GOLF¹ s. n. 1. Joc sportiv, între două sau patru persoane, în care se urmărește introducerea unei mingi mici și dure în mai multe găuri succesive (aflate pe un teren special) prin lovirea ei cu o crosă. 2. (În sintagma) Pantaloni golf = pantaloni (inițial de sport) mai largi decât cei obișnuiți, legați strâns dedesubtul genunchiului, cu faldurile căzând (până deasupra gleznei) peste legătură. – Din engl., fr. golf.

GOLF², golfuri, s. n. Parte a unui ocean, a unei mări sau cotitură a unui lac care înaintează într-o deschizătură (largă) a uscatului. – Din fr. golfe.

GULFSTREAM s. n. Curent cald care pornește din Oceanul Atlantic (Golful Mexic), trece pe la sudul Floridei și se ramifică spre vestul Europei. [Pr.: galfstrim] – Cuv. engl.

INGRESIUNE, ingresiuni, s. f. Înaintare a mării în unele porțiuni mai coborâte ale continentelor, în special prin gurile fluviilor, formând adesea golfuri. – Din fr. ingression, lat. ingressio, -onis.

ISTM, istmuri, s. n. Fâșie îngustă de pământ care leagă două continente sau o peninsulă de un continent și care separă două mări sau două golfuri. – Din fr. isthme, lat. isthmus.

CROSĂ¹, crose, s. f. Un fel de baston curbat la un capăt, cu care este condus pucul sau mingea la jocul de hochei, polo și golf. – Din fr. crosse.

FIORD, fiorduri, s. n. Golf maritim îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri abrupte și înalte. [Pr.: fi-ord] – Din fr. fjord.

MINIGOLF s. n. Joc de golf adaptat pentru un teren mic. – Din engl., fr. minigolf.

SĂGEATĂ, săgeți, s. f. 1. Vergea de lemn, cu un vârf ascuțit (de fier, os, piatră) la un capăt, iar la celălalt cu două aripioare înguste, folosită în trecut (la unele populații și astăzi) ca proiectil de vânătoare sau de luptă, aruncată dintr-un arc încordat. ◊ Săgeată de trăsnet = nume dat de popor armelor antice găsite în pământ (închipuite ca fiind urme de trăsnete). ♦ (Adverbial) Foarte repede. Pornește săgeată. ♦ Fig. Vorbă, aluzie ironică sau răutăcioasă; înțepătură. 2. Indicator de direcție în formă de săgeată (1). 3. Fiecare dintre stâlpii caselor și pătulelor de la țară, care sunt fixați cu capătul de jos în grinzile temeliei și cu cel de sus în grinzile acoperișului. ♦ Aripă la moara de vânt. ♦ Prăjină lungă prinsă de cumpăna fântânii și având la capătul de jos ciutura sau găleata cu care se scoate apa. 4. (Mat.) Distanța maximă dintre un arc de curbă și coarda care unește extremitățile lui. 5. (Geogr.; în sintagma) Săgeată litorală = formă de acumulare marină la intrarea unui fluviu sau la gura de vărsare a unui fluviu în mare, care poate închide un golf, separând o lagună. 6. Compus: săgeata apei sau săgeata apelor = plantă erbacee acvatică cu frunze în formă de săgeată și cu flori albe cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittifolia). – Lat. sagitta.

SÂN, (1) sâni, s. m., (2, 3, 4, 5, 6, 7) sânuri, s. n. 1. S. m. Fiecare dintre cele două mamele ale femeii; piept. 2. S. n. Partea dinainte a corpului omenesc care se află între cele două brațe și care formează exteriorul bombat al pieptului; piept, torace. ◊ Expr. A muri cu zilele-n sân = a muri înainte de vreme. 3. S. n. Parte a cămășii sau a bluzei care acoperă pieptul; spațiul dintre piept și cămașă sau bluză (în care se pot ține lucruri ca într-o pungă). ◊ Expr. A crește (sau a încălzi, a ține) șarpele în (sau la) sân = a ajuta, a favoriza pe un nerecunoscător. A-i trece (cuiva) un șarpe (rece) prin sân = a se înfiora de frică, de spaimă. A umbla (sau a fi etc.) cu crucea-n sân = a) a fi bun, a fi cucernic, a fi evlavios; b) (ir.) a fi fățarnic, ipocrit. A fi (sau a se afla, a trăi ca) în sânul lui Avram = a trăi bine, a fi fericit. A-și scuipa (sau, reg., a-și stupi) în sân, gest prin care superstițioșii cred că se pot feri de o primejdie sau că le va trece frica. ♦ P. anal. (Reg.) Fundul plasei sau al năvodului, în formă de buzunar larg, în care se adună peștele. 4. S. n. Locul din corpul femeii unde se formează și în care este purtat fătul; pântece. 5. S. n. Piept, inimă (socotite ca sediu al sentimentelor); suflet. 6. S. n. Fig. Parte interioară, parte centrală; interior, mijloc, centru, miez. Sânul pământului. 7. S. n. Fig. (Geogr.; înv.) Golf². [Var.: (înv. și reg.) sin s. m. și n.] – Lat. sinus.

COTITURĂ, cotituri, s. f. 1. Cot (I 2). 2. Fig. Transformare calitativă esențială, salt produs în desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment etc. 3. (Rar) Ascunziș. 4. (Pop.) Golf². – Coti + suf. -tură.

COTITURĂ s. v. golf, întorsătură, răscruce, turnură.

GOLF s. (GEOGR.) (înv.) cotitură, sin, sân. (~ de mare.)

SIN s. v. cută, golf, încrețitură, pliu, șopron.

SÂN s. v. circumvoluție, girus cerebral, golf, interior, matcă, matiță, mijloc, mitră, uter.

golf (sport) s. n.

golf (geogr. ) s. n., pl. golfuri

sân (piept al omului, al cămășii, fundul năvodului, interior, golf) s. n., pl. sânuri

CROSĂ ~e f. 1) Baston având la un capăt o curbătură cu care se lovește pucul sau mingea la hochei, polo, golf. 2) Patul puștii sau al pistolului. 3) Cârjă episcopală. [G.-D. crosei] /<fr. crosse

FIORD ~uri n. Golf marin sinuos și îngust, cu maluri înalte și abrupte, care pătrunde adânc în interiorul uscatului. [Sil. fi-ord] /<fr. fiord

GOLF¹ n. sport Joc care constă în introducerea mingii lovite cu un baston special în mai multe găuri aranjate succesiv. * Pantaloni-golf pantaloni largi, legați strâns sub genunchi, cu faldurii căzând peste legătură. /<engl., fr. golf

GOLF² ~uri n. geogr. Parte a unei întinderi mari de apă (ocean, mare, lac), care înaintează într-o depresiune a uscatului printr-o deschizătură largă. /<fr. golfe

ISTM ~uri n. geogr. Fâșie îngustă de pământ dintre două mări sau golfuri, care unește două continente sau un continent cu o peninsulă. /<fr. isthme, lat. isthmus

BOTNIAN s.n. Epoca superioară a arhaicului din regiunea baltică. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. bothnien, cf. Golful Botnic, în nordul Mării Baltice].

CALA s.f. Golf mic format prin înecarea ravenelor sau a văilor torențiale, dar mai ales a dolinelor. [< sp. cala].

CORDON s.n. I. 1. Cingătoare (de pînză, de piele etc.), centură, curea. 2. Conductor electric de liță (răsucită), izolat și strîns într-un înveliș protector. 3. Corp fibros. ♦ Structură anatomică cilindrică lungă. 4. Cordon litoral = formă de relief din zona țărmurilor joase, rezultînd din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenți marini, care separă un golf de mare; perisip. 5. Margine a unei monede cu grosimea mai mare decît partea centrală. II. Șir de posturi militare care efectuează serviciul de pază; linie, șir de soldați care păstrează ordinea în anumite situații. ◊ Cordon sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o localitate sau o țară bîntuită de o contagiune; (concr.) patrulă, formație militară care asigură această izolare. [Pl. -oane, var. cordun s.n. / < fr. cordon, cf. it. cordone].

DALMATIC, -Ă adj. (Despre țărmuri) Format din golfuri, peninsule și insule de forme alungite și cu creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. [< fr. dalmatique].

DRAIV s.n. 1. Lovitură puternică la tenis, golf și base-ball, care imprimă mingii o viteză mare pe o traiectorie razantă. 2. (Jaz) Manieră de execuție caracterizată prin elan stimulator, vigoare, forță impulsivă. [Scris și drive, pl. -vuri. / < engl. drive].

EVAPORIT s.n. (Geol.) Nume dat sărurilor precipitate din apele lacurilor situate în deșert sau în apele golfurilor oceanice, unde evaporarea se produce rapid. [< fr. évaporite].

FIORD s.n. Golf marin adînc și strîmt, cu maluri abrupte, care se întîlnește mai ales pe coasta de apus a Norvegiei. [Pron. fi-ord. / < fr. fiord, fjord, norv. fjord].

GOLF¹ s.n. 1. Joc sportiv care constă în introducerea unei mingi într-o serie de gropițe succesive cu ajutorul unui baston special. 2. Pantaloni golf = pantaloni de sport bufanți, care se leagă sub genunchi. 3. Golf de cuvinte = joc de cuvinte care constă în a ajunge de la un cuvînt la altul trecînd printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentînd metagrama celui dinainte. 4. Stofă pentru capoate de femei. [< engl., fr. golf].

GOLF² s.n. 1. Parte a mării care înaintează într-o deschizătură largă a uscatului. 2. (Anat.) Porțiune mai dilatată a unei vene. [< fr. golfe, it. golfo].

GREEN s.n. (Anglicism) Peluză, loc semănat cu gazon pentru jocul de tenis sau de golf. [Pron. grin. / < engl., fr. green].

LAGUNĂ s.f. Lac de litoral provenit din închiderea totală sau parțială a unui golf de mare printr-un cordon litoral. [Pl. -ne, -ni. / cf. it. laguna, cf. lat. lacuna – adîncitură].

LINKS s.n. 1. (Sport) Teren de golf. 2. (Geol.) Tip de colină nisipoasă. [< engl., fr. links].

SEBASTĂ s.f. Pește ghimpos care se găsește în golful Gasconiei și în Marea Mediterană. [< fr. sébaste].

CROSĂ s.f. 1. Baston curbat la un capăt, care se folosește la jocurile de hochei, polo, golf. ♦ Cîrjă episcopală. 2. Patul puștii sau al pistolului. [< fr. crosse].

corfus s.n. (înv.) sân de mare; golf.

MINIGOLF s.n. Jocul de golf adaptat la un teren de dimensiuni reduse. [< engl., fr. minigolf].

pulmă, pulme, s.f. (reg.) 1. minge specială pentru golf. 2. groapă făcută în pământ pentru acest joc.

ANSĂ s. f. 1. toartă de care se prinde un vas, un coș etc. 2. fir de platină sau de nichelină în formă de laț, care servește la recoltarea sau la însămânțarea microorganismelor. 3. formație anatomică în formă de toartă. 4. depresiune profundă a liniei malurilor mării, formând un golf larg. 5. retragere a malului unui râu datorită eroziunii. (< fr. anse, lat. ansa)

CLUB² s. m. crosă cu care se lovește mingea la golf. (< engl. club)

CORDON s. n. I. 1. cingătoare (de stofă, de piele etc.) 2. conductor electric de liță, izolat și strâns într-un înveliș protector. 3. corp fibros. ◊ structură anatomică cilindrică lungă. 4. ~ litoral = fâșie îngustă de uscat rezultată din acumularea aluviunilor aduse de valuri și de curenții marini, care separă marea de un golf sau de o lagună; perisip. 5. margine a unei monede cu grosimea mai mare decât partea centrală. 6. (arhit.) mulură orizontală pe un perete. II șir de posturi militare de pază; șir de soldați care păstrează ordinea în anumite poziții. ♦ ~ sanitar = totalitatea măsurilor de izolare la care este supusă o zonă bântuită de o contagiune; formație militară care asigură această izolare. (< fr. cordon)

CROSĂ s. f. 1. baston curbat la un capăt, la jocurile de hochei, polo, golf. 2. cârjă episcopală. 3. patul puștii sau al pistolului. 4. formațiune anatomică vasculară (venă, arteră) îndoită în formă de arc; cârjă. (< fr. crosse)

DALMATIC, -Ă adj. 1. dalmat. 2. (despre țărmuri) format din golfuri, peninsule și insule cu forme alungite și creste muntoase; (despre izvoare) care curge continuu. (< fr. dalmatique, lat. dalmaticus)

DRIVE [pron. DRAIV] s. n. 1. lovitură puternică la tenis, golf și base-ball care imprimă mingii o viteză mare și o traiectorie razantă. 2. (jaz) manieră de execuție prin elan, stimulator, vigoare, forță impulsivă. 3. (psih.) tendință impulsivă, de natură instinctivă. (< engl. drive)

DRIVER [DRAIVĂR] I. s. m. 1. conducător al atelajului într-o cursă de trap; jocheu care conduce un sulki. 2. șofer. II. s. n. 1. crosă (din lemn la jocul de golf, cu care se execută drive-uri (1). 2. etaj amplificator cu tuburi sau tranzistori, care atacă cele două etaje ale unui amplificator simetric. (< engl., fr. driver)

FAIRWAY [FERUEI] s. n. parte, cu iarbă bine tunsă, care înconjură obstacolele (orificiile) la jocul de golf. (< engl. fairway)

FIORD s. n. golf maritim îngust și adânc, cu maluri abrupte. (< fr. fiord)

GOLF¹ s. n. 1. joc sportiv care constă în introducerea cu o mică crosă (club²) a unei mingi într-o serie de gropițe succesive aflate în teren. 2. pantaloni ~ = pantaloni de sport bufanți, care se leagă sub genunchi. 3. ~ de cuvinte = joc enigmistic de cuvinte care constă în a ajunge de la un cuvânt la altul trecând printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentând metagrama celui precedent. 4. stofă pentru capoate de femei. (< engl., fr. golf)

GOLF² s. n. 1. parte a mării care înaintează într-o deschizătură largă a uscatului. 2. porțiune mai dilatată a unei nave. (< fr. golfe)

GREEN GRIN/ s. n. peluză cu gazon pentru jocul de tenis sau golf. (< engl. green)

LAGUNĂ s. f. 1. lac din închiderea completă a unui golf de mare printr-un cordon litoral. 2. bazin de apă rotund în mijlocul unui atol. (< it. laguna, fr. lagune)

LINKS s. n. 1. (sport) teren de golf. 2. tip de colină nisipoasă. (< engl. links)

MINIGOLF s. n. joc de golf adaptat la un teren de dimensiuni reduse. (< engl., fr. minigolf)

NIBLICK s. n. crosă la jocul de golf, terminată printr-o spatulă de fier, pentru loviturile ce trebuie să salte mingea peste obstacole. (< engl. niblick)

SEBASTĂ s. f. pește ghimpos, asemănător cu scorpena, în golful Gasconiei și în Marea Mediterană. (< fr. sébaste)

hurmuz (hurmuzi), s. m. – 1. Mărgea de sticlă. – 2. Arbore exotic, Symphoricarpus racemosus. – Var. urmuz, (h)ormuz. Din tc. Hormuz, oraș în Golful Persic (Șeineanu, II, 216).

noian (noianuri), s. n. – 1. (Înv.) Golf. – 2. Mare, largul mării; puzderie. Origine necunoscută. Relația cu alb. ujanë „ocean”, din uf „apă” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 295; Philippide, II, 726; Pușcariu, Dacor., III, 387; Pușcariu, Lr., 265; Rosetti, II, 120) nu pare probabilă (cf. Tiktin), deoarece, dacă ambele cuvinte provin din aceeași sursă, rom. nu ar conserva terminația -an (› -în). După ipoteza puțin sigură a lui Densusianu, GS, III, 423, în loc de *loian < sl. loj- „a curge”; după Giuglea, Dacor., X, 108, din alb. llohë „ploaie”. Legat de ceh. noŕe „abis”, după Cihac, II, 217, sau anterior indoeurop. (Lahovary 339). Sensul de „mare” ar putea fi secundar. Nuanța înv. pare să fie cea de „coastă de mare, golf”; cel modern de „larg al mării”, ar putea fi rezultatul unei interpretări echivoce, căci cuvîntul nu are circulație populară. Dacă ar fi așa, s-ar putea porni de la naie „navă”, *năian „loc pentru nave” (ca ochian „instrument pentru ochi”).

