MOTOCEL s. m. I. (Regional) Diminutiv al lui m o t o c¹. II. 1. (Regional) Numele mai multor plante: a) (la pl.) struțișori (Selaginella selaginoides). Cf. PANȚU, PL. ; b) (la pl.) papanași (Trifolium arvense). Cf. id. ib., ALR SN III h 658/551; c) (la pl.) flocoșele (Filago arvensis). Cf. PAMFILE, A. R. 181; d) dediței (Anemone pulsatilla). Cf. ALR II 6 279/531; e) barba- ursului (Equisetum arvense). Cf. ALR I 1 952/530; f) aglică (Spiraea Filipendula). Cf. ALR II 6 321/235; g) (la pl.) ghizdei (Lotus corniculatus). Cf. PANȚU, PL., SIMIONESCU, FL. 136. 2. (Mai ales la pl.) Mîțișor de salcie, de alun etc.; p. e x t. ramură verde (și înflorită) de salcie, de alun etc. sau întreg copacul (tînăr). Cf. ALR II/I MN 110, 2 807/414, 531, ALR SN III h 628. Lozî ci faŝi motoŝei primăvara. A IX 6, cf. IX 4. 23. P. a n a l. Ciucure (mic). Cînd mă gîndesc. . . la stîlpul hornului unde lega mama o sfoară cu motocei la capăt, CREANGĂ, A. 33. Un pisoi vînăt cu motocei de lînă la gît. CAZIMIR, GR. 179, cf. H X 47, 261, 436, 540. – Pl.: motocei. – Și: (regional) motogél s.m. ALRM II/I h 261. – Motoc¹ + suf. -el.