KAMALA s. m. 2. Arbore din Extremul Orient, cu fructul tenifug și colorant. (cf. fr. kamala < împr. din sanscr. kamala < prob. sanscr. kamalam = lotus)^[1]

DREȚE s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) duminecea, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.

DUMINECEA s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) drețe, lotus, (reg.) gălbenele (pl.), scrântitoare.

GĂLBENELE s. pl. v. drețe, duminecea, filimică, floare-de-leac, iarbă-de-lingoare, lotus, piciorul-cocoșului.

GHIZDEI s. (BOT.) 1. (Lotus corniculatus) (reg.) motocel, trifoiște. 2. ghizdei mare (Lotus uliginosus) = (reg.) trifoiște.

LOTUS s. 1. (BOT.; Nymphaea lotus) (reg.) nufăr. 2. v. drețe.

NUFĂR s. v. lotus.

SCRÂNTITOARE s. v. buruiană-de-cinci-degete, ciumărea, coada-racului, drețe, duminecea, lotus, sclipeț.

lotus s. m., pl. lotuși

LOTUS ~și m. Plantă acvatică exotică cu floarea mare, de culoare albă sau trandafirie, plăcut mirositoare. /<fr. lotus, lat. lotus

antemion s. n. (arhit.) Ornament spiral în formă de frunze și flori de lotus (< germ. Anthemion)

LOTUS s.m. 1. Plantă acvatică exotică, cu o floare mare și albă. 2. Motiv decorativ egiptean, reprezentînd un lotus (1). [< fr. lotus, cf. gr. lotos].

LOTIFORM, -Ă adj. (Despre ornamente) Care are forma unui boboc de lotus. [Cf. fr. lotiforme < lat. lotus – lotus, forma – formă].

dungă (dungi), s. f. – 1. Striație, cută. – 2. Linie, dîră. – 3. Colț, muchie. – 4. Latură, coastă. – 5. (Olt.) Loitră. Sl. dąga „arc” (Cihac, II, 96), cf. bg. dŭgá „arc”, rus. dugá „curcubeu”. – Der. dungat, adj. (vărgat, cu dungi); dungățea, s. f. (varietate de lotus, Lotus tetragonolobus); de-a dungușul, adv. (Trans., de-a berbeleacul); îndunga, vb. (a face cute).

FIALĂ s. f. (ant.) 1. cupă de metal fără toarte și fără picior, decorată cu godroane radiare (frunze de lotus), pentru libații. 2. urnă cinerară. (< fr., gr. phiale)

LOTIFORM, -Ă adj. (despre ornamente) în forma unui boboc de lotus. (< fr. lotiforme)

LOTUS s. m. 1. plantă acvatică exotică din familia nimfeacee, cu flori mari, albastre, trandafirii sau albe, plăcut mirositoare. 2. motiv decorativ frecvent în monumentele egiptene și în artele asiatice, reprezentând un lotus (1). (< fr., lat. lotus)

ghizd (ghizduri), s. n. – 1. Perete cu care se căptușește o fîntînă pe dinăuntru. – 2. Plantă (Medicago falcata). Sl. gyzda „podoabă, ornament” (Cihac, II, 120; DAR). – Der. ghizdui, vb. (a întări ghizdul unui puț); ghizdei, s. n. (ghizd; plantă furajeră, Lotus corniculatus; plantă, Medicago falcata). Ghizdă, s. f. (Banat, butonieră), din sb. gizda „podoabă”, este dublet al cuvîntului anterior; der. ghizdav, adj. (frumos, elegant, drăguț), din sl. gyzdavŭ (Miklosich, Lexicon, 150), înv.; ghizdăvie, s. f. (frumusețe, eleganță).

KĀLῙ (Deri-kālῑ „zeița neagră”) (în mitologia vedică), divinitate personificând mânia și groaza. Simbol al sorții potrivnice. Fiica lui Himavān (zeu întruchipând Himalaya) și soția zeului Șiva. Reprezentată cu dinți de fiară și cu trei ochi, cu patru mâni, ținând în fiecare un atribut al cruzimii sale (un craniu, un lotus, un cuțit, o sabie). Numită și „distrugătoarea timpului” (la sfârșitul erei Kāliyuga, a cărei patroană nefastă este, zeița K. se va înfășura, împreună cu lumea, într-un văl de beznă, creând astfel premisele absolute ale sfârșitului lumii).

Lotophagi, neam de oameni care populau coasta africană. Cînd Odysseus, întorcîndu-se de la Troia a poposit pe meleagurile lor, ei le-au dat să mănînce tovarășilor lui de drum o plantă aducătoare de uitare (lotus). Văzînd că echipajul a uitat care era țelul călătoriei și nu mai dorea să se întoarcă în Ithaca, Odysseus le-a poruncit oamenilor săi să părăsească în grabă țărmurile lotofagilor.

MÁNTRA (cuv. sanscrit „instrument de gândire”) s. f. Formulă căreia în unele practici și religii orientale (yoga, budism, hinduism, tantrism) i se atribuie o valoare educativă, cvasimagică. Cea mai cunoscută este m. „Om Mani Padme Hum” (în sanscr. „O, tu, giuvaer din floare de lotus”), care are un rol important în budismul tibetan. Recitarea unei m. este asociată cu meditația (practicată îndeosebi în tantrism).

GHIZDÉI s. m. Plantă furajeră perenă, din familia leguminoaselor, înaltă până la 60-70 cm, cu frunze trifoliate, stipele mari la baza pețiolului și flori galbene; bogată în substanțe hrănitoare (Lotus corniculatus).

*lótus m., pl. șĭ (lat. lótus, vgr. lotós). Mit. Un pom din țara Lotofagilor al căruĭ fruct era așa de delicios, în cît străiniĭ care-l gustaŭ își uĭtaŭ patria. Bot. Un fel de nufăr albastru din Egipt.

DRÉȚE s. f. Specie de plantă acvatică, subtropicală, cu frunze mari, violacee pe partea inferioară și cu flori de c. 10 cm diametru, întâlnită la noi în pârâul și lacul Pețea de lângă Oradea (Nimphaea lotus var. thermalis). Este un relict terțiar, ocrotit prin lege; floare de tău; floare de lotus; nufăr.

NICHIREN (pe numele religios Zeshōbō Renchō) (1222-1282), călugăr, misionar și reformator budist japonez. Fondator (1253) al sectei care-i poartă numele, cunoscută și sub numele de Hokke sau N., care considera că în sūtra lotus se află întregul adevăr. Persecutat și exilat în insula Sado, și-a fundamentat doctrina care a dus la o înflorire a budismului în Japonia.

