SĂGEATĂ, săgeți, s. f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuțit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populații și astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr-un arc încordat. ◊ Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pământ (închipuite ca fiind urme de trăsnete). ♦ (Adverbial) Foarte repede. Pornește săgeată. ♦ Fig. Vorbă, aluzie ironică sau răutăcioasă; înțepătură. 2. Indicator de direcție în formă de săgeată (1). 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară, care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului. ♦ Aripă la moara de vânt. ♦ Prăjină lungă prinsă de cumpăna fântânii și având la capătul de jos ciutura sau găleata cu care se scoate apa. 4. (Mat.) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui. 5. (Geogr.; în sintagma) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare, care poate închide un golf, separând o lagună. 6. Compus: săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittifolia). – Lat. sagitta.

SAPROPEL, sapropeluri, s. n. Mâl bogat în substanțe organice aflate în diferite stadii de descompunere, format în ape sărace în oxigen (mări, lagune, lacuri), și care are efecte terapeutice. – Din fr. sapropel.

lagună s. f., g.-d. art. lagunei; pl. lagune

LAGUNAR ~ă (~i, ~e) Care ține de lagună; propriu lagunelor. /<fr. lagunaire

LAGUNĂ ~e f. Întindere de apă marină, separată de rest printr-o fâșie de pământ. /<it. laguna

PERISIP ~uri n. Fâșie de pământ pe malul mării, formată din aluviuni, care mărginește un liman sau o lagună. /Orig. nec.

LAGUNĂ s.f. Lac de litoral provenit din închiderea totală sau parțială a unui golf de mare printr-un cordon litoral. [Pl. -ne, -ni. / cf. it. laguna, cf. lat. lacuna – adîncitură].

ATOL s.m. Insulă de forma unui inel, care are în mijloc o lagună, formată prin depunerea scheletelor de corali. [Pl. -li, (s.n.) -luri. / < fr., engl. atoll, cf. it. atóllo < cuv. polinezian].

LAGUNAR, -Ă adj. Referitor la lagune, cu lagune, format de lagune. [Cf. fr. lagunaire].

PERISIP s.n. Fîșie de pămînt la malul mării care închide un liman sau o lagună; cordon litoral; lido. [< fr. perisipe].

SAPROPEL s.n. Nămol format în lagune și în mări din planctonul care a trăit în apele acestora. [Pl. -luri. / < germ. Sapropel, cf. gr. sapros – putred, pelos – mîl].

ATOL s. m. insulă de corali în forma unui inel având la mijloc o lagună. (< fr. atoll)

CORDON s. n. I. 1. cingătoare (de stofă, de piele etc.) 2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector. 3. corp fibros. ◊ structură anatomică cilindrică lungă. 4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. 6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții. ♦ ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare. (< fr. cordon)

EVAPORIT s. n. rocă sedimentară (sare gemă, ghips etc.) care se formează prin evaporarea apei de mare (dintr-o lagună). (< fr. évaporite)

GRAU s. n. canal care traversează un cordon litoral, ce leagă o lagună de mare. (< fr. grau)

LAGUNĂ s. f. 1. lac din închiderea completă a unui golf de mare printr-un cordon litoral. 2. bazin de apă rotund în mijlocul unui atol. (< it. laguna, fr. lagune)

SALMASTRU, -Ă adj. (despre ape, lacuri, lagune) cu salinitate între salinitatea apelor dulci și a celor marine, puțin sărat. (< it. salmastro, lat. salmaster)

ANGOLA, Republica Populară ~, stat în partea central-sudică a Africii, cu largă ieșire la Oc. Atlantic; 1,25 mil. km²; 9,48 mil. loc. (1988). Limba oficială: portugheza. Cap.: Luanda. Orașe pr.: Huambo, Lobito, Benguela. Este împărțit în 18 provincii. Relief predominant de podiș (alt. 1.000-2.000 m), în lungul țărmului atlantic o cîmpie litorală joasă, nisipoasă, cu lagune. Climă tropicală, mai uscată în partea sudică a litoralului; păduri tropicale (42,6 la sută din terit.). Expl. de diamante (625 mii carate, 1985), petrol (mai ales în Cabinda, 22,9 mil. t., 1989), min. de fier, cupru, mangan, uraniu ș.a. Plantații de cafea (180 mii ha), sisal, trestie de zahăr (330 mii t, 1988), bananieri, culturi de porumb, sorg, batate (330 mii t, 1980), bumbac, arahide. Pescuit: 58,4 mii t pește (1986). Fabrici de ciment, conserve de pește, de produse textile; rafinării de petrol. Pe întinse pajiști naturale (23,3 la sută din supr. țării) se cresc bovine (3,4 mil. capete, 1988), ovine, caprine (c. 1 mil. capete, 1988). C. f.: 3,3 mii km. Căi rutiere: 72,3 mii km. Moneda: 1 kwanza = 100 luei. Exportă petrol (c. 3/4), diamante (c. 1/10), produse petroliere, cafea ș.a. și importă produse chimice, autovehicule, cereale, produse textile, siderurgice, alim. ș.a. – Istoric. În ev. med. părți ale A. aparțin regatelor autohtone Congo, Luanda, Angola. Coasta Angolei transformată după 1520 în posesiune a Portugaliei, devine, în secolele următoare, izvor al comerțului cu sclavi cu destinația Brazilia (c. 3 mil. între 1500 și 1822). În 1951 A. este proclamată provincie de peste mări a Portugaliei. În 1956 ia ființă Mișcarea pentru Eliberarea Angolei (M.P.L.A.) care declanșează în 1961 lupta armată împotriva autorităților portugheze. La 11 nov. 1975, la Luanda, este proclamată Republica Populară, avînd ca prim președinte pe Aghostinho Neto (1975-1979). Primul congres al M.P.L.A. (dec. 1977) hotărăște schimbarea denumirii partidului M.P.L.A. – Partidul Muncii. Eforturile de refacere economică au fost zădărnicite de un îndelung război civil (1975-1989), în cursul căruia guvernul marxist de la Luanda a primit sprijinul U.R.S.S. și Cubei, iar principala forță de opoziției, Uniunea Națională pentru Independența Totală a A. (UNITA), condusă de Jonas Savimbi, a beneficiat de asistența S.U.A. și Africii de Sud. Acordul semnat la 22 dec. 1988 între A., Cuba și Africa de Sud privind etapele retragerii trupelor cubaneze din A. și proclamarea independenței Namibiei a fost urmat la 1 iun. 1991 de semnarea unui acord pentru încetarea focului între M.P.L.A. și UNITA (prin medierea Portugaliei). A. este republică prezidențială. Activitatea legislativă este exercitată de președinte și de Adunarea Națională a Poporului, iar cea executivă de un cabinet numit și condus de președinte.

