bridgeist, -ă s. m. f. Jucător de bridge ◊ „Recent A.C.R. a organizat un reușit weekend-bridge-istic la Mamaia, turneul fiind câștigat de P.M.-M.C. Păcat că data aleasă nu a coincis cu ancorarea în portul Constanța a pachebotului «Regina Prima» care efectuează o croazieră având la bord un mare număr de bridgeiști care ar fi putut lua parte la turneu.” Săpt. 5 VII 74 p. 7. ◊ „[...] bridgiștii deveniseră un fel de [...] transcendentali, în sensul că erau priviți ca o categorie de dăunători sociali.” Gaz. sp. 23 II 90 p. 4 [pron. și scris și bridgist] (din bridge + -ist; DN3, DEX-S)

BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Reg.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

BUNICĂ s. mamă mare, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bîtă, maică, mamaie, mamancă, mamă bătrînă, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă.

BUNICĂ, bunici, s. f. 1. Mama tatălui sau a mamei; mamaie, mamă-mare, buniță, bună (VIII), bâtă, iacă². ◊ Expr. (Pe) când era bunica fată (mare) = demult. 2. (Fam.) Termen cu care se adresează cineva unei femei bătrâne. – Bună + suf. -ică.

BUNICĂ s. mamă-mare, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bâtă, maică, mamancă, mamă bătrână, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă, (în limbajul copiilor) mamaie.

CANTACUZINO, familie de boieri români de origine greacă. Mai importanți: 1. Andronic C. (c. 1553-c. 1600). L-a sprijinit pe Mihai Viteazul să obțină domnia. 2. Constantin C. (?-1663), postelnic, influent boier la mijlocul sec. 17. Ucis la mănăstirea Snagov din ordinul lui Grigore Ghica. 3. Mihail C. (c. 1645-1716), mare spătar în timpul domniei lui Constantin Brîncoveanu. Ctitor a numeroase monumente (Mănăstirea Sinaia, bisericile „Adormirea” din Rîmnicu Sărat, „Fundenii Doamnei” și „Colței” din București). 4. Constantin C. (c. 1650-1716), stolnic, diplomat, istoric și geograf. Reprezentant de seamă al umanismului în Țările Române. Adept al unei politici antiotomane de echilibru între Marile Puteri. A întocmit o hartă a Țării Românești (prima operă cartografică românescă), tipărită în grecește la Padova (1700). Autor al unei „Istorii a Țării Românești dintru început”, rămasă neterminată, în care susține, cu solidă argumentație, originea romană, unitatea și continuitatea poporului român pe terit. Daciei. Ucis de turci o dată cu fiul său C. (6). 2. Șerban C., domn al Țării Românești (1678-1688). Partizan al politicii antiotomane. Cu toate că a participat la asediul Vienei (1683), a acordat un însemnat sprijin asediaților. A inițiat tipărirea „Bibliei de la București” (1688). 6. Ștefan C., domn al Țării Românești (1714-1715). După domnia lui începe în Țara Românească epoca fanariotă. 7. Mihai C. (1723-c. 1793), boier dregător și istoric. Autorul „Istoriei Țării Românești”, care relatează evenimentele petrecute în perioada anilor 1215-1776. 8. Gheorghe Grigore (1837-1913, n. București), om politic, mare latifundiar. Șeful Partidului Conservator (1899-1907), ministru și prim-min. (1899-1900, 1904-1907). Datorită uriașei sale averi, a fost poreclit Nababul. 9. Ioan C. (1863-1934, n. București), medic și bacteriolog român. Acad. (1925), prof. univ. la București. Fondatator al școlii române moderne de microbiologie și medicină experimentală. Contribuții la studiul tifosului exantematic, al tuberculozei, holerei, scarlatinei. A creat noțiunea de imunitate prin contact („Problema imunității la nevertebrate”). A întemeiat „Revista științelor medicale” și „Archives roumaines de pathologie expérimentale”. În războiul din 1913 a condus campania de combatere a epidemiei de holeră („Marea experiență română”). 10. George M.C. (1899-1960, n. Viena), arhitect român. Prof. univ. la București. A construit hotelurile „Belona” din Eforie Nord și „Internațional” din Mamaia etc. Scrieri de estetică a arhitecturii („Arcade, firide, lespezi”, „Palladio”). Eseuri („Izvoare și popasuri”), note de călătorie („Pătrar de veghe”). 11. Constantin (Bâzu) C. (1905-1959, n. București), pilot și automobilist român. În perioada 1935-1937 a efectuat numeroase raiduri aeriene europene și intercontinentale de performanță. Campion național de acrobație aeriană (1939). Pilot de vînătoare în cel de-al doilea război mondial.

