meiligmată (gr. meiligmata „îndulcire a expresiei”), metaforă atenuată fie prin introducerea, în enunț, a unei construcții incidente ca: „oarecum”, „ca să zic așa”, „dacă pot spune astfel” etc., fie prin transformarea ei în comparație, adăugându-se construcții joncționale, cum sunt: „ca și”, „ca și cum”, „după cum” etc. (A): „De mult, de mult a fost un împărat în țara îndepărtată a Indiei și avea o fată frumoasă cum nu se mai povestește, bălaie ca o lacrimă a soarelui, dacă soarele a plâns vreodată.” (Eminescu) Ca și Demetrios (p. 81, 2), recomandă această figură și Quintilian (VIII, 3, 37): „De altfel, dacă termenul creat ne va părea hazardat, e bine să luăm anumite măsuri de precauție. De exemplu, vom spune «ca să zic așa», «dacă pot spune», «într-un fel oarecare», «permiteți-mi să mă exprim astfel». Această precauție va fi binevenită și când e vorba de metafore prea îndrăznețe.” O metaforă se poate atenua și prin transformarea ei într-o comparație răsturnată, cu termenii juxtapuși; adică succesiunea T₁ (termenul care se compară) + T₂ (termenul cu care se compară), devine T₂ + T₁: „Un vârtej de epistole albe (T₂) vine din cer: tot porumbeii (T₁) – și dedesuptul lor, stârnite de o legănare, se-apropie de crini, dezlipite, timbrele în stol ale plicurilor (T₂) trimise mânăstirilor de albine de Cel-de-Sus: fluturii (T₁), – stampilați cu vărgătura neagră. Unul e albastru.” (T. Arghezi) Sin. lat. emollitiones (Longinus; → H.-G., p. 156).