ADEN (ADAN) 1. Golf al Oc. Indian, între coasta meridională a Arabiei și Pen. Somalia. Ad. max.: 3.681 m. Comunică cu Marea Roșie prin str. Bab al-Mandeb. Navigație intensă. Aici se află ins. Socotra și Perim. 2. Oraș și port la golful cu același nume în Yemen; 400 mii loc. (1985, cu suburbiile). Rafinării de petrol. Aluminiu, îngrășăminte chimice. Șantiere navale. Produse alim. Port comercial pe ruta Marea Roșie-G. Persic în timpul stăpînirii romane și mai tîrziu al celei arabe. Cucerit de otomani (1538), apoi de britanici, care l-au alipit coloniei lor India (1839-1937). Din 1937 colonie a Coroanei. Între 1963 și 1967 orașul și terit. înconjurător au făcut parte din Federația Arabiei de Sud. În 1967-1990, capitala R.P.D. Yemen.

ALASKA [əlæscə] 1. Mare pen. în NV Americii de Nord, mărginită de Oc. Arctic (la N), M. Bering (la V) și Oc. Pacific (la S), pe terit. căruia se află statul american omonim. Lungime: 700 km; lățime: între 10-170 km. Străbătută de fl. Yukon. Cedată de guvernul rus în 1867 S.U.A., pentru suma de 7,2 mil. dolari. 2. Pen. îngustă în NV Americii de Nord, limitată de M. Bering (la V), G. Bristol (la SV), și Oc. Pacific (la SE), parte a marii pen. cu același nume. Traversată de M-ții Aleutini de origine vulcanică; gheizere, ghețari, lacuri și păduri. Se continuă cu Arh. Aleutinelor. Alt. max.: 2.714 m (vf. Pavlof). Climă subpolară. Pescuit intens. 3. Culme muntoasă în S Pen. A. (1), constituită din granite. Lungime: c. 1.000 km. Alt. max.: 6.194 m (vf. McKinley). Tundre montane. Ghețari. Parcuri naționale. 4. Golf larg al Oc. Pacific, pe coastele Americii de Nord, între Pen. A. (1) și Arh. Alexandru. Ad. max.: 5.660 m. 5. Curent cald în NE Oc. Pacific (G. Alaska și M. Bering). Viteză: 1,5 km/h. Temp. apei: 2°C (febr.) și 15°C (aug.). 6. Stat al S.U.A., în Pen. A. (1); 1,53 mil. km²; 510 mii loc. (1988). Centru ad-tiv: Juneau. Expl. de cupru, petrol, cărbune, aur. Ind. lemnului. Pescuit.

ALGOA, golf pe coasta de S a Africii (Rep. Africa de Sud) între capurile Recife (la V) și Padrone (la E). Descoperit în sec. 15 de navigatorii portughezi. Adăpostește orașul Port Elizabeth.

ALICANTE 1. Golf larg al M. Mediterane, pe coasta de SE a Pen. Iberice (Spania), între Cabo de la Nao (în N) și Cabo de Palos (în S). 2. Oraș în SE Spaniei (Valencia), port la M. Mediterană în golful cu același nume: 258 mii loc. (1987). Ind. îngrășămintelor chimice, constr. de mașini și textilă. Vinuri, țigarete și uleiuri vegetale. Turism.

AMERICA DE NORD: 24,2 mil. km² (inclusiv insulele învecinate); c. 354,5 mil. loc. (1988). Cuprinsă între Oc. Atlantic, Oc. Pacific și Oc. Înghețat, se întinde de la 83°40′ lat. N (Capul Morris Jesup din Groelanda) la 17° lat. N (Istmul Tehuantepec), pe c. 7.300 km și de la 168°08′ long. V (Capul Prințului de Wales) la 55°40′ long. V (Capul Charles din Pen. Labrador), pe c. 5.000 km. Relief. În V se întinde un sistem muntos înalt, format din depozite paleozoice, mezozoice și terțiare puternic cutate, faliate și șariate, cu vulcanism intens în trecut, slab în prezent, cu seismicitate puternică și cu numeroase urme glaciare cuaternare. Alt. max.: 6.164 m (vf. McKinley din M-ții Alaskăi). Se desfășoară sub forma a două lanțuri, orientate pe direcția N-S: Cordiliera Pacifică (în V), cu înălțimi mijlocii și Cordiliera Stîncoșilor (în E), mai înaltă și mai golașă. Între culmile lor se află o serie de pod. înalte, de vîrstă terțiară, pe roci bazaltice (Pod. Columbia Britanică), pe formațiuni sedimentare (Pod. Colorado), în care rîurile au tăiat văi adînci în formă de canion (Colorado), sau pe roci mai vechi, cristaline (Scutul Canadian). În E sistemului muntos, relieful are alt. medii reduse (200-500 m) și s-a format pe depozite mezozoice și terțiare. M-ții Apalași cutați în Carbonifer, se întind de-a lungul coastei Oc. Atlantic, fiind formați din culmi paralele, care spre E se termină printr-un abrupt, numit „Fall line” (Linia Cascadelor). Între M-ții Apalași și Cordiliera Stîncoșilor se desfășoară Pod. Înalt al Preriilor și C. Mississippi, joasă aluvionară, de vîrstă cuaternară, care se termină spre S cu C. Golfului Mexic.

AMERICA, continent în emisfera vestică, cuprinsă între Oc. Atlantic, Oc. Pacific și Oc. Înghețat; 42,2 mil. km²; c. 727 mil. loc. (1990); se încadrează între 83°40′ lat. N (Capul Morris Jesup din Groelanda) și 55°59′ lat. S (Capul Horn); c. 18 mii km lungime. A. este compusă din două vaste mase continentale, A. de Nord și A. de Sud, unite prin A. Centrală istmică și insulară și separate prin can. Panamá. Resurse naturale. Bogate zăcăminte de petrol și gaze naturale (C. Mississippi, C. Golfului Mexic, California, Venezuela, Columbia, Argentina), cărbuni superiori (Canada Centrală, M-ții Apalași), min. de fier (bazinul Marilor Lacuri, Pen. Labrador, Pod. Braziliei, Chile și Cuba), mangan (Brazilia, Cuba), minereuri neferoase (M-ții Stîncoși), bauxită (Guyana), cositor (Bolivia), aur (Alaska), salpetru (Chile). Clima. Datorită marii extensiuni latitudinale, pe terit. A. apar toate tipurile și subtipurile climatice. Astfel, estremitățile de N și de S (Canada, Ins. Țara de Foc și Arh. Falkland/Malvine) se situează în zona de climă arctică și subarctică, respectiv, antarctică și subantarctică. Temperaturile sînt scăzute (media lunii celei mai calde nu depășește 10 °C)iar precipitațiile sînt reduse la zăpezi. Zona de climă temperată ocupă cea mai mare parte din A. de Nord, iar în A. de Sud Patagonia septentrională și Pampa argentiniană. Temperaturile medii sînt ridicate vara (18-24 °C) și mai coborîte iarna (-3 și -6 °C), iar precipitațiile sînt variabile. Zona de climă tropicală și cea subtropicală este prezentă în partea meridională a A. de N, în N A. Centrale, în Pod. Braziliei, în Pod. Gran Chaco și în N Pampei argentiene. Temperaturile medii sînt ridicate (26-28 °C vara și 10-15 °C iarna), însă precipitațiile scad de la E (c. 1.000 mm) la V (c. 400 mm). Relieful înalt, dispus pe direcția meridianelor, permite pătrunderea maselor de aer arctic sau antarctic, care uneori aduc în unele dintre aceste regiuni (Florida, Pampa) geruri accentuate și precipitații sub formă de zăpadă. Zona de climă subecuatorială este proprie părții meridionale a A. Centrale, C. Orinocului și celei mai mari părți a Pod. Guayanelor și Braziliei. Ea se caracterizează prin existența a două anotimpuri: unul ploios (vara) și unul uscat (iarna), cu temperaturi anuale mari (22 și 24 °C), amplitudinile medii mici și precipitații abundente (peste 1000 mm). Zona de climă ecuatorială ocupă C. Amazonului și porțiuni din Pod. Guyanelor și Braziliei, unde temperaturile medii anuale au valori ridicate (22 și 25 °C), amplitudinile anuale sînt reduse, iar precipitațiile sînt foarte abundente (peste 2000 mm), se produc zilnic și au două maxime echinocțiale. Vestul cordilier și andin prezintă în funcție de latitudine, altitudine și de poziția pantelor, o serie de reg. climatice din ce în ce mai reci, de la Ecuator către poli și de la nivelul mării către vîrfurile munților. Pe podișurile interioare montane, clima este de nuanță continentală, iar în reg. montane înalte și în cele de latitudini mari clima este rece, existînd și o glaciație actuală. Hidrografia. Continentul american se caracterizează prin prezența celui mai bogat fl. în apă de pe pămînt (Amazon), precum și a a altor fl. mari: Mississippi, Mackenzie, Yukon, Saskatchewan, Sf. Laurențiu, Colorado, Rio Grande del Norte (în America de Nord), Magdalena, Orinoco, São Francisco, Paraná (America de Sud). În A. se află cel mai mare complex lacustru de pe Pămînt (Marile Lacuri) și lacul de la alt. cea mai ridicată de pe glob (Titicaca), alături de care apar numeroase alte lacuri: Winnipeg, Athabaska, Sclavilor, Urșilor (în America de Nord), Poopó, Toro, San Martin (în America de Sud).

AMUNDSEN [á:munsən] 1. Roald A. (1872-1928, n. Borge), explorator polar norvegian. Primul care a străbătut Pasajul de Nord-Vest (din Ins. Groelanda pînă în Alaska) și primul care a atins Polul Sud (14 dec. 1911). A dispărut în reg. Polului Nord în timpul încercărilor de salvare a echipajului dirijabilului „Italia”, condus de U. Nobile. 2. Marea ~, mare în partea meridională a Oc. Pacific, în Antarctica, în dreptul Țării Byrd, cu adîncimi de peste 1.000 m, acoperită permanent de ghețuri. 3. Golf al M. Beaufort (Oc. Înghețat) cuprins între ins. Banks, Victoria și litoralul nordic canadian. Lungime: 445 km; lățime: 213 km. Ad. max.: 285 m.

ANADÎR 1. Fl. în Siberia de E (Federația Rusă, C.S.I.); 1.146 km. Izv. din Pod. Anadîr și se varsă în golful cu același nume (M. Bering). Navigabil pe 570 km în cursul inferior. 2. Culme muntoasă în Siberia. Alt. max.: 2.320 m. Urme glaciare. Pescuit. Se mai numește și Culmea Ciukotsk. 3. Golf al Oc. Pacific (M. Bering) pe coastele de NE ale Siberiei, limitat la N de Pen. Ciukotsk. Ad. medie: 100-150 m.

ANTALYA, oraș în SV Turciei, port la M. Mediterană, în golful cu același nume; 261,1 mii loc. (1985). Șantiere navale, ind. textilă și alim., prelucr. lemnului. Centru comercial (fructe). Moschee (sec. 13), azi muzeu. Vechiul nume: Adalia.