demipensiune s. f. Pensiune parțială, cu o singură masă pe zi ◊ „În pitoreasca stațiune Poiana Brașov, în lunile aprilie și mai se asigură cazare în hoteluri cu înalt nivel de confort la tariful de 25 lei pe zi de persoană, iar masa în restaurante moderne la tariful de 50 de lei pe zi de persoană (pentru pensiune completă) sau cu 30 lei pe zi de persoană (pentru demi-pensiune).” Sc. 12 IV 77 p. 2. ◊ „Oficiul de turism al municipiului București a pus în aceste zile la dispoziția bucureștenilor amatori locuri în serii de 10 zile la Mamaia cu cazare în corturi de 2 persoane și asigurarea demipensiunii.” R.l. 9 VII 77 p. 2. ◊ „[...] pensiune completă sau demipensiune la Crișan sau Sulina.” R.l. 9 IX 85 p. 4 (din demi- + pensiune)

diasporean, -ă adj. (Persoană) Din diaspora ◊ „O singură eventualitate ar putea unifica fracțiunile românilor diasporeni [...] Au avut loc două congrese ale românilor de pretutindeni: unul la Mamaia [...] cu pretutindenarii noștri din Occident [...]” Cuvântul 43/93 p. 4 (din diaspora + -ean)

DINICU, Sile (Vasile) (1919-1993, n. Bacău), pianist, dirijor, compozitor și orchestrator român de muzică ușoară. Prim-dirijor al Orchestrei de estradă a Radioteleviziunii Române (1951-1986). A dirijat festivalurile de muzică ușoară de la Mamaia (până în 1986) și de la Brașov („Cerbul de Aur”, 1968-1971).

discotecă s. f. (muz.) Loc în care se ascultă și se dansează după muzică modernă înregistrată ◊ „Vizitatorii găsesc reîntinerit și Cazinoul din Mamaia, care a fost supus unor lucrări de reamenajare, adăpostind în prezent o berărie cu 115 locuri, o cofetărie cu 120 de locuri, o discotecă cu 140 de locuri.” R.l. 5 V 79 p. 5; v. și Pr.R.TV 16 XII 78 p. 14; v. și maxișah (1970), disc-jokey, minivacanță, rockotecă (din fr. discothèque, it. discoteca, engl. discotheque; BD 1966; L. Seche în LR 3/77 p. 270, atestare din 1969; LTR; DN – alte sensuri, DEX, DN3, DEX-S)

DUDUIE, dudui, s. f. Termen de politețe care se dădea odinioară fetelor și femeilor tinere de la oraș; domnișoară. Îi zisese «duduie» și găsise pentru dînsa cuvinte măgulitoare. M. I. CARAGIALE, C. 144. Duduie, audiența s-a isprăvit. IBRĂILEANU, A. 199. Turturel este numele pe care i l-au dat în copilărie, alintîndu-l, papaia, mamaia și duduile, surorile mai mari. CARAGIALE, O. II 120.

granulopintorelief s. (pict.) ◊ „În holul hotelului «Riviera» din Mamaia s-a deschis o expoziție de decorațiuni interioare realizată de G.B., după un procedeu artistic numit «granulo-pinto-relief».” R.l. 8 IX 77 p. 5. ◊ „Granulo-pinto-relief, adică pictura în relief cu granule de marmură, granit, calcar etc. constituie o tehnică plastică cu o prezență relativ insolită pe simezele expozițiilor noastre.” Cont. 15 VI 79 p. 15 (din granule + pinto- + relief)

LĂZĂRESCU, Cezar (1923-1986, n. București), arhitect român. Prof. univ. la București. Adept al funcționalismului. Autor al planurilor urbanistice ale unor orașe (Cernavodă, Năvodari și Constanța), al unor stațiuni balneare (Mamaia, Eforie Nord). A realizat proiecte pentru numeroase clădiri de importanță națională: hotel „Europa” din Eforie Nord, Sala „Omnia”, Palatul Sporturilor și Culturii din București și, în colab., Aerogara București-Otopeni; clădirea Ambasadei României de la Beijing, a Parlamentului din Khartoum (Sudan). Lucrări teoretice („Arhitectura românească în imagini”, „Urbanismul în România”).

