ADUNARE, adunări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) aduna și rezultatul ei. 2. Una dintre cele patru operații aritmetice, care constă în totalizarea mai multor numere într-unul singur. 3. Întrunire a mai multor persoane în scopul discutării unor probleme de interes general; grup format din aceste persoane. ◊ Adunare constituantă = adunare alcătuită din reprezentanți aleși în vederea votării sau modificării unei constituții. Adunare legislativă = organ reprezentativ al statului, competent a se pronunța prin vot asupra proiectelor de legi. Adunare națională = a) organ suprem al puterii de stat în unele țări; b) organ de stat cu funcții legislative sau consultative. Adunare generală = adunare cu participarea generală a membrilor în anumite organizații, întreprinderi etc. 4. Concentrare a unor ființe într-un singur loc. 5. (Articulat, cu valoare de interjecție) Semnul dat pentru strângerea într-o formație ordonată a unei trupe sau a unui grup organizat. 6. Culegere, colecție (de texte). 7. (Înv. și reg.) Petrecere. – V. aduna.

AUTARHIE, (2) autarhii, s. f. 1. Politică prin care se tinde spre crearea unei economii naționale închise, izolate de economia altor țări. 2. (Rar) Stat care practică autarhia (1); stare de autoizolare economică a unui stat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autarchie.

AUTOCEFALIE s. f. Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naționale. [Pr.: a-u-] – Din fr. autocéphalie.

AUTOHTONISM s. n. Ansamblu de trăsături autohtone; p. ext. exagerare a trăsăturilor specifice unei colectivități naționale. [Pr.: a-u-] – Autohton + suf. -ism.

AUTONOMIE s. f. 1. Drept (al unui stat, al unei regiuni, al unei naționalități sau al unei minorități naționale etc.) de a se administra singur, în cadrul unui stat condus de o putere centrală. ♦ Situație a celui care nu depinde de nimeni, care are deplină libertate în acțiunile sale. 2. Distanța maximă până la care se poate deplasa un avion, o navă, un vehicul, fără a avea nevoie să se aprovizioneze cu combustibil. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonomie, lat. autonomia.

AVUȚIE, avuții, s. f. Avere. ◊ Avuție națională = totalitatea valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor, o țară la un moment dat. – Avut + suf. -ie.

BANDĂ², benzi, s. f. 1. Fâșie de stofă, hârtie, de piele etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă. ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport, continuă) = fâșie lată de piele, de cauciuc, de plăci metalice etc., pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație; conveier. Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (În sintagmele) Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = a) interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specificate; b) ansamblu de frecvențe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicații prin reglementări naționale și internaționale. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. – Din fr. bande.

BERNĂ s. f. (În sintagma) Pavilion (sau drapel) în bernă = pavilion, drapel național coborât pe jumătate în semn de doliu. – Din fr. berne.

BLINIE, blinii, s. f. (Rar) Mâncare națională rusească, făcută dintr-un aluat de clătite, așezat în straturi și având diferite umpluturi. – Din rus. blin.

BLOCADĂ, blocade, s. f. Ansamblu de măsuri destinate izolării unui oraș, a unui stat sau a unui grup de state. ◊ Blocadă economică = izolare a unei țări sau a unui grup de țări, întreprins de o altă țară sau de alte țări, în scopul subminării economiei naționale a primelor. – Din germ. Blockade.

BOGĂȚIE, bogății, s. f. 1. Cantitate abundentă de bunuri materiale, de materii prime, de bani, de obiecte prețioase etc. 2. Starea, situația în care se află posesorul unei mari cantități de bunuri materiale, de bani etc. 3. Resursele unei țări, ale unei regiuni etc. care, prin prelucrare, se transformă în bunuri utilizate de societate. Petrolul este o bogăție națională. 4. Abundență și varietate de valori spirituale. Bogăție de idei. Bogăție de cuvinte. – Bogat + suf. -ie.

BOLERO, bolerouri, s. n. 1. Haină femeiască scurtă până deasupra taliei, ca un ilic. 2. Numele unui dans național spaniol, care se dansează cu acompaniament de chitară și castaniete; melodie după care se execută acest dans. – Din fr. boléro, sp. bolero.

CAMPION, -OANĂ, campioni, -oane, s. m. și f. 1. Persoană, echipă etc. care cucerește primul loc într-o competiție sportivă (națională, internațională, mondială, olimpică). 2. Fig. Luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei. [Pr.: -pi-on] – Din it. campione.

CATRINȚĂ, catrințe, s. f. Obiect de îmbrăcăminte din portul național al femeilor românce, care servește ca fustă sau ca șorț și care constă dintr-o bucată dreptunghiulară de stofă adesea împodobită cu alesături, cu paiete etc. – Din magh. katrinca.

CĂZĂCESC, -EASCĂ, căzăcești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține cazacilor, privitor la cazaci. 2. S. f. art. Numele unui dans național ucrainean, cu ritm moderat la început, apoi din ce în ce mai accelerat; melodie după care se execută acest dans; cazacioc, cazacincă. – Cazac + suf. -esc.

CEARDAȘ, ceardașuri, s. n. Dans național maghiar, alcătuit din două părți: una lentă, iar a doua din ce în ce mai rapidă; melodie după care se execută acest dans. – Din magh. csárdás.

CLASICISM s. n. 1. Ansamblu de trăsături proprii culturii antice greco-latine din cel mai înalt stadiu de dezvoltare a ei, caracterizată prin armonie, puritate, sobrietate etc. 2. Curent în arta și literatura europeană, apărut în sec. XVII în Franța, caracterizat prin imitarea modelelor antice greco-latine, prin interesul pentru aspectul moral, prin urmărirea unui ideal, prin disciplinarea imaginației și a sensibilității, prin ordine, echilibru și claritate. 3. Perioadă din istoria culturii universale sau naționale ale cărei creații reprezintă un maximum de realizare artistică pentru perioada respectivă. – Din fr. classicisme.

ECONOMIE, (2, 3) economii, s. f. 1. Ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor. ♦ Economie națională = totalitatea activităților și interdependențelor economice la nivel macro- și microeconomic,^[1] coordonat pe plan național prin mecanisme proprii de funcționare. Economie politică = știință a administrării unor resurse și mijloace limitate, care studiază, analizează și explică comportamentele umane legate de organizarea și utilizarea acestor resurse. Economie de schimb = economie în cadrul căreia produsele muncii iau cu precădere forma de mărfuri. Economie naturală = economie în care bunurile materiale se produc direct pentru consum, fără intermediul schimbului. ♦ Ramură, sector de activitate (productivă). 2. Folosire chibzuită a mijloacelor materiale sau bănești, limitată la strictul necesar în cheltuieli; cumpătare, chibzuială, măsură. 3. (Concr.; la pl.) Bani agonisiți și păstrați pentru satisfacerea anumitor trebuințe. 4. Mod de întocmire, de orânduire a planului sau a părților unei lucrări, ale unei scrieri, ale unei legi etc.; alcătuire, compoziție. [Var.: (înv.) iconomie, -ii s. f.] – Din fr. économie. corectat(ă)

GARDĂ, gărzi, s. f. 1. Pază, supraveghere efectuată într-o unitate militară, într-o instituție civilă etc.; (concr.) persoană sau grup de persoane care asigură această pază. ◊ Gardă de onoare = a) subunitate militară care prezintă onorurile unei persoane oficiale; b) pază simbolică instituită în semn de respect la ocazii solemne; grup de persoane care fac această pază. Gardă personală = grup de persoane însărcinat cu paza vieții unui demnitar. (În trecut) Gardă civică (sau națională) = unitate compusă din voluntari, care asigura paza și liniștea într-un oraș. ◊ Loc. adj. De gardă = a) care este însărcinat cu paza, cu supravegherea, cu îngrijirea. Soldat, medic de gardă; b) care este de serviciu, deschis în afara orelor de funcționare obișnuite. Farmacie de gardă. ♦ Poziție a brațelor și a corpului luată de un boxer, de un luptător etc. pentru a para loviturile adversarului sau pentru a ataca. ◊ Expr. A se pune în gardă = a) (la scrimă) a lua poziția de apărare sau de atac; b) a-și lua toate măsurile de precauție spre a nu fi surprins de un lucru neplăcut. (La jocul de șah) Gardă sau (rar) gardă la regină = avertisment dat partenerului că regina este amenințată. Garda veche (sau vechea gardă) = cei care au participat în trecut la o acțiune socială, politică etc. 2. Apărătoare metalică montată între mânerul și lama unei săbii, unei spade etc. ◊ Garda trăgaciului = piesă de protecție a trăgaciului la armele de foc. – Din fr. garde.

GEAC, geacuri, s. n. (Mar.) Pavilion național ridicat la prora navelor militare. [Var.: jack s. n.] – Din engl. jack.

GENOCID, genociduri, s. n. Crimă comisă cu intenția de a distruge un grup uman^[1], național, etnic etc. – Din fr. génocide.

