W., PAS, Z. IV, 174. Cînd roțile călcau macazurile, dîrdîiau geamurile. CAMILAR, N. II, 100, cf. ALR SN III h 873. ◊ F i g. O întîmplare neprevăzută căzu din senin, schimbîndu-i brusc macazul vieții, BART, E. 41. ◊ Macaz aerian = dispozitiv montat pe firul electric aerian, pentru a permite unui troleibuz sau unui tramvai cu priză de curent prin rolă să treacă de pe un traseu pe altul. ◊ Expr. A schimba macazul = a-și modifica comportarea față de cineva; a-și schimba părerile, concepția etc. S-a înțeles, puișorule? Dacă nu s-a înțeles, schimb macazul și vă turtesc. PAS, Z. IV, 193. (Cu parafrazarea expresiei) Schimbarea de macaz e explicabilă. CONTEMP. 1948, nr. 110, 16/1. O frază a unuia, despărțită printr-o lungă pauză de fraza celuilalt, nu este un răspuns, ci o răzgîndire, o schimbare de macaz. V. ROM. NOIEMBRIE 1962, 152. 2. (Regional, la pl.) Căpriori (la casă), CHEST. II 223/130, cf. ALR I 666/679, 684. 3. (Regional) Bucată de lemn folosită pentru a lungi o grindă sau pentru a-i întregi scobiturile (Dobromiru din Deal-Medgidia). Cf. CHEST. II 125/132. ♦ Unealtă de dulgherie, nedefinită mai de aproape (Bogza-Rîmnicu Sărat). H XII 32. – Pl.: macazuri și (regional) macaze (ALR SN III H 873). – Și: (regional) măcáz s. n. ALR I 666/684. – Din tc. makas. Cf. bg. м а к а з, ngr. μαϰάζι.

rolă (rotiță, piesă, unealtă) s. f., g.-d. art. rolei; pl. role

MOLOMÁN, -Ă adj. (Regional; și substantivat) (Om) leneș și molîu, pierde-vară (CIAUȘANU, V. 180); (om) prost (PAMFILE, C. 47). Rola era o hantiță molomană, liniștită. BRĂESCU, A. 23. – PI.: molomani -e. – De la moale¹.

NĂDEJDE s. f. 1. (De obicei la sg.) Credința că ceea ce dorești este realizabil, speranță, (astăzi rar) nădăjduire, (învechit) nădăjduință; spec. (Bis.) una dintre cele trei virtuți teologice. Că tu, Doamne urul pre nădeajde sălășluitu-me-ai. psalt. 5. Aștepta cu nădeajde și cu lungă răbdare și cu credința dulcelui vraciu vindecare cu milă și dereptare. coresi, ev. 59, cf. 84, 127, 313. Și buna nădeajde și dulceața ce va să fie să aibî mîngîiare. id., ap. gcr i, 31/39. Credință curată și nădeajde direaptă. cod. tod. 223. Sămt oceiți și părăsiți de toată nedeajdea cea bună. varlaam, c. 13. Credință direaptă, nădeajde neîndoită, dragoste deplin (a. 1644). gcr i, 112/24. Să nu-i lasă să-și piardă nădejdia cea bună. herodot (1645), 490. Și unde biruia alții, nu perdea nădejdea, că știindu-se căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor. ureche, l. 111, cf. 75, 81. Fără nice de o nedeajde să va omorî. prav. 216. Aduce înainte bunătățile sufletești, anume, credința, nădeajdea, dragostea. n. test. (1648), 181^v/18, cf. 205^r/29. Mai vârtos ca pentru răbdarea scripturilor, nădeajde să avem (a. 1651). gcr i, 153/8, cf. 184/34, 215/28. Și trupul mieu mărgînd la odihnă S-a răposa cu nedeajdia plinî. dosoftei, ps. 45/2. Murind omul dirept, n-au perit nădeajdea iară fala necuraților au perit. biblia (1688), 434²/10. Nu l-a lăsa și-i va da oaste. Acee nădejde căuta și o aștepta. neculce, l. 278. Din nedeajde în nenedeajde îl baga. cantemir, ist. 37. Acolo dar toate sfaturile să sfîrșise și toate nădejdile se tăiase și ale tuturor inemile încremenite era. r. greceanu, cm ii, 38, cf. 27, 76, 89. Atuncea împăratul acestuia cuvînt plecîndu-să, cu mari nădejdi și bunătăți au adeverit pre filozof (a. 1802). gcr ii, 189/6. Neputînd avea nici o nedejde în privirea familiei (a. 1819). URICARIUL, i, 