APĂ (lat. aqua) s. f. 1. Lichid incolor, fără miros, fără gust, compus hidrogenat al oxigenului (H₂O; p. f. 100 °C; densitatea maximă egală cu 1 la + 4 °C). Formează unul dintre învelișurile Pămîntului; are un important rol în natură; cel mai răspîndit solvent. A. naturală are dizolvate în ea diferite substanțe. ♦ A. din atmosferă = a. în stare lichidă, gazoasă sau solidă care se găsește în partea inferioară a atmosferei (troposferă). A. continentală = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplasează sau stagnează pe continente (a. stătătoare, curgătoare, de șiroire, de infiltrație, subterane). A. marină = apa oceanelor și mărilor, sărată (în medie 35 ‰) și mai densă decît cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km³. A. meteorică v. meteoric. A. minerală = apă cu un conținut variabil de săruri, gaze, substanțe minerale, elemente radioactive, care îi conferă proprietăți terapeutice. A. termală v. termal. A. subterană = a. care circulă prin mediul poros-permeabil din scoarța Pămîntului, formînd strate acvifere (a. freatică). Este de origine exogenă (vadoasă și de condensare) și endogenă (juvenilă). A. de zăcămînt = a. care saturează parțial rocile din zona zăcămintelor de hidrocarburi și, total, rocile din zona acviferă a unui zăcămînt de țiței, cu care este singenetică. A. de constituție = a. care intră în molecula unor substanțe chimice. A. de cristalizare = a. pe care o rețin unele substanțe cristaline, formînd cristalohidrați. A. potabilă v. potabil. A. industrială = a. întrebuințată în procesele tehnologice ale întreprinderilor. A. dură v. dur. A. degradată = a. în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduală = a. cu impurități sau cu substanțe toxice evacuată din întreprinderi, ferme etc. A. epurată = a. din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apă = a) (despre țesături) a-și micșora dimensiunile la înmuierea în apă (1). b) fig. a ajunge într-o situație grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfințită = aghiasmă. 2. Masă de a. (1), formînd un rîu, un lac (ape dulci), o mare (ape sărate) etc. A. continentale pot fi: subterane și de suprafață. Acestea din urmă sînt curgătoare (torenți, rîuri, fluvii), stătătoare (lacuri, mări, oceane) și stagnante (bălți, mlaștini). ♦ A. moartă = apă (2) în mișcare foarte lentă sau cu întreruperi de scurgere (ex. brațe moarte, lagune etc.). 3. (Dr.) Ape interioare = rîurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui singur stat, mările interioare, apele porturilor și golfurilor interioare, care, ca atare, sînt supuse suveranității acelui stat. Ape teritoriale = porțiunea de mare sau de ocean (variind, în trecut, de la un stat la altul, de obicei între 3 și 12 mile marine; astăzi uneori extinsă la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranității acestuia și formînd o parte integrantă a teritorilui său. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemănător cu apa (2)) pe care îl fac în lumină unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secreții apoase ale corpului (sudoare, salivă etc.). 6. (Urmat de determinări) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substanțe chimice. ♦ Apă de clor = soluție care conține trei volume de clor dizolvate într-un volum de apă (1), întrebuințată ca decolorant în industria textilă și a hîrtiei; atacă aurul și platina. A. de var = soluție de hidroxid de calciu preparată din var nestins și apă (1), cu proprietăți antidiareice și antiacide. A. de plumb = soluție de acetat de plumb, toxică, întrebuințată în medicină, în imprimeria textilă și la prepararea multor combinații ale plumbului. A. amoniacală = produs secundar obținut în procesul de cocsificare a cărbunilor, care conține săruri de amoniu. A. de barită = soluție de xidroxid de bariu, folosită pentru absorbția dioxidului de carbon. A. de Colonia = soluție alcoolică a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) întrebuințată în cosmetică pentru mirosul ei plăcut. A. de Javel = soluție de hipoclorit de potasiu, întrebuințată ca decolorant. A. grea = combinație a oxigenului cu deuteriul (D₂O); a fost obținută (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey și McDonald. Se folosește în tehnica nucleară (moderată). A. oxigenată v. oxigenat. A. regală = amestec format din trei părți acid clorhidric și o parte acid azotic; lichid de culoare galbenă, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic.

ATÓL (<fr {i}) s. m. Insulă formată prin depunerea scheletelor de corali în jurul unor ins. din zona tropicală. Are aspect de inel cu diametru variabil, putînd ajunge la 50 km și avînd la mijloc o lagună adîncă, uneori pînă la 100 m.

BENIN 1. Stat african constituit din populația edo în sec. 12 în delta fluviului Niger. Regatul B. cunoaște apogeul dezvoltării sale în sec. 15-16; ocupat de britanici în 1897, este inclus în protectoratul Nigeria. 2. Republica Populară B., stat în V Africii, pe țărmul golfului cu același nume; 112,6 mii km²; 4,6 mil. loc. (1989). Limba de stat: franceza. Cap.: Porto Novo. Orașe pr.: Cotonou, Natitingou, Abomey. Este împărțit în șase provincii. Relief predominant de cîmpie (presărată cu lagune în regiunea țărmului) și dealuri joase (sub 400 m). Doar în NV alt. trece de 900 m. Climă subecuatorială (în S) și tropicală (în N). Păduri cu esențe prețioase (teck, mahon ș.a.) și savane vaste (în N). Expl. de petrol (restrînse); resurse de min. de fier, aur, titan, fosfați naturali. Economie agrară: plantații de cauciuc, arbori de cafea, cocotieri, bumbac; se mai cultivă igname (850,0 mii t, 1988), manioc (725 mii t, 1988), batate, arahide (67 mii t, 1988), legume. Prelucr. primară a produselor vegetale: ulei de palmier (40 mii t, 1988). Fabrici de cherestea, ciment, încălț., textile ș.a. C. f.: 579 km. Căi rutiere: c. 7 mii km. Moneda: 1 C. f. a. franc = 100 centimes. Exportă: încălț. (c. 40 la sută), bumbac, palmist, cafea ș.a. și importă: bunuri de larg consum, utilaje, mijloace de transport, produse alim., textile, combustibili ș.a. – Istoric. Î n sec. 15, în regiune au pătruns portughezii, iar în sec. 17, olandezii, francezii și englezii, care au întemeiat așezări pe coastă. Denumirea inițială a țării a fost Dahomey, stat creat la începutul sec. 17 și care sub regele Gezo (1818-1859) devine unul dintre cele mai înfloritoare regate ale Africii Occidentale. Între 1889 și 1894 Regatul Dahomey este cucerit de francezi care-l transformă în colonie (1896) și-l includ în Africa Occidentală Franceză (1904-1958). În dec. 1958 devine republică autonomă în cadrul Comunității Franceze, iar la 1 aug. 1960 își proclama independența sub numele de Dahomey. La 18 oct. 1973 este constituit Consiliul Național al Revoluției, organul legislativ suprem, iar la 30 nov. 1975, Partidul Revoluției Populare a B., partid unic de guvernămînt care decide schimbarea denumirii statului în Republica Benin. Din dec. 1989, Adunarea Națională este dizolvată și înlocuită cu un Înalt Consiliu al Republicii, B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă și executivă este exercitată de președinte și de Înaltul Consiliu al Republiciii. 3. Golf al Oc. Atlantic, la V de delta Nigerului, scăldînd coastele Beninului și ale Nigeriei de V.

atol, (engl.= atoll) tip de recif cu formă circulară sau elipsoidală dezvoltat pe ridicături submarine, de obicei vechi aparate vulcanice, situate pe șelf sau în largul baz. oceanic; marginea a. este emersă și în-chide la interior o lagună puțin adâncă; diametrul său variază de la 1 la peste 100 km. Numele provine de la forma clasică „atollon” din ins. Malvine. Se mai întâlnesc în Oc. Pacific. V. și recif.