PEȚEA, lac cu apă termală (26-30°C) situat în stațiunea balneoclimaterică „1 Mai” lâmgă Oradea; 0,4 ha. Ad. max.: 4,5 m. Relicte terțiare de faună (melcul Melanopsis parreyssi) și floră (nufărul Nymphae lotus var. thermalis). Aici se întâlnește și endemismul roșioara de apă caldă (Scardinius racovitzii). Rezervație naturală.

* núfăr m., pl. erĭ (turc. nafer, nufar, ninufer și nilufer, ar. neinufar, d. pers. nil nufar, nufăr albastru; ngr. núfaron, it. sp. nenufar, fr. nénufar). Un fel de plantă cu frunze marĭ albe care seamănă cu crinu, și de aceĭa se numește și crin de baltă (nympháea alba, cel cu florĭ albe; núphar lúteum, cel cu florĭ galbene): nufăru alb e lotusu sacru al Egiptenilor.

sămătișă, -e, s.f. – 1. (gastr.) Lapte prins care rămâne după ce se culege smântâna. 2. (bot.) Ghizdei (Lotus corniculatus L.), (Borza 1968: 101). – Din ucr. samokiša (MDA).

lotus s. m., pl. lotuși

vizdéĭ m., pl. tot așa (cp. cu ung. vizdisz, o buruĭană de baltă). Ban. Serbia, Olt ș. a. Un fel de trifoĭ, de maĭ multe felurĭ și el (lotus [corniculatus, major, siliquosus, uliginosus și tetragonólobus]). – În est ghi-.

REIYÛKAI, una dintre cele mai mari secte laice japoneze (peste 3 mil. adepți); înființată în 1925, propovăduiește prin doctrinele sale venerarea strămoșilor, păstrarea sistemului familial tradițional și budismul întruchipat de Lotus Sutra. Nu este afiliată nici unei secte budiste.

REZERVÁȚIE (< fr., engl.) s. f. 1. Întindere redusă din teritoriul unui stat înlăuntrul căreia au posibilitatea să trăiască anumite grupuri de băștinași păstrându-și stilul specific de viață (ex. r. din S.U.A. în care trăiesc indienii). 2. Arie protejată prin lege pentru conservarea unor ecosisteme, specii de plante sau animale, elemente geografice etc. de interes științific sau peisagistic. În funcție de modul de administrare și obiectivele urmărite se disting: Rezervație a biosferei, arie protejată care se întinde pe o suprafață mare și cuprinde un complex de ecosisteme terestre și acvatice cu biocenoze unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea tradițională a terit., ecosisteme modificate sub influența omului și care pot fi readuse la starea naturală, comunități umane a căror existență este bazată pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltării durabile și armonioase. Fac parte dintr-o rețea internațională organizată prin programul U.N.E.S.C.O. „Omul și Biosfera” (MAB), care cuprinde eșantioane caracteristice ale diverselor biomuri de pe glob. În cuprinsul lor se pot delimita zone cu regim diferențiat de protecție ecologică: zone strict protejate, cu regim de rezervație științifică, zone tampon, cu rol de protecție a ariilor strict protejate, în care sunt admise activități limitate de valorificare s resurselor disponibile, zone de reconstrucție ecologică, în care se realizează acțiuni de refacere a mediului deteriorat, zone ce pot fi valorificate economic prin practici tradiționale sau ecologice, în limitele capacității de regenerare a resurselor. Rezervație naturală = arie care are ca scop protecție și conservarea unor ecosisteme naturale și seminaturale și a unor specii de plante sau animale importante sub aspect faunistic, geologic, peisagistic etc. Managementul rezervațiilor naturale are în vedere (în funcție de natura lor) măsuri active de asigurare a menținerii habitatelor și protejare a anumitor specii, grupa de specii sau comunități vegetale și animale. Pe lângă activități științifice pot fi admise, după caz, activități turistice sau recreaționale organizate. În unele cazuri sunt admise activități de valorificare durabilă a unor resurse naturale care nu dăunează obiectivelor sau chiar sunt necesare pentru menținerea specificului locului (ex. cosirea fânețelor). Deoarece modificarea antropică a peisajului se produce într-un ritm accelerat, în prezent se consideră importantă conservarea unor eșantioane reprezentative din diverse tipuri de biocenoze, chiar dintre cele alcătuite alcătuite din specii relativ comune. Totuși multe dintre rezervații au un obiect de interes clar precizat (protejarea unor specii rare, periclitate, specii la limită de areal, obiective geologice, paleontologice, geomorfologice remarcabile). Se disting următoarele categorii: rezervații botanice (floristice), zoologice (faunistice), inclusiv refugiile ornitologice, forestiere, geologice – geomorfologice, paleontologice (numite șu puncte sau locuri fosilifere), speologice, peisagistice, mixte, de zonă umedă, de resurse genetice etc. De fapt cele mai multe rezervații au caracter complex: acolo unde s-a păstrat o vegetație abundentă, cu un anumit specific, există de cele mai multe ori și o faună interesantă, ambele adesea asociate și cu un peisaj aparte. Printre cele mai valoroase rezervații din România se numără rezervații botanice ca Bosanci Ponoare și Bosanci Frumoasa din Pod. Sucevei, Fântânița – Murfatlar din Dobrogea, Fânațele Clujului, Fânațele de la Suatu (cu endemitul strict local Astragalus peterfii), Zaul de Câmpie (cu bujor de stepă, Paeonia tenuifolia) din Pod. Transilvaniei, șesul Craiul Scărița – Belioara din M-ții Apuseni, Pietrele Roșii – Tulgheș și mlaștinile cu relicte glaciare din Carpații Orientali (Poiana Stampei, Tinovul Mohoș, Tinovul Luci cu Betula nana), poienile cu narcise de la Dumbrava Vadului, lacul și pârâul Pețea de la Băile Felix cu nufărul termal (Nymphaea lotus thermalis); rezervații zoologice ca rezervația pentru păsări de apă de la Satchinez în Banat, lacul Geaca din Pod. Transilvaniei; rezervații mixte: vulcanii noroioși de la Pâclele Mari și Pâclele Mici, cu Nitraria schoberi, specie est-continentală la limită de areal, în unica stațiune din țară, Valea lui David de lângă Iași cu floră și faună est-continentală (reptile ca vipera de stepă, unele nevertebrate), iezerele Cindrelului și iezerul Șurian cu peisaj glaciar, floră și faună alpină și subalpină, Cheile Sohodului din munții Vâlcan, Cheia Turzii din M-ții Apuseni, pădurile Hagieni, Esechiori și Dumbrăveni din Dobrogea, cu floră și faună sudică; rezervații geologice: Creasta Cocoșului din m-ții Gutâi, muntele Puciosu și Valea Iadului cu emanații postvulcanice din Carpații Orientali, blocurile de calcar de la Bădila – Sarea lui Buzău din Subcarpați, coloanele de de bazalt de la Detunate și olistolitele din M-ții Apuseni, bazaltele de la Racoș, Râpa Roșie de la Sebeș; rezervații paleontologice: rezervația Chiuzbaia de la poalele m-ților Igniș (unul dintre cele mai bogate depozite de floră fosilă pliocenă din Europa), Cozla – Pietricica – Cernegura din împrejurimile orașului Piatra Neamț, cu abundente urme de pești fosili din Oligocen, Mălușteni din pod. Bârladului și dealul Repedea de la Iași, Suslănești (muscelele Argeșului), Dealul cu Melci de la Vidra din Apuseni cu gasteropode din Cretacicul superior, Punctul fosilifer de la Agighiol din Dobrogea, cu o bogată faună marină triasică, în special amoniți; peșteri ocrotite: Peștera Muierii la poalele Parângului, Gura Plaiului al poalele Vâlcanului, Topolnița în pod. Mehedinți, Meziad în Apuseni, Limanu, Gura Dobrogei și Peștera de la Movile din Dobrogea; rezervații forestiere: arboretele de castan de la Tismana și cele de la Baia Mare, codrul secular Slătioara din M-ții Rarău, laricetul de la Vidolm din M-ții Apuseni, pădurea Stârmina de lângă Drobeta-Turnu Severin. Rezervație științifică = arie care are ca scop protecția și conservarea unor habitate naturale cuprinzând elemente reprezentative de mare interes științific sub aspect floristic, faunistic, geologic, speologic, paleontologic sau de altă natură. Mărimea ei este determinată de arealul necesar pentru asigurarea integrității zonei protejate. În cadrul ei se asigură un regim strict de protecție, prin care habitatele să fie păstrate pe cât posibil neperturbate, nefiind admise decât activități științifice nedistructive, cu acordul forului științific competent. Poate fi o arie de sine stătătoare sau o porțiune din interiorul unui parc național sau natural care necesită măsuri speciale de protecție și în care nu este permis accesul publicului.