APĂ (lat. aqua) s. f. 1. Lichid incolor, fără miros, fără gust, compus hidrogenat al oxigenului (H₂O; p. f. 100 °C; densitatea maximă egală cu 1 la + 4 °C). Formează unul dintre învelișurile Pămîntului; are un important rol în natură; cel mai răspîndit solvent. A. naturală are dizolvate în ea diferite substanțe. ♦ A. din atmosferă = a. în stare lichidă, gazoasă sau solidă care se găsește în partea inferioară a atmosferei (troposferă). A. continentală = parte a hidrosferei care, pe parcursul ciclului apei, se deplasează sau stagnează pe continente (a. stătătoare, curgătoare, de șiroire, de infiltrație, subterane). A. marină = apa oceanelor și mărilor, sărată (în medie 35 ‰) și mai densă decît cea dulce. Are un volum total de 361 mil. km³. A. meteorică v. meteoric. A. minerală = apă cu un conținut variabil de săruri, gaze, substanțe minerale, elemente radioactive, care îi conferă proprietăți terapeutice. A. termală v. termal. A. subterană = a. care circulă prin mediul poros-permeabil din scoarța Pămîntului, formînd strate acvifere (a. freatică). Este de origine exogenă (vadoasă și de condensare) și endogenă (juvenilă). A. de zăcămînt = a. care saturează parțial rocile din zona zăcămintelor de hidrocarburi și, total, rocile din zona acviferă a unui zăcămînt de țiței, cu care este singenetică. A. de constituție = a. care intră în molecula unor substanțe chimice. A. de cristalizare = a. pe care o rețin unele substanțe cristaline, formînd cristalohidrați. A. potabilă v. potabil. A. industrială = a. întrebuințată în procesele tehnologice ale întreprinderilor. A. dură v. dur. A. degradată = a. în care se varsă dejecții sau ape reziduale, industriale ori menajere. A. reziduală = a. cu impurități sau cu substanțe toxice evacuată din întreprinderi, ferme etc. A. epurată = a. din care au fost îndepărtate, prin procedee mecanice, chimice etc., substanțe dăunătoare antrenate în suspensie sau dizolvate. ♦ Expr. A intra la apă = a) (despre țesături) a-și micșora dimensiunile la înmuierea în apă (1). b) fig. a ajunge într-o situație grea. A. de ploaie = (fam.) vorbe goale. A. sfințită = aghiasmă. 2. Masă de a. (1), formînd un rîu, un lac (ape dulci), o mare (ape sărate) etc. A. continentale pot fi: subterane și de suprafață. Acestea din urmă sînt curgătoare (torenți, rîuri, fluvii), stătătoare (lacuri, mări, oceane) și stagnante (bălți, mlaștini). ♦ A. moartă = apă (2) în mișcare foarte lentă sau cu întreruperi de scurgere (ex. brațe moarte, lagune etc.). 3. (Dr.) Ape interioare = rîurile, fluviile, lacurile și canalele situate pe teritoriul unui singur stat, mările interioare, apele porturilor și golfurilor interioare, care, ca atare, sînt supuse suveranității acelui stat. Ape teritoriale = porțiunea de mare sau de ocean (variind, în trecut, de la un stat la altul, de obicei între 3 și 12 mile marine; astăzi uneori extinsă la 200 mile marine), de-a lungul coastelor unui stat, supusă suveranității acestuia și formînd o parte integrantă a teritorilui său. 4. Fig. (Mai ales la pl.) Joc de culori (asemănător cu apa (2)) pe care îl fac în lumină unele obiecte lucioase. 5. Denumire a unor secreții apoase ale corpului (sudoare, salivă etc.). 6. (Urmat de determinări) Denumire a unor preparate, lichide industriale, farmaceutice, de parfumerie sau a unor substanțe chimice. ♦ Apă de clor = soluție care conține trei volume de clor dizolvate într-un volum de apă (1), întrebuințată ca decolorant în industria textilă și a hîrtiei; atacă aurul și platina. A. de var = soluție de hidroxid de calciu preparată din var nestins și apă (1), cu proprietăți antidiareice și antiacide. A. de plumb = soluție de acetat de plumb, toxică, întrebuințată în medicină, în imprimeria textilă și la prepararea multor combinații ale plumbului. A. amoniacală = produs secundar obținut în procesul de cocsificare a cărbunilor, care conține săruri de amoniu. A. de barită = soluție de xidroxid de bariu, folosită pentru absorbția dioxidului de carbon. A. de Colonia = soluție alcoolică a unui amestec de uleiuri eterice (flori de portocal, rozmarin etc.) întrebuințată în cosmetică pentru mirosul ei plăcut. A. de Javel = soluție de hipoclorit de potasiu, întrebuințată ca decolorant. A. grea = combinație a oxigenului cu deuteriul (D₂O); a fost obținută (1933) de G.N. Lewis, H.C. Urey și McDonald. Se folosește în tehnica nucleară (moderată). A. oxigenată v. oxigenat. A. regală = amestec format din trei părți acid clorhidric și o parte acid azotic; lichid de culoare galbenă, folosit la dizolvarea unor metale (ex. aurul). (Pop.) A. tare = acid azotic.

AQABA (AKABA) 1. Golf strîmt și și alungit în NE Mării Roșii, între Pen. Sinai și Pen. Arabia. Lungime: 180 km; lățime: 28 km. Ad. max.: 1.828 m. 2. Oraș în SV Iordaniei, unicul port al țării, la Marea Roșie; 37,4 mii loc. (1986). Export de fosfați.

ARAD 1. Cîmpia Aradului, zonă înaltă a Cîmpiei de Vest, situată la N de Arad, între Mureș și Crișu Alb. Alt. max.: 124 m Importantă zonă agricolă (cereale, viticultură, legumicultură, creșterea animalelor). 2. Municipiu în extremitatea de V a țării, în Cîmpia de Vest, pe Mureș, reșed. jud. Arad: 198.971 (1991). Nod feroviar și rutier. Aeroport internațional. Important centru al ind. constr. de mașini (strunguri, vagoane de metrou, vagoane de cale ferată pentru mărfuri și călători, utilaj agricol, mori pentru prepararea furajelor etc.), al ind. textile (conf. și tricotaje, filatură și țesături de bumbac), chimice (coloranți, lacuri și vopsele, îngrășăminte chimice), mat. de constr. (prefabricate din betob, cărămiși și țiglă), prelucr. lemnului (mobilă, cherestea), piel. și încălț., alim. (zahăr, preparate din carne, produse lactate, uleiuri vegetale, conserve de legume și fructe, produse de panificație etc.). Fabrică de jucării și de ceasuri deșteptătoare. Centru viticol, legumicol (mari sere) și pomicol (piersici). Centru cultural cu vechi tradiții: institut de învățămînt superior (Universitatea „Aurel Vlaicu”), teatru de sta (cu secțiile română și maghiară), teatru de marionete, filarmonică, muzee, bibliotecă cu colecții rare. Cetate (sec. 18), primăria (sec. 19) în stil neo-renascentist, teatrul vechi (1816-1817) în stil neoclasic, clădirea Tribunalului (1892) în stil neobaroc, Palatul Culturii (1910-1913) în stil eclectic în care este adăpostit și Muzeul județean. Menționat documentar în 1156, iar ca oraș în 1329; ocupat de turci în 1552; eliberat de oștile lui Mihai Viteazul (1599) a reintrat în stăpînirea Porții Otomane (1616) pînă la sfîrșitul sec. 17; în 1685 a trecut sub dominația habsburgică. Important centru al luptei românilor pentru emanciparea națională, politică și culturală. În 1812, aici a fost înființată „Schoala preparandă sau pedagoghicească a nației românești”, prima școală normală românească din Transilvania. A. a fost un important centru al revoluției din 1848-1849 și sediul Consiliului Național Român Central în 1918. Declarat municipiu în 1968. 3. Jud. în extremitatea vestică a României, la graniță cu Ungaria, în bazinele rîurilor Mureș și Crișu Alb; 7.652 km² (3,22 la sută din supra. țării); 503.768 loc. (1991), din care 52,9 în mediul urban; densitate: 66,7 loc./km². Reșed.: municipiul Arad. Orașe: Chișineu-Criș, Curtici, Ineu, Lipova, Nădlac, Pîncota, Sebiș. Comune: 67. Relief variat: în NE și E ramificațiile vestice ale M-ților Codru-Moma (1.112 m, vf. Pleșu) și Zarand (836 m, vf. Drocea), care închid înre ei golful depr. Zarand-Gurahonț-Hălmagiu, în S DealurileLipovei (200-400 m alt.), iar în V Cîmpia de Vest, cu subunitățile ei (Cîmpia Vingăi, Cîmpia Aradului, Cîmpia Crișurilor, Cîmpia Cermei). Climă temperat-continentală, moderată, cu ierni blînde și veri relativ călduroase. Temp. medie anuală de 8 °C în zona de munte și 11 °C în cîmpie. Precipitațiile medie anuale însumează c. 1.000 mm în reg. montane și 600 mm în cîmpie (mai abundente în lunile mai-iun.). Vînturi dominante dinspre SV și V. Hidrografia este reprezentată în principal prin cursul inf. al Mureșului, care străbate jud. pe 220 km, și prin cel mijlociu al Crișului Alb sînt legate de cele ale Mureșului printr-o rețea densă de canale (Matca, Ier-Turnu-Dorobanți, Morilor etc.) folosite pentru drenarea și irigarea terenurilor agricole. Resurse naturale: petrol și gaze naturale (Pecica, Turnu), min. complexe (sulfuri polimetalice în zonele Hălmagiu, Brusturi, Luncșoara, Pănișeni), pirite cuprifere (Petriș, Roșia Nouă), molibden (Săvîrșin), marmură (Moneasa, Căprioara, Vîrfurile), dolomite (Minișu de Sus), andezite (Vîrfurile, Aciuța, Mocrea), calcare, argile, gresii, păduri etc. Izv. cu ape minerale la Lipova (feruginoase, carbogazoase, calcice, magneziene, sodice) și Moneasa (carbogazoase, alcaline, mezotermale). Economia. Industria reprezintă principala ramură a economiei jud. A. În 1989, ponderea covîrșitoare în realizarea valorică a prod. globale înd. o deținea subramura constr. de mașini (38,6 la sută), concentrată cu precădere în municipiul Arad și profilată pe producerea unei game variate de vagoane de cale ferată pentru mărfuri și călători (inclusiv vagoane de metrou), pe realizarea celei mai mari părți a prod. de strunguri a țării (cu secții la Lipova și Chișineu-Criș) și a întregii prod. de ceasuri, precum și pe prod. de utilaje feroviare și agricole, mori pentru preaprarea furajelor etc. Ponderi mari dețin și ind. textilă și a conf., 16 la sută (Arad, Lipova, Chișineu-Criș, Ineu), ind. chimică, 6.5 la sută (Combinatul de Îngrășăminte Chimice Arad), de prelucr. a lemnului (Arad, Pîncota, Sebiș, Lipova, Ineu, Nădlac), mat. de constr. (Arad.), alim. (preparate din carne și lapte, zahăr, conserve de legume, morărit și panificație etc.). Agricultura, cu vechi tradiții și un caracter diversificat, dispune de însemnate supr. cultivate cu porumb (105.352 ha, 1989), grîu și secară (102.781 ha), plante de nutreț, orz și orzoaică, plante uleioase, sfeclă de zahăr, cartofi, leguminoase pentru boabe, tutun etc. Supr. apreciabile sînt acoperite cu sere legumicole (Arad), specializate în prod. de tomate, castraveți, ardei gras etc. Viticultură (podgoriile Miniș, Pîncota, Șiria, Ghioroc, Păuliș ș.a.), pomicultură (Lipova, Zăbrani, Buteni ș.a.). În 1990, sectorul zootehnic dispunea de numeroase ferme moderne specializate în creșterea porcinelor (408,9 mii capete), ovinelor (442,1 mii capete), bovinelor (175,7 mii capete), păsărilor (2950,5 mii capete) etc. Căi de comunicație (1990): 485 km c. f. (196 km electrificate) și 2.087 km de drumuri publice (478 km modernizate). Pe terit. jud. A. se remarcă un intens trafic de mărfuri și călători pe c. f. și șosele, datorat punctelor de frontieră Curtici și Nădlac. Unitățile de învățămînt, cultură și artă (1989-1990): Universitatea „Aurel Vlaicu”, 285 școli generale, 26 licee, 456 biblioteci, 165 cinematografe, cu filarmonică și un teatru (la Arad), muzee etc. Turism. Existența unui relief variat (inclusiv cel carstic de la limita cu jud. Bihor unde se află izbucul de la Călugăreni), prezența unor izv. cu ape minerale care au generat dezvoltarea stațiunilor balneoclimaterice Lipova și Moneasa, numeroasele obiective istorice și social-culturale (cetățile de la Arad, Șoimuș, Șiria, Dezna), castele medievale de la Macea, Sebiș, Curtici, Șiria, Dezna, Pîncota, bisericile de lemn de la Bodești, Hălmagiu, Ionești, mănăstirile Secusigiu și Pecica, muzeele de istorie și etnografie de la Arad, Lipova, Sebiș, Curtici, parcurile dendrologice de la Gurahonț, Lipova și Macea, rezervațiile botanice Petriș și Zimbru, varietatea și originalitatea etnografiei și folclorului (bogăția cromatică a portului popular din zonele Șicula, Birchiș, Secusigiu), centrele de ceramică (Bîrsa, Hălmăgel, Tîrnovița, picturile naive din Brusturi etc.) au favorizat dezvoltarea unui intens turism de tranzit și de sejur. Indicativ auto: AR.

ARABIA SAUDITĂ, Regatul Arab Saudit, stat în SV Asiei, în Pen. Arabia; 2,1 mil. km²; 14,43 mil. loc. (1989). Limba oficială: araba. Cap. Riyadh. Orașe pr.: Jeddah, Mecca (Makkah), Medina (Al Madinah), Ta’if. Este împărțit în 17 provincii. Podiș slab ondulat, deșertic (Nefud, Rub’ și Al Khali), presărat cu oaze și înconjurat de munți nu prea înalți (alt. max.: în SV, 2.565 m); cîmpii litorale (Tihama în V, El Hasa în E). Climă tropicală deșertică, mai umedă pe coasta Mării Roșii (în SV, 500 mm/an). Mari exploatări de petrol (peste 23 miliarde t rezerve, locul 1 pe glob) și gaze naturale; resurse de min. de fier, cupru, sulf, sare (practic neexploatate). Culturi de cereale (c. 800 mii ha, 3,25 mil. t, 1988, din care grîu 3 mil. t), viță de vie (100 mii t de struguri, 1988), curmali (495 mii t curmale, 1988), legume și pepeni (1,2 mil. t, 1988) ș.a. Creșterea în parte nomadă, a animalelor: ovine (7,5 mil. capete, 1988), caprine (3,6 mil. capete, 1988), cămile (417 mii capete, 1988), bovine (325 mii capete, 1988). Rafinării de petrol (c. 80 mil. t capacitate, 1988). Întreprinderile ind. produc îngrășăminte chimice, mase plastice, produse metalice de larg consum, echipament electric, ciment (c. 9 mil. t), marochinărie, produse petroliere: gaze lichefiate. C. f.: 1.251 km. Căi rutiere: c. 46 mii km. Moneda: 1 riyal = 100 halalah. Exportă petrol (c. 3/4), produse petroliere (c. 1/10); gaze naturale, produse chimice ș.a. și importă autovehicule, produse chimice, echipament electric, produse siderurgice, alim., textile, cereale ș.a. – Istoric. Terit. A.S. a fost locuit din timpuri străvechi de triburi arabe. După constituirea statului musulman arab (Califatul) și apariția religiei islamice (sec. 7, la Medina, în V Pen. Arabia), terit. actualului stat al A.S. s-a aflat sub autoritatea nominală a califatelor Omeiazilor, Abbasizilor, Fatimizilor, precum și a statului mamelucilor. În sec. 16 o parte a terit. țării (Hijaz) a fost cucerită de turcii otomani. După cîteva încercări de unificare a terit. A.S. (sec. 18-20), în care un rol important l-a avut secta islamică a wahhabiților, Abd-al-Aziz II ibn Saud, emirul Nejdului, ca urmare a războaielor purtate, reușește să realizeze unificarea terit. din aproape întreaga Pen. Arabia, proclamîndu-se rege al A.S. la 23 sept. 1932. După al doilea război mondial începe exploatarea marilor zăcăminte petroliere. Veniturile obținute din exportul țițeiului au permis crearea unor ramuri industriale, modernizarea țării și au conferit A.S. un rol important în viața politică a Asiei de Sud-Vest. În 1990, în urma invadării Kuweitului de către Iraq, A.S. s-a alăturat coaliției antiiraqiene, pe terit. său fiind organizate majoritatea acțiunilor militare împotriva invadatorilor. A.S. este monarhie absolută. Activitatea legislativă și cea executivă sînt exercitate de către rege care conduce Consiliul de Miniștri. După Războiului din Golf, în A.S. a fost înființat Consiliul Consultativ (Majless al-choura) și s-a adoptat o lege fundamentală de tipul unei constituții, inspirată din Charia (legea islamică).