MÁIE³ s. f. v. mamaie.

maie³ sf vz mamaie

MAMAIA, stațiune balneoclimaterică estivală (din 1906), situată pe țărmul Mării Negre, pe un cordon litoral care desparte L. Siutghiol de Marea Neagră, la 5 km N de Constanța, căreia îi este subordonată ad-tiv. Are o plajă întinsă (c. 10 km lungime și 50-250 m lățime) cu nisip foarte fin. În lunile de vară, plaja este scăldată de Soare timp de 12-14 ore pe zi. Anual, pe scena Teatrului de vară din M. are loc Festivalul de muzică ușoară românească (din 1963), iar în perioada mai-oct. funcționează (din 22 iun. 1967) postul local „Radio Vacanța”, care emite programe de știri și divertisment în cinci limbi (română, engleză, franceză, germană și rusă) pentru toate stațiunile litoralului românesc.

*Mamaia (localitate) s. propriu f., g.-d. Mamaiei

MAMAIE s. f. sg. (Familiar) 1. (Mold.) Mamă (I 1). DICȚ. 2. (Munt., Olt.) Bunică. Com. din GÎNGIOVA-CRAIOVA. Și: (cu haplologie) máie s. f. sg. – De la mamă.

!mamaie (bunică) (pop., fam.) s. f., art. mamaia, g.-d. art. mamaiei, voc. mamaie

mamaie sfs [At: DLR / V: maie / E: mamă] (Fam) 1 (Mol) Mamă (1). 2 (Mun, Olt) Bunică.

mamaie s. f., art. mamaia, g.-d. art. mamaiei

mamaie (bunică) (pop., fam.) s. f., art. mamaia, g.-d. art. mamaiei

mamaie s. v. BUNICĂ. MAMĂ. MAMĂ MARE.

MAMAIE s. f. (Mold., familiar) Mamă.

MAMAIE s. v. bunică, mamă, mamă-mare.

MAMĂ s. 1. (pop.) maică, (reg.) mamacă, mamaie, muică, (prin Transilv.) babă, (Mold.) neneacă, (înv.) mușă, (fam.) bătrîna (art.), mimă. (Dînsa e ~ copilului.) 2. mamă mare = bunică, (pop.) bună, (înv. și reg.) mătușă, moașă, (reg.) bîtă, maică, mamaie, mamancă, mamă bătrînă, mamă bună, (prin Transilv.) babă, (prin vestul Transilv.) bobă, (Mold.) iacă. 3. mama-pădurii =(reg.) pădureana (art.), pădureanca (art.), păduroaica (art.), fata-pădurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogașilor, surata-din-pădure, vidma-pădurii, vîlva-pădurii. (~ este un personaj din mitologia populară.) 4. (ENTOM.) împărăteasă, matcă, regină, (reg.) crăiasă, crăiță, muscă-mare. (~ albinelor.) 5. (BOT.) mama-pădurii (Lathraea squamaria) = (reg.) șerpariță, buricul-pămîntului, cucuruz-de-pădure, floarea-șarpelui, iarba-șarpelui, murea-pădurilor.

MAMĂ subst. I. 1. Mama, n. pentru diverse localități în Ungaria sec. XI -XII (Drăg); Mamă-de-cîine, Ionașcu, mold. 2. Mămăliță b. (Sd VI 506). 3. Mămălaiă f. (Isp III¹). 4. Mămușoara f. (Sd XI 257); Mămșoara f. (17 A II 200). 5. Mamia b. (16 B III 181). 6. Mamina fam. (Sd XVI); – t. (Ț-Rom 56). 7. Mamin, Stoica (17 B III 421); D-tru (17 B II 93). 8. Mamaia t.; Mămăești s. cf. diminutivele: mamae și mamină < mamă, al doilea are și sens de „namilă”. II. Maică. 1. – f. (Dm; P¹⁴); – sora Drăgălinei (16 A III 177); – f. (Răc 10; Sd XI 257; 17 A I 120, IV 49). 2. – Prenume de bărbat (17 A II 263); idem, în genitiv: Maicăi (17 A IV 127); Maica b., țig. (16 A III 113; 16 B II 304). 3. Maicu, ard., 1511 (Paș); – înv. mold.; -l, țig. (17 B IV 432); Măiculescu, olt. (în lit. pop.). 4. -an: Maican pren. (Puc; P⁴ fila 16; Pom etc.); – munt. (17 B I 139); – spătar (BCI IX 75). 5. Măican popa (16 B I 36); – munt., 1506 (Cat); -călăraș, 1655 (Sd IV 38); – mold. (16 A I 469); -u b., mold.); -a f. (16 B IV 438); Măican/escu (Vr; Hur 92); -ești s. V. și Partea I. III. 1. Muică (formă olteană pt. mamă) fam., ard. (Viciu 16); – Oprea (AO XVII. 2. Muma pren. (P¹⁴); – b. (17 A IV 382). 3. Din sl. маткa „mamă”: Matca „sora Faurului femeia lui Treapede” 1592 (BCI VII 6). Coincidență: Mama f. în inscripție latină la Tomi (OR I).