ghisdei (visdei) m. luzernă cu flori galbene, ce servă de nutreț cailor (Lotus corniculatus). [Origină necunoscută].

lotus n. plantă acvatică ce crește în India și în Egipt.

GHIZDEI, ghizdeie, s. n. Un fel de trifoi cu florile galbene, bun de nutreț pentru cai (Lotus corniculatus). Pădurile... n-au umbre-omorîtoare; Livezile-n ghizdee n-au ierbi otrăvitoare. BOLLIAC, O. 134. La cai să dați fîn, ghizdei verde. TEODORESCU, P. P. 175.

COPIE, copii, s. f. 1. (Adesea în opoziție cu original) Reproducere exactă a unui text sau a unei opere de artă. Tabloul acesta este o copie după Grigorescu. Articolul se va bate la mașină în două copii. ▭ Într-o zi el primi o scrisoare cu sigiliu negru... o copie de pe un testament părea a fi. EMINESCU, N. 40. ◊ Fig. Cu narciși, cu crini, cu lotuși Timpul cald s-apropie; Primăvara asta totuși Nu-i decît o copie. TOPÎRCEANU, M. 38. 2. (Peiorativ) Imitație servilă și fără valoare, uneori făcută prin mijloace nepermise. – Pronunțat: -pi-e.

LOTUS, lotuși, s. m. Plantă de apă din țările calde, înrudită cu nufărul, cu floare mare, albă, aclimatizată și la noi (Nymphaea lotus). Cu narciși, cu crini, cu lotuși, Timpul cald s-apropie. TOPÎRCEANU, M. 38. Floarea tainică de lotus întristat se vestejește, Printre poame ce se urcă pe sub bolți piramidal. MACEDONSKI, O. I 104. Acela ce își împlinește datoriile fără a ținti la vreun interes, numai pentru amorul binelui și al echității, este fără pată, întocmai ca și floarea de lotus care iese curată din mijlocul apelor. BOLLIAC, O. 35.

MIMOZĂ, mimoze, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu inflorescențe bogate în flori mici și dese, de culoare roz sau albă. Așa cum ești tu, delicată ca o mimoză. CAMIL PETRESCU, T.II 22. ◊ Mimoză senzitivă (rar, simțitoare) = plantă erbacee din America de Sud, dotată cu o mare sensibilitate, încît frunzele ei se strîng cînd sînt atinse (Mimosa pudica). Țară-n care Mimoza simțitoare ori lotusu-azuriu Sînt serbede vedenii. MACEDONSKI, O. I 224.

ÎNFOCAT, -Ă, înfocați, -te, adj. 1. Înfierbîntat peste măsură, fierbinte, aprins, incandescent. Armăsarul suflă... aer înfocat. ISPIRESCU, L. 31. Dă poroncă să-i culce în casa cea de aramă înfocată, ca să doarmă pentru veșnicie. CREANGĂ, P. 249. ◊ (Prin exagerare) Cucoarele... vin din fundul lumii, de prin clime înfocate. ALECSANDRI, P. A. 119. ♦ Care răspîndește căldură mare, care arde și dogorește ca focul. Soarele răsărea mare, înfocat, și crîngurile și cîmpiile pline de rouă se umpleau de fulgere de lumină. SADOVEANU, O. I 254. După zilele acestea lipsite de scînteiere, soarele răsări într-o dimineață înfocat, vărsînd parcă flăcări, încălzind totul în cîteva clipe. GÎRLEANU, L. 41. O geană roșie răsări-ntr-un vîrf și crescu repede, iar după cîteva clipe rotogolul înfocat [al soarelui] scăpăra de lumină și de tinerețe. SANDU-ALDEA, U. P. 102. ♦ Fig. (Despre ochi) De foc, focoși, scînteietori, vii. Mă privea cu ochii mari, înfocați. SADOVEANU, O. I 315. Doi ochi strălucitori și înfocați, doi ochi de drac... priveau din fundul căruței... Cine a văzut în viața sa asemenea ochi... nu-i mai uită niciodată. CONTEMPORANUL, III 618. Ochii săi negri, mari și înfocați, părul său lung... DACIA LIT. 260. ♦ De culoarea focului, roșu-aprins. Avea... o barbă înfocată, revărsată pe piept. SADOVEANU, P. M. 154. Și pe purpura-nfocată, în lădițe de sandal, Floarea tainică de lotus întristat se vestejește. MACEDONSKI, O. I 104. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrămioarele... toate s-adunară. EMINESCU, N. 29. 2. Fig. Însuflețit, înflăcărat, pasionat. Cu prilejul discuției înfocate ce s-a încins asupra artei pentru artă și a artei tendenționiste, s-a spus aproape tot ce se poate spune despre această miraculoasă artă pentru artă. IONESCU-RION, C. 99. Uimit, nebun de dragoste, tînărul depuse o înfocată sărutare pe fruntea iubitei sale. ALECSANDRI, O. P. 120. ◊ (Poetic) Viața însă nu-ncetează... Din cenușa cea mai rece izbucnește înfocată. MACEDONSKI, O. I 31.

