OCROTIRE, ocrotiri, s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.