energie de bazin, (engl.= basin energy) (sedim.), starea de agitație a unui mediu acvatic determinat de frecvența și intensitatea cu care valurile și curenții controlează procesele de transport și acu-mulare a sedimentelor în acel mediu. În lagune și mări adânci e.b. este considerată scăzută, iar în zonele litorale și pe șelful intern, ridicată.

evaporit, (engl.= evaporite), termen generic utilizat pentru a defini rocile formate în exclusivitate pe cale chimică și separate din soluții hipersaline a căror concentrație a crescut progresiv, paralel cu pierderea apei prin evaporare. E. reprezintă surse economice de sare gemă, sulfați și săruri delicvescente și se formează în medii naturale foarte variate: lagune, golfuri, zone → sabkha și lacuri deșertice, situate în zone aride. În natură, e. se întâlnesc sub formă de corpuri geologice tabulare, lentile și sâmburi în axele unor strate cutate (diapir) și sunt răspândite în toate continentele, în formațiuni geologice de toate vârstele.

lagunar, sistem depozițional ∼, (engl.= lagoon, laguna) domeniu de tranziție plasat între continent și cordoane litorale și ocupat de ape salmastre, saline și hipersaline. Calitatea sedimentelor din s.d.l. este determinată de aportul intermitent și unidirecțional al apei de mare în bazin (printr-o portiță) și de legăturile pe care acesta le are cu ariile continentale. Produsele specifice sunt: evaporitele, peletele asociate cu structuri de bioturbație, argilele îndințate cu nisipuri etc.

regresiune, (engl.= regression) fenomenul de retragere a liniei de țărm spre mare, având drept consecință creșterea supr. uscatului sau a celei ocupată de mediile de tranziție (lagune, delte). Secventele litologice formate în timpul unei r. au caracter de „coarsening up” (CUS). Cauzele r. pot fi de natură tectonică (ex.: mișcări de ridicare a scoarței terestre în ariile de plat.) sau climatică (perioade glaciare care determină imobilizarea unor mari volume de apă în ghețari. V. și transgresiune.

salinitate, (engl.= salinity), 1. parametru chimic al apelor naturale, apreciat prin masa sărurilor dizolvate în 1 000 g apă, cu condiția ca bicarbonații și carbonații să fi fost convertiți în oxizi, bromurile și iodurile în cloruri, iar substanța organică să fi fost complet oxidată. S. baz. lacustre și marine este influențată de condițiile climatice locale, de circulația apelor în baz. și de aportul de ape dulci. S. medie a oceanelor este de 35‰ dar, în diferite mări, poate varia în limite largi (M. Moartă 288 g/l, M. Roșie 48 g/l, M. Neagră 18-22 g/l etc.). S. apelor marine influențează direct procesul de sedimentare chimică a evaporitelor, posibilitatea de dezvoltare a vieții și, deci, sedimentarea organogenă, depunerea coloizilor și a materialului pelitic în suspensie, evoluția proceselor de diageneză etc; 2. salinitate, facies de ∼, cantitatea totală de săruri dizolvate la un litru de apă de mare, când toți carbonații au fost convertiți în oxizi, bromurile și iodurile înlocuite prin cloruri și materia organică oxidată. Valoarea medie a s. apelor marine este de 35%o (35 g/l). În funcție de s., mediile naturale pot fi separate în f.s., astfel: la valori de S = 0,005%o – f. dulcicol (în ape curgătoare și lacuri); S = 0,05-5%o – f. oligohalin (în lacuri și unele mări închise); S = 5-16,5%o – f. salmastru (în unele mări marginale sau închise – M.Caspică); 16,5-30%o – f. brachihalin (în mări semiînchise – M.Neagră); S = 30-50%o – f. marin normal, S > 50% – f. hipersalin (în lagune și unele golfuri).

CABIMAS, oraș în NV Venezuelei (Zulia), port la laguna Maracaibo; 216,9 mii loc. (1987, cu suburbiile). Expl. și prelucr. petrolului.

CARNALIT (< fr. {i}; {s} von Carnall) s. n. Clorură naturală hidratată de magneziu și potasiu, translucidă, ușor solubilă, folosită pentru extragerea magneziului, la prepararea clorurii de potasiu și ca îngrășămînt al solurilor. Se formează prin precipitare chimică, în lagune marine sau în lacuri sărate bogate în magneziu și potasiu, în regim de intensă evaporare, și în orizonturile superioare ale zăcămintelor de sare gemă.

CIORĂNESCU 1. Nicolae C. (1903-1957, n. București), matematician român. Prof. univ. la București. Lucrări de analiză matematică, algebră și mecanică generală. 2. Ion C. (1905-1926, n. Moroeni, jud. Dîmbovița), poet român. Frate cu C. (1). Versuri de o sensibilitate maladivă („Vestiri”). Traduceri. 3. Ecaterina C.-Nenițescu (1909-2000, n. București), chimistă română. Soră cu C. (1). Acad. (1974), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul chimiei organice și farmaceutice („Medicamentele de sinteză”). 4. Alexandru C. (1911-1999, n. Moroeni), istoric literar român. Stabilit în ins. Tenerife (Canare). Prof. univ. la Lyon, Bordeaux, Londra, Bologna, La Laguna. Studii comparatiste („Teatrul românesc în versuri și izvoarele lui”, „Estudios de literatura espanola y comparada”, „Principios de literatura comparada”, „Barocul sau descoperirea dramei”). Versuri („Atlantic”, „Biografie pentru rîndunele”), un roman („Cuțitul verde”), piese de teatru („Don Carlos de Viana”). Lucrări lexicografice („Diccionario etimólógico rumano”); o monumentală bibliografie a literaturii franceze din sec. 16-18. M. de onoare al Acad. (1991).

MURANO, localitate suburbană a Veneției, situată pe cinci insulițe din laguna Veneției; c. 7,8 mii loc. Fabrică de sticlă. Celebră din sec. 13 pentru fabricarea sticlăriei fine (cristaluri) de artă și a mozaicurilor. Muzeul de Artă a Sticlei. Biserica Santa Maria e Donato (sec. 12), biserica San Pietro Martire (sec. 14-15), palatul Da Mula (sec. 15), în stil gotic.

CLIPPERTON (ISLA DE LA PASIÓN), ins. coraligenă în E Oc. Pacific, în largul coastelor mexicane; 7,2 km² (împreună cu laguna). Posesiune franceză (din 1931), dependentă ad-tiv de Polinezia Franceză.

KAINÍT (< fr. {i}; {s} gr. kainos „nou”) s. n. Sare naturală dublă, constituită din clorură de potasiu și sulfat de magneziu hidratat, formată ca produs secundar de precipitare chimică în lagune și bazine marine. De culoare albă, cenușie, roșie, cu luciu sticlos și aspect de mase compacte zaharoide; este ușor solubil în apă și are gust amărui sărat. Utilizat ca îngrășământ agricol și pentru fabricarea sărurilor de potasiu.

bradisism s. n. (geol.) ◊ „Palatul Justinian din Veneția va fi salvat. Noul palat din zona lagunei Veneția va fi ridicat pentru a se preveni scufundarea lui definitivă din cauza terenului, fenomen cunoscut sub numele de bradisism.” Sc. 18 IX 74 p. 6; v. și I.B. 17 IX 74 p. 4 (din it. bradissismo; C. Lupu în SCL 6/82 p. 504; VLI)

HACHIRŌGATA [hatʃiró:gata], lagună în partea de E a pen. Oga, în NV ins. Honshū (Japonia), asanată în anii 1957-1966. A fost al doiela lac ca supr. (220 km²) după L. Biwa. Importantă zonă agricolă a țării.

