PREÎNTÂMPINA, preîntâmpin, vb. I. Tranz. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut) care ar putea să se întâmple; a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre¹- + întâmpina.

PREÎNTÎMPINA, preîntîmpin, vb. I. Tranz. A lua măsuri de precauție pentru a înlătura ceva care ar putea să se întîmple (mai ales ceva rău); a preveni. Ca să preîntîmpinăm catastrofele, cată să grăbim și pe acest pămînt al nostru romînesc opera democrației adevărate. SADOVEANU, E. 268. Poporul ridicase trei rînduri de baricade, ca să preîntîmpine vreo răbufnire a dușmanilor revoluției. CAMIL PETRESCU, O. II 475. Matei I Basarab, urcîndu-se pe tron, se sili a preîntîmpina relele ce se aștepta a izvorî din acea demoralizație a ostașilor. BĂLCESCU, O. I 19.

PRUDENȚĂ. Subst. Prudență, precauție, prevedere, circumspecție (livr.), rezervă (fig.), grijă, îngrijire, atenție, băgare de seamă, fereală, ferire. Spirit de conservare, instinct de conservare, conservare, menajament, autocontrol, autoconservare. Prevenire, avertizare; profilaxie. Măsuri de siguranță, asigurare, acoperire. Adj. Prudent, precaut, prevăzător, circumspect (livr.), rezervat, grijuliu, atent. Preventiv; profilactic. Vb. A fi prudent (precaut, prevăzător etc.), a fi cu băgare de seamă, a fi cu ochii în patru, a se feri. A avea grijă de sine, a se conserva, a se menaja, a se autoconserva. A atrage (cuiva) atenția, a preveni, a prevesti (înv. și pop.), a avertiza. A lua măsuri de siguranță, a lua măsuri de precauție, a se pune la adăpost (fig.), a se acoperi (fig.), a se asigura. A-și ține gura, a-și pune pavăză gurii, a-și pune lacăt la gură. A nu risca, a merge la sigur. Adv. Cu prudență, cu precauție, rezervat, cu băgare de seamă, cu atenție. V. apărare, atenție, ocrotire, pază.

ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³- + sigur (după fr. assurer).

A SE ASIGURA mă asigur intranz. 1) A încheia un contract de asigurare. 2) A lua măsurile necesare de precauție. /a + sigur

PRUDENT ~tă (~ți, ~te) Care prevede eventualele consecințe, orientându-se bine în mediul înconjurător; care acționează luând toate măsurile de precauție; prevăzător; precaut; circumspect. /<fr. prudent, lat. prudens, ~ntis

ASIGURA, asigur, vb. I. 1. Tranz. A oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură; a pregăti ceva în mod sigur, durabil; a garanta. 2. Tranz. A da cuiva garanții asupra unui lucru; a încredința. ♦ Refl. A-și lua toate măsurile de precauție. 3. Tranz. și refl. A încheia un contract de asigurare a vieții, a unui bun. 4. Tranz. A realiza împiedicarea desfacerii sau deplasării elementelor asamblate ale unui sistem tehnic. – A³ + sigur (după fr. assurer).

PREVENI, previn și previu, vb. IV. Tranz. 1. A face pe cineva atent din timp asupra consecințelor acțiunii sale (de obicei cu scopul de a împiedica această acțiune); a înștiința, a informa în prealabil, a anunța dinainte; a avertiza. Te previn, dragă Petre Ivănescu: te afli în fața unei primejdii. AGÎRBICEANU, S. P. 238. Te prevenisem. Nu sînt bun de arbitru. SEBASTIAN, T. 96. Ea l-a prevenit de cum a auzit că vrea să se însoare. REBREANU, R. I 253. Adela făcuse pasul cel mai important din viața ei fără măcar să mă poată preveni. IBRĂILEANU, A. 33. 2. A lua toate măsurile, toate precauțiile necesare pentru a evita ceva; a preîntîmpina. Încearcă să previe primejdia. REBREANU, R. I 167. A preveni unirea a duor armate inamice, bătînd dentîi pe cea mai slabă și apoi pe cea mai tare, este una din operațiunile cele mai frumoase în arta militară. HASDEU, I. V. 133. 3. (Rar) A împlini dinainte și în mod spontan dorințele cuiva. Ce faci acolo? – îți previu dorințele. Deschid ușa aceasta. NEGRUZZI, S. III 356.