IE, ii, s. f. 1. Bluză femeiască caracteristică portului național românesc, confecționată din pânză albă de bumbac, de in sau de borangic și împodobită la gât, la piept și la mâneci cu cusături alese, de obicei în motive geometrice, cu fluturi, cu mărgele etc. 2. Parte a corpului la unele animale, reprezentată printr-o îndoitură a pielii. – Lat. [vestis] linea.

IMN, imnuri, s. n. Poezie sau cântec solemn compus pentru preamărirea unei idei, a unui eveniment, a unui erou (legendar) etc. ♦ Spec. Cântec religios de preamărire a divinității. ♦ Spec. Cântec solemn apărut o dată cu formarea statelor naționale și adoptat oficial ca simbol al unității naționale de stat. – Din fr. hymne, lat. hymnus.

INDEPENDENȚĂ s. f. 1. Situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară; autonomie. 2. Situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții. – Din fr. indépendance.

INDUSTRIE, industrii, s. f. 1. Ramură a producției materiale și a economiei naționale, în cadrul căreia au loc, pe scară largă, activitățile de exploatare a bunurilor naturale și de transformare a acestora, precum și a altora, în mijloace de producție și în bunuri de consum. 2. (Cu determinări) Subdiviziune a industriei (1), cuprinzând un domeniu limitat de activitate. Industrie textilă. Industrie extractivă. – Din fr. industrie, lat. industria.

INTERNAȚIONAL, -Ă, internaționali, -e, adj. Care are loc între mai multe națiuni, care angajează sau privește mai multe țări, privitor la raporturile dintre națiuni. La care participă reprezentanții mai multor state; care are o importanță ce depășește granițele unei singure țări. ◊ Limbă internațională = limbă națională cu largă circulație în afara granițelor unei națiuni și folosită în mod oficial, mai ales în relațiile diplomatice. Drept internațional = totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile dintre state. ♦ (Substantivat) Sportiv care reprezintă țara sa într-o competiție internațională. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. international.

INTERNAȚIONALISM s. n. 1. Solidaritate, colaborare, cooperare liber-consimțită între națiuni popoare, țări etc. egale în drepturi, în scopul sprijinului reciproc. 2. Doctrină potrivit căreia diversele interese naționale trebuie să fie subordonate unui interes general, supranațional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. internationalisme.

IREDENTISM s. n. Mișcare politică de eliberare națională a unor teritorii aflate sub ocupație străină, devenită, după primul război mondial, mișcare anexionistă și naționalistă. [Var.: iridentism s. n.] – Din it. irredentismo, fr. irrédentisme.

ÎNCREȚ, încrețuri, s. n. Ornamentație a mânecii la cămășile naționale femeiești, cuprinsă între altiță și râuri. – Din încreți (derivat regresiv).

KILT s. m. Fustă scurtă și plisată din stofă cadrilată, care face parte din costumul național al scoțienilor. – Din engl., fr. kilt.

MACARONIC, -Ă, macaronici, -ce, adj. (Despre versuri, poezii, stil etc.) Care parodiază și satirizează pedantismul moravurilor cavalerești, amestecând cuvintele și formele limbii naționale cu cuvinte latinești, latinizante sau cu alte cuvinte străine. – Din fr. macaronique. Cf. it. maccheronico.

MACROECONOMIE s. f. Economia, relațiile economice la nivelul ramurilor și al ansamblului economiei naționale. [Pr.: -cro-e-] – Macro¹ + economie.

SUVERANITATE s. f. Calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă. ◊ Suveranitate națională = independența unui stat față de alte state. Suveranitate de stat = supremație a puterii de stat în interiorul țării și independență față de puterea altor state. – Din fr. souveraineté.

TRADIȚIE, tradiții, s. f. Ansamblu de concepții, de obiceiuri, de datini și de credințe care se statornicesc istoricește în cadrul unor grupuri sociale sau naționale și care se transmit (prin viu grai) din generație în generație, constituind pentru fiecare grup social trăsătura lui specifică. ♦ Obicei, uzanță; datină. ♦ Informație (reală sau legendară) privitoare la fapte ori evenimente din trecut, transmisă pe cale orală. [Var.: (înv.) tradițiune s. f.] – Din fr. tradition.

ȚĂRĂNIST, -Ă, țărăniști, -ste, adj., s. m. 1. Adj. (Rar) Care se face pentru țărani, în interesul țăranilor. 2. S. m. Membru al Partidului Național Țărănesc sau al actualului Partid Național Țărănesc Creștin Democrat. – Țăran + suf. -ist.

UNINAȚIONAL, -Ă, uninaționali, -e, adj. (Despre state) A cărui populație aparține în întregime aceleiași naționalități. [Pr.: -ți-o-] – Uni¹- + național.

VENIT, -Ă, (1) venituri, s. n., (2) veniți, -te, s. m. și f. 1. S. n. Sumă de bani care revine unei persoane sau firme dintr-o activitate prestată sau din proprietatea deținută, într-o perioadă de timp; câștig, beneficiu. ◊ Venit național = indicator macroeconomic al rezultatelor activității (anuale) reprezentând suma veniturilor încasate de posesorii factorilor de producție care participă direct sau indirect la producție. 2. S. m. și f. Persoană care vine, se prezintă undeva, la cineva. ◊ Nou venit = persoană sosită de curând undeva, la cineva. – V. veni.

MARAMĂ, marame, s. f. Fâșie lungă de voal fin, cu care își acoperă capul femeile de la țară când se îmbracă în costum național (lăsând capetele să atârne până aproape de pământ); ștergar (2). [Var.: mahramă s. f.] – Din tc. mahrama.

MAZURCĂ, mazurci, s. f. Dans național polonez cu ritm moderat, devenit și dans de salon; melodie după care se execută acest dans. – Din rus. mazurka. Cf. pol. mazurka.

NAȚIUNE, națiuni, s. f. Comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune. [Pr.: -ți-u- – Var.: (înv.) nație s. f.] – Din lat. natio, -onis, it. nazione, fr. nation, rus. națiia.

NAZIST, -Ă, naziști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține nazismului, privitor la nazism. 2. S. m. și f. Adept al nazismului, membru al Partidului Național-Socialist German creat de Hitler. – Din nazism.

OCROTIRE, ocrotiri, s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.

PLURINAȚIONAL, -Ă, plurinaționali, -e, adj. (Despre țări, state, orașe) Multinațional. [Pr.: -ți-o-] – Pluri- + național.

REFORMĂ, reforme, s. f. 1. Transformare politică, economică, socială, culturală, cu caracter limitat sau de structură, a unei stări de lucruri, pentru a obține o ameliorare sau un progres; schimbare în sânul unei societăți (care nu modifică structura generală a acelei societăți). ◊ Reformă monetară (sau bănească) = operație financiară prin care se înlocuiește moneda unei țări cu o monedă nouă (ca urmare a perturbărilor din sistemul economic național), având un curs diferit față de prima. Reformă financiară = reformă prin care se aduc modificări importante sistemului de formare și de cheltuire a veniturilor statului. 2. (Art.) Mișcare social-politică și religioasă cu caracter anticatolic și antifeudal, apărută în Europa apuseană în sec. XV-XVI, care a susținut principiul mântuirii prin credință, secularizarea averilor clerului, simplificarea ierarhiei și cultului catolic și introducerea limbilor naționale în serviciile de cult; reformare. 3. Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma degradării lor; (concr.), Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un moment dat ca inutilizabile (prin degradare); p. ext. depozit în care se păstrează un asemenea material. 4. Scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de incapacitate fizică). – Din fr. réforme, germ. Reform.

ROMÂNISM, (2) românisme, s. n. 1. Sentiment național al românilor (I 1); spirit românesc. 2. (Rar) Cuvânt sau expresie specifică limbii române. – Român + suf. -ism.

ȘOVINISM s. n. Atitudine politică constând în afirmarea superiorității unei națiuni asupra altora, în manifestarea exclusivismului și intoleranței naționale; naționalism extremist. – Din fr. chauvinisme.

FLAMURĂ, flamuri, s. f. 1. Steag, drapel. ♦ Pavilion triunghiular purtând culorile naționale sau emblema marinei unei țări, folosit pe navele de război. 2. Pavilion triunghiular folosit în codul internațional de semnale pentru semnalizarea cifrelor. – Din ngr. flámburon.

PANDUR, panduri, s. m. 1. Soldat dintr-un corp de oaste habsburgică din sec. XVIII. 2. Soldat din oastea muntenească neregulată de la începutul sec. XIX. ♦ Spec. Soldat din oastea lui Tudor Vladimirescu. ♦ Ostaș în serviciul poliției după desființarea vechii miliții naționale. 3. (Înv. și pop.) Haiduc. – Din scr. pandur, magh. pandúr.

PANTEON, panteonuri, s. n. 1. (La greci și la romani) Templu consacrat cultului tuturor zeilor. 2. Monument național în care se depun rămășițele pământești ale oamenilor iluștri. ♦ Fig. Totalitatea oamenilor iluștri ai unei țări. [Pr.: -te-on] – Din fr. panthéon.