ENIWETOK, atol în V Oc. Pacific, în NV Arh. Marshall, alcătuit din 40 ins. în jurul unei lagune de c. 39 km diametru. Cocotieri. Poligon al S.U.A. pentru experimentarea armelor atomice (1948-1956).

COROMANDEL, coasta de SE a Pen. Hindustan; lungime: 700 km; lățime: 80-100 km; joasă, nisipoasă și cu lagune. Climă subecuatorială musonică (temp.: 24-28°C; precipitații: 1.100 mm/an). Cocotieri. Oraș pr.: Madras.

CORPUS CHRISTI [cɔ:pəs cristi], oraș în SE S.U.A. (Texas), port într-o lagună a Oc. Atlantic (G. Mexic), cu un trafic anual de 40 mil. t; 358 mii loc. (1988, cu suburbiile). Nod de comunicații. Expl. de petrol și gaze naturale. Prelucr. petrolului. Ind. chimică, a cimentului, aluminiului și zincului. Export de produse petroliere. Pescuit. Turism. Stațiune balneoclimaterică. Universitate.

CÔTE D’IVOIRE, Republica ~, stat în Africa de Vest, pe coasta G. Guineii; 322,5 mii km²; 12,14 mil. loc. (1989). Limba oficială: franceza. Cap.: Abidjan (legislativă); Yamoussoukra (administrativă). Orașe pr.: Bouaké, Gagnoa, Daloa. Este împărțit în 49 departamente. Un podiș relativ înalt (alt. max.: 1.524 m, în Mt. Nimba) cade în trepte spre cîmpia litorală întinsă. Țărmul dantelat de lagune, în partea estică, este acoperită de mangrove. În interior se dezvoltă pădurea tropicală cu elemente valoroase (mahon, teck, okoumé) mult restrînsă (c. 8 mii ha) în ultimele două decenii și savana cu păduri-galerii. Climă subecuatorială umedă. Se expl. petrol, diamante (20 mii carate, 1987), min. de mangan, aur. Terenurile cultivate (11,35% din supr. țării) sînt reprezentate de plantații (cacao 1,05 mil. ha, 750 mii t, 1989, locul 1 pe glob; cafea 1,17 mil. ha, 265 mii t, 1989; ananas, banane, 1,16 mil. t, 1989 ș.a.) și culturi de mei, orez (590 mii t, 1989), manioc (1,3 mil. t, 1989), igname (2,37 mil. t, 1989). Creșterea animalelor: bovine (1 mil. capete, 1989), ovine (1,5 mil. capete, 1989), caprine (1,5 mil capete, 1989). Pescuit: 88,8 mii t (1989). Ind. diversificată: energie electrică (2,2 miliarde kWh, 1988), rafinarea petrolului, prelucr. metalelor și a lemnului (furnire, locul 1 în Africa, placaje ș.a.), ciment, textile, produse alim. C. f.: 1,3 mii km. Căi rutiere: 46,4 mii km. Flota comercială maritimă: 149 mii t (1988). Moneda: 1 franc C. f. a. = 100 centimes. Exportă cacao (c. 1/3), cafea (c. 1/4), petrol și produse petroliere, lemn și produse din lemn, banane ș.a. și importă materii prime și semifabricate, mașini, utilaje și mijloace de transport combustibili, produse agro-alim. ș.a. – Istoric. La sfîrșitul sec. 15 a început pătrunderea europenilor pe terit. țării, iar la mijlocul sec. 19, terit. a fost ocupat de francezi și transformat în colonie a Franței (din 1893); între 1904 și 1958 a fost inclusă în Africa Occidentală Franceză. În 1958 a devenit republică autonomă în cadrul Comunității Franceze, iar la 7 aug. 1960 s-a proclamat republică independentă. Șeful statului și guvernului este președintele republicii. Organul legislativ este Adunarea Națională.

SNORKELING (< engl.) s. n. Practicarea înotului la suprafața sau imediat sub suprafața apei echipat cu o mască transparentă și un tub scurt pentru respirație (numit în engleză snorkel). Se practică în ape liniștite, fără valuri mari (d. ex. în lagune și în zone cu recife de coral), îndeosebi în scopul observării animalelor marine.

SAN RAFAEL, parc național în partea de S a Rep. Chile, situat pe țărmul Oc. Pacific; 5.900 km². Declarat parc în 1945. Include laguna SanRafael, un fiord de 16 km lungime, între pen. Taitao și continent, canioane, elemente de floră și faună rare.

LACU TĂBĂCĂRIEI, lagună marină situată în N municipiului Constanța, alimentată cu apă dulce din L. Siutghiol; 95 ha. Ad. max.: 6,4 m. Are scurgere spre Marea Neagră. Amenajat pentru agrement.

SAN CRISTOBAL DE LA LAGUNA v. Laguna, La ~.

PORTO-NOVO, cap. legislativă (sediul parlamentului) a statului Benin, situată în extremitatea SE a țării, într-o lagună, la gura de vărsare a fl. Ouémé în G. Benin al G. Guineii (Oc. Atlantic); 218,2 mii loc. (1998). Port maritim. Aeroport. Pr. centru politic, cultural și comercial al țării. Piață agricolă (bumbac, banane, cacao). Ind. Textilă și alim. (ulei de palmier, conserve de fructe). Fabrici de egrenare a bumbacului, de decorticare a arahidelor și de săpun; tipografie. Pescuit. Stațiune balneoclimaterică. Produse de artizanat. Muzeul Național. Biblioteca Națională (1976). Catedrală gotică și construcții în stil portughez. Așezare întemeiată, probabil, în anul 1600 de populația ewe, devine mai târziu bază maritimă portugheză (sec. 17); centru al comerțului cu sclavi; în 1863 este inclusă în protectoratul francez Dahomey, iar în 1893 este declarată centru ad-tiv al coloniei Dahomey; capitala Republicii Dahomey (1960) și apoi (1975) a Republicii Benin.

PAD (PO) 1. Fluviu în N Italiei; 620 km; supr. baz.: 74,9 mii km². Izv. din Alpii Cotici, străbate o câmpie joasă, unde primește numeroși afluenți (Dora Baltea, Dora Riparia, Tanaro), trece prin Piacenza și Cremona și se varsă în M. Adriatică printr-o deltă întinsă, cu șase brațe principale. Regim hidrologic variabil; provoacă uneori inundații. Indiguit pe lungimi mari. Navigabil de la Torino. 2. Câmpia Padului, câmpie aluvială și piemontană în Italia, străbătută axial de fl. P. și transversal de Adige, situată între Alpi, Apenini și Alpii Dinarici. S-a format prin colmatarea unui vechi golf al M. Adriatice cu aluviuni transportate de râuri din Alpi și Apenini. Alt. de 0-100 m în partea centrală și până la 500 m la contactul cu versanții munților; se termin spre M. Adriatică printr-o câmpie deltaică (delta P. unită cu a Adigelui) și un țărm lagunar (lagunele Veneției și lagunele Cornachio). Subdiviziuni: C. Piemontului, (v. Piemonte), C. Lombardiei, C. Veneției (C. Veneto) și c. Emiliei. Intens utilizată agricol (grâu, porumb, orez, viță de vie). Zăcăminte de gaze naturale, petrol, săruri de potasiu.