ATLANTIC, Oceanul ~, ocean situat între Europa, Africa și cele două Americi, care comunică cu Oc. Înghețat prin Str. Davis și Danemarcii, iar în S cu Antarctida; 106,6 mil. km² (91,6 mii km² fără mările mărginașe). Ad. medie: 3.600 m; ad. max.: 8.742 m (în fosa Puerto Rico). Are un volum de 329,7 mil. km³ de apă. Salinitate: 34-37,3 ‰. Temperatura apei variază de la c. 28°C la Ecuator, pînă la 6°C la 60° lat. N și -1°C la 60° lat. S. Forma lui se aseamănă cu un mare „S”, țărmurile de E și V fiind aproape paralele. Numeroase ins. și arh. (supr. totală 1,07 mil. km²) unele de origine vulcanică (Ascensión, Sf. Elena, Azore, Canare etc.). Dintre curenții oceanici care îl străbat cei mai importanți sînt: Golfstromul, Benguelei, Groelandei și Braziliei. Numeroase mări mărginașe (Baltică, Nordului, Mediterană, Caraibilor etc.) și golfuri largi (Guineii, Biscaya ș.a.). Șelful oceanic ocupă 10,3 la sută din supr. sa. Străbătut de importante căi de navigație (2/3 din transporturile maritime comerciale ale lumii). Bogate zone de pescuit (c 35 la sută din cantitatea de pește pescuit pe glob). – Bătălia din ~, ansamblul operațiilor militare întreprinse în Oceanul A. (1941-1944) în timpul celui de-al doilea război mondial, în cadrul căruia rolul principal a revenit războiului submarin. – Charta Atlanticului, declarație semnată la 14 aug. 1941 de către președintele S.U.A., F.D. Roosevelt, și prim-min. britanic, W. Churchill, referitoare la scopurile războiului și organizarea postbelică a lumii. A contribuit la închegarea coaliției antihitleriste. – Zidul A. = ansamblu de fortificații construit de germani de-a lungul coastelor atlantice europene după înfrîngerea Franței (iun. 1940) pentru a se apăra în vederea unei eventuale debarcări a Aliaților.

AUSTRALIA 1. Cel mai mic continent al Pământului împreună cu Oceania, așezat în emisfera australă, traversat de Tropicul Capricornului; 8,94 mil. km²; 28,2 mil. loc. (1986). Este cuprins între 10°41′ lat. S (Capul York) și 38°55′ lat. S (Wilson’s Promontory), pe 3.600 km și între 113°05′ long. E (Steep Point) și 153°34′ long. E (Capul Byron), pe 3.800 km. Înconjurat de Oc. Indian (la S și V) și Oc. Pacific și mările mărginașe ale acestuia (la E și N). Relieful australian este compus din trei trepte hipsometrice. În E se desfășoară, pe c. 3.400 km de-a lungul coastei, Cordiliera Australiană (Alpii Australieni), formată în timpul cutărilor caledoniene și hercinice, după care a urmat peneplenizarea mezozoică și reînălțarea terțiară. Alt. max.: 2.234 m (vf. Kosciusko). Podișul Australiei de Vest ocupă c. 50 la sută din suprafața continentului și prezintă o reg. aflată sub nivelul Oceanului Planetar. Marginile sale au alt. mai mari, centrul său constituind o imensă arie depresionară, ocupată de pustiurile Victoria, Gibson și Marele Deșert de Nisip. Cîmpiile centrale, desfășurate între G. Carpentaria (la N) și Marele Golf Australian (la S), ocupă c. 30 la sută din suprafața continentului, constituind treapta cea mai joasă a reliefului, cu extindere mai mare în partea centrală și meridională. A. este bogată în zăcăminte de cărbuni, min. de fier, plumb, min. auroargentifere, cupru, zinc, metale rare, min. radioactive etc. Clima și apele. Clima este ecuatorial-musonică în N (cu temperaturi ridicate, amplitudini termice mici și precipitații abundente), tropicală în centru (cu temperaturi ridicate) și subtropicală în S. Cel mai important sistem hidrografic este cel al fl. Murray (cu afl. său Darling). În cîmpiile centrale se găsesc lacurile Eyre și Torrens, iar în Podișul Australiei de Vest lacurile Moore, Barlee, Mackay și Amadeus. 2. Uniunea Australiană, stat federal ocupînd continentul australian, ins. Tasmania, și cîteva ins. mici; 7,68 mil. km²; 16,81 mil. loc. (1989) (81,8 la sută anglo-australieni, 5,7 la sută englezi, 2,1 la sută asiatici, 2 la sută italieni, 1,1 la sută aborigeni ș.a.). Limba de stat: engleza. Cap.: Canberra. Orașe pr.: Sydney, Melbourne, Brisbane, Adelaide, Perth. Este format din 6 state și două terit. federale. Se expl. cărbune (178 mil. t. 1988), petrol (22,73 mil. t, 1989), gaze naturale, min. de fier (97,7 mil t, 1989), bauxită (39,64 mil. t, 1989, locul 1 pe glob), min. de plumb, zinc, argint, titan, aur, min. radioactive și zirconiu (85 la sută din prod. mondială). Ind. țării produce anergie electrică (140,35 miliarde kWh, 1988), fontă (5,88 mil. t, 1989), oțel (6,7 mil. t, 1989), aluminiu (1,07 mil. t, 1988), motoare, mașini-unelte, instrumente de măsură, motoare electrice, mașini agricole și tractoare, material rulant, autoturisme (332,4 mii buc., 1989), nave, explozibili, îngrășăminte chimice, coloranți, produse farmaceutice, derivate petroliere (capacitatea rafinăriilor 36 mil. t, 1986), ciment (6,9 mil. t, 1989), țesături de bumbac, încălț., zahăr (3,6 mil. t, 1988), produse lactate și din carne. Pe întinsele pășuni naturale (56,7 la sută din supr. țării) s-a dezvoltat creșterea animalelor. A. ocupînd locul 1 pe glob în ce privește efectivul de ovine (164 mil. capete, 1988, majoritatea de rasă merinos, c. 30 la sută din prod. mondială de lînă), alături de care se mai cresc bovine (23,5 mil. capete, 1988), porcine (2,7 mil. capete, 1988), cabaline. Pe 6,2 la sută din supr. țării se cultivă grîu (14,1 mil. t, 1988), orez, sorg (1,6 mil. t, 1988), trestie de zahăr (27,7 mil. t, 1988), bumbac, plante furajere, legume, cartofi (1 mil. t, 1988). Mari prod. de unt, brînzeturi, carne și piei. Pescuit. C. f.: 40,8 mii km. Căi rutiere: c. 900 mii km. Flota comercială: 2,36 mil. t (1988). Moneda: 1 australian dollar = 100 cents. Exportă produse agricole, cărbune, minereuri, lînă, mașini, utilaje și mijloace de transport, aur, aluminiu ș.a. și importă mașini și utilaje, materii prime și semifabricate, mijloace de transport, bunuri de larg consum, produse alim. ș.a. A. administrează și teritoriile ins. Christmas (din Oc. Indian), ins. Norfolk, Cocos/Keeling și Teritoriul Antarctic Australian. – Istoric. Triburi de vînători și pescari au populat terit. A. cu 40.000 de ani î. Hr. În sec. 18, cei c. 300 mi aborigeni erau grupați în 500 de triburi. Navigatorii spanioli, portughezi și olandezi descoperă și explorează la începutul sec. 17 coasta de N și V a A. În apr. 1770, James Cook atinge coasta răsăriteană și declară A., la 23 aug. 1770, posesiune engleză. Fondarea primei așezări (26 ian. 1788) este urmată de crearea de colonii separate care primesc, din 1850, o largă autonomie internă. Se intensifică explorarea și popularea interiorului continentului. Descoperirea aurului (1851) în New South Wales și Victoria determină un nou val de emigranți. La 1 ian. 1901 cele șase colonii engleze autonome din A (New South Wales, Victoria, Queensland, Western A., South A. și Tasmania) se unesc, formînd Commonwealth of Tasmania, cu statul de dominion în cadrul Imp. Britanic; colonia britanică Papua și terit. german Noua Guinee sînt administrate de A. (1919-1975). A. participă, alături de Marea Britanie, la primul și al doilea război mondial. În 1986, A. a abolit ultimele prerogative ale intervenției Marii Britanii în afacerile sale interne. Este membru fondator al O.N.U. (1945). A. este o monarhie constituțională, șeful statului fiind, de iure, suveranul Marii Britanii, reprezentat de un guvernator general. Activitatea legislativă este exercitată de Parlamentul Federal (Senat și Camera Reprezentanților), iar cea executivă de Consiliul Executiv, condus de primul-ministru.

BAC BÕ, golf al mării Chinei de Sud, între țărmurile Chinei și Vietnamului, separat de largul mării prin ins. Hainan. Lungime: 300 km; ad. max: 5,9 m. Porturi pr.: Halphong, Beihai ș.a. Vechea denumire: Tonkin.

BAFFIN [bæfin] 1. William B. (1584-1622), navigator și explorator polar englez. A condus expediția de căutare a Pasajului de Nord-Vest, a cercetat G. Hudson (1615) și marea care azi îi poartă numele, trecînd prin str. Davis (1616). 2. Marea sau Golful ~, marea în NE Americii de Nord, între Arh. Arctic Canadian și Groelanda, legată prin str. Davis de Oc. Atlatic și prin str. Smith de Oc. Înghețat; 530 mii km². Ad. medie: 861 m; ad. max.: 2.414 m. Salinitate: 30-34,5‰. Vînătoare de balene și foci. 3. Insula ~ sau Țara lui ~, cea mai mare ins.din Arh. Arctic Canadian; 476 mii km², din care c. 83 mii km² acoperiți de ghețuri. Alt. max.: 2.591 m (vf. Penny Highland). Vegetație de tundră. Zăcăminte de cărbune și min. de fier. Populație rară, formată din eschimoși (c. 3,4 mii loc). Stațiuni de cercetări științifice. Pescuit. Oraș pr.: Frobisher Bay.

BAHÍA BLANCA [baia] 1. Golf al Oc. Atlantic, pe coasta de SE a Argentinei, la S de Rio de la Plata. Se mai numește El Rincón. 2. Oraș în Argentina, port la golful cu același nume; 223,8 mii loc. (1980). Nod de comunicații. Ind. cărnii; morărit; produse din piele. Rafinărie de petrol. Hidrocentrală. Centru agricol. Universitate.

BAHRAIN [bərȁin], stat în SV Asiei, în G. Persic, în apropierea coastelor pen. Arabia; 678 km²; 489 mii loc. (1989). Cap.: Manama (Al Manamah). Limba oficială: araba. Alcătuit din ins. B. (563 km²) și alte 34 ins. mai mici. Populație urbană: 82,7 la sută. Relief deșertic. Climă tropicală. Expl. de petrol (2,1 mil. t, 1989) și gaze naturale. Mari rafinării (capacitate 12,5 mil. t). Citrice, legume, orez, curmali (45 mii t curmale, 1988). Pescuit de perle. Industrie diversificată. Nu are căi ferate. Căi rutiere: 450 km; pod rutier (25 km) ce leagă B. de continent (Arabia Saudită). Moneda: 1 dinar = 1.000 fils. Exportă petrol și produse petroliere (c. 90 la sută). aluminiu, mașini și utilaje, produse siderurgice, marochinărie ș.a. și importă petrol și produse petroliere (c. 50 la sută), autovehicule, produse agricole, produse chimice, alumină ș.a. – Istoric. Stăpînit de-a lungul secolelor de sumerieni, perși, Seleucizi, parți, Sasanizi, B. este cucerit (sec. 7) de arabi, care impun limba și religia, apoi de portughezi (1521-1602), de persani (1602-1783) și de arabii imigranți din Kuweit, care întemeiază (1783) un șeicat de sine stătător condus de dinastia al-Khalifa. După 1820 B. devine de facto un protectorat britanic (efectiv din 1871). Descoperirea zăcămintelor de petrol în 1932 a generat interesul economic pentru B. Între 1968 și 1971 face parte din Federația Emiratelor din Golful Persic. La 14 aug. 1971 își proclamă independența de stat. B. este monarhie. Activitatea legislativă și cea executivă sînt exercitate de emir și de un cabinet.

BALCANICĂ, Peninsula ~, pen. situată în SE Europei, limitată de mările Neagră, Marmara și Egee (la E și SE), de M. Mediterană (la S), de M. Ionică și M. Adriatică (la V) și C. Dunării (la N). Supr.: c. 505 mii km². Țărmuri fragmentate cu numeroase golfuri, strîmtori, peninsule și insule. Relief foarte variat ca formă și vîrstă; numeroase masive aparținînd orogenezei hercinice (M-ții Macedoniei, M-ții Rodopi, M-ții Tesaliei, M-ții Pen. Calcidice, Pod. Istranca) și terțiare (Alpii Dinarici, Alpii Albanezi, M-ții Pind și M-ții Balcani).; alt. max.: 2.925 m (vf. Musala, M-ții Rila); zone deluroase, reprezentate prin Pod. Prebalcanic; cîmpii puține și restrînse (C. Savei, C. Dunării, C. Mariței și a Traciei de Est). Climă temperat-continentală în N și E și mediteraneană la S și V. Cuprinde: Albania, Bulgaria, Grecia, Iugoslavia, România și Turcia europeană.