127. Toate nădejdile lui s-au înnimicit. ar (1832), 7²/32. Amăgit de nădejdi plăcute, urnește întreprinderi nesocotite. marcovici, d. 8/5, cf. 2/20, 4/2. Raportul... au întrecut toate nădejdile sale, și spre a să încredința de starea lucrurilor însuș ar fi călătorit într-acolo. ar (1838), 349¹/8, cf. (1837), 771/13. Pofta, dragostea, iubirea, nădejde și bucurie... Lumei au fost dănuite. conachi, p. 279, cf. 276, mag. ist. i, 149/11. Vom fi osîndiți nu după greutatea vremilor, dar după patima nedejdilor, partizilor și a opiniei mulțimii. russo, s. 13. Nu te hrăni cu nădejdea și cu făgăduințele. negruzzi, s. i, 248. Un an vine, trece, ș-alt an îl moștenește, Și ce nădejdi dă unul, acelălalt le ia. alexandrescu, m. 4. Unde un tată pe un fiu plînge; Unde nădejdea toată-a-ncetat. id. ib. 65. Inimă făr’de nădejde, suflete bătut de gînd, Toată ziua la fereastră suspinînd nu spui nimică. eminescu, o. i, 82. Ia las, jupîneșică, nu te împuțina cu inima, că tot mai am o leacă de nădejde. creangă, p. 125. O, popor, tu ești trudit; Iar mișeii ți-au-ngrădit Drumul la dreptate. Dar nădejdea să nu-ți pierzi, Ține-te ca brazii verzi, Cînd furtuna-i bate. neculuță, ț. d. 44. Moșneag senin, eu tîmpla ta curată O cer, pe veci, nădejdii mele pază. goga, p. 26, cf. 40. Nici aceasta a doua încercare, reformată, nu aduse mai aproape de îndreptățitele nădejdi. f (1906), 21. Multe de la tine-aștept: Nădejdea-n tine mi-a rămas. iosif, v. 51. Dacă d-ta te plîngi și suferi de nedreptate, atunci gîndește-te ce trebuie să fie la țară, unde nu pătrunde nici o rază de nădejde. rebreanu, r. i, 64. Rola se închină cu evlavie..., plină de emoție și de nădejde. brăescu, a. 29. Moșneagul, amărît și înșelat în nădejdile lui, deveni întunecat și hursuz. sadoveanu, o. i, 450. Nădejdea îl făcea mai blajin. id. ib. v, 701. Și am rămas în pustiul mare, Singur, pe-o măgură călare, Cu brațele sumese și cu scule Și cu nădejdi aprinse îndestule. arghezi, f. 51, cf. id. b. 16. Noi trebuie să umplem trecerea timpului cu nădejdi. stancu, r. a. iii, 250, cf. id. u.r.s.s. 109. Cîte nădejdi nu se puteau lega de o carieră atît de strălucită? vornic, p. 179. Un cîntec pentru anii mei frumoși, Pentru toate nădejdile și izbînzile țării. deșliu, g. 24, cf. 23. El frumos și ea frumoasă, Două fire de mătasă, Să-mpletească voie bună Cu nădejdea dimpreună. contemp. 1962, nr. 795, 1/4. Bată-te, bădițo, bată, Inima mea cea stricată! Două stele d-îngă lună Și nădejdea mea cea bună. jarnik-bîrseanu, d. 262. Usucă-te, rufă, în cui, Că altă nădejde nu-i. zanne, p. iii, 339. Cu nădejdea, unul și în foc s-aruncă, id. ib. viii, 430, cf. 431, 432, 433, 434, iv, 587, v, 204. ◊ (Cu determinări arătînd obiectul speranței) Am nădejde, ...fraților, ca mai bună și aproapea spăsenie întru voi să fie. coresi, ev. 122. Perdu Petru Vodă nădejdea de a să mai ajutori de la craii ungurești. ureche, l. 109. Vasile Vodă îș pierdusă toată nădejdea de viiață. neculce, l. 20. El nu știe că nu trebui a să măguli cu această nădejde că va pute potoli măniii dumnezăoaii (a. 1750-1780). gcr ii, 83/38. Întărindu-te de față cu nădejdile bunătăților celor viitoare. mineiul (1776), 55^v2/11. Nădejdea lui era ca să agiungă în aceeași zi acasă. drăghici, r. 160/22. Atunci trebuie să moară, nădejdi de a scăpa nu-i. pann, e. i, 47/8. Cîtă bucurie, cîte nădejdi de fericire. negruzzi, s. i, 53. Lui Alecu i-i spune că te-ai dus la bal masche cu nădejde de a-l