PADRE ISLAND, insulă-barieră în partea de S a S.U.A., în SE statului Texas, care separă Laguna Madre de G. Mexic. Se extinde de la N la S pe 182 km lungime și 4,8 km lățime max., între G. Corpus Christi (la N) și localit. Port Isabel, aflată la c. 20 km N de gura de vărsare a fl. Rio Grande (la S). Aici se află plaje întinse, dune de nisip acoperite din loc în loc cu vegetație arenicolă, numeroase specii de păsări. Activitate turistică; pescuit. Descoperită în 1519 de exploratorul spaniol Alonso Alvarez de Piñeda.

PELOTAS, oraș în S Braziliei (Rio Grande do Sul), situat pe canalul São Gonçalvo (care asigură legătura între lagunele Patos și Mirim), la 220 km SV de Pôrto Alegre; 305,6 mii loc. (2002). Port fluvial. Ind. farmaceutică, de prelucr. a lemnului, a pielăriei, încălțămintei, textilă și alim. (conserve de carne, făină). Două universități (1883, 1960). Fundat în 1780, devine oraș în 1830.

PARAGUANÁ, peninsulă în NV Venezuelei, între G. Venezuela și unicul golf Coro (la V și S) și M. Caraibilor (la N și E); legată de continent printr-un istm îngust (Istmo de los Médanos). Relief de câmpie și de dealuri (alt. max.: 815 m). Peninsula P. a devenit deosebit de importantă, începând cu anii ’50-’60 ai sec. 20, o dată cu dezvoltarea ind. petroliere; pipe-line-urile transportă petrolul de la câmpiile petrolifere (mai ales cele din laguna Maracaibo) către marile rafinării din V peninsulei, accesibile tancurilor petroliere.

PERRY [péri] 1. Oliver Hazard P. (1785-1819), comandant de navă american. A luptat în Indiile de Vest și în Mediterana (1799-1807), iar în 1812-1813, în războaiele împotriva flotei britanice, a obținut victoriile de la lacul Erie și Niagara (1813). 2. Matthew Calbraith P. (1794-1858), comandant de navă american. Frate cu P. (1). A luptat în războiul Mexicului, capturând Frontera, Tabasco, Laguna, Túxpan și Veracruz. În fruntea unei escadre a pătruns cu nouă nave în zona portului Edo (1854), impunând renunțarea la măsurile protecționiste japoneze și încheierea tratatelor (1854, 1855), prin care porturile japoneze au fost deschise comerțului cu străinătatea, punând astfel capăt izolării, timp de două secole, a Japoniei față de restul lumii.

LÍDO (< fr. {i}; {s} n. pr. Lido) s. n. (GEOGR.) Cordon litoral îngust, alcătuit din nisipuri și aluviuni fine, caracteristic țărmurilor joase ale M. Adriatice (ex. Lido di Venezia separă laguna Veneția de M. Adriatică); perisip.

MARACAIBO 1. Lagună pe țărmul de NV al Venezuelei, situată într-o depresiune tectonică, în S G. Venezuela, cu care comunică printr-un canal de 53 km lungime; 13,5 mii km²; ad. max.: 250 m; lungime: 214 km; lățime max.: 116 km. Litoral mlăștinos. Mare regiune petroliferă. 2. Oraș în NV Venezuelei, centru ad-tiv al statului Zulia, port pe canalul care leagă laguna cu același nume de G. Venezuela; 1,4 mil. loc. (1990). Nod de comunicații. Aeroport. Prelucr. petrolului și a metalelor; ind. electrotehnică, chimică, textilă, a pielăriei și încălțămintei, cosmetică și alim. Centru financiar. și comercial. Export de petrol. Universitate (1964). Fundat în 1571 de călătorul spaniol Alonso Pacheco cu numele de Ciudad Rodrigo, denumire schimbată în 1574 în Nueva Zamora, iar apoi în M.

ENIWETOK, atol în V Oc. Pacific, în NV Arh. Marshall, alcătuit din 40 ins. în jurul unei lagune de c. 39 km diametru. Cocotieri. Poligom al S.U.A. pentru experimentarea armelor atomice (1948-1956).

FENICOPTERIFÓRME (cf. lat. phoenicopterus „flamingo”) s. f. pl. Ordin de păsări de talie mare, cu picioarele și gâtul foarte lungi, care trăiesc în locuri mlăștinoase de pe marginea lagunelor și lacurilor sărate și dulci. Păsări accidentale în fauna României.

FUNAFUTI, atol în V Oc. Pacific (Tuvalu); 2,4 km² (format din 30 insulițe înșirate în jurul lagunei, pe o lungime de 21,7 km); 3,4 mii loc. (1990). Escală navală și aeriană. Copra.

GOLOVIȚA, lagună marină în complexul Razim; 119 km². Ad. max.: 1,5 m. În NE se află ins. Bisericuța. Comunică cu L. Zmeica și Razim. Pescuit.

*lacúnă f., pl. e (lat. lăcúna, d. lacus, lac; it. lacúna și lagúna). Lagună (Rar). Fig. Spațiŭ gol în continuitatea unuĭ corp (de ex., în țesutu celular al plantelor acŭatice). Lipsă, întrerupere într’un text, într’o serie: lacunele Analelor luĭ Tacit. Lipsă, defect: această lege are marĭ lacune.

*lagúnă f., pl. e (it. lagúna și lacúna, lacună). Parte de mare spre mal neadîncă și cuprinsă de insule micĭ, golf mic și neadînc, ca locu pe care e zidită Veneția.

LAGOS 1. Oraș în SV Nigeriei (statul Lagos), situat pe țărmul G. Benin (Oc. Atlantic), în zona de vărsare a fl. Ogun în laguna Lagos; 1,5 mil. loc. (1996). Se extinde atât pe continent (cartierele Suru-Lere, Yaba, Apapa, Ebute-Metta ș.a.), cât și pe insulele din apropiere (Logos, Victoria, Iddo, Ikoyi ș.a.). Pr. port maritim al țării. Aeroport (Murtala Muhammed). Important centru industrial, comercial, cultural și de comunicații. Constr. și reparații navale; asamblare de automobile; ateliere feroviare. Ciment, cauciuc, încălțăminte, medicamente, cherestea; produse electrotehnice (aparate de radio, televizoare), petrochimice, textile și alim. (cafea, ulei de palmier, margarină, conserve de fructe și carne, bere etc.). Universitate (1962). Muzeul Național. Biblioteca Națională. Grădina botanică. Podul feroviar „Carter” (800 m lungime) leagă cartierul Ebute-Metta din zona continentală cu ins. Iddo. Monumente: Palatul regilor („Iga Idunganran”), construit de portughezi în 1705; Palatul apei („Ilojo”), sec. 19; Arhiepiscopia catolică (1950). Fundat de portughezi în sec. 15, a devenit în sec. 19 principalul centru de comerț cu sclavi. Ocupat de Marea Britanie în 1851, a fost, din 1861, centrul ad-tiv al protectoratului și apoi (din 1914) al coloniei și protectoratului. În perioada 1960-1982, a fost capitala Republicii Federale Nigeria, dată după care capitala a fost transferată la Abuja. 2. Stat federal în SV Nigeriei, pe țărmul G. Benin; 3,3 mii km²; 6,4 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv; Ikeja. Culturi de porumb, arahide ș.a. Plantații de palmieri.