PARC, parcuri, s. n. 1. Suprafață întinsă de teren, de utilitate publică, cu plantații, alei și diferite construcții, amenajată pentru agrement. ◊ Parc național = suprafață întinsă de teren, păzită și îngrijită, în care exploatările (silvică, minieră, vânătorească etc.) sunt interzise, pentru a se păstra neschimbat mediul natural. Parc sportiv = complex sportiv dotat cu mai multe terenuri și amenajări, situat într-un parc (1). ♦ Teren împrejmuit, unde vânatul este crescut și îngrijit pentru vânătoare. ♦ Parc (1) situat în jurul unei clădiri și depinzând de aceasta. ♦ Teren parcelat cu locuința și cu numeroase spații verzi. 2. Loc de staționare și de garare mai îndelungată a vehiculelor sau de depozitare a materialelor; p. ext. vehiculele și materialele aflate în acest loc. ♦ Totalitatea vehiculelor unei întreprinderi, ale unei instituții etc. ♦ Totalitatea instalațiilor mecanice aflate pe un teren de unde se extrage minereu sau pe care sunt amenajate sonde. – Din fr. parc.

PATRIE, patrii, s. f. 1. Mediu politic, social și cultural în care își desfășoară viața și lupta fiecare popor; teritoriu locuit de un popor; țară în care s-a născut cineva și al cărei cetățean este. ◊ Patrie-mamă (sau -mumă) = țară din care s-a desprins o altă țară, o provincie etc., care este legată de prima prin unitate națională, de limbă, cultură, etc. ♦ Orașul, satul, regiunea în care s-a născut cineva; pământ natal, loc de baștină. ♦ Țară în care cineva se stabilește definitiv, fără să-i aparțină ca origine, dar fiind recunoscut ca cetățean al ei. ♦ Loc de origine a unei idei, a unui curent etc. 2. Loc, climat propice dezvoltării cuiva sau a ceva. – Din lat. patria, fr. patrie.

ASIMILA, asimilez, vb. I. 1. Tranz. A transforma în propria substanță materiile nutritive introduse în organism. 2. Refl. și tranz. A se integra sau a face să se integreze în alt grup social sau național prin pierderea trăsăturilor caracteristice proprii (limbă, obiceiuri etc.) 3. Tranz. a considera egal, asemănător cu altă ființă, cu alt obiect, cu alt fenomen. 4. Tranz. A-și însuși cunoștințe, idei etc. 5. Tranz. și refl. (Fon.) A (se) transforma sub influența altui sunet, aflat în apropiere. 6. Tranz. A introduce în procesul de fabricație produse noi, o tehnologie nouă etc. – Din fr. assimiler, lat. assimilare.

STRĂIN, -Ă, străini, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. ♦ (Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. 2. Adj. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., s. m. și f. (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; p. ext. (om) care este sau se simte stingher. ◊ Loc. adv. Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. ♦ (Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobișnuit; bizar. [Var.: (pop.) strein, -ă adj., s. m. și f.] – Et. nec.

POGROM, pogromuri, s. n. Ucidere în masă a membrilor unui grup național minoritar, organizată de elemente naționaliste, șovine. – Din rus. pogrom.

PRODUCȚIE, producții, s. f. 1. Procesul creării bunurilor necesare existenței și dezvoltării societății, în cursul căruia oamenii transformă sau modifică obiectele din natură potrivit trebuințelor lor. ◊ Producție de mărfuri = formă de organizare a economiei sociale în care produsele muncii sunt create de diferiți producători independenți, autonomi, fiecare dintre ei specializându-se în confecționarea unui produs oarecare, astfel încât pentru satisfacerea nevoilor sociale este necesară vânzarea-cumpărarea de produse pe piață. Producție marfă = producție (2) în expresie bănească a întreprinderilor sau a ramurilor economiei naționale într-o anumită perioadă de timp, livrată sau destinată desfacerii. Producție netă = valoarea producției marfă minus cheltuielile de producție. 2. Totalitatea produselor (1) obținute în procesul muncii, într-o perioadă de timp determinată, într-un anumit sector al activității sociale etc. 3. Lucrare, operă literară, științifică sau artistică. 4. Manifestare artistică organizată la sfârșitul unui an școlar în institutele de artă teatrală și cinematografică, în școlile de muzică, de coregrafie etc. [Var.: (înv.) producțiune s. f.] – Din fr. production.

PRODUS, produse, s. n. 1. Bun material rezultat dintr-un proces de muncă; totalitatea obiectelor sau a bunurilor obținute în procesul de producție; bun, product (1). ◊ Produs de schimb = marfă. Produs social total = indicator macroeconomic reprezentând totalitatea bunurilor materiale create în decursul unei perioade de timp de lucrătorii ocupați în economia națională. Produs intern brut = expresie valorică a totalității bunurilor și serviciilor finale furnizate de agenții economici care-și desfășoară activitatea pe teritoriul unei țări. Produs național brut = indicator macroeconomic format din produsul intern brut la care se adaugă producția finală brută a agenților naționali care-și desfășoară actitivitatea în străinătate și din care se scade producția finală a agenților economici străini realizată în interiorul țării. ♦ Corp sau substanță obținută pe cale naturală sau în laborator; preparat. 2. Rezultat material al unui proces social sau natural, al unui proces fiziologic sau de creație; rezultat material al unui complex de fenomene sau de acțiuni; p. ext. urmare, efect, rod; product (2). 3. Rezultatul înmulțirii a doi factori (numere, mărimi scalare, vectoriale etc.); p. ext. înmulțire. – V. produce (după fr. produit).

ȘINTOISM s. n. Religie națională a Japoniei, caracterizată prin animism, venerarea unor divinități ale naturii, cultul eroilor, al strămoșilor etc. – Din fr. shintoïsme.

OLIMPIADĂ, olimpiade, s. f. 1. (În Grecia antică) Interval de patru ani dintre două serbări succesive ale jocurilor olimpice, devenit unitate cronologică convențională. 2. Competiție sportivă internațională cu caracter complex, care are loc o dată la patru ani; jocuri olimpice. 3. Concurs pe specialități organizat anual pe plan local și național pentru elevi. [Pr.: -pi-a-] – Din ngr. olimpiada, fr. olympiade, germ. Olympiade.

ȘOSEA, șosele, s. f. Cale de comunicație interurbană, pietruită sau asfaltată; p. restr. stradă largă, frumos amenajată, la intrarea într-un oraș, care continuă căile de comunicație interurbane. ◊ Șosea națională = șosea care leagă între ele centrele importante ale țării și a cărei îngrijire se află în seama administrației centrale. Șosea comunală = șosea care leagă mai multe comune între ele, fiind îngrijită de comunele respective. ♦ (Înv.) Partea carosabilă a unei străzi, cuprinsă între trotuare. – Din fr. chaussée.

MEDIU², -IE, medii, adj., s. f. 1. Adj. Care se află în mijloc; de mijloc, mijlociu. ◊ Învățământ mediu = treaptă a învățământului public, între învățământul elementar și cel superior. Școală medie = școală de învățământ mediu. Termen mediu = al doilea termen al silogismului. ♦ (Mat.; substantivat, m. pl., în forma mezi) Termenii care se găsesc la mijlocul unei proporții. ♦ Fig. Moderat, echilibrat, ponderat. 2. Adj. Care reprezintă o medie (3). 3. S. f. Valoare mijlocie a mai multor mărimi. ◊ Medie aritmetică = rezultatul obținut din împărțirea sumei mai multor mărimi la numărul lor. Unde medii (și substantivat, f. pl.) = unde radio cu lungimea între 100 și 1000 m; domeniu cuprins între 186,9 m și 571,4 m destinat posturilor naționale de radiodifuziune. ◊ Loc. adv. În medie = luând o măsură intermediară între cantitățile sau calitățile diferitelor elemente componente; una cu alta, una peste alta. ♦ Rezultatul obținut din adunarea notelor primite de un elev, de un student etc. și împărțirea acestora prin numărul lor total. ◊ Expr. A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține nota de trecere. – Din lat. medius, -a, -um.

OBȘTESC, -EASCĂ, obștești, adj. Care privește poporul, care aparține poporului; p. ext. comun, general, colectiv, public. ◊ (Înv.) Obștească Adunare = organ legislativ suprem în țările românești, Adunare Naționala; p. ext. consiliu consultativ. ◊ Expr. A-și da obștescul sfârșit = a muri. ♦ (Înv.) Unanim. – Obște + suf. -esc.

CORPORATISM s. n. Doctrină social-politică și economică, apărută după primul război mondial, care preconiza înlocuirea sindicatelor muncitorești cu corporații, organizații profesionale din care să facă parte atât muncitorii, cât și patronii, precum și înlocuirea parlamentului cu o reprezentanță națională a corporațiilor. – Din fr. corporatisme.