PESCAR, pescari, s. m. 1. Persoană care se ocupă cu pescuitul. Împlinea datina cea de pe urmă a pescarilor de larg. DUMITRIU, P. F. 27. Pe rîpa dinspre iaz suiau pescari, purtînd crapi ai căror solzi scînteiau în bătaia asfințitului de soare. SADOVEANU, F. J. 384. Acolo dete peste o colibă de pescar. ISPIRESCU, L. 279. 2. Denumire dată mai multor păsări sălbatice din familia laridelor, care trăiesc pe lîngă ape (mări, lacuri, ape curgătoare), unele de mărimea raței, cu pene albe sau cenușii, avînd pe cap un fel de tichie neagră, cu pliscul încovoiat, hrănindu-se cu pești (Lotus ridibundus); porumbel-de-mare; altele mai mici, au penele de pe spate cenușii-albăstrii (Larus minutus). Pescarii țipau bătînd grăbiți din aripi pe deasupra lor. SADOVEANU, O. I 111. Un pescar întîrziat tăia pieziș cărarea de lumină așternută de lună pe oglinda mării. BART, E. 187. Pescari, rațe, cufundări cîntau, se jucau pe apă și-n văzduh. GANE, N. II 182.

SANTAL, santali, s. m. (Și în forma sandal) Arbore originar din Extremul Orient, avînd, după varietăți, lemnul alb, dens și aromatic sau brun-roșiatic și fără miros (Santalum). A fost cîndva un neguțător... care a aflat prin oameni pribegi cum că în cetatea Basora, la malul mării, are preț mare lemnul de santal. SADOVEANU, D. P. 149. ◊ Ulei de santal = esență extrasă prin distilare din lemnul și rădăcina varietății albe de santal, și întrebuințată în medicină și în parfumerie. ♦ Lemnul arborelui descris mai sus, folosit în tîmplăria de lux. Pune pe măsuța de santal din stînga lui o listă. CAMIL PETRESCU, O. II 321. În lădițe de sandal, Floarea tainică de lotus întristat se vestejește. MACEDONSKI, O. I 104. Iat-o joncă aurită pe albastrul apei line, Cu vîntreli de rogojină și cu vîsle de sandal. ALECSANDRI, P. III 84. – Variantă: sandal s. m.

VERSIFICAȚIE, versificații, s. f. Arta de a scrie versuri, alcătuirea versurilor; p. ext. poezie. La începuturile poeziei noastre, cînd meșteșugul versificației era încă plăpînd, Negruzzi a izbutit să dea lotuși tălmăciri ale Baladelor, care-i fac cinste. SADOVEANU, E. 225. – Variantă: (învechit) versificațiune (MACEDONSKI, O. IV 32) s. f.

ghizdei, s.m. – (bot.) Plantă furajeră asemănătoare cu trifoiul (Lotus corniculatus), cultivată frecvent în Maramureș pentru hrana vitelor. – Et. nec. (DEX); din ghizd + suf. -ei (MDA).

sămătișă, sămătișe, s.f. – 1. (reg.; gastr.) Lapte prins care rămâne după ce se culege smântâna: „Sămătișe-nt-on canceu, / Tocană-nt-on lipideu” (Bilțiu, 2006: 75). 2. (bot.) Ghizdei (Lotus corniculatus L.), (Borza, 1968: 101). – Din ucr. samokiša (MDA).

DREȚE s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) duminecea, (reg.) gălbenele (pl.), scrîntitoare.

DUMINECEA s. (BOT.; Nymphaea lotus thermalis) drețe, (reg.) gălbenele (pl.), scrîntitoare.

GHIZDEI s. (BOT.) 1. (Lotus corniculatus) (reg.) motocel, trifoiște. 2. ghizdei mare (Lotus uliginosus) = (reg.) trifoiște.

LOTUS L., GHIZDEI, fam. Leguminosae. Gen originar din Europa, Asia, America, pînă la 155 specii, erbacee sau semi-arbuști, bianuale sau perene, rar anuale. Flori (caliciul cu 5 foliole, 5 petale, stamine diadelfe) galbene, albe sau roșii, scurt-pedunculate, în umbelă. Fructul, o păstaie cilindrică. Frunze compuse (foliolele cu margini întregi), pețiolate, prevăzute cu stipele.

Lotus corniculatus L. Specie care înflorește primăvara-toamna. Flori (foliolele caliciului lanceolate, corolă galbenă în exterior cu desen roșu, cu stindardul aproape rotund, aripioarele invers-ovate, mai înguste decît carena îndoită), cîte 3-6, în umbele. Frunze mici, glabre, pe partea inferioară glauce, trifoliate, cu foliole invers-ovate, scurt-pețiolate. Plantă erbacee, perenă, cu tulpină rigidă, puțin ramificată, glabră, înaltă pînă la cca 45 cm.

Lotus berthelotii Masf. (syn. L. peliorhynchus Hook.). Specie cu flori (caliciul pubescent cu 5 crestături, stindard îngust-lanceolat curbat, aripioare mai lungi și mai late, carenă cu cioc lung și curbat în interior) în axa frunzelor, solitare sau în grup, roșii-stacojii, scurt-pedunculate. Frunze sesile, palmat-sectate, cu 5-7 foliole filamentoase. Plantă lemnificată la bază, cu peri argintii, ramificată, ramuri subțiri, pendente sau pe sol, nu rezistă afară în zonele temperate.