LAGUNA, LA ~, oraș în NE ins. Tenerife, (arh. Canare, Spania), la 600 m alt., la 9 km NNV de Santa Cruz de Tenerife; 127,8 mii loc. (1996). Aeroportul Los Rodeos. Ind. pielăriei; produse alim. (coniac, tutun). Universitate (1701). Catedrală (sec. 16); biserica Buna Vestire (1502). Turism. Vechea denumire: San Cristóbal de La Laguna.

LAGÚNĂ (< it., fr.) s. f. Porțiune din bazinul unei mări sau al unui ocean, separată aproape complet printr-un cordon litoral (în cazul unui golf) sau printr-o barieră de corali (în cazul unui atol), având o salinitate variabilă. Ex.: Razim (Razelm), Siutghiol, Veneția, Maracaibo ș.a.

LA LAGUNA v. Laguna, La ~.

MIDIA, cap pe litoralul românesc al Mării Negre, situat la N de Constanța. Separă două tipuri esențiale de țărmuri: cel înalt, cu faleză (în S) și cel jos, cu plajă, cordoane, perinisipuri și lagune (în N). Aici debușează canalul Poarta Albă-Năvodari-Midia (ramificație a canalului Dunăre-Marea Neagră).

MURRAY [mári], cel mai mare fluviu al Australiei; 2.570 km. Supr. bazinului: 1,16 mil. km². Izv. din S Alpilor Australieni, din masivul Snowy Mountains, traversează o zonă de câmpie și se varsă în Oc. Indian (laguna Alexandrina). Navigabil pe 1.700 km. Afl. pr.: Darling și Murrumbidgee. Hidrocentrale (lacul de acumulare Hume). Irigații.

PORT SAID (BŪR SA’ῙD), oraș în NE Egiptului, pe țărmul lagunei Bubayrat al Manzilah și al M. Mediterane, la intrarea în canalul Suez; 349 mii loc. (1996). Porto-franco. Nod de comunicații. Aeroport. Ind. chimică (cauciuc), a sticlăriei, cosmeticii, textilă și alim. Rafinărie de petrol. Șantiere navale. Construcții de computere, componente de generatoare electrice și de baterii pentru automobile. Centru comercial. Export de bumbac, orez, sare. Fundat în 1859 de Compania Canalului Suez. Aici au debarcat trupele franco-britanice în timpul crizei Suez (1956). Ocupat de Israel (malul estic) în timpul „Războiului de șase zile” (1967). În 1975 Canalul de Suez a fost redeschis.

HATTERAS [hætərəs], cap pe coasta estică a Americii de Nord (în partea de E a S.U.A.), la 35°13′ lat. N și 75°32′ long. V, pe un perisip care separă Oc. Atlantic de laguna Pamlico. Rezervație naturală de coastă. Aici se află cel mai înalt far maritim din S.U.A. (63 m).

KALININGRAD 1. Lagună în SE M. Baltice, scăldând țărmurile Poloniei și Federației Ruse (enclava Kaliningrad), separată de aceasta printr-un perisip (lung de 60 km) ce are o mică deschidere (portiță) prin care se asigură comunicarea. Lungimea golfului: 90 km; lățimea: 2-25 km; ad. 3-5 m. Porturi pr.: Kaliningrad, Baltiisk. Cunoscută și sub numele Vislinkii. 2. Oraș în extremitatea de V a Federației Ruse, centrul ad-tiv al regiunii cu același nume (enclavă rusă la M. Baltică, între Polonia și Lituania), situat la gura de vărsare a fl. Pregolia în laguna Kaliningrad; 415 mii loc. (1994). Nod feroviar. Aeroport. Șantier naval. Constr. de vagoane și de utilaj ind.; fabrici chimice, de celuloză și hârtie, de prelucr. a lemnului, de conserve de pește. Universitate (1544). Institut oceanografic. Teatre, filarmonică, muzeu de istorie; grădină botanică; monumente de arhitectură (biserică gotică, 1325-1552; castel, sec. 17). Fundat în 1255 de cavalerii teutoni, a fost unul dintre importantele orașe ale Hansei (din 1340). Rezidență a marelui maestru al Ordinului Teutonic (1457), apoi a ducilor Prusiei (1525-1618); ocupat de ruși (1758-1762) și de francezi (1807-1813). Din 1871, a intrat în componența Germaniei (Prusia Orientală). Cucerit de sovietici la 9 apr. 1945, a fost cedat U.R.S.S. prin convenția de la Potsdam. Până în 1946 s-a numit Königsberg.

lagună s. f., g.-d. art. lagunei; pl. lagune

lagună f. baltă de apă sărată pe marginea mării: Veneția e zidită pe lagune.

liman n. termen geografic, lagună: limanul Nistrului. [Rus. LIMANŬ, baltă].

Veneția f. 1. provincie la N.-E. Italiei: 3.700.000 loc. cu cap. Veneția; 2. oraș construit pe 27 insulețe, în mijlocul lagunelor întretăiate de 176 canaluri și comunicând cu marea Adriatică: 172.000 loc. Piața și catedrala San Marc, palat ducal, muzee bogate. Puternică republică în evul-mediu, distrusă prin tractatul din Campo-Formio (1797) și cedată Austriei, apoi (1877) redată Italiei (Venețian).

SAPROPEL, sapropeluri, s. n. Nămol bogat în substanțe organice aflate în diferite stadii de descompunere, format în ape sărace în oxigen (mări, lagune, lacuri), și care are efecte terapeutice. – Din fr. sapropel.

SĂGEATĂ, săgeți, s. f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuțit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populații și astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr-un arc încordat. ◊ Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pământ (închipuite ca fiind urme de trăsnete). ♦ (Adverbial) Foarte repede. Pornește săgeată. ♦ Fig. Vorbă, aluzie ironică sau răutăcioasă; înțepătură. 2. Indicator de direcție în formă de săgeată (1). 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară, care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului. ♦ Aripă la moara de vânt. ♦ Prăjină lungă prinsă de cumpăna fântânii și având la capătul de jos ciutura sau găleata cu care se scoate apa. 4. (Mat.) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui. 5. (Geogr.; în sintagma) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare, care poate închide un golf, separând o lagună. 6. Compus: săgeata-apei sau săgeata-apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittifolia). – Lat. sagitta.

ATOL, atoli, s. m. Insulă formată, în mările calde, din resturi de corali; are forma unui inel care închide înăuntru o lagună.

GONDOLĂ, gondole, s. f. Barcă lungă, puțin adîncă, cu prora încovoiată și cu o singură vîslă (întrebuințată mai ales la Veneția). Mergem un ceas cu gondola pe mare. CAMIL PETRESCU, T. II 192. Pe întinsele lagune... Leneșul Octav se plimbă în gondola sa culcat! MACEDONSKI, O. I 242. În sfîrșit, baluri, ospețe, făclii, muzici, gondole, teatre... iată Veneția. NEGRUZZI, S. III 406.