MONUMENT, monumente, s. n. 1. Operă de sculptură sau de arhitectură destinată să perpetueze amintirea unui eveniment sau a unei personalități remarcabile; p. ext. construcție arhitectonică de proporții mari sau de o deosebită valoare. ♦ Fig. Orice operă, document istoric sau creație culturală de însemnătate națională sau internațională. 2. (În sintagma) Monument al naturii = plantă, animal, formațiune naturală, teritoriu etc. de mare însemnătate științifică sau estetică, considerate bunuri naționale, ocrotite prin lege și conservate pentru posteritate. – Din fr. monument, lat. monumentum.

ÉURO, euro, s. m. Unitate monetară folosită legal din 1999 ca mijloc de plată în tranzacțiile din lumea finanțelor. Începând cu 1 ianuarie 2002 devine unitate monetară de bază înlocuind monedele naționale din Germania, Franța, Belgia, Olanda, Luxemburg, Italia, Spania, Portugalia, Austria, Irlanda, Finlanda și Grecia. Ulterior a fost adoptată și de alte state. – Din Euro(pa).

FUSTANELĂ, fustanele, s. f. Fustă albă scurtă, largă și plisată sau creață, care face parte din costumul național al grecilor și al albanezilor. – Din ngr. fustanélla.

FEDERAT, federați, s. m. (Mai ales la pl.). 1. Persoană care făcea parte din populațiile așezate la granițele Imperiului Roman și care se angaja să apere aceste granițe în schimbul unor avantaje. 2. Membru al gărzii naționale în timpul Comunei din Paris. – Din lat. foederatus, fr. fédéré.

LANDLER, landlere, s. n. Dans național german și austriac, asemănător cu valsul lent; melodie după care se execută acest dans. [Pr.: lendlăr] – Din germ. Ländler.

MUSCĂ, muște, s. f. I. 1. Denumire dată mai multor genuri de insecte cu aparatul bucal adaptat pentru supt, dintre care cea mai cunoscută (Musca domestica) trăiește pe lângă casa omului; p. gener. (pop.) nume dat oricărei insecte mici, zburătoare, căreia nu i se cunoaște numele. ◊ Expr. Să se audă musca! = să fie tăcere deplină, să fie liniște perfectă. Rău de muscă = a) (despre cai) nărăvaș; b) (despre oameni) care nu-și poate înfrâna simțurile; senzual. A cădea (sau a se băga) ca musca-n lapte = a sosi undeva într-un moment rău ales sau interveni într-o discuție în mod nepotrivit. A fi (sau a se ști, a se simți) cu musca pe căciulă = a fi (sau a se ști, a se simți) vinovat. A se aduna (sau a se strânge, a veni) ca muștele (la miere) = a se aduna undeva în număr mare. A muri ca muștele = a muri în număr foarte mare. A se speria de toate muștele = a se speria de orice fleac, de toate nimicurile. ◊ Compuse: musca-țețe = insectă din Africa ecuatorială, care transmite boala somnului (Glossina palpalis); muscă-columbacă = insectă de circa 5 mm lungime, care inoculează la vite și la oameni o substanță foarte toxică (Simulium columbaczensis); muscă-verde = insectă de culoare verde, cu reflexe metalice, care depune ouăle pe cadavre, pe alimente (mai ales pe carne) etc. (Lucilia caesar); muscă-cenușie-de-carne = insectă de culoare cenușie, care depune larvele pe alimente, pe carne etc. (Sarcophaga carnaria); muscă-de-cal = insectă de culoare brună-roșcată, parazită pe suprafața corpului unor animale (Hippobosca equina); musca-cireșelor = insectă de culoare neagră care depune ouă în cireșe în perioada coacerii (Rhagoletis cerasi); muscă-de-varză = insectă ale cărei larve atacă varza și alte plante din familia cruciferelor (Chortophila brassicae); muscă-mare (sau -albastră, -de-carne) sau musca-hoiturilor = specie de muscă mare, cu abdomenul albastru lucios, care își depune ouăle pe cadavre, pe alimente etc. (Calliphora vomitoria); muscă-bețivă = insectă foarte mică, care trăiește în roiuri și își depune ouăle în must (Drosophila funebris sau fenestrarum). ♦ Muscă artificială = imitație de insecte sau de larve, montată pe cârligul de pescuit și folosită ca momeală pentru pești. 2. (Înv. și pop.) Albină. II. P. anal. 1. (La oameni) Smoc de păr lăsat să crească sub buza inferioară. ♦ Mustață foarte mică. 2. (Reg.) Cavitate înnegrită pe care o prezintă dinții calului, după care i se poate aprecia vârsta. 3. (Pop.) Vână neagră la rădăcina nasului (evidentă la unele persoane). 4. (La tir) Punct negru situat în mijlocul panoului de tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei. 5. (Reg.) Punct de broderie la cusăturile cu motive naționale. 6. (Sport) Categorie de greutate în care sunt încadrați sportivii între 48 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până la 49 kg și seniorii până la 52 kg. – Lat. musca.

LIMBAJ, limbaje, s. n. 1. Sistem de comunicare alcătuit din sunete articulate, specific oamenilor, prin care aceștia își exprimă gândurile, sentimentele și dorințele; limbă, grai. 2. Limba unei comunități umane istoricește constituită. 3. Mod specific de exprimare a sentimentelor și a gândurilor în cadrul limbii comune sau naționale. ◊ Limbaj comun = a) fel de a se exprima simplu, nepretențios; limbă obișnuită; b) mijloc, bază de înțelegere. ♦ Fig. Mijloc de exprimare a ideilor sau a sentimentelor prin culoare, sunete muzicale etc. 4. (Inform.) Sistem de caractere și simboluri folosit în programare. [Pl. și: limbajuri] – Limbă + suf. -aj (după fr. langage).

LITERAR, -Ă, literari, -e, adj. Care aparține literaturii, care se referă la literatură, care corespunde cerințelor literaturii. ◊ Limbă literară = aspectul cel mai corect al limbii naționale, produs al unei continue prelucrări a limbii din partea scriitorilor, a publiciștilor, a oamenilor de știință etc. și constituind o sinteză a posibilităților de exprimare ale limbii întregului popor la un moment dat. – Din fr. littéraire, lat. litterarius.

CONGRES, congrese, s. n. 1. Reuniune națională sau internațională în care delegați sau invitați dezbat probleme majore de ordin politic, economic, organizatoric, științific, cultural etc. 2. Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizații de masă și obștești. 3. Denumire a parlamentului în unele țări, format din Camera reprezentanților și Senat. 4. (Urmat de determinări) Denumire a unor partide politice. Congresul Național Indian. 5. Denumire dată unor conferințe internaționale ale statelor, convocate, de obicei, pentru încheierea de tratate de pace. – Din fr. congrès, lat. congressus.

MINORITAR, -Ă, minoritari, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care face parte dintr-o minoritate (1), care reprezintă cel mai mic număr dintr-o colectivitate. 2. S. m. și f. Persoană care face parte dintr-o minoritate politică sau națională. – Din fr. minoritaire.

MINORITATE, minorități, s. f. 1. Partea (cea) mai puțin numeroasă, numărul (cel) mai mic de ființe sau de lucruri dintr-o colectivitate. ◊ Loc. adv. În minoritate = în inferioritate numerică. 2. (În sintagma) Minoritate națională = grup de oameni de aceeași limbă și origine care locuiește pe teritoriul unui stat național. 3. (Jur.) Minorat. – Din fr. minorité, lat. minoritas, -atis, germ. Minorität.

MONOPRODUCȚIE, monoproducții, s. f. Specializare îngustă a unei economii naționale care se limitează la o singură ramură economică. – Mono- + producție.

NAȚIONAL, -Ă, naționali, -e, adj. Care este propriu sau aparține unei națiuni, unui stat, care caracterizează o națiune sau un stat; care se referă la o națiune, la un stat sau le reprezintă; care este întreținut sau instituit de stat; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective. ◊ Șosea națională = șosea care leagă centrele importante ale unei țări și a cărei întreținere se află în seama administrației centrale. [Pr.: -ți-o-] – Din lat. nationalis, fr. national.

NAȚIONALISM s. n. Doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor și aspirațiilor naționale. [Pr.: -ți-o] – Din fr. nationalisme.

NAȚIONALITATE, naționalități, s. f. 1. Apartenență a unei persoane la o anumită națiune; cetățenie. 2. Totalitatea însușirilor specifice unei națiuni; caracter național. 3. Apartenență a unei persoane juridice, a unei nave sau aeronave la un anumit stat. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationalité, germ. Nationalität.

NAȚIONALIZA, naționalizez, vb. I. Tranz. 1. A trece din proprietate particulară în proprietatea statului unele întreprinderi, pământul, unele zăcăminte etc. 2. (Rar) A imprima sau a da caracter național, a adapta la specificul național. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. nationaliser.

NAȚIONAL-SOCIALISM s. n. Doctrină politică a fascismului, apărută în Germania după primul război mondial; nazism. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-lism] – Din germ. Nationalsozialismus, fr. national-socialisme.