întîlni pe dînsul. alecsandri, t. i, 77. Depărtîndu-se de casa părintească, fără nici o nădejde de întoarcere. creangă, p. 286. Am bună nădejde să isprăvești cu bine slujba. ispirescu, l. 18. Voi singuri străjuiți altarul Nădejdii mele de mai bine. goga, p. 8, cf. 51. O dulce nădejde de zile și nopți frumoase îmi umplu sufletul. sadoveanu, o. vi, 336. ◊ Fig. Sufletul legănat în brațele unei nădejdi. marcovici, d. 8/27. În cîmpie crește, și pe deal iarăși crește o floare pentru popoarele chinuite..., nădejdea. russo, s. 144. Ațîța nădejdea care de mult era îngropată în cenușe. f (1897), 14. Surîd descurajat și palid, căci Nădejdea mea se teme Să bată La poarta groaznicului ce va fi. camil petrescu, v. 84, cf. 71. Dar nu se mai agăța de carul nădejdii, înfricoșat să nu se prăbușească în prăpastia ce-l amenința. rebreanu, nuv. 272. Păianjenul visării parc-ar sui cu frică Și ar călca, pe firul nădejdilor întins. arghezi, vers. 287. ◊ Expr. A trage nădejde (de la cineva) sau (rar) a se da nădejdii = a spera, a nădăjdui (3). Mai mult de la mine nu trage nădejde. mineiul (1776), 186^v1/32. Îți pot mai dinainte spune că degeaba tragi nădejde. caragiale, o. ii, 255. Răcnească furtuna de furie suptă, Și geamă ca iadul din basme oceanul. Tu dă-te cu totul nădejdii, și luptă. neculuță, ț. d. 39. Cine n-are nimic, ascultă la toate și trage nădejde. rebreanu, r. i, 238. (În proverbe și zicători) Înțeleptul făgăduiește, nebunul trage nădejde. negruzzi, s. i, 248. Trage nădejde ca ursul de coadă (sau ca spînul de barbă), se spune despre cel care speră zadarnic (dorința lui fiind irealizabilă). cf. zanne, p. i, 617, 683, vi, 518. Degeaba trage nădejde ca spînul de barbă. Nu, băiete, nu-l fac om. stancu, r. a. i, 163. A trage nădejde (de cineva) sau (regional) a-i trage (cuiva) nădejde = a) (complementul indică o ființă iubită) a spera să revezi, să ai aproape; spec. a spera să iei în căsătorie. De ți-a cînta cucu bine, Trage nădejde de mine. jarnik-bÎrseanu, d. 43. Frunzuliță usturoi! Că s-a dus badea de joi, Parcă-i dus d-un an, de doi! De s-ar fi dus călărește, Tot i-aș mai trage nădejde. ant. Lit. pop. i, 131. (Cu schimbarea construcției) Mărită-te, mîndră, dragă, Mărită-te, nu ședea. Nu ședea-n nădejdea mea. jarnik-bîrseanu, d. 238; b) (complementul indică copii) a spera să ai, să procreezi. De băieți nu mai trag nădejde, pentru că baba mea e o sterpătură. creangă, p. 118. (Regional) E nădejde să... (sau de...) = se poate, e probabil. De cînd s-a dus bădița, Mi-i pustie ulița, ...Mîndru-i codru și-nfrunzit, Nu-i nădejde de venit. jarnik-bîrseanu, d. 129. Auzi sbierînd o gaie, E nădejde s-avem ploaie, zanne, p. i, 464. În nădejdea... = în speranța..., bazîndu-se pe... În această nădejde nu mai învățăm nimic. brăescu, a. 132. (A fi) slabă nădejde sau (învechit) nădejde slabă (să... sau de...) = (a avea) prea puțină încredere, prea puțină speranță (în...); (a fi) puțin probabil, nesigur. Cînd să pornesc răii de sînt fără treabî, Atuncia-i de dînșii o nădeajde slabî. dosoftei, ps. 40/14. Să mergem dară... Că doară vom da de dînsa pe cale, Că aici, precum văd, îi nedejdea slabă. budai-deleanu, t. v. 94. E slabă nădejde să scape. ap. tdrg. Dreptatea, dacă nu ești vrednic să ți-o cauți singur, slabă nădejde să vie altul să-ți spuie. c. petrescu, l. ii, 12, cf. dl, dm. A(-și) lua nădejdea (de ... sau de la..., regional, despre...) = a nu mai avea nici o speranță, a renunța. Luase nădejdia toată. cod. vor. 88/23. Din partea lor, mi-am luat toată nădejdea. creangă, p. 193. De-a veni turturica mea înainte... ie-ți nădejdea despre mine, căci nu merg. id. ib. 273. De corăbieri Ne-am luat nădejdea. teodorescu, p. p. 164. 2. Încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, priincios. Nedejdia a mea la Dumnedzeu e. psalt. hur. 51^r/17. Mai bine e nădeajde spre Domnul, decăt nădeajde spre omu. psalt. 247. Nădeajde în mila Tatălui sfînt (a. 1607). gcr i 41/6. Pre Hristos să iubești și de acela să te lipești cu toatî nedejde și cu credința. varlaam, c. 422. Niminea să nu nădăjduiască în putearea sa, ce întru Dumnezeu să-i fie nădejdea. ureche, l. 86. Cătră tine, Doamne, mi-i toatî nedeajdea. dosoftei, ps. 35/9, cf. 53/16, 65/3, 78/13. Pentru ce dar să-mi rădic eu nădejde de la această sfîntă pronie? drăghici, r. 163/28, cf. 166/9. Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie și nădejde. negruzzi, s. i, 142. Nu-și perdu nădejdea în Dumnezeu, ci merse tot înainte. creangă, p 288, cf. 289. Nădejde pe el, ca pe un cui de tei. pamfile, j. ii, 156. ◊ loc. adj. De nădejde = în care poți avea toată încrederea. Acela e om bogat și de nădejde. bărac, t. 52/30. Le trămise un om de nădejde. ispirescu, m. v. 9. Din partea mea atîta știu: am pus oameni de nădejde. c. petrescu, r. dr. 50, cf. id. a. r. 53. La o anumită treabă se dovedise om de nădejde. camil petrescu, o. ii, 141, cf. iii, 159. Partidul Muncitoresc Român dă o înaltă prețuire muncii creatoare și activității obștești a scriitorilor patriei noastre, considerîndu-i drept ajutoare ale sale de nădejde în opera măreață pe care o durează poporul nostru. s ianuarie 1962, 7. Om de nădejde. Mat. dialect, i, 183. ◊ loc. adv. De (sau cu) nădejde = puternic; solid, temeinic. Poarta era închisă de nădejde. conv. Lit. xi, 144. Nici nu se mai mișcară din loc, fiindcă îi lovise cu nădejde. ispirescu, l. 123. Gîrneață o cetluise de nădejde. hogaș, dr. ii, 99. Și-a adunat toată averea în jachetă ca într-o raniță, ranița asta și-a așezat-o pe creștetul capului și, petrecîndu-și brîul de cîteva ori pe sub bărbie, a înțepenit totul de nădejde. galan, b. i, 188. ◊ Expr. A avea nădejde (sau a-și pune nădejdea) în... (sau la..., pe..., învechit, către..., pre..., spre...) = a se întemeia în așteptările sale pe..., a spera în sprijin, în ajutor de la...; a se încrede în..., a se bizui (pe cineva sau ceva). Dragostea... toate le primeaște, toate le creade, în toate are nădejde. coresi, ev. 338. Cine n-are nedeajde cătră Dumnedzeu. cod. tod. 211. Am nădejde pre Dumnezeu. antim, p. xxiv. Spre tine ne-am pus nădejdea. mineiul (1776), 198^r1/17, cf. 113^v2/32, 186^v2/33. Să-și puie nădejdea în Dumnezeu. marcovici, d. 14/6, cf. 6/8. Puneți nădejdea către Dumnezeu. drăghici, R. 93/14, cf. 91/10. Pentru că nu avea îndestulă nedejde în lăcuitorii politici, apoi au așezat într-însa un garnizon. ar (1837), 6¹/32. Eu sînt bătrîn și sărac, să n-ai la mine nici o nădejde. filimon, o. i, 127. Mai pot eu să am nădejde în voi? creangă, p. 146, cf. 20, 220. Aibi însă nădejde în Dumnezeu. ispirescu, l. 29. Ea-și pusese toată nădejdea în fericirea și viitorul lui. vlahuță, o. a. i, 102. N-ai nădejdea-n ce să-ți pui, N-ai în lume cui să spui Iadul vieții tale. neculuță, ț. d. 42. Zgîrcitul a fost, nu mai e om. E scos din omenie. Nici o nădejde să nu pui pe el. delavrancea, o. ii, 237. Ce te face să-ți pui asemenea