asigura [At: ȘINCAI, HR. II, 15 / V: (înv) asecu- / Pzi: asigur, (înv) -rez / E: a³ + sigur cf fr assurer] 1 vt A face ca înfăptuirea unui lucru să fie sigură, durabilă. 2-3 vtr A încheia un contract de asigurare (3) a vieții, a unui bun. 4 vr (Îuz; îe) A se ~ la „Dacia” A căpăta o notă rea și a i se schimba dramatic situația școlară. 5 vr A-și lua toate măsurile de precauție pentru a se pune în siguranță. 6 vr A se îngriji să aibă cele necesare traiului. 7 vt (Teh) A fixa elementele asamblate ale unui sistem tehnic pentru a nu se deplasa. 8 vt A da cuiva garanții asupra unui lucru Si: a garanta, a încredința.

meiligmată (gr. meiligmata „îndulcire a expresiei”), metaforă atenuată fie prin introducerea, în enunț, a unei construcții incidente ca: „oarecum”, „ca să zic așa”, „dacă pot spune astfel” etc., fie prin transformarea ei în comparație, adăugându-se construcții joncționale, cum sunt: „ca și”, „ca și cum”, „după cum” etc. (A): „De mult, de mult a fost un împărat în țara îndepărtată a Indiei și avea o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vreodată.” (Eminescu) Ca și Demetrios (p. 81, 2), recomandă această figură și Quintilian (VIII, 3, 37): „De altfel, dacă termenul creat ne va părea hazardat, e bine să luăm anumite măsuri de precauție. De exemplu, vom spune «ca să zic așa», «dacă pot spune», «într-un fel oarecare», «permiteți-mi să mă exprim astfel». Această precauție va fi binevenită și când e vorba de metafore prea îndrăznețe.” O metaforă se poate atenua și prin transformarea ei într-o comparație răsturnată, cu termenii juxtapuși; adică succesiunea T₁ (termenul care se compară) + T₂ (termenul cu care se compară), devine T₂ + T₁: „Un vârtej de epistole albe (T₂) vine din cer: tot porumbeii (T₁) – și dedesuptul lor, stârnite de o legănare, se-apropie de crini, dezlipite, timbrele în stol ale plicurilor (T₂) trimise mânăstirilor de albine de Cel-de-Sus: fluturii (T₁), – stampilați cu vărgătura neagră. Unul e albastru.” (T. Arghezi) Sin. lat. emollitiones (Longinus; → H.-G., p. 156).

PREÎNTÂMPINA, preîntâmpin, vb. I. Tranz. A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preveni. [Pr.: pre-în-] – Pre¹- + întâmpina.

preîntâmpina vt [At: GHICA, A. 36 / P: pre-în~ / Pzi: preîntâmpin / E: pre- + întâmpina] (C. i. situații neplăcute, primejdii etc.) A lua din timp măsuri de precauție pentru a înlătura ceva neplăcut care ar putea să se întâmple etc. Si: a preveni¹.

prevăzător, ~oare a [At: AMFILOHIE, G. F. 78^r/6 / V: ~vidit~, priv~, privedit~, prividit~ / Pl: ~i, ~oare / E: prevedea + -ător] 1 (D. oameni) Care prevede și preîntâmpină un pericol, o neplăcere, un necaz posibil. 2 (D. oameni) Care își ia toate măsurile de prevedere pentru a evita orice neplăcere posibilă Si: circumspect, grijuliu,precaut, prudent. 3 (D. manifestări, acțiuni sau creații ale oamenilor) Care trădează precauție Si: circumspect, precaut, prudent. 4 (Fiz; înv; îf previditor, priveditor, prividitor, privăzător) Transparent. 5 (Îvr; îf privăzător) Care permite să se poată vedea prin el la distanță.