NAȚIONAL-SOCIALIST, -Ă, național-socialiști, -ste, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține național-socialismului, privitor la național-socialism. 2. S. m. și f. Adept al național-socialismului. [Pr.: na-ți-o-nal so-ci-a-list] – Din germ. Nationalsozialist, fr. national-socialiste.

CONSTRUCȚIE, construcții, s. f. 1. Clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care servește la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.; spec. casă, edificiu, clădire. 2. Faptul de a construi. ◊ Loc. adj. și adv. În construcție = (aflat) în cursul procesului de construire. ♦ Alcătuire, compunere, structură. 3. (La pl.) Ramură a economiei naționale care are ca obiect efectuarea de construcții (1); ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și executarea construcțiilor. ◊ Construcții de mașini = ramură de bază a industriei care produce mașini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramură a științelor care se ocupă cu studiul, proiectarea și construirea instalațiilor, mașinilor etc. 4. (Lingv.) Grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze. – Din fr. construction, lat. constructio.

NAZISM s. n. Național-socialism. – Din fr. nazisme, germ. Nazismus.

EXTERITORIALITATE s. f. Situație juridică în care se consideră că se află misiunile diplomatice (ambasadele, legațiile, persoanele etc.) ale unui stat străin, ca și când ele ar continua să fie situate pe teritoriul statului lor național. [Pr.: -ri-a-] – Din fr. exterritorialité. Cf. germ. Exterritorialität.

COCARDĂ, cocarde, s. f. Insignă sau panglică (de obicei în culorile naționale) purtată de militari la chipiu sau de civili la piept în anumite împrejurări solemne. ♦ Emblemă care reprezintă un partid, un curent etc. ♦ Floare artificială pe care o poartă la piept nuntașii. – Din fr. cocarde.

ELECTRIFICARE, electrificări, s. f. Acțiunea de a electrifica și rezultatul ei; ansamblu de lucrări efectuate pentru introducerea și extinderea folosirii energiei electrice în diferite scopuri în toate ramurile economiei naționale, în activitatea social-culturală și în consumul casnic, pe calea sporirii producției de energie electrică. – V. electrifica. Cf. fr. électrification.

ELIBERA, eliberez, vb. I. Tranz. 1. A da libertate, a pune în stare de libertate; a înlătura oprimarea (națională, politică, socială); a dezrobi, a descătușa, a emancipa. ◊ Refl. Popoarele coloniale s-au eliberat. ♦ Refl. (Despre militari) A fi lăsat la vatră. ♦ Refl. (Despre atomi) A se desprinde dintr-o moleculă, rămânând în stare liberă. 2. A scoate dintr-o funcție. 3. A da cuiva (la cerere) un act, un document oficial etc. ♦ A preda o marfă. 4. A face liberă o încăpere, un teren etc.; a goli, a evacua. – Din lat. eliberare.

SĂRBĂTOARE, sărbători, s. f. 1. Zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizându-se adesea diferite serbări, solemnități, demonstrații etc. și în care de obicei se întrerupe activitatea obișnuită; p. ext. zi oficială de odihnă. ◊ Sărbătoarea muncii = 1 Mai, ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc. Sărbătoare națională = zi (de odihnă) în care se cinstește un eveniment important din istoria patriei. Sărbătoare legală = zi (stabilită în mod oficial) în care întreprinderile și instituțiile nu lucrează. ◊ Loc. adj. și adv. De sărbătoare sau de sărbători = festiv, sărbătoresc, strălucitor. ◊ Loc. adv. În (sau de) sărbători = cu ocazia sărbătorilor, în timpul sărbătorilor (religioase); p. restr. în timpul Paștilor sau al Crăciunului. ♦ (Art., adverbial) În zilele de sărbătoare (1). Sărbătoarea nu se lucrează. 2. Sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere. – Serba + suf. -ătoare.

DISTRICT, districte, s. n. Unitate administrativ-teritorială din unele țări, care cuprinde fie capitala țării și împrejurimile ei, fie un teritoriu care are o populație cu compoziție națională omogenă. – Din fr. district, lat. districtus.

DIVIZIE, divizii, s. f. 1. Mare unitate militară, constituită de obicei din mai multe regimente. ♦ Comandamentul unei divizii (1). 2. Fiecare dintre categoriile principale în care sunt încadrate echipele ce participă la o competiție sportivă cu caracter național. – Din rus. diviziia. Cf. fr. division.

TRANSNAȚIONAL, -Ă, transnaționali, -e, adj. Care depășește granițele naționale. [Pr.: -ți-o-] – Din engl., fr. transnational.

TRANSPORT, transporturi, s. n. 1. Faptul de a transporta. ♦ (La pl.) Ramură a economiei naționale cuprinzând totalitatea mijloacelor rutiere, aeriene și navale care asigură circulația bunurilor și a persoanelor. 2. Totalitatea bunurilor sau a persoanelor care sunt transportate la un moment dat și în condiții determinate. 3. Fig. (Livr.) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere; stare de contemplație. – Din fr. transport.

REEVALUARE, reevaluări, s. f. Acțiunea de a reevalua și rezultatul ei. (În sintagma) Reevaluare valutară = creștere oficială a parității monedei naționale în raport cu o monedă străină (în general față de dolar) [Pr.: re-e-va-lu-a-] – V. reevalua.

RÂU, râuri, s. n. 1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc. 2. P. anal. Cantitate mare de lichid care curge; torent, val. ♦ Fig. Șir, coloană, mulțime de oameni în mers. ◊ Expr. Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop. 3. (La pl.) Cusătură în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național. – Lat. rivus.

REPREZENTANȚĂ, reprezentanțe, s. f. 1. Organ care reprezintă în altă țară interesele țării sale în domeniul economic, politic etc. 2. (În sintagmele) Reprezentanță națională = organ de stat constituit din totalitatea deputaților. Reprezentanță comercială = organ al unui stat, care îl reprezintă în relațiile comerciale cu alte state. – Din germ. Repräsentanz.

REVALORIZA, revalorizez, vb. I. Tranz. A aduce la valoarea inițială; a ridica cursul oficial al valutei naționale în raport cu aurul și cu valutele străine. – Din fr. revaloriser.

DELEGAT, -Ă, delegați, -te, s. m. și f. 1. Persoană care a primit o delegație. 2. Reprezentant sau trimis al unui stat ori al unui guvern la o conferință, la un congres sau la o organizație națională sau internațională. – Din fr. délégué, lat. delegatus.

ROMANTISM s. n. Mișcare artistică și literară apărută la începutul sec. XIX ca o reacție împotriva clasicismului și regulilor lui formale, care a preluat tradițiile naționale și populare, promovând cultul naturii, lirismul, fantezia și libertatea de expresie. ◊ Ansamblu de aspecte care caracterizează curentul romantic; înclinare spre lirism, spre individualism, spre visare, spre melancolie. ♦ Romantism economic = curent utopic apărut în economia politică, în secolul trecut. – Din fr. romantisme.

DECOLONIZARE, decolonizări, s. f. Acțiunea de a decoloniza și rezultatul ei; proces social-economic, specific epocii contemporane, care constă în destrămarea sistemului colonial și obținerea independenței de către fostele colonii, consecință a luptei de eliberare națională. – V. decoloniza.

DEZNAȚIONALIZA, deznaționalizez, vb. I. Refl. (Despre grupuri etnice) A-și pierde particularitățile naționale. ♦ Tranz. A face ca un grup etnic să-și piardă particularitățile naționale. [Pr.: -ți-o-] – După fr. dénationaliser.

DEZNAȚIONALIZAT, -Ă, deznaționalizați, -te, adj. (Despre grupuri etnice) Care și-a pierdut particularitățile naționale. [Pr.: -ți-o-] – V. deznaționaliza.

SĂMĂNĂTORISM s. n. Curent literar inițiat la începutul secolului XX, în România, de revista „Sămănătorul”, care acuza stările sociale existente, opunând orașului „viciat” de civilizație imaginea idilică a satului patriarhal, considerând țărănimea ca depozitara exclusivă a valorilor naționale și cultivând o literatură de inspirație rurală și istorică. [Var.: semănătorism s. n.] – „Sămănătorul” (n. pr.) + suf. -ism.

SELECȚIONER, -Ă, selecționeri, -e, s. m. și f. Persoană autorizată și competentă care triază sportivii în scopul alegerii celor mai valoroși pentru constituirea unor echipe (naționale) participante la o competiție. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. sélectionneur.

STABILIZA, stabilizez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să fie stabil; a (se) consolida, a (se) întări; a (se) statornici. 2. Tranz. A fixa puterea de cumpărare a monedei naționale la un anumit curs. – Din fr. stabiliser.

STABILIZARE, stabilizări, s. f. Acțiunea de a (se) stabiliza și rezultatul ei; consolidare, întărire, statornicire. ♦ Fixare a valorii unei monede naționale la un anumit curs. – V. stabiliza. Cf. fr. stabilisation.

CRUCIULIȚĂ, cruciulițe, s. f. 1. Diminutiv al lui cruce (I 1); cruciță. 2. Cusătură artistică de mână, foarte folosită în portul național și în lucrăturile românești. 3. Nume dat mai multor plante erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Senecio). – Cruce + suf. -uliță.