NELUMBO Adans, FLOARE DE LOTUS, fam. Nymphaeaceae. Gen originar din America de N și Japonia, 2 specii, acvatice. Flori (număr mare de pistile și stamine, 5 foliole) mari, parfumate, lung-pedunculate, solitare. Frunze mari, peltate, lung- pețiolate.

LOTUS s. (BOT.; Nymphaea lotus) (reg.) nufăr.

nufăr s. v. LOTUS.

dreață sf [At: PANȚU, PL². / V: ~eț sn / Pl: ~ețe / E: nct] (Bot; reg) 1 (Lpl) Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu tulpină târâtoare și cu flori galbene solitare, care crește prin locuri umede, prin păduri, fânețe și tufișuri Si: duminicea, duminiță, gălbenele(-de-pădure), banu-popii, inima-pământului (Lysimachia nummularia). 2 (Îf dreț; îc) ~eț-galben Crin-galben (Hemerocallis lilio-asphodelus). 3 (Lpl; îc) ~ețe-de-apă Plantă nedefinită mai îndeaproape. 4 (Lpl) Plantă cu floarea albastră folosită la băi împotriva lingorii. 5 (Lpl) Plantă acvatică subtropicală, cu frunze mari, dințate și vidacee pe partea inferioară, cu flori mari Si: floare-de-tău, nufăr (Nymphaea lotus).

culbecească sf [At: PANȚU, PL.² / V: ~băc~ sm / Pl: ~cești / E: culbec + -ească] (Bot; reg) 1 Culbeceasă (1) (Medicago falcata). 2 Ghizdei (Lotus corniculatus). 3 Ghizdei mare (Lotus uliginosus).

ghizdei sm [At: GÂRLEANU, N. 114 / S și: ghisd~ / V: viz~ / Pl: ~ / E: ghizd + ~ei] 1 (Șhp) Ghizd. 2 (Bot; reg) Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus) Si: ghizdei-mărunt, motocei, trifoiște, trifoiște-colțurată. 3 (Bot; reg; îc) -~-mare Planta Lotus uliginosus. 4 (Bot; reg; îc) ~-cu-patru-muchi Planta Tetragonolobus siliquosus. 5 (Bot; reg) Culbeceasă.

lotiform a [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: fr lotiforme] 1-3 Care are forma unui boboc de lotus (2-4).

lotofag sm [At: I. GOLESCU, C. / S și: ~ophag / Pl: ~agi, (nob) ~ați / E: fr lotophague] (Mit) 1 Persoană care făcea parte dintr-un popor semilegendar de pe litoralul mediteranean african și care se hrănea cu fructe de lotus². 2 Consumator de lotus².

loton¹ sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~uri / E: fr loton] (Îvr) Lotus² (1).

lotos sm vz lotus

lotu sn vz lotus

lotus sm [At: HERODOT (1645), 264 / V: (înv) ~tos, lotu / Pl: ~uși / E: fr lotus] 1 (Mit) Plantă care creștea pe litoralul mediteranean african, cu fructe atât de delicioase, încât străinii care gustau din ele își uitau patria Si: (îvr) loton. 2 Plantă acvatică din familia nimfaceelor, cu flori albastre, mari, plăcut mirositoare, care crește în apele Nilului (Nymphaea coerulea). 3 Plantă acvatică din familia nimfaceelor, cu flori trandafirii, mari, plăcut mirositoare (Nelumbo nucifera). 4 Plantă acvatică din familia nimfaceelor, cu flori albe, mari, plăcut mirositoare, considerată monument al naturii (Nymphaea lotus thermalis). 5 Poziție pentru meditație a practicanților yoga, șezând, cu călcâiele deasupra genunchiului opus.

nufăr sm [At: AR (1839), 1¹/40 / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~feri, (rar) ~i / E: ngr νούφαρα] 1 (Șîs ~ alb) Plantă erbacee acvatică cu frunze mari, cu flori albe mari, care plutesc la suprafața apei și cu fructe comestibile Si: (liv) nenufar, (reg) plămână-albă, plută, plutniță, tidvă-de-apă (Nymphaea alba). 2 (Șîs ~ galben) Plantă erbacee acvatică cu flori mari galbene care plutesc la suprafața apei Si: (liv) nenufar, (reg) mai³-de-apă, plămână-galbenă (Nuphar luteum). 3-4 (Prc) Floare de nufăr (1-2). 5 (Reg; șîs ~ de Nil) Lotus (Nympaea lotus).

motocel sm [At: CREANGĂ, A. 33 / V: (reg) ~ogel / Pl: ~cei / E: motoc¹ + -el] 1-2 (Reg; șhp) Motănel (1-2). 3 (Bot; reg; lpl) Struțișori (Selaginella selaginoides). 4 (Bot; reg; lpl) Papanași (Trifolium arvense). 5 (Bot; reg; lpl) Flocoșele (Filago arvensis). 6 (Bot; reg; lpl) Dediței (Anemone pulsatilla). 7 (Bot; reg; îc) Barba-ursului (Equisetum arvense). 8 (Bot; reg) Aglică (Spiraea Filipendula). 9 (Bot; reg; lpl) Ghizdei (Lotus corniculatus). 10 (Mpl) Mâțișor de salcie, de alun etc. 11-12 (Mpl; pex) (Ramură verde și înflorită de salcie, de alun etc. sau) întreg copacul tânăr. 13-14 (Pan; șhp) Ciucure (mic).

lotus, -și.

rochie sf [At: ANON. CAR / P: ~chi-e / V: (reg) roche (Pl: rochi), roichie / Pl: ~ii / E: bg рокля, scr roklja cf ger Rökel] 1 Îmbrăcăminte femeiască la care bluza și fusta (din același material) formează o singură piesă. 2 (Bot; îc) ~ia-rândunicii Ghizdei (2) (Lotus corniculatus). 3 (Bot; îc) ~ia-rândunicii (sau rândunelei), doamnei, cucoanei, păsării Volbură (Convolvulus arvensis). 4 (Bot; îc) ~ia-cerului Rourică (Glyceria fluitans). 5 (Înv) Fustă. 6 (Reg) Poale.