BALTICĂ, Marea ~, mare continentală a Oc. Atlantic, în N Europei; comunică cu Marea Nordului prin str. Skagerrak și Kattegat; 419 mii km². Ad. medie: 86 m; ad. max.: 470 m. Formează trei mari golfuri: Finic, Botnic și Riga. Salinitate redusă (8-11‰). Numeroase ins. și arh.: Aland, Bornholm, Gotland, Rügen, Saaremaa. În ea se varsă Neva, Dvina de Vest, Vistula, Oder ș.a. Navigație intensă. Porturi pr.: St. Petersburg, Tallin, Riga, Gdańsk, Szczecin, Copenhaga, Stockholm, Malmö ș.a. Pescuit. Unită cu Marea Albă prin intermediul L. Onega și rîului Neva, printr-un canal navigabil (1933) cu 19 ecluze și 227 km lungime.

BEIUȘ 1. Depr. tectonică de tip golf, limitată de M-ții Codru-Moma (la SV), masivele Vlădeasa și Bihor (la E) și M-ții Pădurea Craiului (la N), drenată de Crișu Negru cu afl. lui; 825 km². Relief de terese și dealuri rotunjite. Climă blîndă (media termică anuală, 9-10°C); precipitații bogate (800 mm/an). Păduri de fag și stejar; pășuni și fînețe. Expl. de marmură (Vașcău, Moneasa) și de calcare (Cărpinet). Aici se găsesc orașele Beiuș, Vașcău, Nucet, Ștei. 2. Oraș în jud. Bihor, în depr. cu același nume, pe Crișu Negru; 12.318 loc. (1991). Constr. de mașini-unelte și piese de schimb. Fabrică de mobilă și de conf.; mat. de constr.; produse alim.; ateliere de reparații. Centru pomicol. Două biserici (sec. 18). Muzeu etnografic. Menționat prima oară în 1270; declarat oraș liber în 1444; ridicat la rangul de civitas în 1451. Samuil Vulcan a înființat aici în 1828 un gimnaziu greco-catolic superior pentru români. S-a mai numit Beinș.

BENGAL, Golful sau Marea ~, golf al Oc. Indian, între Pen. Hindustan (la V) și Arh. Andaman și Nicobar (la E); c. 2,2 mil. km². Ad. med.: 2.586 m; ad. max.: 4.519 m. Aici se varsă, printr-o deltă comună, fl. Gange și Brahmaputra. Navigație. Pescuit. Temp. medie a apei: 25-29°C. Salinitate: 30‰. Porturi pr.: Calcutta, Madras.

BENGUELA [benghéla] 1. Golf larg al Oc. Atlantic, pe coasta Angolei, străbătut de apele curentului cu același nume. 2. Curent rece în Oc. Atlantic, ramura de N a Curentului Vînturilor de Vest, care scaldă coastele Africii Occidentale. Viteză: 0,9 km/h. Temp. apei: 15-22°C (iarna) și 19-26°C (vara). 3. Oraș în V Angolei, port la Oc. Atlantic; 155 mii loc. (1983). Expl. de argint. Ind. alim. (conserve de pește). Ciment. Export de fildeș, cauciuc, cafea, animale, piei. Fundat în 1617.

BENIN 1. Stat african constituit din populația edo în sec. 12 în delta fluviului Niger. Regatul B. cunoaște apogeul dezvoltării sale în sec. 15-16; ocupat de britanici în 1897, este inclus în protectoratul Nigeria. 2. Republica Populară B., stat în V Africii, pe țărmul golfului cu același nume; 112,6 mii km²; 4,6 mil. loc. (1989). Limba de stat: franceza. Cap.: Porto Novo. Orașe pr.: Cotonou, Natitingou, Abomey. Este împărțit în șase provincii. Relief predominant de cîmpie (presărată cu lagune în regiunea țărmului) și dealuri joase (sub 400 m). Doar în NV alt. trece de 900 m. Climă subecuatorială (în S) și tropicală (în N). Păduri cu esențe prețioase (teck, mahon ș.a.) și savane vaste (în N). Expl. de petrol (restrînse); resurse de min. de fier, aur, titan, fosfați naturali. Economie agrară: plantații de cauciuc, arbori de cafea, cocotieri, bumbac; se mai cultivă igname (850,0 mii t, 1988), manioc (725 mii t, 1988), batate, arahide (67 mii t, 1988), legume. Prelucr. primară a produselor vegetale: ulei de palmier (40 mii t, 1988). Fabrici de cherestea, ciment, încălț., textile ș.a. C. f.: 579 km. Căi rutiere: c. 7 mii km. Moneda: 1 C. f. a. franc = 100 centimes. Exportă: încălț. (c. 40 la sută), bumbac, palmist, cafea ș.a. și importă: bunuri de larg consum, utilaje, mijloace de transport, produse alim., textile, combustibili ș.a. – Istoric. Î n sec. 15, în regiune au pătruns portughezii, iar în sec. 17, olandezii, francezii și englezii, care au întemeiat așezări pe coastă. Denumirea inițială a țării a fost Dahomey, stat creat la începutul sec. 17 și care sub regele Gezo (1818-1859) devine unul dintre cele mai înfloritoare regate ale Africii Occidentale. Între 1889 și 1894 Regatul Dahomey este cucerit de francezi care-l transformă în colonie (1896) și-l includ în Africa Occidentală Franceză (1904-1958). În dec. 1958 devine republică autonomă în cadrul Comunității Franceze, iar la 1 aug. 1960 își proclama independența sub numele de Dahomey. La 18 oct. 1973 este constituit Consiliul Național al Revoluției, organul legislativ suprem, iar la 30 nov. 1975, Partidul Revoluției Populare a B., partid unic de guvernămînt care decide schimbarea denumirii statului în Republica Benin. Din dec. 1989, Adunarea Națională este dizolvată și înlocuită cu un Înalt Consiliu al Republicii, B. este republică prezidențială. Activitatea legislativă și executivă este exercitată de președinte și de Înaltul Consiliu al Republiciii. 3. Golf al Oc. Atlantic, la V de delta Nigerului, scăldînd coastele Beninului și ale Nigeriei de V.

BERING 1. Vitus Jonassen B. (1681-1741), navigator și explorator danez în serviciul Rusiei. A condus două expediții ruse în Kamceatka (1725-1730, 1733-1741 ), în timpul cărora a traversat (1728) marea și str. care azi îi poartă numele, ajungînd pe țărmul de NV al Pen. Alaska și în Arh. Aleutine. 2. Mare în N Oc. Pacific, între Pen. Kamceatka, Alaska și Arh. Aleutine, cu țărmuri puternic crestate. Pr. golfuri: Anadîr, Norton, Bristol; 2,3 mii km². Ad. max.: 5.500 m; ad. med.: 1.598 m. Salinitate medie: 31,5‰. În ea se varsă fl. Yukon și Anadîr. Pescuit. Vînătoare de balene, morse și foci. 3. Str. care desparte Asia de America de Nord, unind apele Oc. Pacific, cu cele ale Oc. Înghețat. Lățime: 35-86 km. Ad. min.: 36 m. Ad. max.: 70 m. Închisă de ghețuri multe luni pe an; este străbătută de curentul rece Oya-Șivo. Printre ins. Diomede trece granița dintre Federația Rusă și S.U.A. și linia de schimbare a datei. Străbătută pentru prima dată de S.I. Dejnev în 1648, dar denumită în cinstea lui B. (1). 4. Ghețar montan de vale în S Pen. Alaska (S.U.A.), în culmea Chugach-St. Elias. Lungime max.: 203 km (cel mai mare ghețar din America de Nord). Lățime max.: 43 km. Supr.: 5,8 mii km². Coboară pînă în apele G. Alaska.

BISCAYA (VIZCAYA sau GASCOGNE [gascóñ]), golf al Oc. Atlantic, între coasta de N a Spaniei și cea de V a Franței; 194 mii km²; ad. max.: 5.120 m. Lungime: c. 400 km. Coaste rectilinii. Furtuni violente. Maree max.: 6,7 m. Importantă zonă de pescuit. În el se varsă Garonne, Charente, Loara, Adour. Salinitate medie: 38‰. Porturi pr.: Brest, Bordeaux, La Rochelle (Franța), Bilbao, San Sebastian, Santander (Spania).

BOHAI 1. Golf în NV Mării Galbene, cuprins între Pen. Shandong și Liaodong (China). Lungime: c. 280 km. Ad. max.: 40 m. În el se varsă fl. Huanghe. Maree (3,40 m). Îngheață în perioada nov.-mart. Pescuit. Extragerea sării marine și petrolului. Port. pr.: Tanggu. Denumirea chineză: Bohai-Wan. 2. Str. între Pen. Shandong și Liaodong. Lățimea minimă: 105 km. Ad. max.: 36 m.

BOOTHIA [bú:θiə], pen. în N Canadei, separată prin golful cu același nume, de ins. Țara lui Baffin. Alt. max.: 573 m. Tundră. Pînă în 1970, aici se afla localizat Polul Magnetic Nordic al Pămîntului (la 70°40′ lat. N și 96°50′ long. V), care s-a deplasat spre N Oc. Înghețat. Vechiul nume: Boothia Felix.

BORȘA 1. Oraș în jud. Maramureș, în golful estic al depr. Maramureș, închis de M-ții Maramureș (la N) și Rodna (la S), la 700-850 m alt.; 30.504 loc. (1991). Expl. de plumb, zinc, cupru și andezit. Uzină de flotație și preparare a minereurilor. Expl. și prelucr. lemnului (cherestea); panificație. Ape minerale carbogazoase, feruginoase, bicarbonatate, calcice. Centru pomicol. Biserică de lemn (1700). La 12 km E de B. se află complexul turistic B., la 850 m alt., cu posibilități de practicare a turismului montan și a sporturilor de iarnă (pîrtie de schi); linie de teleferic (lungime: 1.920 m; diferență de nivel 500 m). Menționat documentar în 1356 și apoi în 1450. Declarat oraș în 1968. 2. Com. în jud. Cluj; 1.950 loc. (1991).

BOTANY BAY [bɔtəni bei], golf. al Oc. Pacific, pe coasta orientală a Australiei (New South Wales), în apropiere de Sydney. Lățime max.: 10 km. Locul primei vizite a unui european pe continent (J. Cook, apr. 1770).

BOTNIC, Golful~, golf în N M. Baltice, între Suedia și Finlanda. Lungime: 688 km; lățime max.: 240 km; 117 mii km². Ad. max.: 290 m. Datorită climatului continental, salinătății reduse (max. 5,5‰), mareelor (0,6 m) și adîncimilor mici, înghețată în mare parte din an (oct.-iun.).

BRETAGNE [bretáñ] 1. Pen. în NV Franței, cuprinsă între Oc. Atlantic și M. Mînecii; c. 24 mii km². Țărm jos fragmentat de golfuri de tip rias. Relief hercinic (Masivul Armorican). Climă umedă oceanică. Străbătută de canalul Brest. Pr. porturi: Brest și Nantes. 2. Prov. istorică în pen. cu același nume. Oraș pr.: Rennes. Grîu, creșterea bovinelor. Pescuit. Turism.

BRISTOL [brístl] 1. B. Channel, golf al Oc. Atlantic, pe coasta de SV a Marii Britanii, între Țara Galilor și Pen. Cornwall. Lungime: 230 km; lățime max.: 126 km. Ad. max.: 50 m. Maree max.: 14,4 m. Pr. porturi: Bristol, Cardiff, Newport. 2. Oraș în SV Marii Britanii (Anglia), pe Avon, 630 mii loc. (1981, cu suburbiile). Port maritim și centru ind. (metalurgie neferoasă, prelucr. petrolului, constr. mecanice, aeronautice și navale, produse textile, chimice și alim., manufacturi de tutun, hîrtie). Universitate. Catedrală (1142). Biserica Saint Mary Redcliffe (sec. 14-15), clădiri din sec. 18. Muzeu.

acumulare gravitațională, (engl. = gravitational sedimentation)1. (petrogr.), aspect al procesului de acumulare a min. femice în primele etape ale cristalizării fracționate a magmelor; min. grele (olivina și piroxenii) se separă ca șlire sau strate lenticulare în nivelurile inf. ale topiturii. Paralel cu a.g. în magmă pot avea loc și acumulări prin flotare. V. diferențiere magmatică; 2. (sedim.), în „avalanșă”, acumularea sedimentelor cu rată mare de depunere, la vărsarea marilor fluvii, la baza taluzurilor continentale etc. (ex. delta Gangelui, golful Mexic etc.). acviclude, roci ∼ (engl. = aquiclude rocks) (hidro.), despre un agregat natural (rocă) prin care apa nu poate circula decât sub presiune. R.a au o porozitate capilară și subcapilară (ex. marne). acvifer, rocã acviferã, strat ∼ (engl. = aquifer rock, bed) (hidro.), despre un produs natural (rocă, strat) care reține și permite mișcarea apei. R.a. sunt roci poroase, cu pori suprapapilari, prin care apele pot circula ușor și răspund legilor hidrodinamice (nisipuri, pietrișuri, gresii slab cimentate etc.). S.a. constituie un corp tabular, permeabil delimitat în bază printr-un nivel impermeabil și proprietăți hidrodinamice omogene. În s.a. se deosebesc: o zonă de alimentare, o zonă de acumulare a apei și o zonă de → drenare (descărcare) marcată prin iz-voare. S.a. pot fi → freatice și → captive.

coniatolite (pl.), cruste carbonatice aragonitice formate în vecinătatea unor baz. cu apa hipersalină din domeniul → Sabkha, supratidal (plaje emerse). C. sunt frecvente în golful Persic.

evaporit, (engl.= evaporite), termen generic utilizat pentru a defini rocile formate în exclusivitate pe cale chimică și separate din soluții hipersaline a căror concentrație a crescut progresiv, paralel cu pierderea apei prin evaporare. E. reprezintă surse economice de sare gemă, sulfați și săruri delicvescente și se formează în medii naturale foarte variate: lagune, golfuri, zone → sabkha și lacuri deșertice, situate în zone aride. În natură, e. se întâlnesc sub formă de corpuri geologice tabulare, lentile și sâmburi în axele unor strate cutate (diapir) și sunt răspândite în toate continentele, în formațiuni geologice de toate vârstele.

salinitate, (engl.= salinity), 1. parametru chimic al apelor naturale, apreciat prin masa sărurilor dizolvate în 1 000 g apă, cu condiția ca bicarbonații și carbonații să fi fost convertiți în oxizi, bromurile și iodurile în cloruri, iar substanța organică să fi fost complet oxidată. S. baz. lacustre și marine este influențată de condițiile climatice locale, de circulația apelor în baz. și de aportul de ape dulci. S. medie a oceanelor este de 35‰ dar, în diferite mări, poate varia în limite largi (M. Moartă 288 g/l, M. Roșie 48 g/l, M. Neagră 18-22 g/l etc.). S. apelor marine influențează direct procesul de sedimentare chimică a evaporitelor, posibilitatea de dezvoltare a vieții și, deci, sedimentarea organogenă, depunerea coloizilor și a materialului pelitic în suspensie, evoluția proceselor de diageneză etc; 2. salinitate, facies de ∼, cantitatea totală de săruri dizolvate la un litru de apă de mare, când toți carbonații au fost convertiți în oxizi, bromurile și iodurile înlocuite prin cloruri și materia organică oxidată. Valoarea medie a s. apelor marine este de 35%o (35 g/l). În funcție de s., mediile naturale pot fi separate în f.s., astfel: la valori de S = 0,005%o – f. dulcicol (în ape curgătoare și lacuri); S = 0,05-5%o – f. oligohalin (în lacuri și unele mări închise); S = 5-16,5%o – f. salmastru (în unele mări marginale sau închise – M.Caspică); 16,5-30%o – f. brachihalin (în mări semiînchise – M.Neagră); S = 30-50%o – f. marin normal, S > 50% – f. hipersalin (în lagune și unele golfuri).