APĂRARE. Subst. Apărare, defensivă, rezistență, opunere, opoziție, împotrivire, împotriveală (rar); autoapărare; ocrotire, protejare, protecție, proteguire (rar), sprijin (fig.), oblăduire (înv. și pop.), ferire, fereală; pază, păzire, păzit; supraveghere, veghe; îngrijire, grijă. Ripostă, replică, contracarare, respingere. Strajă, apărare, pază, gardă, caraulă, patrulă. Pavăză (fig.), scut (fig.). Apărare antiaeriană; apărare antitanc; apărare antichimică. Linie de apărare; tranșee; șanț; săpătură; blindaj, adăpost, cazemată; fortificație, bastion, tabie (înv.); întărire, întăritură, palisadă, palancă (înv.), meterez, bastie (înv.), redută; fort, bastion, cetate, cetățuie (dim.), fortăreață, citadelă. Obstacol, piedică, abatiză; baricadă; gard, împrejmuire, îngrăditură; sîrmă ghimpată; cîmp de mine; perdea de fum; baraj de foc, baraj de artilerie. Camuflare, camuflaj. Paravan; paravînt; parazăpadă; paratrăsnet, parafulger; parafoc. Cuirasă, armătură. Platoșă, zale, lorică (latinism); coif, cască, mască: apărătoare, scut. Apărător, defensor (rar), ocrotitor, oblăduitor (înv. și pop.); protector, străjuitor (rar), străjer (înv. și pop.), strajă (rar), gardian, santinelă, patrulă. Adj. Apărător, de apărare, protector, ocrotitor, de protecție, proteguitor (rar), oblăduitor (înv. și pop.), străjuitor (rar), veghetor (rar), defensiv; antiaerian; antitanc; anticar; antichimic. Protejat, păzit, ferit; fortificat, întărit. Vb. A apăra, a proteja, a protecta (înv.), a feri, a acoperi (fig.), a păzi, a ocroti, a protegui, a protege (rar), a străjui, a veghea, a sta de strajă, a sta de veghe, a ține scutul; a se apăra, a ține piept, a nu ceda, a rezista, a opune rezistență, a da o ripostă, a riposta, a se împotrivi; a se ridica în apărarea (cuiva, a ceva), a lua apărarea cuiva, a sări în apărarea cuiva; a sta pavăză, a face zid, a apăra cu arma în mînă, a apăra cu pieptul, a apăra cu viața; a lua măsuri de apărare, a se asigura, a lua măsuri de siguranță. A stăvili, a opri, a împiedica, a contracara; a contraataca, a lansa un contraatac, a porni la contraofensivă. A întări, a fortifica; a baricada, a bara; a blinda. Adv. În apărare, în defensivă; de strajă; de veghe; de pază; la pîndă. V. armată, armă, atac, împotrivire, opoziție, precauție.