MAMĂ, mame, s. f. 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa; maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă. ◊ Loc. adj. De mamă = (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă. ◊ Expr. Vai de mama mea (sau ta, lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De când mama m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut = de când sunt (sau ești, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme. (Pop.) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preț exagerat. O mamă de bătaie = o bătaie strașnică. ♦ Femela unui animal în raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, p. ext., unei persoane mai tinere. 3. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă). 4. Compuse: Mamă-mare (sau, pop., bătrână, bună) = bunică. Mamă-soacră = soacră. Mama (sau muma)-pădurii (sau -pădurilor) = a) personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea, care umblă prin păduri ademenind copii, ucigând oameni etc.; b) plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi și cu flori purpurii (Latharea squamaria). 5. Fig. Izvor, cauză. [Var.: (reg.) mumă s. f.] – Lat. mamma.

MAMĂ s. 1. (pop.) maică, (reg.) mamacă, mamaie, muică, (prin Transilv.) babă, (Mold.) neneacă, (înv.) mușă, (fam.) bătrâna (art.), mimă. (Dânsa e ~ copilului.) 2. mamă-mare v. bunică. 3. (MITOL. POP.) Mama-Pădurii = (reg.) pădureana (art.), pădureanca (art.), păduroaica (art.), fata-pădurii, mama-codrului, mama-huciului, mama-ogașilor, surata-din-pădure, vidma-pădurii, vâlva-pădurii. (~ este un personaj din mitologia populară.) 4. v. matcă. 5. (BOT.) Mama-Pădurii (Lathraea squamaria) = (reg.) șerpariță, buricul-pământului, cucuruz-de-pădure, floarea-șarpelui, iarba-șarpelui, murea-pădurilor.

mamă (mame), s. f. – Femeie considerată în raport cu copiii ei. – Mr., megl. mamă. Creație expresivă, probabil continuarea directă a lat. mamma (Diez, I, 260; Pușcariu 1019; Candrea-Dens., 1044; REW 5307). Este cuvînt infantil, de uz foarte general, bazat pe ideea de „hrană” sau „persoană care procură hrana”; în așa fel că ajunge să semnifice atît „mamă” cît și „țîță”; cf. v. gr. μάμμα, ngr. μάμα alb. mëmë, sl. (bg., sb., cr., rus.) mama, mag. mama, it. mamma, fr. maman, sp. mama etc. Continuarea lat. mamma pare să se demonstreze prin mr. mămos „care are gușă”. Fără îndoială, există unii care-l pun în legătură cu alb. (Philippide, II, 646), și cu sl. (Cihac, II, 185; Conev 57; cf. Pușcariu, Lr., 281). E cuvînt de largă circulație (ALR, I, 155). În limbaj vulgar, în Munt., se abreviază cu un adj. posesiv: mă-ta (< mamă-ta) mă-sa (< mamă-sa), cf. it. mammata, mr. mă-ta. Cf. muma, mămăligă. Der. mamaie, s. f. (mamă); mămică, s. f. (mamă); mămucă, s. f. (Mold., mamă); mamă-mare, s. f. (bunică); mucă, s. f. (Olt., mamă), reducere din mămucă; muică, s. f. (Olt., mamă), încrucișare a cuvîntului anterior cu maică.