HIDROSCALĂ porțiune dintr-un lac mare sau golf, care permite staționarea, decolarea și amerizarea hidroavioanelor, fiind amenajată cu instalații pe mal și în apă destinate manevrei, adăpostirii și întreținerii acestora.

CADIZ [cádiθ] 1. Golf larg al Oc. Atlantic, în SV Pen. Iberice, între Capul Trafalgar și Capul Santa Maria. Ad. max.: 100 m. Maree puternice (3 m). Primește apele fl. Guadiana și Guadalquivir. 2. Oraș în SV Spaniei (Andaluzia), port comercial și militar la Oc. Atlantic; 240 mii loc. (1987, cu suburbiile). Șantiere navale. Ind. aeronautică. Textile, tutun și conserve din pește. Export de sare, pește, măsline. Clădire baroce și neoclasice. Biserica Santa Cueva (sec. 18), cu picturi de Goya. Muzee. Întemeiat de fenicieni (Gades, c. 1.100 î. Hr.), a fost stăpînit succesiv de cartaginezi, romani, vizigoți și arabi. Cucerit de Regatul Castiliei în 1262. Principală bază a navigației transatlantice în sec. 16-18. Centru al mișcării constituționale burghezo-liberale din sec. 19 (aici au început revoluțiile din 1820 și 1868). 3. Oraș în Filipine, în ins. Negros, port la M. Visayan; 140,3 mii loc. (1989). Centrul celei mai mari zone de cultură a trestiei de zahăr din țară. Ind. zahărului.

CAGLIARI [caλári], oraș în Italia insulară (S Sardiniei), port la golful cu același nume; 305 mii loc. (1987, cu suburbiile). Șantiere navale; ind. chimică și a mat. de constr. Export de plumb, zinc și sare. Amfiteatru roman, biserică (sec. 5-11), fortificații (sec. 14). Universitate (1606). Muzeu. Întemeiat de fenicieni. A cunoscut stăpînirea carrtaginezilor, romanilor (sub numele de Caralis) și sarazinilor; independent în evul mediu, a fost cucerit de Casa de Savoia în 1718.

CALIFORNIA 1. Pen. în NV Mexicului, între Oc. Pacific și golful cu același nume, lungă de 1.200 km și lată de 50-250 km; c. 144 mii km². Relief muntos cristalin și vulcanic. Alt. max.: 3.069 m (Cerro de la Encantada). Climă tropicală în S și subtropicală în N. Precipitații sub 250 mm anual. Vegetație xerofită. 2. Curentul Californiei, curent marin rece în E Oc. Pacific, în lungul coastelor de V ale S.U.A. Lungime: 550-650 km. Viteza: 0,9 km/h. Temperatura: 12-26°C. 3. Golful Californiei, golf. al Oc. Pacific, între pen. cu același nume și coasta mexicană; c. 180 mii km². Lungime: 1.240 km. Lățime max.: 220 km. Ad. max.: 3.292 m; ad. medie: 818 m. Maree: 2,9 m. Pescuit. Aici se varsă fl. Colorado. 4. Stat în SV S.U.A.; 411,1 mii km²; 28,6 mil. loc. (1989). Centrul ad-tiv: Sacramento. Expl. de petrol, gaze naturale, plumb, borax, magneziu, min. auroargentifere. Ind. de prelucr. a petrolului, echipament de transport (avioane), mașini electrice, cherestea, alim. Ind. cinematografică. Citrice, cereale, bumbac; viticultură; pomicultură; creșterea bovinelor. Turism.

CAMPECHE [campéce] 1. Golf care constituie partea de SV a G. Mexic, la V de Pen. Yucatán. Ad. max.: 2.836 m. Lățime max.: 750 km. 2. Oraș în SE Mexicului, port la golful C., centru ad-tiv al statului cu același nume; 151,8 mii loc. (1980). Nod de comunicații. Piață agricolă (bumbac, lemn). Ind. tutunului. Universitate (1756). Fundat în 1540. 3. Stat în SE Mexicului; 50,8 mii km²; 613,1 mii loc. (1989). Centru ad-tiv: Campeche. Expl. forestiere. Trestie de zahăr, sisal. Creșterea animalelor.

CANGURULUI (KANGAROO) [kæŋgərú:], Insula ~, ins. în S Australiei, la întrarea în G. St. Vicent și Spencer (Marele Golf Australian); 4,35 mii km²; c. 3,3 mii loc. Relief cu aspect deșertic. Parcuri naționale.

CARPENTARIA [ca:pəntéreiə], golf larg la M. Arafura în N Australiei, cu ape puțin adînci și numeroase ins., situat între Pen. Cape York (la E) și Arnhem (la V); 328 mii km²; lungime: 600 km. Ad. max.: 71 m. Salinitate medie: 34,8‰. Maree max.: 3,2 m.

CARPAȚI, sistem montan european, reprezentînd continuarea estică a M-ților Alpi. La Bratislava, în E Bazinului Vienei, Dunărea îl desparte de ultimele prelungiri ale Alpilor (M-ții Leitha), iar în cealaltă extremitate, după ce au descris un arc uriaș, lung de peste 1.300 km, culoarul Timok-Nišava îl separă din nou, de astă dată de Balcani. Formarea sistemului a început prin mișcările tectonice din faza de orogeneză austrică (Mezocretatic) care au dus la cutarea zonei interne a C. și au antrenat în unele sectoare porțiuni din fundamentul cristalin, acoperite de cuverturi sedimentare mezozoice, suprapunându-se reg. înconjurătoare (autohtone) sub forma pînzelor de șariaj (ex. în M-ții Tatra, M-ții Parîng și Masivul Retezat-Godeanu). Cristalinul și sedimentarul mezozoic al Pînzei Getice și al Autohtonului au fost apoi strîns cutate și fragmentate. În Paleocen (faza laramică) are loc o ridicare generală a zonei centrale a C. și retragerea definitivă a apelor marine din această zonă. La sfîrșitul Paleogenului, în mișcarea de ridicare și de cutare este antrenată și zona exterioară (a flișului) care se alătură zonei muntoase mai vechi. În Neogen s-au produs puternice erupții vulcanice, care au dus la formarea celui mai lung lanț vulcanic din Europa, situat pe rama interioară a arcului carpatic. La exteriorul sistemului montan s-a format cea mai nouă unitate de orogen a C., Subcarpații, o dată cu care s-a produs și o înălțare în bloc a întregului masiv. Caracteristică pentru C. este prezența platformelor de eroziune rezultate în urma acțiunii agenților modelatori externi și a ridicărilor succesive, pe verticală. Deși nu există ghețari actuali, urmele glaciațiunii cuaternare sînt evidente în relieful culmilor înalte (Tatra, Černogora, Rodna, Făgăraș, Retezat ș.a.), prin circuri, custuri, văi glaciare etc. În afara glaciațiunii de tip alpin, C. au suferit și influența ghețarului scandinav, care a pătruns pe văi, lărgindu-le și lăsînd acumulări de morene. Cu excepția zonei flișului, slab fragmentată și cu alt. reduse, C. sînt străbătuți transversal de numeroase rîuri. Din punct de vedere fizico-geografic, se împart în trei grupe pr.: C. Nord-Vestici, C. Centrali și C. Sud-Estici. 1. Carpații Nord-Vestici se întind între Dunăre (Bratislava) și Biała (afl. al Dunajecului) din SV Poloniei. Structura și morfologia sînt complicate, existînd atît masive cristaline, cît și eruptive puternic afectate de eroziune. Se întîlnesc numeroase culmi paralele alcătuite din fliș, separate prin depresiuni alungite de natură tectonică sau sculpturală. Alt. medii: 1.000-1.400 m, depășind foarte rar 2.000 m. Totuși în această grupă se află Tatra, cel mai înalt masiv cristalin din întregul sistem montan carpatic (2.663 m în vf. Gerlachovka), cu forme glaciare bine dezvoltate și păstrate. La S de Tatra, între rîurile Váh și Hron, se găsește masivul cristalin Tatra joasă, care culminează în vf. Dumbier (2.043 m), coborînd la periferie sub 1.000 m. Un culoar tectonic miocen, orientat E-V, și drenat de rîul Hron, desparte munții din N de M-ții Metaliferi ai Slovaciei, munți joși (alt. max.: 1.477 m), generați de vulcanismul neogen. Prin eroziunea conului vulcanic s-au format o serie de neckuri și bazine. Ocolind Tatra Înaltă pe la N se desfășoară C. flișului. Ei încep la Dunăre (Bratislava) prin C. Mici (alt. max.: 768 m), în a căror axă apare fundamentul cristalin, și se continuă cu C. Albi, mai înalți (c. 1.000 m) și mai largi, cuprinzînd numeroși martori din calcare jurasice, și cu Beskizii Slovaciei, munți mijlocii (1.725 m alt. max. în vf. Babia Gora), avînd mare lărgime și o structură asemănătoare Obcinelor Bucovinei. 2. Carpații Centrali constituie o unitate bine individualizată care separă C. Nord-Vestici de cei Sud-Estici. Ei se desfășoară între Biała și culoarul Rika-Sviča. În relieful lor, cu alt. ce depășesc rar 700-800 m, sînt caracteristice culmile paralele constituite din fliș în alternanță cu cîmpulunguri, fragmentate de văi transversale slab adîncite. Au aspect colinar, de muncei, cu interfluvii largi, pante domoale și trecători joase, de obîrșii. Către N, C. Centrali trec, prin intermediul unor pinteni din gresie, în dealurile precarpatice, pe care le domină cu 200-300 m. Către Depr. Panonică din sud, trecerea se face prin două șiruri de măguri (700-1.000 m) reprezentînd neckurile și masivele vulcanice ale M-ților Vihorlat, care încadrează o depr., subcarpatică. 3. Carpații Sud-Estici se desfășoară între culoarele Rika-Sviča la N și Timok-Nišava la S, avînd cea mai mare extindere pe terit. României și unde se deosebesc trei sectoare: C. Orientali, C. Meridionali și C. Occidentali. Carpații Orientali se întind ca unitate morfologică de la hotarul de N al României pînă la valea Prahovei, iar ca structură geologică pînă în valea Dîmboviței. Sînt alcătuiți din trei zone geologice, dispuse paralel: zona flișului (în E), cristalino-mezozoică (în centru) și vulcanică (în V). Alt. max.: 2.303 m (vf. Pietrosu Rodnei). Se caracterizează prin dispunerea paralelă a culmilor, numeroase pasuri (Prislop, Bicaz, Ghimeș-Palanca, Bratocea, Buzău, Predeal etc.), sînt bine împăduriți și au depr. interioare; alcătuiesc principala zonă forestieră a țării. Zăcăminte de petrol, sare, min. de mangan, fier, cupru, sulf etc. Resurse hidroenergetice. Zone turistice (masivele Rodnei, Rarău, Ceahlău, Cheile Bicazului – Lacul Roșu, Lacul Sf. Ana etc.). Partea de S a Carpaților Orientali, cuprinsă între valea Oituzului, valea Prahovei și Depr. Brașov, se individualizează ca o unitate aparte (Carpații Curburii). Carpații Meridionali se întind ca unitate morfologică, de la valea Prahovei pînă la culoarele Timiș-Cerna și Bistra-Strei, iar ca unitate geologică de la Dîmbovița la Dunăre. În alcătuirea lor intră ca unități tectonice Autohtonul și Pînza Getică. Predomină șisturile cristaline care au determinat masivitatea lor cu o cuvertură de calcare cretacice (uneori organogene) ce dau forme de relief spectaculoase. Se caracterizează prin existența unor noduri orohidrografice, a unui număr redus de depr. intramontane și de pasuri de culme (Bran, Vîlcan) și trecători de vale (Lainici, Turnu Roșu). Prezintă frecvente urme glaciare în zona crestelor înalte. Alt. max.: 2.544 m (vf. Moldoveanu). Importante zăcăminte de cărbuni, min. de fier, mică, grafit. Turism în masivele Bucegi, Făgăraș, Retezat etc. Carpații Occidentali se întind între Dunăre la S și Someș la N, constituind o sinteză geologică a celorlalte sectoare carpatice. Valea Mureșului îi împarte în două grupe pr.: M-ții Apuseni în N, mai înalți și, M-ții Banatului și Poiana Ruscă în S. Au un relief de culmi domoale, cu un ansamblu de nivele de eroziune etajate, puternic fragmentate de depresiuni-golf, care pătrund adînc în masa muntoasă. Nuclee de șisturi cristaline și granite alternează cu depozite sedimentare străbătute de roci eruptive. Prezența calcarelor a favorizat apariția fenomenelor carstice. Nodurile orografice au aspect de munți-bloc, fără urme glaciare, separate prin depr. tectonice de tip golf. Alt. max.: 1.849 m (vf. Curcubăta Mare). Zăcăminte de bauxită, min. de aur și argint. Obiective turistice: Cheile Turzii, Carașului, Nerei, peșterile Scărișoara, Meziad, Focul Viu, Cetățile Ponorului.

CEȘME, Bătălia de la ~, bătălie desfășurată în golful Ceșme, de pe țărmul turcesc al Mării Egee (iun. 1770), în timpul Răboiului Ruso-Turc (1768-1774), în care flota rusă a distrus pe cea turcă.

CHESAPEAKE BAY [tʃésəpi:c bei], golf-estuar al Oc. Atlantic, pe țărmul oriental al S.U.A., între continent și Pen. Delaware. Pătrunde în interiorul continentului pe 311 km. Aici se varsă fl. Potomac. Lățime: 5-30 km. Ad. max.: 27,4 m. Ostreicultură. Cel mai lung complex pod-tunel din lume (28,4 km).