DORIT, -Ă, doriți, -te, adj. 1. Pe care îl dorește cineva; rîvnit. Atunci să-nceapă dorita sarabandă, Cu cîntece și dansuri. CAMIL PETRESCU, T. III 369. Îi așteaptă gondola cea dorită, Pe-ntinsele lagune să-i legene-amoros. MACEDONSKI, O. I 373. În sfîrșit, eram să văd locuri dorite. NEGRUZZI, S. I 67. ♦ Așteptat cu nerăbdare. Mi se părea că privirea ochilor ei negri și toată purtarea ei față cu mine ascundeau, destul de străveziu, răspunsul mult dorit. GALACTION, O. I 106. O, cît am rămas de recunoscător bunului părinte pentru această dorită veste! NEGRUZZI, S. I 7. ♦ Iubit, drag. 2. (Mold.; cu sens activ, uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Care dorește; dornic, doritor. Gînsacul, dorit de gîște, țipa cît îi lua gura: ga, ga, ga, ga!!! CREANGĂ, P. 43. [Bătrînii] n-aveau copii, și, doamne! tare mai erau doriți să aibă măcar unul. CREANGĂ, P. 73.

COCOTIER, cocotieri, s. m. Arbore din familia palmierilor, cultivat în regiunile tropicale mai ales pentru fructul său (nuca de cocos) (Cocos nucifera). Eu vreau să cînt o lagună albastră din mările sudului, cu zvelți cocotieri aplecați spre oglinda apei neclintită etern. C. PETRESCU, C. V. 82. -Pronunțat: -ti-er.

LAGUNĂ, lagune, s. f. Întindere de apă puțin adîncă, de obicei sărată și formată dintr-un vechi golf, pe malul unei mări, comunicînd uneori cu aceasta printr-un canal. Lagunele Veneției. ◊ (Cu sens colectiv) Laguna dobrogeană are 112000 de hectare. – Pl. și: (rar) laguni (ALECSANDRI, P. I 158).

LIMAN, limanuri, și limane, s. n. 1. Țărm, mal; (învechit) port. Deci vin aice iară ca barca la liman Și-ți zic: întinde-mi mîna. ALECSANDRI, T. II 134. Corăbierul... Aleargă la limanul ce adesea l-a scăpat. ALEXANDRESCU, M. 48. Un liman mîntuielnic dup-o lungă înotare. CONACHI, P. 286. ◊ (Poetic) Izbește-n aripi vînt al soartei! Mi-i dor, așa de dor de-un țărm: Liman cu flori și cu lumină. TOMA, C. V. 59. ◊ Expr. A ieși la liman = a) a ieși la mal. Să iasă moartea la liman că să-și răzbune și ea pe Ivan. CREANGĂ, P. 323; b) fig. a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație bună. Dă din mîini dacă vrei să ieși la liman. PANN, P. V. I 152. ♦ Fig. Loc de scăpare; adăpost, refugiu. Cine știe prin ce furtuni potrivnice trecuseră și acuma, după un popas scurt, se avîntau iar, cu strigăt, înspre limanul libertății. SADOVEANU, P. M. 245. Mă lăsasem ușor pe umărul Fanei – liman al tuturor frămîntărilor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 173. Tu dă-te cu totul nădejdii și luptă... Cătîndu-ți limanul. NECULUȚĂ, Ț. D. 39. ◊ (Uneori determinat prin «de adăpost», «de scăpare» etc.) Aici și numai aici e limanul de scăpare. SLAVICI, O. I 160. ◊ Expr. A duce (sau a scoate) la (un) liman sau la liman bun = a scăpa (pe cineva) dintr-o situație grea, dintr-un impas; a salva. Să renunțăm la îngîndurare, că nu ne duce la nici un liman. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 160. Se ruga... să o scoață la liman bun. ISPIRESCU, L. 121. A ajunge la (un) liman (sau) a ajunge limanul = a atinge ținta dorită, a-și ajunge scopul. Dacă țăranii vor să ajungă la un liman, trebuie să se grăbească... Dac-ar lăsa boierilor timp să-și tragă răsuflatul, se duce pe apa sîmbetei toată strădania și toată dreptatea lor. GALAN, Z. R. 255. Toți oamenii care se petrec pe acest pămînt... ar fi să ajungă... limanul unei fericiri neclintite. SADOVEANU, P. M. 138. 2. Lac la țărmul unei mări, format prin închiderea gurii unui fluviu printr-o limbă de nisip și care rămîne în comunicație cu marea prin una sau mai multe guri. V. lagună. – Variantă: (învechit) aliman s. n.

APE STĂTĂTOARE. Subst. Ape stătătoare, ape stagnante. Baltă, băltoacă, băltoi, băltău (reg.), băltac (reg.), bălăștioagă (reg.), băltiță (dim.), gîrlă, toaie (reg.), tău, știoalnă (reg.), scrădiș (reg.), japșă (pop.), jăpșoagă (rar). Mlaștină, smîrc, sforac (reg.), mocirlă, ploștină (reg.), cloacă, bahnă (reg.), mlacă (reg.), mărghilă (reg.), bulhac (reg.), bîhlă (reg.), lăcoviște (reg.). Lac, lac de acumulare, heleșteu, ghiol, iezer, iezărel (dim.), zăton (reg.), zăpor (pop.), iaz, iezușor (dim., rar). Bazin, bazin de acumulare, bazin de înot, piscină, havuz; topilă. Lagună. Mare; ocean. Adj. Palustru, lacustru, băltăreț; de baltă; băltos, mlăștinos, mocirlos, smîrcos. Marin; oceanic. Vb. A se bălti (rar), a stagna, a se tăui (reg.), a se iezi (pop.). V. apă, ape curgătoare, nămol.

SAPRO- „putrefacție, putred, poluat”. ◊ gr. sapros „putred” > fr. sapro-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. sapro-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., studiul biologic, fiziologic și biochimic al degradărilor bazinelor acvatice produse de materiile organice putrescibile; ~bionte (v. -biont), adj., s. n. pl., (organisme) care prezintă nutriție saprofitică; ~biotic (v. -biotic), adj., care trăiește în apele poluate sau pe resturi organice în stare de putrefacție; ~bioză (v. -bioză), s. f., mod de viață propriu organismelor din apele poluate cu resturi organice în putrefacție; ~carp (v. -carp), s. n., fruct cărnos care prezintă țesuturi suculente în care se depozitează substanțele nutritive; ~col (v. -col₃), s. n., sapropel transformat într-un gel solid, sub acțiunea timpului și a presiunii; ~fag (v. -fag), adj., (despre organisme) care se nutrește cu materii organice în curs de descompunere; ~fil (v. -fil₁), adj., 1. Care preferă resturile organice. 2. Care crește pe humus; ~fite (v. -fit), adj., s. f. pl., (plante) care se hrănesc cu resturi organice; ~fitic (v. -fitic), adj., care crește pe reziduuri organice aflate în descompunere; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) care se dezvoltă numai în apele încărcate cu substanțe organice; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. (Despre bacterii) Care provoacă putrezirea substanțelor organice. 2. Care crește pe substanțe aflate în stare de putrefacție; ~geofite (v. geo-, v. -fit), s. f. pl., încrengătură de plante saprobiotice cu flori; ~pel (v. -pel), s. n., mîl bogat în substanțe organice în curs de descompunere, aflat pe fundul lagunelor și al mărilor; ~pelic (v. -pelic), adj., (despre plante) care se dezvoltă pe substanțele în curs de putrezire de pe fundul apelor cu mîl; ~xene (v. -xen), adj., s. n. pl., (organisme) care se dezvoltă în ape curate sau încărcate cu substanțe organice.