CONAȚIONAL, -Ă, conaționali, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care, în raport cu altă persoană, face parte din aceeași națiune. [Pr.: -ți-o-] – Co(n)¹- + național.

ETNICI s. pl. v. minoritate națională.

FĂURI vb. 1. a crea, a înfăptui, a întemeia, a realiza. (A ~ un stat național unitar.) 2. v. realiza.

FĂURIRE s. 1. creare, înfăptuire, întemeiere, realizare. (~ unui stat național unitar.) 2. v. realizare.

MINORITATE s. 1. v. minorat. 2. minoritate națională = etnici (pl.), naționalitate conlocuitoare.

NAȚIONAL adj. (înv.) naționalicesc, naționalnic. (Cultura ~.)

NAȚIONALICESC adj. v. național.

NAȚIONALNIC adj. v. național.

NAȚIONALITATE CONLOCUITOARE s. etnici (pl.), minoritate națională.

NAȚIONAL-SOCIALISM s. (POL.) nazism.

NAȚIONAL-SOCIALIST s., adj. (POL.) nazist.

NAZISM s. v. național-socialism.

NAZIST s., adj. v. național-socialist.

POET s. (livr.) bard, (rar) stihuitor, (înv.) cântător, poetic, stihar, versuitor, (depr.) versificator. (Mare ~ național.)

SELECȚIE s. 1. v. selecționare. 2. selectare, selecționare, triaj, triere. (Un meci de ~ pentru echipa națională.)

STABILIZA vb. 1. a fixa. (A ~ cursul monedei naționale.) 2. v. consolida.

TITULAR s. (SPORT) component. (~ al echipei naționale.)

antinațional adj. → național

conațional adj., s. m. (sil. -ți-o-) → național

internațional adj. m. național

multinațional adj. m. național

național adj. m. (sil. -ți-o-), pl. naționali; f. sg. națională, pl. naționale

național-socialism s. n. (sil. -ți-o-, -ci-a-)

național-socialist adj. m., s. m. (sil. -ți-o-) socialist

plurinațional adj. m. național

supranațional adj. → național

uninațional adj. m. național

AGRICULTURĂ ~i f. Ramură a economiei naționale care cuprinde cultivarea pământului și creșterea animalelor.[G.-D. agriculturii] /<fr. agriculture, lat. agricultura

A SE ASIMILA mă ~ez intranz. 1) (despre grupuri naționale sau sociale) A se integra în alt grup național sau social, pierzând trăsăturile proprii. 2) (despre sunet) A deveni asemănător cu altul, modificându-și proprietățile fonetice. /<fr. assimiler, lat. assimilare

AUTOCEFALIE f. Conducere de sine stătătoare a unei biserici ortodoxe naționale. /<fr. autocéphalie

AUTONOMIE ~i f. 1) Drept de autoguvernare (al unei regiuni, națiuni, minorități naționale etc.) în cadrul unui stat condus de o putere centrală. 2) Drept al unei persoane de a dispune liber propria voință; libertate. [G.-D. autonomiei] /<fr. autonomie, lat. autonomia

AVUȚIE ~i f. Avere mare; bogăție. ◊ ~ națională totalitate a valorilor materiale și spirituale de care dispune un popor. [G.-D. avuției] / avut + suf. ~ie

BANCĂ² bănci f. 1) Instituție financiară care efectuează operații de plată și de credit. ~ agricolă. 2) Clădire unde se află această instituție. ~a națională se află în centrul orașului. 3): ~ de date ansamblu de date dintr-un anumit domeniu, organizate în scopul optimizării folosirii lor. [G.-D. băncii] /<fr. banque, it. banca

BARD ~zi m. 1) (la celți) Poet care cânta eroii și faptele lor vitejești. 2) Poet național. /<lat. bardus, fr. barde

BERNĂ f: Pavilion (sau drapel) în ~ pavilion sau drapel național coborât pe jumătate, în semn de doliu. /<fr. berne

BRÂU¹ ~ie n. 1) Fâșie din piele sau din alt material care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; curea; centură; cordon. * A fi cu cuțitul la ~ a fi foarte bătăuș. 2) Fâșie lată, confecționată, de obicei, din lână colorată, făcând parte din costumul național. 3) Fâșie lată purtată de preoți, servind drept indice al gradului în ierarhia bisericească. 4) Parte a corpului omenesc dintre șolduri și coaste; mijloc; talie; cingătoare. * A sta cu mâinile în ~ a sta degeaba; a nu face nimic. 5) arhit. Element decorativ inelar, în relief, care înconjoară o coloană; brățară. [Monosilabic] /Cuv. autoht.

CATRINȚĂ ~e f. (în portul național femeiesc) Obiect de îmbrăcăminte constând dintr-o bucată dreptunghiulară de țesătură cu alesături, purtată în loc de fustă. /<ung. katrinca

CHIMONOU ~ri n. 1) Croială de îmbrăcăminte în care mâneca este dintr-o singură bucată cu corsajul. Rochie ~. 2) (în portul național japonez) Îmbrăcăminte croită astfel, purtată atât de bărbați, cât și de femei. /<fr. kimono

CINEMATOGRAFIE ~i f. 1) Arta și tehnica filmării unor secvențe din realitate și a proiectării lor pe ecran, creând impresia unei realități vii; film. 2) Ramură a culturii și a economiei naționale care se ocupă cu producția de filme. [Art. cinematografia; G.-D. cinematografiei; Sil. -fi-e] /<fr. cinématographie

COCARDĂ ~e f. 1) Emblemă în relief prinsă pe partea de dinainte a chipiurilor sau a șepcilor de uniformă ca semn distinctiv. 2) Insignă cu culorile naționale purtată la anumite ocazii. 3) înv. Floare de ceară albă purtată de nuntași la piept. [G.-D. cocardei] /<fr. cocarde

COMERȚ ~uri n. 1) Activitate economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vînzare-cumpărare; negoț. 2) Ramură a economiei naționale în care se realizează circulația mărfurilor. /<fr. commerce, lat. commercium

CONAȚIONAL ~ă (~i, ~e) și substantival (despre persoane) Care face parte din aceeași națiune. [Sil. -ți-o-] /co- + național

CONGRES ~e n. 1) Întrunire (națională sau internațională) la care se discută probleme de ordin politic, științific economic etc. ~ul cineaștilor. 2) Organ suprem de conducere al unor partide politice, organizații de masă sau obștești. 3) (în unele țări) Denumire a parlamentului; organ legislativ central. /<fr. congres, lat. congressus

COSTUM ~e n. 1) Ansamblu de îmbrăcăminte, compus din haină și pantaloni (la bărbați) și din fustă (sau pantaloni) și jachetă (la femei). ◊ În ~ul lui Adam în pielea goală. 2) Îmbrăcăminte confecționată special pentru anumite ocazii. ~ de cosmonaut. ◊ ~ național îmbrăcăminte tradițională a unui popor sau a unei regiuni; port. /<fr. costume

CURS¹ ~uri n. 1) Mișcare a unei ape curgătoare în direcția pantei. 2) Întindere a unei ape de la izvoare până la vărsare. ~ul inferior. ~ul superior. 3) fig. Interval, durată de timp. ◊ În ~ de... în timp de... 4) Desfășurare a unui eveniment. În ~ul pregătirilor... ◊ Lucrări în ~ lucrări care se înfăptuiesc. A da ~ unei cereri a înainta cererea spre rezolvare. 5) fin. Prețul care se stabilește la bursă (pentru valută, hârtii de valoare, polițe etc.). 6) fin. Prețul unei unități bănești străine, exprimat în unități bănești naționale. /<lat. cursus, fr. cours

A DENAȚIONALIZA ~ez tranz. (bunuri materiale) A trece din patrimoniul național în proprietate privată. [Sil. -ți-o-] /<fr. dénationaliser

A SE DEZNAȚIONALIZA mă ~ez intranz. A pierde particularitățile naționale. [Sil. -ți-o-] /<fr. dénationaliser

DIVIZIE ~i f. 1) Unitate militară constând din mai multe regimente. 2) Categorie de calificare a echipelor sportive, care participă la o competiție cu caracter național. [Art. divizia; G.-D. diviziei; Sil. -zi-e] /<rus. diviziia

DOLIU ~ri n. 1) Durere adâncă provocată de moartea cuiva sau de o mare nenorocire comună. ~ național. ◊ Zi de ~ zi care amintește de un eveniment tragic. 2) Semn exterior consacrat (îmbrăcăminte sau bantă neagră) prin care cineva își exprimă această durere. A fi în ~. A purta ~. /<lat. dolium