MAMĂ, mame, s. f. 1. Femeie considerată în raport cu copiii ei, nume pe care i-l dau copiii acestei femei când i se adresează sau când vorbesc despre dânsa; maică, muică, mamaie, mamacă, neneacă. ◊ Mamă eroină = (În trecut) titlu care se acorda femeilor cu cel puțin zece copii în viață. ◊ Loc. adj. De mamă = (despre relații de rudenie) care se află în linie maternă. ◊ Expr. Vai de mama mea (sau ta, lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.). (De) mama focului = grozav, strașnic, extraordinar. La mama dracului = foarte departe. De când mama m-a (sau te-a, l-a etc.) făcut = de când sunt (sau ești, este etc.) pe lume; de totdeauna. De (sau pe) când era mama fată (mare) = de foarte multă vreme. (Pop.) A cere cât pe mă-sa = a pretinde un preț exagerat. O mamă de bătaie = o bătaie strașnică. ♦ Femela unui animal în raport cu puii ei. 2. (La voc.) Termen (afectuos) cu care o femeie se adresează copiilor ei sau, p. ext., unei persoane mai tinere. Florico, mamă, să ne scrii!. 3. (În sintagmele) Mamă mare (sau, pop., bătrână, bună) = bunică. Mamă soacră = soacră. 4. Termen de politețe folosit de cineva pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (în vârstă). 5. Compus: mama (sau muma)-pădurii (sau -pădurilor) = a) personaj din mitologia populară, închipuit de obicei ca o bătrână urâtă și rea, care umblă prin păduri, cântând sau bocind, ademenind copii sau chiar mâncând oameni; b) plantă erbacee, parazită, cu tulpina fără frunze, acoperită cu solzi și cu flori purpurii (Latharea squamaria). 6. Fig. Izvor, cauză. [Var.: (reg.) mumă s. f.] – Lat. mamma.

mamâie sf vz momâie

mànină f. Mold. namilă: aș vrea s’o văd cu două manine (fete) ca ale mele AL. [Vechiu-rom. mamină, colos, termen înrudit cu mămâie].

MAREA NEAGRĂ, mare intercontinentală situată în Europa de SE și Asia Mică, scăldând țărmurile României (234 km), Ucrainei, Rusiei, Georgiei, Turciei și Bulgariei; 413.488 km²; lungimea: 1.148 km; lățimea max.: 606 km. Ad. medie: 1.282 m; ad. max.: 2.245 m. Comunică prin str. Bosfor cu M. Marmara și mai departe cu Marea Egee prin str. Dardanele, iar prin str. Kerci cu M. Azov. Are o formă ovală, cu țărmuri puțin crestate, cu numeroase limane în NV. Întinsă platformă continentală (c. 36% din supr. reliefului submarin). În M.N. se varsă Dunărea, Nistrul, Niprul, Bugul, Kizil-Irmak ș.a. Salinitate scăzută: 15-22‰. Temp. medie: 12-14°C în febr. și 20-22°C în aug. Sub influența vânturilor se formează un curent circular care, datoriră pen. Crimeea, se împarte în două ramuri închise: estică și vestică. Prin str. Bosfor circulă un curent de suprafață dinspre M.N. Flora săracă, de origine mediteraneană, este reprezentată prin alge și iarbă de mare. Faună bogată (c. 1.500 specii) litorală (moluște, crustacee amfipozi, acul de mare, căluțul de mare), bentonică (calcan, limbă de mare), pelagică (hamsii, heringi, scrumbii, stavrizi, sturioni, delfini). Sub 200 m, din cauza lipsei oxigenului, trăiesc doar bacterii sulfuroase. Litoralul M.N. constituie o importantă zonă balneoclimaterică, de-a lungul căreia s-au dezvoltat stațiunile Mamaia, Constanța, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn, Mangalia, 2 Mai, Vama Veche (România), Varna, Nisipurile de Aur, Albena (Bulgaria), Soci (Federația Rusă), Ialta (Ucraina), Suhumi, Batumi (Georgia). Țările riverane, precum și alte state din aria de influență a M.N., au aderat la programul de Cooperare Economică a Mării Negre (lansat în 1992), care urmărește stimularea creșterii economice, amplificarea relațiilor comerciale și asigurarea dezvoltării durabile a zonei, în condițiile unor măsuri eficiente de protejarea mediului marin. Porturi pr.: Constanța, Odessa, Sevastopol, Novorossiisk, Batumi, Trabzon, Samsun, Burgas, Varna. Denumirea antică: Pontus Euxinus.

maxișah s. n. (sport.) ◊ „Alte noutăți? Un bar de noapte și un club cu specific englezesc pe malul lacului Siutghiol, cinci terenuri cu maxișah [...] trei discoteci cu săli de audiție în Mamaia, 10 minibowlinguri, noi terenuri de sport, alte 25 jocuri mecanice în cluburile de distracții etc.” R.l. 15 V 70 p. 2. ◊ „Maxișahul este o nouă formă de agrement cu care amatorii sportului de inteligență vor face cunoștință în acest sezon pe litoral. Tabla de șah este reprodusă la dimensiuni foarte mari, pe un teren special amenajat, iar piesele de șah sunt de asemenea realizate la proporții – circa jumătate de metru.” R.l. 4 VI 71 p. 3. ◊ „În stațiunea Neptun iubitorii jocului cu 64 de pătrate au posibilitatea să practice [...] maxișahul.” R.l. 9 VIII 77 p. 5 (din maxi- + șah)

MĂMÁIE s. f. v. momîie.

mămaie sf vz momăie

MĂMĂIE s. f. v. momîie.

mămăie sf vz momâie

mămăiță, mămăițe, s.f. (reg.) diminutiv al lui mamaie.