potroacă sf [At: COTEANU, PL. / V: pet~, put~ / Pl: ~ace / E: ns cf potroc¹] 1 Plantă erbacee cu tulpina simplă, cu frunze ovale, cu flori roșietice, rar albe, dispuse în coriambe și cu fructul o capsulă, ale cărei vârfuri florale amare sunt folosite în medicină Si: fierea-pământului, (reg) buruiană-de-friguri, buruiană-de- viermi, cocoșei-de-grădină, crucea-pământului, fiere-de-pământ, fioare-de-friguri, floare-de-viermi, fioare-roză-de-friguri, frigor, frigurică, fumărică-bășicoasă, iarbă-de-curcă, iarba-frigurilor, iarbă-de-friguri, iarbă-gonitoare-de-friguri, iarbă-începătoare-de-sânge, potrocea, potrocoțea, potrocuță (1), țintaură (Centaurium minus). 2 av (Ca determinant al unui adjectiv, căruia îi dă valoare de superlativ absolut) Extrem de... Sânge negru-potroacă. 3 av (Reg; îe) A fi ~ A fi extrem de supărat. 4-5 a, av (Care este) foarte amar. 6 sf (Bot; reg) Albăstriță (Centaurea cyanus). 7 sf (Reg) Ghințură (Gentiana cruciata). 8 sf Ghințură (Gentiana punctata). 9 (Reg) Veninariță (Gratiola officinalis). 10 (Reg) Boglari (Ranunculus sceleratus). 11 sf (Reg) Ghizdei (Lotus corniculatus).

trifoiște sf [At: DDRF / P: ~fo~iș~ / V: (reg) traf~ / A și: ~ifoi~ / Pl: ~ti / E: trifoi + -iște] 1 Cultură de trifoi (1-9) Si: trifoi (29). 2 Loc semănat cu trifoi (1-9) Si: trifoi (30). 3 (Reg) Lucerniște. 4 (Șîc ~-de-baltă) Plantă erbacee, din familia leguminoaselor, cu flori albe-trandafirii, cu frunze compuse din trei foliole, întrebuințată în medicină ca tonic, febrifug și antiscorbutic Si: (reg) bobul-broaștei, plumânare, plumânea, trei-frați, trifoi (15) (Menyanthes trifoliata). 5 (Bot; șîc ~-colțurată, ~-cornurată) Ghizdei (Lotus corniculatus). 6 (Bot) Sovârf (Origanum vulgare).

unghie¹ sf [At: PSALT. HUR. 59²/15 / P: ~ghi-e / V: (îvp) ~ghe (Pl: unghi, (reg) unzi), (reg) ~ghină sf / Pl: -ghii / E: ml ungula] 1 Formație cornoasă de origine epidemică, ca o placă, ce acoperă partea dorsală a ultimei falange de la degetele mâinilor și ale picioarelor la om. 2 (Înv; îlav) Din ~ii tinere De mic. 3 (Îe) A fi (prieten) ~ și carne (cu cineva) A fi prieten intim cu cineva. 4 (Îe) A-și pune ~ia în carne (pentru cineva) A fî gata de orice pentru cineva. 5 (Îe) A lua (sau a apuca) pe cineva în ~ii (ori ~) A lua la bătaie. 6 (Fig; îae) A pune într-o situație dificilă. 7 (Îe) A avea ~iile lungi (sau a fi lung la ~ii) A fura (1). 8 (Îae) A fi necinstit. 9 (Îe) A-și pune ~ia în gât A fi foarte zgârcit. 10 (Îe) A-și pune (sau băga) ~ia (sau gheara) în gât (ca pițigoiul) A fi foarte supărat și furios. 11 (Îe) A-și pune ~ia în gât (sau a se pune în ~ii) A-și da toată silința pentru a face ceva Si: a se face luntre și punte. 12 (Rar; îae) A lua apărarea cuiva. 13 (Îe) A nu-și tăia nici o ~ (sau ~Iile) (pentru cineva) A fi egoist și zgârcit. 14 (Îe) A prinde la ~ (sau ~ii) A dobândi putere, avuție, bunăstare, influență. 15 (Îe) A-și arăta ~Iile A se supăra și a arăta că este puternic. 16 (Îae) A amenința (5). 17 (Ban; îe) A da (ger) după ~ii (sau ~) A degera (1). 18 Formație cornoasă la vârfurile degetelor unor mamifere, reptile și păsări Si: gheară (1), copită (1). 19 (Îvr; îe) A nu lăsa ~ghe (de)... A nu lăsa nici urmă de... 20 (Îc) ~ia-găii Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu tulpina pe pământ, cu flori galbene-verzui, în ciorchini, cu fructe ca niște păstăi liniare, care crește prin păduri, pășuni și câmpii și este întrebuințată în medicina populară Si: (reg) buruiana-ghebosului, cosaci, foaia-pădurii, iarba-limbricilor, laba-gâștii, măzăriche-ciorească, măzăriche-sălbatică-de-iarbă, unghia-cățelei (Astragalus glycyphyllos). 21 (Bot; reg; îae) Cosaci (Astragalus onobrychis). 22 (Bot; reg; îae) Unghia-ciutei (Ceterach officinarum). 23 (Bot; reg; îae) Coroniște (Coronilla varia). 24 (Bot; reg; îae) Ciumărea (Galega offîcinalis). 25 (Bot; reg; îae) Lemn-dulce (Glycyrhiza echinata). 26 (Bot; reg; îae) Ghizdei (Lotus corniculatus). 27 (Reg; îae) Ramă cu trei găuri mari și adânci. 28 (Bot; îc) ~ia-găii-roșie Iarbă-dulce (Astragalus monopessulanus). 29 (Îc) ~ia-păsării Plantă erbacee cu două tulpini neramificate, întinse pe pământ, cu flori albastre-închis, cu petala inferioară în formă de pinten și cu o pată galbenă la bază, care crește mai ales prin pășunile muntoase Si: (reg) călțunași, ghiocei, micșunele-de-munte, panseluțe-de-munte, trei-frați, trei-frați-pătați (Viola declinata). 30 (Îae) Planta Viola dancia. 31 (Îc) ~ia-cutiei Planta Ceterach officinarum. 32 (Bot; reg; îc) ~ia-găinii Unghie (20) (Astragalus glycyphyllos). 33 (Bot; îae) Cosaci (Astragalus onobrychis). 34 (Bot; îae) Coroniște (Coronilla varia). 35 (Bot; îae) Sparcetă (Onobrychis viciae folia). 36 (Bot; reg; îc) ~ia-caprei Burete-galben (Cantharellus cibarius). 37 (Bot; îae) Cătină-de-garduri (Lycium halimifolium). 38 (Bot; reg; îc) ~ia-arsului Spin (Carduus acanthoides). 39 (Bot; reg; îc) ~ia-cățelei Unghie (20) (Astragalus glycyphyllos). 40 (Bot; reg; îc) ~ia-calului Fel de verbină (Hippocrepsis comosa). 41 (Bot; îae) Trifoi (Trifolium prateuse). 42 (Reg; îc) ~ia-stâncei-mică Planta Ornithopus perpusillus. 43 (Reg; îc) ~ia-vulturului Plantă nedefinită mai îndeaproape. 44 (Înv) Instrument de tortură ca un cui, piron sau cuțit. 45 (Mun) Cuțit cu formă asemănătoare unghiei, pentru cioplit în lemn. 46 Fiecare din cele două instrumente ca niște pârghii folosite pentru a ridica și coborî coșul lesei la pescuit. 47 (Mol; Buc) Daltă cu tăișul drept, oval sau rotund, folosită în diverse lucrări de tâmplărie etc.