ciovică¹ sf [At: PRAVILA DE GOVORA, ap. GCR 148 / V: ~obiurică, ~ociurv~, ~omv~, ~onv~, ~ori~, ~orli~, ~ină~, ~vli~, ciuvlică, țiuvlic / Pl: ~ici / E: fo] (Orn) 1 (Reg) Chiuică (Glaucidium passerinum). 2 (Reg) Cucuvea (Athene noctua). 3 (Reg) Pasăre din ordinul picioroangelor, care trăiește pe marginea bălților (Vannellus cristatus) Si: nagâț. 4 (Reg; îc) Ciovlică-de-mare Pasăre cu pene măslinii, albe sau gălbui pe gușă, cu coada ca de rândunică, care trăiește prin lagunele de lângă mare (Glareola pratincola).

cordon sn [At: PANN, H. 52/9 / V: ~dun, ~dună sf / Pl: ~oane / E: fr cordon] 1 Cingătoare (de material plastic, de panglică, de pânză, de piele etc.) Si: centură, curea Cf brâu, brăcinar. 2 (Spc; lpl; îs) ~oanele dricului Panglici atârnate de dric de care se prind prieteni sau rude ale celui decedat. 3 Panglică lată de mătase purtată diagonal pe piept, de care sunt prinse anumite decorații înalte. 4 Cel mai înalt grad al unei decorații. 5 (Atm) Organ de formă tubulară care stabilește anumite legături. 6 (Atm; îs) ~ ombilical Ombilic. 7 (Ggf; îs) ~litoral Fâșie de uscat îngustă, rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenți marini, care desparte o lagună sau un liman de mare Si: perisip, săgeată litorală. 8 (Muz) Cea mai groasă coardă a unui instrument. 9 Chenar al unui zid. 10 (Teh) Ansamblu de fire electrice conducătoare de electricitate, izolate și strânse într-un înveliș protector. 11 (Îs) ~ de telefonie Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, folosit în telefonie. 12 Margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. 13 Șir de posturi militare însărcinate cu un serviciu de pază. 14 Linie compactă, formată de obicei din soldați care au ca sarcină să asigure ordinea în cazul unei afluențe de oameni. 15 (Îs) ~ sanitar Ansamblul măsurilor de izolare la care este supusă o localitate sau o țară confruntată cu o epidemie. 16 (Cer) Patrulă sau grup de patrule care asigură această izolare. 17 (Înv) Frontieră. 18 (Iuz) Pichet de grăniceri. 19 Gheretă. 20 (Buc; în trecut) Țară Veche, care cuprindea Oltenia, Muntenia, Moldova și Dobrogea.

evaporit sn [At: GEOLOGIA, 31 / Pl: ~e / E: fr évaporite] 1 Sare gemă rezultată din evaporarea apei de mare din lagune sau a apei continentale dintr-un deșert. 2 Rocă sedimentară rezultată din evaporarea apei de mare din lagune sau a apei continentale dintr-un deșert Si: ghips.

lac¹ sn [At: (a. 1468) ap. DLR ms / Pl: ~uri, (reg) lace / E: ml lacus] 1 Întindere mare de apă stătătoare, situată într-o depresiune, aflată uneori în legătură cu o mare sau cu un râu Vz heleșteu, iaz. 2 (Îs) ~ de acumulare Lac¹ (1) artificial realizat prin construirea unui baraj pe albia unui râu, în scopul formării unei rezerve de apă. 3 (Reg; îs) Bubă de ~ Cancer (1). 4 (Îlav) ~ de sudoare (sau de nădușeală, de apă) Ud de transpirație. 5 (Pfm; îe) A sări (sau a cădea, a da, a nimeri etc.) din ~ în puț A trece dintr-o situație grea în alta și mai grea. 6 Baltă. 7 (Reg) Suprafață de apă liniștită pe cursul unui râu, fluviu etc., unde se construiesc plute. 8 (Îvr) Lagună. 9 (Îvr) Apă stătută. 10-11 (De obicei cu determinări) Mare² (1) sau altă cale navigabilă dominată de forța navală a unui stat sau inclusă în zona de ocupație a unui imperiu. 12 (De obicei cu determinări în genitiv sau udp „de”) Cantitate mare de lichid, de materie topită etc. 13 (Nob) Rezervor de produse petroliere.

lacună² sf vz lagună

lagun sn vz lagună

lagunar, ~ă a [At: MG I, 130 / Pl: ~i, ~e / E: fr lagunaire] 1 Care aparține lagunelor (2) Si: (rar) lagunos (1). 2 Referitor la lagune (2) Si: (rar) lagunos (2). 3 Format din lagune (2) Si: (rar) lagunos (3). 4 (Glg; îs) Facies ~ Facies care cuprinde roci de precipitație fizico-chimică depuse în lagune (2).

lagună sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) lagun sn, (înv) lacu~ / Pl: ~ne, (rar) ~ni / E: it laguna] 1 (Înv) Smârc. 2 Porțiune din bazinul unei mări sau al unui ocean, separată aproape complet de rest printr-o fâșie îngustă de pământ.

lagunos, ~oasă a [At: CĂLINESCU, C. O. 225 / Pl: ~oși, ~oase / E: lagună + -os] (Rar) 1-3 Lagunar (1-3).

perisip sn [At: DER / Pl: ~uri / E: fr périsipe] Fâșie de pământ la malul mării care închide un liman sau o lagună.

salmastru, ~ră a [At: ANTIPA, P. 201 / Pl: ~aștri, ~re / E: lat salmaster, cf it salmastro] (D. ape, lacuri, lagune etc.) Cu salinitate intermediară între salinitatea apelor dulci și a celor marine.

sapropel sn [At: ENC. AGR. IV, 584 / Pl: ~uri / E: fr sapropel] Mâl bogat în substanțe organice aflate în diferite stadii de descompunere, format pe fundul apelor sărace în oxigen (mări, lagune, lacuri). corectat(ă)

lagună s. f., g.-d. art. lagunei; pl. lagune

lagună s.f. (geomorf., hidrol.; înv. și reg.) v. Băltoacă. Lăcoviște. Mlaștină. Mocirlă. Smârc.

lăcoviște s.f. (geomorf., hidrol.) băltoacă, mlaștină, mocirlă, smârc, <pop.> rovină, <înv. și reg.> hățiș, lagună, <reg.> bahnă, bahniță, balhui, bară, băhniș, bălăștioagă, băltac, băltiș, bâlc, bulătău, bulhac, corvoseală, dâlbă, mărghilă, mlacă, mlașniță, molastină, ploștină, rât², smârdie, stârmină, șaltău, tălbăriță, tău¹, <înv.> batac, băltină, bent, paludă, piștelniță. La marginea satului este o lăcoviște plină de papură și stuf.

lido s.n. (geomorf.) cordon litoral, perisip, săgeată litorală. Lidoul separă marea de un golf sau de o lagună.

MURMOS, -OASĂ adj. (Neobișnuit) Murmurător (1). Ape ce . . . fac prozaicul nostru ținut asemenea privilegiatului loc scăldat de undele murmoase ale lagunelor. F (1879), 44. – Pl.: murmoși, -oase. Cf. m u r m u i¹.

CIOVLICĂ (pl. -ci, -ce) sf. 🐦 1 = NAGÎȚ: ciovlice de cele moțate care se tot cletină în aer și pe uscat (ODOB.) ¶ 2 – CIOVICĂ. ¶ 3 ~-DE-MARE, pasăre de 25 cm., de coloare măslinie, cu gușa albă sau gălbuie, cu coada ca de rîndunică; trăește prin lagunele de lîngă mare (Glareola pratincola) (🖼 1207).