MĂMĂÍȚĂ s. f. (Rar) Diminutiv (hipocoristic) al lui m a m a i e. - Pl.: mămăițe. – Și: (regional) măiță s. f. Com. din FĂGĂRAȘ. – Mamaie + suf. -iță.

mămăiță sf [At: DLR / V: (reg) măiță / E: mamaie + -iță] (Hip) Mamaie (2).

mămăruță f. 1. alt nume popular dat coccinelei; 2. Tr. (Bihor) paparudă. [Termen de aceeaș origină cu mămâie].

mămâie f. V. momâie.

mămâie sf vz momâie

minihotel s. n. Hotel cu un număr mic de paturi ◊ „Hotelul, de fapt un «minihotel», dispune doar de cinci garsoniere cu câte două paturi.” I.B. 5 XII 67 p. 4. ◊ „[...] s-a dat în folosință un minihotel pentru producătorii veniți pentru mai multe zile pe piața ploieșteană.” R.l. 26 III 76 p. 5. ◊ „Lucrez în turism din 1969, din 1982 am în gestiune minihotelurile și vilele [din Mamaia].” R.l. 3 VII 93 p. 10 (din mini- + hotel; Fl. Dimitrescu în SMFC VI p. 139, 140)

MIRACOVICI, Paul (1906-1973, n. București), pictor român. Peisaje, naturi moarte, portrete, realizate cu un acut simț al decorativului („Copii din Țara Moților”, „Zi de sărbătoare la Gura Humorului”). Pictură murală (Hotel Internațional din Mamaia). Unul dintre creatorii afișului românesc modern (mai ales turistic, în anii ’30).

momâie sf [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: mam~, mamuie, mămaie, mămăie, măm~, mămuie, ~măie, ~muie, mumaie, mum~, mumoaie / Pl: ~âi, (reg) ~ / E: nct] 1 Schelet de lemn în formă de cruce, de obicei înfășurat în paie și îmbrăcat în zdrențe, care se pune pe terenurile cultivate, pentru a speria păsările și unele animale sălbatice Si: sperietoare, (pop) măgăoaie (3), (reg) ciuhă, maimuță (6), maimucă (5), măiugă¹, mătăuz (6), mogâldan (1). 2 (Fig) Manechin (3). 3 (Fig) Marionetă (2). 4 (Reg; dep) Om urât și prost. 5 (Reg) Om de zăpadă. 6 Semn de hotar, adesea în forma unei momâi (1). 7 Ființă cu contururi neclare sau cu înfățișare ciudată Si: mogâldeață (2), (reg) momâiață (1). 8 (Ca epitet, în construcții inverse, cu pp „de”) Matahală (3). 9 (Reg; dep) Casă mare. 10 (Reg) Movilă de pământ Vz momârlan² (1). 11 (Reg; spc) Mușuroi de cârtiță.

momâie f. 1. om de paie ce se pune în grădini sau în țarini spre a speria pasările: ca momâi de-a câmpului POP.; 2. sperietoare de copii; 3. prăjină de hotărnicie: hotărînd moșiile ș’așezând momâile POP. [Și mămâie, termen luat din graiul copiilor; cf. slovac MAMONA, fantomă, gr. mod. MAMUNAS, gogoriță].