luare s.f. I 1 apucare, luat¹, prindere, prins¹. Luarea unui vas fierbinte cu mâna este nerecomandată. 2 apucare, înhățare, înșfăcare, luat¹, prindere, <reg.> găbjire, găbuire, <fig.; fam.> umflare. Luarea unui băț în mână este gestul reflex când te atacă un câine. II 1 desprindere, luat¹. Au început luarea tablourilor din cui înainte de renovarea casei. 2 (med., med. vet.) luare de sânge = <înv.> luare a sângelui, luatul sângelui (v. luat¹), slobozire de sânge. I s-a recomandat luarea de sânge pentru analize; (pop.) luare din iele v. Apoplexie. Ictus apoplectic. Paralizie; (înv.) luare a sângelui v. Luare de sânge. 3 (înv.) v. Demitere. Destituire. Îndepărtare. Scoatere. 4 (polit.; înv.) luare de scaun v. Descăunare. Detronare. Mazilire. Mazilit¹. III 1 achiziție, achiziționare, cumpărare, cumpărat¹, dobândire, obținere, procurare, <rar> cumpărătură, <înv. și pop.> târguire, <înv.> scumpărătoare. După luarea unui teren, a primit aprobare de construcție. 2 luare în posesie = luare în stăpânire. Luarea în posesie a fabricii de către un om de afaceri a fost benefică pentru angajați; luare în stăpânire = luare în posesie. 3 obținere. După luarea diplomei de bacalaureat, s-a înscris la facultate. 4 obținere, primire. Luarea Premiului Nobel pentru pace i-a adus recunoașterea internațională. 5 promovare, trecere, <înv.> promoție. După luarea examenului de licență, a fost angajat la o firmă. 6 încasare, luat¹, primire, <înv.> luătură. După luarea salariului, și-a plătit datoriile. 7 (fin.) încasare, percepere, strângere, strâns¹, <înv.> percepție. Primăria se ocupă cu luarea taxelor de la persoanele fizice și juridice. 8 primire. Luarea de mită este sancționată prin lege. 9 (jur.) confiscare, sechestrare, <înv.> confiscație. Judecătorul a hotărât luarea bunurilor obtinute ilicit. IV (milit.; urmat de determ. care indică orașe, fortărețe, puncte strategice etc.) cucerire, ocupare, ocupație, <înv.> luătură, <ital.> conchistă, <fran.; înv.> conchetă, <fig.> cădere. Luarea orașului a schimbat cursul războiului. V 1 (jur.; pop. și fam.) luare de suflet v. Adoptare. Adopție. Înfiere. 2 (pop.) v. Căsătorie. Unire. VI 1 consum, consumare. Luarea de droguri este extrem de nocivă pentru organism. 2 (fam.) v. Ingerare. Ingestie. Ingurgitare. Ingurgitație. Înghițire. Înghițit. Înghițitură. 3 (fiziol.; reg.) v. Apetit. Poftă. Poftă de mâncare. 4 (în practicile relig. creștine; înv.) luarea trupului și sângelui lui Hristos v. Cina Domnului (v. cină). Comuniune. Cuminecare. Cuminecătură. Euharistie. Împărtășanie. Împărtășire. Sfânta împărtășanie (v. sfânt). Sfintele taine (v. sfânt). VII 1 rapt, răpire, <înv.> apucătură, răpit¹, răpitură. Luarea copilului influentului om de afaceri a fost un act nechibzuit. 2 (milit.; pop.) luare la oaste v. Încorporare, Înrolare. Recrutare; (înv.) luare într-ostași = luare la miliție v. Încorporare. Înrolare. Recrutare. VIII 1 luare de atitudine = luare de poziție; luare de poziție = luare de atitudine. Orice luare de poziție este binevenită atunci când se încalcă drepturile omului. 2 luare-aminte = a atenție, curiozitate, interes, <înv.> perierghie, privire. Cartea a suscitat luarea-aminte a publicului; b atenție, băgare de seamă, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, prudență, <pop.> cumințenie, fereală, pază, priveghere, <înv.> luare de grijă, luare de seamă, socotință, veghere, <fig.> rezervă, sobrietate. Politia rutieră recomandă luare-aminte în trafic; c (astăzi rar) v. Comentariu. Considerație. Considerent. Constatare. Idee. Observare. Observație. Opinie. Părere. Reflecție. Reflexie. Remarcă; d (astăzi rar) v. Analiză. Cercetare. Examinare. Observare. Observație. Scrutare. Studiere. Studiu; e (înv.) v. Admonestare. Ceartă. Certare. Dojană. Dojenire. Imputare. Imputație. Morală. Mustrare. Observație. Reproș; (înv.) luare de grijă = luare de seamă v. Atenție. Băgare de seamă. Circumspecție. Grijă. Luare-aminte. Precauție. Prevedere. Prudență. 3 luare în considerare = luare în considerație. Este importantă luarea în considerare a acestui subiect de mare actualitate; luare în considerație = luare în considerare; luare în derâdere = luare în râs = luare peste picior = a batjocorire, ridiculizare, zeflemisire, <rar> luat în deșert (v. luat¹). Luarea peste picior a prietenului în fața tuturor i-a atras dezaprobarea colegilor. b batjocură, bătaie de joc, derâdere, deriziune, iriziune, parodie, râs², zeflemea, <fam.> bășcălie, hai, mișto, <reg.> rizilic, <înv.> batjoc, batjocoritură, îngânăciune, rânjitură, <fig.; înv.> tărbăceală. Numai atâția bani pentru cât am muncit! Ce luare în râs!; (înv.) luare de seamă v. a Analiză. Cercetare. Examinare. Observare. Observație. Scrutare. Studiere. Studiu; b Comentariu. Considerație. Considerent. Constatare. Idee. Observare. Observație. Opinie. Părere. Reflecție. Reflexie. Remarcă; c Critică (v. critic). Frondă. Imputare. Imputație. Învinuire. Recriminare. Recriminație. Reproș. Vină. 4 (rar) luare de cuvânt v. Alocuțiune. Cuvânt. Cuvântare. Discurs. Prolațiune. IX măsurare. Luarea temperaturii se face cu termometrul.