ECONOMIE ~i f. 1) la sing. Ansamblul elementelor care privesc producerea, distribuția și consumul bunurilor materiale. ◊ ~ națională totalitate a ramurilor de producție dintr-o țară. 2) la sing. Stare economică a unei ramuri de activitate umană. ~a industriei. 3) la sing. Știință care se ocupă cu studiul activității economice a societății umane. 4) Chibzuință în folosirea bunurilor materiale; măsură în consum, în cheltuieli. Regim de ~. 5) mai ales la pl. Bani strânși cu un scop anumit; rezervă de bani. ◊ Casă de ~i casă unde se depun banii pentru păstrare. [G.-D. economiei] /<fr. économie, lat. economia

FEDERAT ~ți m. mai ales la pl. 1) (în Imperiul Roman) Persoană care locuia la graniță și care, în schimbul unor privilegii, îndeplinea unele misiuni de apărare împotriva străinilor. 2) (în perioada Comunei din Paris) Membru al gărzii naționale. /<lat. foederatus, fr. fédéré

FOTĂ ~e f. Piesă vestimentară ornamentată, care face parte din costumul național femeiesc, constând dintr-o bucată (sau două) de stofă de lână ținând locul fustei. /<turc. fota

GARDĂ gărzi f. 1) Supraveghere menită să păstreze neschimbată o stare de lucruri; pază; strajă. ~ de noapte. ◊ Medic de ~ medic de serviciu la un spital în afara orelor de lucru. 2) Persoană, grup de persoane sau subunitate militară care păzește un obiectiv sau persoane aflate sub arest; pază; strajă. * ~ de onoare subunitate militară care dă onorurile cu anumite ocazii. ~ personală gardă având însărcinarea de a asigura securitatea unui demnitar. ~ patriotică (sau națională) gardă alcătuită din detașamente de voluntari care participă la asigurarea independenței și securității patriei. 3) (la box, scrimă etc.) Poziție de apărare în vederea evitării unei lovituri. * A se pune în ~ a lua măsurile necesare pentru a ocoli un pericol sau o situație neplăcută. 4) (la săbii, la spade) Apărătoare metalică fixată între mâner și lamă. /<fr. garde

GENOCID ~uri n. Crimă constând în executarea metodică și în masă a unei comunități etnice (din motive naționale, religioase etc.). [Pl. și genocide] /<fr. génocide

IE ii f. Bluză femeiască din componența costumului național, confecționată din pânză albă și ornamentată cu broderii sau cusături, de obicei geometrice, pe piept, la mâneci și la guler. [Art. ia; G.-D. iei; Sil. i-e] /<lat. linea

IMPORT ~uri n. mai ales la sing. 1) Ansamblu de operații privind cumpărarea și introducerea pe teritoriul național a unor mărfuri de proveniență străină. 2) Totalitate a unor astfel de mărfuri. /<germ. Import

INDEPENDENȚĂ f. 1) Caracter independent. 2) Stare de independență; libertate de a acționa sau de a judeca independent. 3) Stare de libertate (politică, economică, națională) a unui stat sau popor; suveranitate; neatârnare. 4) Statut internațional al unui stat în care suveranitatea sa este recunoscută și de celelalte state. [G.-D. independenței] /<fr. indépendance, it. independenza

INTERPOL n. Poliție criminală internațională. /<engl. Inter[national]Pol[ice]

A INTRA intru intranz. I. 1) (în opoziție cu a ieși) A pătrunde din exterior în interior; a trece dintr-un spațiu sau mediu în altul. ~ în magazin. ~ în livadă. ~ în nori. 2) A se angaja (într-o activitate), îndeplinind anumite cerințe; a începe să facă parte (dintr-o instituție, ansamblu, partid etc.). ~ în societatea de renaștere a culturii naționale. ~ la universitate. 3) A trece într-o altă perioadă de timp. ~ în anul 2001. ~ în al treizecilea an de viață. 4) A putea fi cuprins în anumite limite; a încăpea. În sacoșă intră 10 kg de cartofi. 5) A fi parte componentă; a se include. În sumă intră toate cheltuielile. 6) (despre materiale) A se cere pentru realizarea unui obiect; a fi necesar; a trebui. II. (în îmbinări) 1) (sugerează ideea de inițiere a unei acțiuni) ~ în luptă. ~ în vorbă. ◊ ~ în vigoare a căpăta caracter oficial, începând a se aplica în practică. 2) (sugerează ideea de trecere într-o altă stare) ~ în nevoi. ◊ ~ la spălat a-și micșora dimensiunile la spălat. 3) (sugerează ideea de infiltrare în cineva sau ceva) ~ groaza în cineva. ~ umezeala în pereți. ◊ A (nu)-i ~ în voie cuiva a (nu)-i satisface cuiva dorințele. ~ în sânge a deveni o necesitate. [Sil. in-tra] /<lat. intrare

LIBER ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se bucură de libertate; independent din punct de vedere social și politic; slobod. 2) (despre state, colectivități) Care nu se află sub stăpânire străină; în stare de independență socială și națională; autonom; independent; slobod; suveran; neatârnat. 3) Care este consfințit prin lege; garantat de constituție. Votare ~ă. 4) (despre acțiuni) Care se efectuează fără restricții; care se face cu ușurință; nestânjenit; nestingherit. Respirație ~ă. 5) (despre persoane) Care nu este ocupat; disponibil. 6) (despre persoane) Care poate acționa după buna cuviință; care nu este lipsit de dreptul de a se deplasa după bunul plac; aflat în stare de independență fizică și psihică. /<fr. libre, lat. liber

MACROECONOMIE f. Economia la nivelul ramurilor și al ansamblurilor economiei naționale. /macro- + economie

MARAMĂ ~e f. Broboadă din țesătură fină de borangic, fiind parte componentă a costumului național femeiesc. [G.-D. maramei] /<turc. mahrama

MAȘINISM n. Folosire pe scară largă a mașinilor în economia națională a unei țări. /<fr. machinisme

MINORITATE ~ăți f. Partea cea mai mică a unei colectivități sau a unei colecții de obiecte. * În ~ în inferioritate numerică. ~ națională grup de oameni de aceeași origine și limbă, care locuiește pe teritoriul unui stat național. /<fr. minorité, lat. minoritas, ~atis, germ. Minorität

MINTE ~ți f. 1) Facultate a omului de a gândi și de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; intelect; judecată; rațiune. * Cu ~ cu judecată sănătoasă; înțelept. Fără (de) ~ lipsit de rațiune; nebun. A-și ieși din ~ți a-și pierde cumpătul; a înnebuni. A învăța pe cineva ~ a dojeni pe cineva cu asprime. A-și frământa ~tea (sau ~țile) a se gândi mult la ceva; a-și bate capul. A-i sta cuiva ~tea în loc a rămâne uimit, uluit. La ~tea omului (sau a cocoșului) pe înțelesul oricui; de la sine înțeles. În toată ~tea (sau cu ~tea întreagă) cu rațiunea sănătoasă. A prinde la ~ a dobândi mai multă experiență; a se face mai înțelept. A-și pune ~tea cu cineva a lua în serios pe cineva care nu merită. 2) fig. Individ ca ființă națională. ~ sănătoasă. 3) Facultate a creierului care permite conservarea, recunoașterea și reproducerea în conștiință a experienței din trecut (fapte, evenimente, senzații, cunoștințe etc.); memorie. * A avea în ~ a păstra în memorie. A ține ~ a nu uita. 4) Judecată sănătoasă; cap. * A-l (a nu-l) ajunge (sau a-l (a nu-l) duce) ~tea a avea (a nu avea) destulă înțelepciune. Fără (de) ~ (sau ~ți) lipsit de judecată, de înțelepciune. 5) rar Capacitate a omului de a-și închipui ceva; închipuire. A-i răsări ceva în ~. [G.-D. minții] /<lat. mens, ~ntis

MONOPRODUCȚIE ~i f. Specializare (îngustă) a unei economii naționale la o singură ramură economică. /mono- + producție

NAȚIONAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de o națiune; propriu unei națiuni. Mișcare ~ă. 2) Care aparține unui stat; propriu unui stat. Independență ~ă. [Sil. -ți-o-] /<lat. nationalis, fr. national

NAȚIONALISM n. Atitudine care are în vedere, în primul rând, apărarea drepturilor și aspirațiilor naționale (însoțite, în anumite împrejurări, și de xenofobie). [Sil. -ți-o-] /<fr. nationalisme

NEAGRESIUNE f. Principiu fundamental al dreptului internațional, care condamnă recurgerea la agresiune în relațiile dintre state și cere respectarea independenței și suveranității naționale, a integrității teritoriale. Pact de ~. [Sil. ne-a-gre-si-u-] /ne- + agresiune

PARC ~uri n. 1) Teren cu vegetație naturală sau plantată, cu alei, adesea cu lacuri sau bazine, care servește drept loc de plimbare și odihnă. ◊ ~ național suprafață de teren, unde flora și fauna sunt supuse protejării. ~ sportiv complex sportiv amenajat în mijlocul unor spații verzi. 2) Spațiu împrejmuit în care sunt crescute și îngrijite animale pentru vânat. 3) Loc pentru staționarea și repararea vehiculelor. 4) Totalitate a vehiculelor de care dispune o instituție sau o întreprindere. /<fr. parc