nădejde în mine? sadoveanu, o. xviii, 604. Îl nedreptățise pe Stelian, punîndu-și toată nădejdea în Petre. il ianuarie 1962, 36. Foaie verde trei măsline, Bată-te crucea de fine; Eu aveam nădejde-n tine Că t-ei uita la ea bine. teodorescu, p. p. 334. A se lăsa în nădejdea cuiva = a conta pe..., a se bizui pe... Steaua aceasta să ne lumineze drumul, căci fînarele de pe uliți s-au lăsat în nădejdea lunei de astă sară. alecsandri, t. i, 87. ♦ (Concretizat) Ceea ce dă încrederea, certitudinea că se va realiza dorința cuiva. Că țirutul mieu și nădeajdea mea ești tu. psalt. 51. Tu ești nădeajde mie de scârbi ce mă țin (a. 1577). gcr i, 13/20. O, iubitul mieu fiiu..., nedeajdia și veseliia mia! varlaam, c. 86, cf. 85. Fereaște-mă, Doamne, de primejdie, că pre tine am de-mi ești nedeajde. dosoftei, ps. 43/8, cf. 39/16. Nedeajdea și folosirea și scăparea creștinilor... tu ești, născătoare de Dumnezeu (a. 1715). gcr ii, 15/32, cf. 116/26, 149/13. Scosese acuma pe tipsie și cloșca cu puii de aur, cea mai de pe urmă a ei nădejde, creangă, p. 99. – pl.: nădejdi. – Și: (învechit și regional) nedejde (alr ii 3 055/95, 414), (regional) nidejde (ib. 3 055/53, 310, 365, Mat. dialect. 1, 183) s. f. – Din v. sl. надежда.

NEGLIJA vb. I. Tranz. A lăsa la o parte, în părăsire, a omite din cercul atenției, al interesului, al preocupărilor, a trece cu vederea, a nu avea grijă, a nu se îngriji de...; (învechit) a negriji, (neobișnuit) a neglijarisi. Să nu neglige a vizita azilele moderne. barasch, i. f. 21/22. Neglijînd a le lega bine acolo unul de altul..., tunurile... au început a rola și a se da tot la o parte. isis (1859), 32²/48. O materie ce pînă acum a fost neglijată într-un mod neesplicabil. ap. ghica, a. 149. Noi ar trebui... să restaurăm aceste mituri... dacă se întîmplă cumva să le fi negles cronicele. hasdeu, i. c. i, 113. Toți acei scriitori, cari neglijează starea economică,... cad într-o eroare foarte mare. f (1880), 213. Mușteriul cel nou îngălează silabele, pe unele prea slabe neglijîndu-le chiar de tot. caragiale, o. i, 193, cf. vii, 234. Luat-ați sama cum advocatul public de astăzi neglige interesele statului? i. negruzzi, s. iv, 281. Își strînsese într-un caiet versurile, dar îl pierdu pe urmă și... negligiă să le copie din nou. iorga, l. ii, 487, cf. i, 257. Distincția schițată aici este, de obicei, neglijată, chiar în limba literară. iordan, g. 139. Încep oamenii să se intereseze de evul mediu, așa de neglijat și de urît de cei mai mulți dintre clasici. oprescu, i. a. iii, 34. Nici un lingvist nu poate neglija faptele stilistice ale limbii comune. vianu, m. 127. Acest studiu era neglijat înainte. l. rom. 1953, nr. 1, 18, cf. v. rom. octombrie 1954, 114. Mai mult decît uimitor pare... faptul că tocmai literații au neglijat și continuă să neglijeze un... mediu de inspirație cum este sportul. tribuna, 1962, nr. 267, 2/1. Dan ne scrie că-l neglijăm, că așteaptă un rînd de la noi. t. popovici, se. 252. ◊ refl. pas. Se va neglija cu totul vechea manieră franceză. oprescu, i. a. iii, 34. Diametrul ionului se poate neglija față de grosimea norului de ioni. Chim. an. calit. 34. ♦ Refl. A nu avea grijă de persoana sa; a se lăsa, (regional) a se năpusti (3). cf. PONTBRIANT, D., ȘĂINEANU, D. U. – prez. ind.: neglijez. – Și: (învechit) negligia vb. I, neglige (part. negles) vb. III, negliga (barcianu, alexi, w.), neglegia (lm) vb. I. – Din fr. négliger. cf. lat. negligere.