CÎMPIA DE VEST, cîmpie fluvio-lacustră, situată în V României, care pătrunde în zona montană prin „golfuri” (Zarand, Beiuș, Vad-Borod). Are lățimi cuprinse între 40 km la N și 120 km la S. Alt. medie: 90 m în zonele mai joase (C. Someșului, C. Crișurilor) și c. 110-170 m în porțiunile mai înalte (C. Carei, C. Aradului, C. Vingăi). Zonă cerealieră și viticolă (Șiria, Miniș, Pîncota).

Sinai, munte în peninsula cu același nume din Egipt, situată între golfurile Suez și Akaba, pe care, potrivit, Vechiului Testament, Dumnezeu a dat, prin Moise, cele zece porunci (Decalogul) poporului evreu după scoaterea acestuia din robia egipteană.

KARA, Marea ~, mare în S Oc. Înghețat, între țărmul Asiei și ins. Novaia Zemlea, Franz Joseph și Severnaia Zemlea, 883 mii km². Ad. medie: 118 m; ad. max. 620 m. Comunică cu M. Barents prin str. Kara, iar cu M. Laptev prin str. Vilkițki. Țărmuri joase cu golfuri și estuare. Acoperită cu ghețuri. În ea se varsă Obi și Enisei. Port pr.: Dikson.

minamata s. f. (med.) ◊ „Boala Minamata – reprezentând în esență o dereglare gravă și ireversibilă a sistemului nervos în urma consumării de pește contaminat cu mercur – a provocat, până în prezent, în Japonia moartea a peste 150 de persoane.” Sc. 25 XI 75 p. 6. ◊ „Se reamintește [...] ce s-a întâmplat la Minamata, în Japonia, unde s-au înregistrat 107 morți, 800 de bolnavi și cazuri grave de malformații la nou-născuți în rândul populației care se alimentează cu pești din golful cu același nume, poluat cu mercur [...]” Sc. 7 IX 77 p. 6; v. și R.l. 30 X 75 p. 6, 24 XI 75 p. 6 (din engl. minamata, de la n. loc. jap. Minamata; BD 1971)

minigolf s. n. (sport.) Joc de golf practicat pe un teren de dimensiuni reduse ◊ „Am mai aflat că în incinta ștrandului vor mai fi amenajate, în curând, «arene» de minigolf.” I.B. 8 IV 72 p. 5. ◊ „[...] bowlingurile, centrele de jocuri mecanice, Luna Park [...] minigolfurile.” I.B. 30 VI 73 p. 3. ◊ „Minigolful este o boală internațională; bântuie și pe litoralul nostru. Și pentru că nu este o boală mortală [...] s-au inventat tot soiul de veșminte prin care ea să fie propagată în mase: [...] fuste albe midi și tot felul de șepcuțe.” Săpt. 24 V 74 p. 8 (din engl., fr. minigolf; L. Seche în SMFC V p. 73, atestare din 1967, FC I 139, I. Iordan în SCL 4/70 p. 396, atestare din 1969; DMN; DEX-S)

voluntaria vb. I A merge voluntar ◊ „Toți revoluționarii care îl înconjurau pe domnul Iliescu în studioul 4, în ziua de 22 decembrie au voluntariat [...] în Golf.” ◊ Rev. 22 15 IV 91 p. 2 (din voluntar)

*2) báĭe f. (fr. baie, d. mlat. baia, port). Golf mic.

*arábic, -ă adj. (lat. arábicus). Arăbesc: cifre arabice. Golfu Arabic, marea Roșie. Gumă arabică, un fel de cleĭ care provine din diferite felurĭ de salcîmĭ și care a fost cules maĭ întîĭ în Arabia. Adv. Ca Arabiĭ: a scrie arabic.

KATMAI, parc național din pen. Alaska (14.887 km²), care include, alături de vulcanul omonim (alt.: 2.047 m; un crater cu diametrul de 3 km și adâncimea de 1.000 m, unul dintre cele mai largi din lume; cea mai puternică erupție având loc la 5 iun. 1912) și un vast sistem de fumarole („Valea celor zece mii de fumarole”), lacuri, ghețari, golfuri, fiorduri, vârfuri muntoase, păduri, pășuni etc. Fauna este formată din urși bruni, elani, vidre, nurci ș.a. Declarat monument al naturii (1918) și parc național (1980).

PRATER, cartier în E Vienei, între canalul Dunării și Dunăre, unde se află o zonă de distracție amenajată pentru sport și recreere, cu terenuri de golf, stadion, parc de distracții. Inițial parc zoologic și teren de vânătoare al Curții imperiale.

HAINAN 1. Insulă în Marea Chinei de Sud, în apropierea țărmului de SE al R.P. Chineze, formând o prov. a Chinei (din 1988); 34 mii km²; 7,3 mil. loc. (1997). Orașe pr.: Haikou (centrul ad-tiv al prov.), Wuzhi Shan, Baoting. Relief muntos (alt. max.: 1.867 m). Climă tropical-musonică. Expl. de min. de fier, auro-argentifere, tungsten, huilă și forestiere. Cafea, bumbac, orez, trestie de zahăr, banane și piper. Sericicultură. 2. Strâmtoare între insula cu același nume și continent, unind Marea Chinei de Sud cu Golful Bac Bo. Lungime: 93 km; lățime: 18,5 km; ad.: 36-108.

CORINT (KÓRINTHOS) 1. Istm între G. Saronikos și G. Corint, care unește Peloponesul cu Atica. Lungime: 42 km; lățime: 6,3-16 km. 2. Canal lung de 6,3 km, lat de 24 km și adînc de 10,3 m, care unește M. Ionică cu M. Egee. Construit în perioada 1881-1893. 3. Golf al M. Ionice în prelungirea G. Patras, care pătrunde adînc în Atica. Lungime: c. 130 km. Lățime max.: 35 km. Ad. max.: 935 m. Se mai numește și G. Lepanto. 4. Oraș în Grecia, port la canalul cu același nume; 22,7 mii loc. (1981). Centru comercial. Cea mai mare răfinărie de petrol din țară. Export de ulei de măsline și stafide. Unul dintre cele mai strălucite orașe ale Greciei antice, rival al Atenei și Spartei. Distrus de armata romană (146 î. Hr.). Refăcut de Cezar, a devenit capitala prov. romane Ahaia. Jefuit și distrus definitiv de heruli (267 d. Hr.). Reîntemeiat în 1818.

VEDI NAPOLI, E POI MUORI! (it.) să vezi Napoli, apoi poți să mori – Proverb prin care se exprimă admirația față de frumusețea orașului și a golfului.

CORNUL DE AUR (HALIÇ), golf lung de 6 km, pe malul european al Bosforului, separînd orașul Istanbul în cartierele Pera și Glata, la N și Stambul, la S.

OAKLAND [óuklænd], oraș în V S.U.A. (California), în conurbația San Francisco, port la Oc. Pacific; 399,5 mii loc. (2000). Nod feroviar și rutier. Aeroport. Bază navală (Alameda). Constr. navale și de automobile. Ind. metalurgiei feroase (oțel) și neferoase (aluminiu), electronică (computere), de prelucr. a lemnului și petrolului, chimico-farmaceutică, textilă și alim. Muzeu de științele naturii (1910). Muzeul zăpezii (1922), cu colecții din Antarctica. Este legat de San Francisco prin Podul Golfului (Bay Bridge), lung de 13,2 km, construit în 1936, având un punct de sprijin pe ins. Comorii (Treasure Island). A suferit importante distrugeri la cutremurul din 1989. Fondat în 1849 pe locul unei așezări spaniole din 1820 (oraș cu actuala denumire din 1854).

HERCULANEUM, oraș antic în Italia, pe coasta de SE a golfului Napoli, acoperit de lavă în anul 79, în timpul erupției Vezuviului. Săpăturile arheologice, inițiate la începutul sec. 18, au dat la iveală strălucirea orașului din sec. 1 d. Hr. Azi, Ercolano.

CUBA, Republica ~, stat în America Centrală insulară, ocupînd insula cu același nume și alte ins. mai mici din apropiere (în total c. 1.600 ins.); 111 km²; 10,51 mil. loc. (1989). Limba oficială: spaniola. Cap.: Havana. Orașe pr.: Santiago de Cuba, Camagüey, Holguin, Guantánamo. Este împărțit în 14 prov. și o municipalitate cu regim special. Relief ușor vălurit, care în E se ridică în masivul Sierra Maestra (alt. max.: 2.560 m). Climă tropicală cu precipitații abundente; cicloane (uragane) devastatoare afectează în fiecare an ins. Expl. de crom (13 mii t, 1987), nichel (35,9 mii t, 1987), cobalt, min. de fier, cupru, sulf, petrol. Terenurile agricole ocupă 55,3% din supr. țării. Cultura de bază o reprezintă trestia de zahăr (51,7% din supr. cultivată, 73,5 mil. t, 1989, locul 3 pe glob), alături de care se mai cultivă – pe plantații – bananieri, mango, arbori de cafea, citrice. Pentru consumul intern se cultivă orez (550 mii t, 1989), batate, manioc, porumb ș.a. 25,3% din supr. țării este ocupată de pășuni pe care cresc bovine (4,93 mil. capete, 1989); creșterea porcinelor (2,5 mil. capete, 1989). Pescuit: 231,3 mii t. (1988). Este bine dezvoltată ind. zahărului (8,2 mil. t, 1989), a tutunului (279 mil. buc. țigări de foi, 15,4 miliarde țigarete, 1987), a alcoolului (rom), conservelor de fructe tropicale. Ind. țării mai produce: energie electrică (15,2 miliarde kWh, 1989), oțel, nichel (8,9 mii t, 1987), îngrășăminte chimice (fosfatice mai ales), autovehicule, mașini și utilaje ind., receptoare radio și de televiziune, anvelope, ciment (3,76 mil. t, 1989), țesături, produse alim. C. f.:14,7 mii km. Căi rutiere: 27 mii km. Moneda: 1 peso = 100 centavos. Exportă zahăr brut (c. 3/4), alte produse alim., tutun, țigarete, min. de nichel, produse petroliere ș.a. și importă mașini, utilaje și mijloace de transport, combustibili, produse agro-alimentare, textile ș.a. – Istoric. Locuită din timpuri străvechi de triburi amerindiene (guanahatabei, cibonei și taino), C. (descoperită de Columb în 1492) a fost cucerită de conchistadorii spanioli, care au exterminat majoritatea populației băștinașe, iar pentru munca pe plantații au fost aduși, în sec, 16-19, sclavi negri din Africa. Lupta de eliberare națională împotriva dominației coloniale concretizată prin războiul din 1868-1887 și răscoala din 1895-1898, condusă de José Marti și Antonio Maceo, precum și Războiul Hispano-American (1898) au dus la proclamarea independenței Republicii C. la 12 febr. 1901. În 1925 a fost creat Partidul Comunist din Cuba. Dictatura lui Machado (instituită în 1925) a fost răsturnată în 1933, în urma unei puternice mișcări populare; ulterior, puterea a fost acaparată de un alt dictator, F. Batista (1940-1944 și 1952-1958). În cel de-al doilea război mondial, C. a făcut parte din coaliția antihitleristă. La sfîrșitul anului 1956, un grup de cubanezi, în frunte cu Fidel Castro Ruz, a organizat lupta armată împotriva dictaturii lui Batista; regimul acestuia a fost răsturnat șa 1 ian. 1959, puterea fiind preluată de un guvern condus de Fidel Castro Ruz. Acesta a introdus o politică de naționalizare, fapt ce a provocat embargoul american asupra comerțului cubanez. În 1961 a avut loc o tentativă de invazie a exilaților cubanezi în Golful Porcilor, care au fost respinși. Ca urmare, C. a fost exclusă din Organizația Statelor americane și supusă unei blocade comerciale (1962), pe care a reușit să o depășească datorită susținerii economice directe din partea U.R.S.S. Instalarea de către sovietici a unor rachete în C., în 1962, a provocat o criză între cele două mari puteri, soldată cu retragerea rachetelor. În 1976 a intrat în vigoare o nouă constituție. C. este o republică socialistă. Deteriorarea progresivă a situației economice și încordările politice au generat un masiv flux de emigrări legale și ilegale. Șeful statului și al guvernului este președintele Consiliului de Stat. Organul legislativ este Adunarea Națională a Puterii Populare.

CUMBERLAND [cámbəlænd] 1. Pen. în Marea Britanie, pe coasta de NV a Angliei. Relief muntos cristalin, cuarțitic și vulcanic (alt. 978 m – vf. Scafell Pikes), cu văi adînci și numeroase lacuri glaciare. Expl. de huilă min. de fier și plumb. Creșterea animalelor. Parc național. 2. Masiv muntos în SV Apalașilor, cu culmi paralele (500 – 1.200 m alt.), tăiat de numeroase defilee. Expl. de cărbuni. 3. Pen. în E ins. Țara lui Baffin, la N de golful cu același nume, scăldată de curentul Groelandei. 4. Rîu în E S.U.A., afl. stg. al rîului Ohio; 1.109 km. Izv. din platoul omonim, formează un canion adînc de 100 m și trece prin Nashville. Navigabil pe 728 km.

LABRADOR 1. Peninsulă în NE Americii de Nord, în Canada, între G. Hudson (V), str. Hudson (NV), M. Labrador (N și NE) și G. Sf. Laurențiu (E); 1,6 mil. km². Țărmuri dantelate, cu mai multe golfuri (James, Ungava, Groswater ș.a.) și nenumărate insule mici. Relief predominant deluros, cu alt. medie de 200-800 m. Alt. max.: 1.652 m (vf. Caubvik din M-ții Torngat, în N). Numeroase lacuri (Melville, Smallwood Réservoir, Réservoir La Grande Deux, Réservoir La Grande Quatre, Réservoir Pimpuacan, Réservoir Gouin, Albanel ș.a.) și râuri scurte (Churchill, Koksaok, George, Kanairiktok, St.-Augustin, Aguanus ș.a.). Climă subpolară în N, cu vegetație de tundră, și temperată în S, cu păduri de conifere. Expl. de min. de fier, nichel, cupru și lemn. În pen. L. se află prov. Québec și cea mai mare parte a prov. Newfoundland. Orașe pr.: Québec, Harbour, Hopedale, Gagnon, Salluit, Chicoutimi, Nain, Cartwright, Inukjuak, Chisasibi. În jurul anului 1000, navigatorul normand (viking) Left Eriksson a atins țărmul de E al pen. L., în 1497, exploratorul John Cabot a descoperit-o, în 1500-1501 a fost vizitată de navigatorul portughez Gaspar Côrte-Real, iar în 1508 și 1534, Sebastian Cabot și, respectiv, Jacques Cartier i-au explorat țărmurile. 2. Curentul ~, curent rece în NV Oc. Atlantic, care se formează în M. Baffin, traversează str. Davis, se îndreaptă spre SE, pe lângă țărmul de N și NE al pen. L., depășește ins. Newfoundland și ajunge până la aproximativ 42° lat. N, unde se întâlnește cu Golfstromul. Viteza: 1-2 km/h. Temp. apei: între -1°C și +5°C iarna și între 2°C și 10°C vara. Salinitate: 31-34‰. Transportă aisberguri. 3. Marea ~, mare în NV Oc. Atlantic, între pen. L., ins. Țara lui Baffin și ins. Groelanda; 1,07 mil. km². Ad. max.: 4.316 m. Temp. apei între 2 și 3,5°C. Salinitatea 35‰. Pescuit.