MOMÎIE s. f. 1. Schelet de lemn (în formă de cruce, cu o înfățișare apropiată de a omului), de obicei înfășurat in paie și îmbrăcat în zdrențe, care se pune în semănături, in livezi etc. pentru a speria păsările dăunătoare culturilor precum și unele animale sălbatice; sperietoare, (popular) măgăoaie (3), (regional) ciuhă, maimuță (5), maimucă (3), măiugă¹, mătăuz (5), mogîldan (I 1). Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LM, ALEXI, W. Ca să nu o mănînce vrăbiile, această cînepă se păzește cu momîi. PAMFILE, I. C. 203. Sentinele nemișcate par momîi. CAMIL PETRESCU, V. 59. Dincolo de ea moș Hau și moș Spînu: păreau momîi de lemn. SADOVEANU, O. IX, 385. Stăpînă pe-ntinderi, momîia privește Cu capul în cîrpe, cu labe de bețe. BENIUC, V. 75. Momîi de-a cîmpu- lui ! ALECSANDRI, P. P. 81. Jupîneasa. . . Sta și ea în prăvălie, Parcă era o momîie Și la cap zburlită, Ca o gîscâ opărită. P[SCULESCU, L. P. 28. Sămînța din zglăvoc, care-i protejată pînă la cules de momîi sau spăriitori. ȘEZ. IX, 140, cf. ALR SN I h 46. (Ca termen de comparație) Cît e noaptea de lungă, sta încremenită, ca o momîie, la câpătîiul lui. VLAHUȚĂ, O. A. 130. Un profesor bătrîn și rău. Tace ca o momîie. DELAVRANCEA, H. T. 167. Sentinele, ce stați ca niște momîi ? CAMILAR, N. I, 352. ♦ F i g. Manechin (3), marionetă (2). I se pare culmea necuviinței ca acest negustor nerușinat să-i arate lui, în amănunte, ce trebuie să facă, de parcă ar fi doar momîia lui. CAMIL PETRESCU, O. II, 324. ♦ (Regional) Epitet depreciativ pentru un om urît și prost. Com. din DRĂGUȘENI-TÎRGU NEAMȚ. ♦ (Regional) Om de zăpadă. ȘEZ. XIII, 79. 2. Semn de hotar (adesea în forma unei momîi (1). Lanurile mari, pentru ușurință . . . se dau la secerători bucăți, care se despart între ele prin cărări și momîi. I. CR. III, 226. Pentru măsura cîmpului, romanii se serveau de un fel de echer. . . alinierile se făceau cu . . . jaloane, semnale (prăjini, momîi). I. BRĂESCU, M. 10. Eu pe Vidra mi-am lăsat Intr-un codru depărtat Hotărînd moșiele Ș-așezînd momîiele. ALECSANDRI, P. P. 101. 3. Ființă cu contururi neclare sau cu înfățișare ciudată; mogîldeață (2), (regional) momîiață (1). O momîie ce d-abea se zărea în albul zăpezii se apropie de noi. VLAHUȚĂ, O. A. II, 40. Bătrînă ieși repede în bătătură. O momîie neagră se apropie de ea. SANDU-ALDEA, A. M. 13. Frate-său făcu doi pași și, apucînd de mînă momîia care rămăsese mai în urmă, zise: – Iaca Ioane, îți recomand pe soția mea. DUNĂREANU, CH. 11. Zăreau sara, prin întuneric, un fel de momîie, mototol în ușa bordeiului. HOGAȘ, DR. II, 93. Momîia de la geam se topea în tinda plină de larma lăsatului de sec. KLOPȘTOCK, F. 147. La margine o momîie se tîra la fața pămîntului, ceva negru ce se mișca cu greutate. V. ROM. ianuarie 1957, 6. Iar [butoiul] cel din urmă era și el plin și o momîie ședea deasupra lui și plîngea. I. CR. II, 205. ♦ (Ca epitet, pus înaintea termenului calificat, de care se leagă prin prep. „de”) Matahală (2). Bună vremea ! Zice o momîie de om, înalt și spătos, cu o glugă mare. CARAGIALE, O. I, 177. 4. (Regional) Termen depreciativ pentru o casă mare (Bonț-Gherla). CHEST. II 53/345. 5. (Regional) Movilă de pămînt (H XI 109); mușuroi de cîrtițe (LEXIC REG. 30). V. m o m î r l a n² (1). – Pl.: momîi și (regional) momîie. - Și: (regional) momúie (DDRF), momăie (URICARIUL, X, 403, CIHAC, II, 672), mumîie (ALR SN I h 46), mumoáie (PAȘCA, GL.), mumáie (BARCIANU, ALEXI, W.), mămîie (DDRF, IORDAN, L. M. 198, ALR SN I h 46), mămúie (BUDAI-DELEANU, LEX., ALR SN I h 46), mămăie (CIHAC, II, 672), mămáie (BARCIANU), mamîie (DDRF, IORDAN, L. M. 198, ALR SN I h 46), mamúie (BUDAI-DELEANU, LEX., ALR SN I h 46) s. f. – Etimologia necunoscută.