Suzana Folosit de multă vreme și frecvent în onomastica popoarelor europene, Suzána continuă un vechi nume feminin ebraic, purtat de două personaje biblice, renumită fiind cu siguranță, eroina unei povestiri biblice din V.T. (pasajul nu apare însă în originalul ebraic, ci într-un manuscris al Cărții lui Daniel, inclus în Septuaginta și, cu mici diferențe, și în Vulgata). Frumoasa Suzana, soția lui Ioachim, învinuită de adulter, este judecată și condamnată la moarte, dar lucrurile se termină cu bine datorită intervenției lui → Daniel, care dovedește nevinovăția eroinei și minciuna acuzatorilor. Cunoscută sub numele „Suzana și bătrînii”, povestea biblică a inspirat numeroase creații artistice (printre care și un cunoscut tablou al lui Rembrandt Povestea Suzanei, care a contribuit la popularizarea numelui). Dar prezența acestuia în onomastica creștină din primele secole ale erei noastre este legată de alt personaj biblic, Suzana, din Evanghelia lui Luca, una dintre credincioasele femei care l-au însoțit pe lisus pe drumurile Palestinei. Cunoscut numai prin forma grecească Sousánna, numele ebraic este refăcut cu ușurință (grecii, care nu-l aveau pe -ș- au redat cuvintele ebraice cu acest sunet folosind pe -s-): shushan, corespunzător unui substantiv cu aceeași formă care înseamnă „crin” (cuvîntul nu este semitic, ci hamitic; în vechea egipteană shoshen „lotus”, iar în coptă, „crin”). Suzana se bucură de mare popularitate printre primii adepți ai noii religii din apusul Europei, un studiu privind inscripțiile creștine considerîndu-l chiar cel mai răspîndit nume biblic din acea vreme; în anul 838 este atestată chiar o formă de masculin Susánnus (un episcop), iar între sec. 2-4 au fost martirizate trei purtătoare ale numelui care intră astfel în onomasticonul sacru și se răspîndește prin calendare. Ajuns la noi prin filieră slavă și atestat în documente sub formele Susana, Sosana, masc. Susan, Susanu, Susa, numele este astăzi scris și pronunțat Suzána (sub influență franceză cultă); hipoc. recent Suzi. ☐ Engl. Susan, fr. Suzanne, (hipoc. Suzet, Suzette), germ. Susanna (hipoc. Susi), it. Susanna, magh. Zsuzsanna (hipoc. Zsuzsi, Zsuzsika etc.), bg. Susana, rus. Susanna etc.

sămăchișă sf [At: LB / V: (reg) samachisă, samachiș sn, ~iș sn, ~ăci~, ~ăti~, ~mci~, ~măchiște, samachi~, samochiș sn, semăti~, semechiș sn, semechi~, smechi~, sminchi~, smiuchi~, zămăti~, zămichi~, zminchi~ / Pl: ~șe / E: ucr самокиша] 1 (Reg) Lapte prins, lapte acru de vacă (de pe care s-a luat smântâna) Si: (reg) chișleag (1). 2 (Reg) Brânză (proaspătă) de vaci. 3 (Buc; Trs) Brânză de vaci cu smântână. 4 (Reg) Lapte gras cu multă smântână. 5 (Reg) Cheag pentru prinderea laptelui Si: (reg) covăseală (4), maia¹. 6 (Bot; reg) Coroniște (Coronilla varia). 7 (Bot; reg; îf sămăcișă) Brumărele (3) (Phlox paniculata). 8 (Bot; reg; îf sămătișă) Ghizdei (2) (Lotus corniculatus). 9 (Bot; reg) Saschiu (2) (Vinca minor).

NELĂUT adj. (Ban.) Nespălat. Nĕlĕut. Immundus. Nun lotus. AC, 355. Etimologie: pref. ne- + lăut. Vezi și la.

lotus s. m., pl. lotuși

MIMOZĂ s. f. Numele mai multor specii de plante erbacee exotice din familia leguminoaselor, cu inflorescență bogată în flori mici și dese, de culoare roz sau albă (Mimosa); s p e c. (și în sintagmele mimoză senzitivă sau, rar, mimoză simțitoare) senzitivă (Mimosa pudica); p. r e s t r. floarea acestor plante. Cf. MUREȘANU, P. 152/11. Țară-n care Mimoza simțitoare ori lotusu-azuriu Sînt serbede vedenii închise-ntr-un sicriu. MACEDONSKI, O. I, 224. Un potir de-argint, mai multe vase vechi de Saxa pline Cu mimoza. MINULESCU, V. 89. Așa cum ești tu, delicată ca o mimoză, întotdeauna trebuie să fi avut nevoie de un apărător. CAMIL PETRESCU, T. II, 22, cf. 112. - Pl.: mimoze. – Și: mimoza s. f. invar. – Din fr. mimosa, lat. mimosa.

MIRA² vb. I. R e f l. (Franțuzism învechit) A se vedea, a se privi ca într-o oglindă. Baba cochetă și sulemenită se mirează în oglinda rîurilor. ALECSANDRI, ap. CADE. ◊ T r a n z. f a c t. O fantastică grădină Ce mirează flori de lotus în oglinda unui lac. id. ib. ♦ I n t r a n z. A se reflecta, a se răsfrînge. Și mirînd din apă vezi Cum la ochi ș-auz răzbate, Printre fum și prin scîntei, Trista voace de femei. ASACHI, S. L. I, 177. - Prez. ind.: mirez. – Din fr. mirer.