PAS³ pași m. 1) Mișcare pe care o fac picioarele în timpul mersului. ◊ La tot ~ul (sau la fiecare ~) a) peste tot; b) la orice mișcare. Pas cu ~ puțin câte puțin; treptat. A nu da nici un ~ înapoi a nu ceda nimic. A face un ~ greșit a comite o greșeală. A face primul ~ (sau primii pași) a fi la început de cale; a-și face debutul. 2) Distanța dintre picioare când se face o mișcare deplină cu piciorul înainte, înapoi sau în lături. ◊ La un ~ foarte aproape; în preajmă. 3) Unitate de măsură a lungimii egală cu o asemenea distanță. 4) Mod de a merge; fel de a umbla; mers; umblet. ◊ ~ alergător mers în fugă. La ~ fără grabă. ~ de vals mișcare ritmică a picioarelor specifică valsului. A-și lungi (sau a-și grăbi, a-și iuți) ~ul a merge mai repede; a se grăbi. A-și încetini ~ul a merge mai încet. A ține ~ul (cu cineva sau cu ceva) a) a păstra ritmul mersului (cu cineva); b) a fi la nivel (cu cineva sau cu ceva). A merge (sau a fi) în ~ cu vremea a corespunde cerințelor vremii. 5) Zgomot produs de cineva în timpul mersului. Se aud pași. 6) Urmă lăsată de picior în timpul mersului. Pași de copil. 7) Acțiune întreprinsă în direcția soluționării unei probleme. 8) fig. Etapă în desfășurarea unui proces sau a unui fenomen. Revenirea la tradiții constituie un ~ înainte în dezvoltarea culturii naționale. /<lat. passus

PIAȚĂ piețe f. 1) Spațiu liber (cu monumente sau/și plantații decorative) în interiorul unei localități (mai ales urbane). Piața Marii Adunări Naționale. 2) Loc special amenajat, de obicei într-o localitate de tip orășenesc, unde se vând și se cumpără diferite produse agricole și industriale; târg. ◊ A face piața a cumpăra produse alimentare (în special de la piață). 3) ec. Sferă de circulație a mărfurilor. ◊ Piața internă totalitate a relațiilor de schimb de mărfuri din interiorul unei țări. Piața mondială totalitate a relațiilor privind schimbul de mărfuri între țările lumii. [G.-D. pieței; Sil. pia-] /<it. piazza

PITORESC ~ească (~ești) și substantival 1) Care atrage atenția și produce plăcere prin bogăția coloritului și varietatea formei; plin de farmec; încântător. 2) Care face să fie pictat; demn de a fi pictat. 3) (despre limbă, stil etc.) Care este plin de imagini; colorat. 4) (despre tradiții, obiceiuri, cultură) Care constituie ceva specific, original (pentru o țară, un popor, o regiune); caracterizat printr-un caracter național specific. /<it. pittoresco, fr. pittoresque

POGROM ~uri n. Acțiune dușmănoasă (însoțită de jafuri, omoruri) organizată de către elemente șovine împotriva unei minorități naționale. /<rus. pogrom

PORT¹ ~uri n. 1) v. PURTARE. 2) Îmbrăcăminte specifică pentru o anumită regiune sau epocă. ~ național. ◊ A purta ~ul cuiva a se potrivi cu cineva. /v. a purta

A PREFIGURA ~ez tranz. 1) (obiecte inexistente) A prezenta schematic din închipuire (ca ceva realizabil în viitor). 2) (lucruri, fenomene, acțiuni viitoare) A prezenta cu mult înainte în linii mari, prin cele mai importante trăsături. Manifestările în masă au ~at trezirea conștiinței naționale. /<fr. préfigurer

PRODUS² ~e n. 1) Rezultat al unui proces social. ~ al trezirii conștiinței naționale. 2) Rezultat al activității psihice. 3) mat. Rezultat al unei înmulțiri. /v. a (se) produce

PROTECȚIONISM n. 1) Politică vamală a unui stat care vizează protejarea economiei naționale contra concurenței străine. 2) Atmosferă nesănătoasă și neprincipială într-un colectiv unde se acordă în mod abuziv protecție; favoritism. [Sil. -ți-o-] /<fr. protectionnisme

RĂZBOI¹ ~oaie n. 1) Conflict armat între două sau mai multe state, grupuri sociale etc. ~ mondial. ~ colonial. ◊ ~ de eliberare națională luptă armată a popoarelor împotriva cotropitorilor străini în vederea cuceririi independenței și apărării suveranității statului. ~ rece stare de tensiune în relațiile internaționale, caracterizată prin menținerea unei încordări permanente între statele cu orânduiri sociale diferite. 2) fig. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare; sfadă; ceartă. /<sl. razboj

ROMÂNISM n. 1) Sentiment național al românilor. 2) rar Cuvânt sau expresie specifică limbii române. /român + suf. ~ism

SEPARATISM n. 1) Tendință spre separare. 2) (într-un stat multinațional) Mișcare a minorităților naționale pentru a forma un stat independent sau o regiune autonomă. /<fr. séparatisme

SOCIETATE ~ăți f. 1) Totalitate a oamenilor care trăiesc împreună și între care există anumite relații bazate pe legi comune; colectivitate. 2) Organizație (cu caracter național sau internațional) având drept scop acțiuni de interes comun. ~ științifică. ~ sportivă. 3) Întreprindere întemeiată pe investirea de capital de către două sau mai multe persoane, care desfășoară o activitate socială sau lucrativă. 4) Grup de persoane care își petrec timpul liber împreună; companie. [G.-D. societății; Sil. -ci-e-] /<lat. societas, ~atis, fr. société, it. societá

STIL¹ ~uri n. 1) Mod specific de exprimare și prezentare artistică a realității într-un anumit domeniu (în diferite perioade de timp). ~ în pictură. ~ în arhitectură. ~ clasic. ~ gotic. ~ național. 2) Ansamblu de procedee folosite într-un domeniu de activitate. ~ de conducere. ~ de înot. 3) Totalitate a mijloacelor de limbă specifice unui anumit domeniu de activitate, unui anumit mediu sau unui anumit grup de vorbitori. ~ publicistic. ~ științific. ~ familiar. /<fr. style, lat. stylus, ngr. stýlos

SUVERAN² ~ă (~i, ~e) 1) Care ocupă cea mai înaltă treaptă a unei ierarhii; cu autoritate extrem de mare; suprem; prim. Putere ~ă. 2) (despre state, popoare) Care posedă independență națională, politică și economică; aflat în stare de independență națională, politică și economică; independent; liber; slobod; autonom; neatârnat. /<fr. souverain

ȘOSEA ~ele f. 1) Drum special amenajat (pietruit, pavat, asfaltat), care unește două sau mai multe localități. 2) Stradă largă la intrarea într-un oraș, reprezentând continuarea unei căi de comunicație interurbane. ~ națională. [G.-D. șoselei] /<fr. chaussée

ȘOVINISM n. Naționalism agresiv și extremist, care propagă exclusivismul național și intoleranța. /<fr. chauvinisme

TRANSNAȚIONAL ~ă (~i, ~e) Care depășește granițele naționale. /<engl., fr. transnational

TRICOLOR² ~uri n. Steag în trei culori. ~ul național. /<fr. tricolore

UNINAȚIONAL ~ă (~i, ~e) (despre state, regiuni) Care are populație aparținând unei singure naționalități. [Sil. -ți-o-] /uni- + național

VENIT¹ ~uri n. 1) Volumul surselor materiale sau bănești care îi revine unui stat, unei întreprinderi, unui particular etc. pe o anumită perioadă de timp. ◊ ~ național totalitate a bunurilor obținute în economia națională într-o anumită perioadă de timp. /v. a veni

ASIMILATOR, -OARE adj. Care asimilează. ♦ Care urmărește asimilarea forțată a unui grup social sau național, a culturii etc. [Pl. -ori, -oare. / cf. fr. assimilatoire].

BOLERO s.n. 1. Haină fără mîneci, scurtă pînă aproape de talie și deschisă în față, purtată de femei peste bluză. 2. Dans național spaniol cu ritm moderat, care se dansează cu castaniete; aria acestui dans. [Acc. și bolero, var. bolerou s.n., pl. -ouri. / < fr. boléro, sp. bolero].

COLBERTISM s.n. (Ec.) Sistem economic potrivit căruia se cere protecționismul temporar al producției naționale, limitîndu-se importarea mărfurilor străine. [< fr. colbertisme, cf. Colbert – ministru de finanțe în Franța sub Ludovic al XIV-lea].

COMPARATISM s.n. Direcție modernă în cercetarea literară, care se rezumă la compararea literaturilor diferitelor țări fără a ține seama de conținutul de idei și specificul național al fiecărei literaturi. ♦ Metodologie lingvistică potrivit căreia cercetarea limbilor este făcută cu metoda comparatistă; comparativism. [< fr. comparatisme].

DEZNAȚIONALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) deznaționaliza și rezultatul ei; pierdere a specificului național. [< deznaționaliza].