NEGRAR s. m. (Regional) 1. Specie de guvizi, de culoare aproape neagră (1) (Gobius melanostomus) (Mamaia), băcescu, p. 39, cf. 112. 2. Cioban care are oi negre (1); țăran care posedă oi negre. cf. scl 1963, 22. 3. „Orășean îmbrăcat în haine civile” (Rîmnicu Vîlcea). lexic reg. 83. – pl.: negrari. – Negru + suf. -ar.

RUDENIE DE SÎNGE ÎN LINIE DREAPTĂ. Subst. Străbunic, străbun, răzbunic (pop.), strămoș, tetea (pop.). Străbunîcă, străbună, răzbunică (pop.), strămoașă. Bunic, bun (înv. și pop.), bunel (fam.), tataie, tata-moșu, tată mare, tetea (pop.), moș (înv. și reg.), bit (reg.). Bunică, bunicuță (dim.), bună (înv. și pop,), buniță, mamaie, mamă mare (bătrînă, bună), moașă (pop.), bîtă (reg.). Părinți. Părinte, părincior (dim., pop.), capul familiei, tată de familie. Tată, tătic (dim.), taică (pop.), tăiculiță (dim.), tataie (reg.), tătiță (reg.), tătișor (reg.), tătin (pop.), tătucă (pop.), tătucuță (pop.), tătuță (reg.), tăiculean (pop.), tăicușor, tăicuță, tetea (pop.), babacă (reg.), babaie (înv. și reg.), nene (neobișnuit), avă (rar); tată bun, tată drept. Mamă, mămică (dim.), mămiță (fam.), mămițică (dim., fam.), mamaie (pop. și fam.), maică (pop.), măicuță (dim.), măiculeană (pop.), măiculiță (pop.), măicușoară (pop.), mămucă (pop.), mămucuță (dim. și pop.), mămulică (pop.), mămuliță (pop.), mămușoară (pop.), mămuță (pop.), neneacă (fam. și reg.), nenecuță (dim., reg.); mamă bună, mamă adevărată. Copil, urmaș, odraslă, vlăstar (fig.), progenitură; fiu, fiuleț (dim.), fiuț (pop.), băiat, băiețel (dim.), băiețaș, fecior, fecioraș (dim.); fiică, fie (înv. și pop.), fată, fetiță (dim.), fetișoară (pop. și fam.). Copil natural; copil nelegitim, copil din flori, bastard, bastardă. Nepot, nepoțel (dim.); nepoată, nepoțea (dim.), nepoțică (dim.). Strănepot, răznepot (pop.); strănepoată. Străstrănepot, răstrănepot; răstrănepoată. V. posterioritate, rudenie, urmaș.

SIUTGHIOL, lac de tip liman situat pe țărmul Mării Negre, la 5 km N de centrul municipiului Constanța, despărțit de marea neagră printr-un cordon litoral pe care se află stațiunea Mamaia. Supr.: 19,56 km²; vol.: 88,7 mil. m³; ad. max.: 18 m. Deși comunică cu Marea Neagră prin intermediul lacului Tăbăcăriei, lacul S. are apă dulce datorită puternicei alimentări subterane cu ape ascensionale (printr-o dolină de 16 m adâncime). Lacul S. reprezintă o excelentă bază nautică a stațiunii balneare Mamaia, pe care se practică schiul nautic, canotajul, yahtingul, pescuitul subacvatic ș.a. În apropierea țărmului vestic se află ins. Ovidiu, pe care s-a construit un complex turistic rustic. Obiectiv turistic.

SMIORCĂI, smiorcăi, vb. IV. 1. Intranz. A trage în mod repetat aerul pe nas (din cauza plînsului sau a unui tic nervos); a smîrcîi. Zvîrlindu-și tichia neagră mai spre ceafă, tot smiorcăia din nas. CAMILAR, N. II 327. ◊ (Cu subiectul «nasul») Smiorcăia nasul tău. PAS, Z. I. 16. ◊ Tranz. (Rar, cu complementul «nasul») Îți smiorcăi nasul și îți clănțănesc dinții. PAS, Z. I 66. 2. Intranz. și refl. A plînge înăbușit; a se preface că plînge, a se scînci. Cineva, pesemne doamna Răghină, smiorcăia într-una a plîns. GALAN, B. I 77. Se smiorcăiesc și te întrebi de ce? PAS, L. I 304. Să spui de unde ai atîția bani?... De unde i-ai furat? – Nu i-am furat, mamaie, zău, s-a smiorcăit micuțul. POPA, V. 149. – Prez. ind. și: smiorcăiesc. – Variantă: smorcăi (CAMILAR, N. I 356) vb. IV.