MOTOCEL s. m. I. (Regional) Diminutiv al lui m o t o c¹. II. 1. (Regional) Numele mai multor plante: a) (la pl.) struțișori (Selaginella selaginoides). Cf. PANȚU, PL. ; b) (la pl.) papanași (Trifolium arvense). Cf. id. ib., ALR SN III h 658/551; c) (la pl.) flocoșele (Filago arvensis). Cf. PAMFILE, A. R. 181; d) dediței (Anemone pulsatilla). Cf. ALR II 6 279/531; e) barba- ursului (Equisetum arvense). Cf. ALR I 1 952/530; f) aglică (Spiraea Filipendula). Cf. ALR II 6 321/235; g) (la pl.) ghizdei (Lotus corniculatus). Cf. PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 136. 2. (Mai ales la pl.) Mîțișor de salcie, de alun etc.; p. e x t. ramură verde (și înflorită) de salcie, de alun etc. sau întreg copacul (tînăr). Cf. ALR II/I MN 110, 2 807/414, 531, ALR SN III h 628. Lozî ci faŝi motoŝei primăvara. A IX 6, cf. IX 4. 23. P. a n a l. Ciucure (mic). Cînd mă gîndesc. . . la stîlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, CREANGĂ, A. 33. Un pisoi vînăt cu motocei de lînă la gît. CAZIMIR, GR. 179, cf. H X 47, 261, 436, 540. – Pl.: motocei. – Și: (regional) motogél s.m. ALRM II/I h 261. – Motoc¹ + suf. -el.

ghizdéi, s.m. (bot.) Plantă furajeră asemănătoare cu trifoiul; sămătișă (Lotus corniculatus); cultivată frecvent (în Maram.) pentru hrana vitelor. – Din ghizd + suf. -ei (MDA).

sămătíșă, sămătișe, s.f. (reg.) 1. Lapte prins care rămâne după ce se culege smântâna: „Sămătișe-nt-on canceu, / Tocană-nt-on lipideu” (Bilțiu, 2006: 75). 2. (bot.) Ghizdei (Lotus corniculatus L.). ■ (onom.) Sămătișă, poreclă în Dumbrăvița. – Din ucr. samokiša (MDA).

loton s.n. (bot.; înv.) v. Drețe. Lotus (Nymphaea lotus sau Nymphaea thermalis).

lotus s.m. (bot.) 1 Nymphaea lotus sau Nymphaea thermalis; drețe, <reg.> floare-de-tău, gălbenele (v. gălbenea), nufăr, nufăr-de-Nil, <înv.> loton.

NUFĂR s. m. 1. Numele a două plante erbacee acvatice cu frunze mari care plutesc la suprafața apei; (livresc) nenufar: a) (și în sintagma nufăr alb) plantă cu flori albe, mari, plăcut mirositoare și cu fructe comestibile; (regional) plută, plutniță, plămînă-albă, tidvă-de-apă (Nymphaea alba); b) (și în sintagma nufăr galben) plantă cu flori mari, galbene; (regional) plămînă-galbenă, mai³-de-apă (Nuphar luteum); p. restr. floarea acestor plante. Un om de șesăzăci ani era la fereastră, ochii cii întristați rădica cătră volta cerască, în care plutea stelele brilante, ca florile cele albe de nufăr asupra luciului unei ape line. ar (1839), 1¹/40. Iei doao sute de nufăre și curăți numai foile cele galbene (cca 1842). arh. Olt. vii, 141. Șerpii lungi se-ncolăcează sub a nufărilor floare. alecsandri, poezii, 62, cf. 55, 277. Se joacă... Umplînd cu flori de nufăr cămeșa de la sîn. id. ib. 132. Lacul codrilor albastru Nuferi galbeni îl încarcă. EMiNESCu, o. i, 74. Nuferi candizi, viorele... Joacă-n raza luminoasă a electricului fard. macedonski, o. i, 163. Suflul renăscător al vîntu-lui... leagănă o pereche de nuferi lunari ce dorm și ei într-un havuz. anghel, pr. 115. În nuferi, ca în niște potire plutitoare, curg raze de aur. gÎrleanu, l. 16. Somnul a cuprins de mult grădina, Lacul, nuferii, castanii. minulescu. v. 86. Lumina soarelui zăcea în pete lungi, ca foile de nufăr pe heleștaie adînci. galaction, o. 38. Nuferii, pe care lianele-i dezgroapă..., Păreau luceferi galbeni Căzuți adine în apă. topîrceanu, b. 36. A învățat să facă... dulcețuri de tot felul: de coarne, de nufăr. brăescu, v. 21. Am intrat cu ciobaca în stuh... și mi-am zvîrlit undițile între nuferi și crini de apă. sadoveanu, o. ix, 363, cf. 418. Jumătate din luminișul de apă zăcea acoperit de nuferi. camil petrescu, n. 80. Ochiuri largi de ape nemișcate ascunse sub covorul greu al florilor de nufăr. v. rom. martie 1954, 28. Din fundul lacului ieșea un glas... printre bulbucii de nufăr. reteganul, p. i, 48. Calul cînd tușește... să iei rădăcină de nufără să tai mărunțăl, să dei în ovăs să mănânce. șez. x, 114. Gălbaza se lecuiește cu rădăcină de nufăr alb. id. xv, 95. ◊ (Ca termen de comparație, sugerînd culoarea florilor sau tulpina mlădioasă a plantei) Sînt galben ca nufărul căci nici mănînc, nici beau. alecsandri, t. i, 422. Ea era întinsă pe al ei așternut, mai albă decît albul nufăr. odobescu, s. iii, 306. Mărioara se făcuse galbenă ca nufărul. contemporanul, v₂, 487. Îmi lipesc obrajii De obraji-ți albi ca de petale De nufăr alb plăpînd. camil petrescu, v. 90. Clara era... mlădioasă ca nuferii. galaction, o. 96. ◊ Fig. De-ar fi mocirla-n jurul tău cît hăul, Tu vei rămîne nufărul de nea. beniuc, c. p. 50. Din mîluri viața dezgroape Noi nuferi, noi basme. id. v. 115. 2. (Regional; și în sintagma nufăr de Nil) Lotus (Nymphaea lotus). panțu, pl. Nuferi delicați de Nil, de o coloare roză, lucesc fin cizelați în bătaia oblică a soarelui. sadoveanu, o. ii, 188. – pl.: nuferi și (rar) nufări. – Și: (regional) núfără s. f. – Din ngr. νούφαρα.

DUNGĂȚEA sf. 🌿 Plantă ierboasă, cu flori purpurii, originară din Europa meridională și cultivată adesea prin grădini; numită și „nohot” (Lotus tetragonolobus) (🖼 1939) [dungat].