LAC¹ (lat. lacus). s. n. Cantitate de apă naturală care stagnează într-o chiuvetă lacustră, având uneori scurgerea asigurată printr-un emisar (II, 2). După originea chiuvetei lacustre, care are formă, suprafață și adâncime variabile, se deosebesc mai multe categorii: l. tectonice, situate în porțiuni scufundate ale scoarței terestre (ex.: Titicaca, Albert, Tanganyika, Baikal ș.a.), l. vulcanice, cantonate în craterele vulcanilor stinși (ex. Sfânta Ana, Bolsena, Crater Lake, Kelud ș.a.), l. de baraj natural, situate în văile barate de lave vulcanice, de materiale provenite din alunecările de teren, din surpări sau prăbușiri de stânci (Lacu Roșu, Bătălău, Tana, Yellowstone, Myvatn ș.a.), l. glaciare, aflate în circurile glaciare sau în spatele pragurilor din lungul văilor glaciare (ex.: Bucura, Zănoaga, Bâlea, Lia, Viorica, Ana, Maggiore, Garda, Como, Geneva etc), l. carstice, care ocupă doline, polii, uvale etc. din regiuni cu roci calcaroase, gipsuri, sare etc. (ex.: Buhui, Zăton, Ighiu ș.a.), l. clastocarstice, cantonate în crovuri (ex.: Ianca, Movila Miresii, Tătaru), l. fluviatile, formate în luncile râurilor prin bararea meandrelor și a brațelor secundare (ex.: Snagov, Oltina, Căldărușani, Iezeru, Mostiștei, Amara), l. litorale, create prin închiderea unor golfuri (ex.: Razim, Siutghiol, Sinoe), sau prin bararea unor văi (limane fluvio-maritime: Tașaul, Techirghiol, Mangalia), l. artificiale, construite de om în scopuri hidroenergetice, piscicole, pentru irigații, alimentare cu apă etc. (ex. Porțile de Fier I și II, Izvoru Muntelui, Vidraru, Drăcșani etc.). După compoziția chimică a apei din bazinul lacustru se deosebesc: l. dulci (cu salinitate mai mică de 0,3‰), l. salmastre (cu salinitate cuprinsă între 0,3 și 24,7‰) și l. sărate (cu salinitate mai mare de 24,7‰). Suprafața totală a lacurilor de pe glob ocupă 1,8% din suprafața uscatului. ◊ L. de acumulare = l. artificial realizat prin construirea unui baraj pe o albie de râu, în scopul formării unei rezerve de apă pentru a compensa debitul cursului de apă care alimentează o amenajare hidrotehnică (de ex.: centrală hidroelectrică, priză de apă pentru irigații etc.). ♦ Fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid.

LACUL SUPERIOR (SUPERIOR LAKE [səpiəriə leik]), cel mai întins lac cu apă dulce din lume, situat în America de Nord, la granița Canadei (prov. Ontario) cu S.U.A. (statele Minnesota și Wisconsin), în sistemul Marilor Lacuri, la 183 m alt.; 82,4 mii km²; lungime: 563 km; lățime max.: 257 km; ad. max.: 406 m. Comunică cu L. Huron prin râul St. Marys. Porturi pr.: Duluth (S.U.A.), Thunder Bay (Canada). Insule (Royale, Michipicoten, Saint Ignace, Simpson, Madeline ș.a.), peninsule (Keweennaw, Black Bay ș.a.) și golfuri (Whitefish, Agawa, Michipicoten, Thunder ș.a.).

ROHLFS [ró:lfs], Friedrich Gerhard (1831-1896), explorator german. Primul european care a traversat Africa de la M. Mediterană la Golful Guineei (1865-1866). A vizitat Abisinia, mai multe oaze din Sahara, deșertul Libiei. Consul al Germaniei la Zanzibar (1884-1885). Memorii.

SOFALA, golf în Oc. Indian pe coastele estice ale Africii (Mozambic).

FIÓRD (< fr., germ.) s. n. Golf marin adânc, strâmt, sinuos, cu țărmuri abrupte, format în urma pătrunderii apelor marine în văile glaciare după topirea ghețarilor. Sunt numeroase în Norvegia, Noua Zeelandă, Chile și Groelanda. Unul dintre cele mai mari este Sognefjord, de pe coasta de V a Norvegiei (lungime: 220 km; lățime: 6 km; ad. max.: 1.308 m).

SARONIC, Golful ~ V. Egina.

RIO DE JANEIRO [ríu də jənəíru] 1. Oraș în SE Braziliei, centrul ad-tiv al statului cu același nume (din 1975), situat pe țărmul G. Guanabara al Oc. Atlantic, străjuit de masivul granitic Pão de Açúcar (404 m alt.) și de vf. Corcovado (704 m alt.); 5,9 mil. loc. (2003) (cu suburbiile ajunge la 11,2 mil. loc.). Port comercial și port turistic. Aeroporturile Galeão și Santos Dumont. Nod de comunicații. Metrou (inaugurat în 1979). Legat prin pipe-line cu Belo Horizonte și printr-un pod peste G. Guanabara (14 km lungime) cu orașul Niterói. Important centru comercial, financiar-bancar, de transport, cultural-științific, turistic (carnavalul de la Rio) și balnear (celebrele plaje Copacabana, Ipanema, Barra de Tijuca). Șantier naval. Ind. electrotehnică, chimică, a cauciucului, textilă, de prelucr. a petrolului, a lemnului (mobilă) și a tutunului, sticlăriei, hârtiei, pielăriei și încălțămintei, alim. Cinci universități. Muzeu Național de Artă; Muzeu de Artă Populară. Biblioteca națională cu peste 2 mil. vol. Teatru. 44 școli de samba, cu peste 100.000 de cursanți, care pregătesc pe cei amatori să participe la carnaval. Grădină botanică (1808), cu pește șapte mii de varietăți de plante, extinsă pe 141 ha. Parc zoologic. Monumente: mănăstirile Candelária (1775) și São Bento (sec. 17), în stil colonial, Catedrala metropolitană (1590), bisericile Carmo (1752), Nossa Senhora da Glória do Outerio (1714), São Antonio, franciscană (1773), São Francisco da Pentência (1773), Palatul Quinta da Boa Vista, în stil Empire, în care se află Muzeul Național de Științele Naturii, Palatul Tiradentes (1926) – fosta Cameră a Deputaților, Palatul Ministerului Educației (1939), clădirea Facultății de Arhitectură, construită după planurile arhitectului Oscar Niemeyer, Noua Catedrală (1976), clădirea Teatrului Municipal, replică a Operei din Paris, statuia monumentală a lui Iisus Hristos (38 m înălțime), iluminată noaptea, situată pe vf. Corcovado. Stadionul Maracana (165.000 locuri). Golful Guanabara, în care se află orașul R. de J., a fost descoperit la 1 ian. 1502 de portughezul A. Gonçalves, unul dintre membrii expediției lui Amerigo Vespucci, atribuindu-i numele de Rio de Janeiro (Râul Ianuarie), deoarece a fost descoperit în luna ianuarie. În 1555, expediția francezului Nicolas Durand de Villegaignon amplasa în această zonă primele locuințe ale unei colonii hughenote, dar în 1565, portughezii fondează orașul propriu-zis cu numele de São Sebastião de R. În 1676 sediul unui episcopat, iar din 1670 al Căpităniei Braziliei Meridionale. Importanța sa sporește începând din sec. 18, o dată cu exportul minereurilor de aur și diamante. Între 1763 și 1960, R. de J. a fost capitala Braziliei. ◊ Conferința de la ~, conferință mondială sub auspiciile O.N.U., asupra „mediului și dezvoltării”, supranumită „summitul Terrei” (iun. 1992). La lucrări au participat reprezentanți ai țărilor din întreaga lume care consacră „Carta asupra Pământului”, declarație privind drepturile și îndatoririle fundamentale privind protejarea mediului, concretizate în „Agenda 21”, pe baza principiului dezvoltării durabile. 2. Stat în SE Braziliei, cu ieșire la Oc. Atlantic, creat în 1975 prin fuziunea Districtului Federal Rio de Janeiro cu statul Guanabara; 43,7 mii km²; 14,8 mil. loc. (2003). Centrul ad-tiv: Rio de Janeiro. Cereale, cafea, plante tropicale; creșterea animalelor. Turism.

RED RIVER [rivə] 1. Râu în S S.U.A., afl. dr. al fl. Mississippi la 80 km NNV de Baton Rouge; 1.638 km; supr. bazinului hidrografic: 241 mii km². Izv. din Pod. Llano Estacado din E statului New Mexico prin râurile Salt Fork și North Fork. În timpul apelor mari, în apropiere de gura de vărsare, o parte din ape se revarsă în râul Atchafalaya, care debușează în golful cu același nume al G. Mexic. Formează parțial granița statelor Texas cu Oklahoma și Arkansas. Pe cursul mijlociu a fost construit (1944) barajul Denison, în urma căruia s-a format lacul Texoma (585 km²). Navigabil pe 725 km, până în apropiere de Shreveport. Hidrocentrale. Afl. pr.: Pease, Wichita, Sulphur, Quachita. 2. Râu în America de Nord (S.U.A. și Canada), format prin unirea la Breckenrigde a râurilor Otter Tail și Bois de Sioux, care izv. din lacul Traverse; 1.125 km (cu cel mai lung tributar); supr. bazinului hidrografic: 104,1 mii km². Curge către N, formând granița între statele americane Dakota de Nord ș i Minnesota, apoi străbate partea de S a prov. Manitoba, trece prin orașul Winnepeg. Navigabil pentru vase mici în cursul inferior și mijlociu, până la Grand Forks (Dakota de Nord). Explorat în anii 1732-1733 de o expediție franceză condusă de Pierre Gaultier de Varennes de la Vérendrye. Cunoscut și sub numele de Red River of the North.

SARDINIA (SARDEGNA [sardéña]), ins. italiană în bazinul vestic al M. Mediterane, situată șa c. 200 km V de țărmul peninsular; 24 mii km²; 265 km lungime, 145 km lățime max. Țărm neregulat, cu golfuri largi (golfurile Cagliari, Oristano, Orosei, Palmas, Asinara ș.a.). C 90% din supr. ins. este muntoasă și de podiș. În partea de E se înaltă un masiv muntos vechi (Monti del Gennargentu), cu alt max. de 1.834 m (Punta de la Marmora), în S și SV se extind câmpia și depr. Campidano, în NV C. Sassari, iar în rest câmpii litorale. Climă mediteraneană. Vegetație de maquis și de frigana. Expl. de cărbuni, de min. de plumb și zinc. Culturi de cereale. Plantații de măslini, citrice și viță de vie. Creșterea animalelor. Orașe pr.: Cagliari, Sassari, Olbia, Iglesias. Locuită inițial de sarzi, liguri și iberi, a fost colonizată în sec. 8 î. Hr. de fenicieni, apoi de greci, din sec. 6 î. Hr. de cartaginezi, iar în 238 î. Hr. a intrat în componența Imp. Roman. Stăpânită de vandali (c. 456-534), de Imp. Bizantin (534-550), de ostrogoți (550-553) și din nou Imp. Bizantin (553-sec. 8). În sec. 8-11 a suferit de pe urma atacurilor arabilor veniți din N Africii și Pen. Iberică, care au reușit să se înstăpânească pe o porțiune a ins. Papa Benedict VIII, considerând ins. ca fiind parte a patrimoniului Sf. Petru, a făcut apel la pisani și genovezi, care au organizat în 1015 o expediție comună, prin care au înlăturat pe arabi; eliberarea S. a potențat pretențiile Papalității, a permis pisanilor așezarea în ins. și a introdus o dură rivalitate pisano-genoveză pentru stăpânire aici (sec. 12-14). În sec. 13-14 S. a deținut un rol important în schimburile maritime dintre Pen. Italică, Maghreb, Provence și Catalonia. Cucerită în 1326 de aragonezi – cărora le fusese concedată ca feud de Papalitate (1297) -, ins. s-a aflat în dependență catalană, apoi spaniolă (până în sec. 17). În 1708 a fost ocupată de englezi în timpul Războiului de Secesiune la tronul Spaniei, iar prin Tratatul de pace de la Rastatt (1714), revenea Imperiului Habsburgic; în 1718 Tratatul de pace de la Londra hotăra ca s. să revină lui Vittorio Amedeo II (a primit-o la 8 aug. 1720, cedând în schimb ins. Sicilia), care în 1720, împreună cu NV Italiei (Piemontul) a pus bazele Regatului S. În sec. 19, Regatul S. a constituit nucleul în jurul căruia s-a realizat unificarea Italiei. Din 1948, reg. autonomă cu statul special, în care majoritatea loc. vorbesc limba sardă.

SANTIAGO DE CUBA, oraș în extrenitatea SE a Cubei, situat pe țărmul golfului omonim al M. Caraibilor, la poalele Sierrei Maestra, la 80 km v de Guantanamo și 765 km SE de Havana; centrul ad-tiv al provinciei omonime; 441,5 mii loc. (2002), al doilea oraș ca mărime al țării. Port comercial prin care se exportă min. de cupru, de fier și de mangan, zahăr, rom, tutun, fructe ș.a. Centru minier (cupru, fier, mangan) și agricol. Rafinărie de petrol. Șantier naval. Ind. metalurgică, chimică, textilă, a mat. de constr. (ciment), de prelucr. a tutunului și alim. (zahăr, rom). Stațiune balneară. Universitatea Oriente (1947). Catedrală în stil colonial (1522). Biserica San Francisco (sec. 16) și fortăreața Castillo del Morro, declarată (în 1997) în Patrimoniul cultural universal. Fundat în 1514 de Diego Velásquez de Cuéllar (primul guvernator al Cubei) pe un alt loc, situat la câțiva km de vatra actuală, care datează din 1522. Capitala Cubei până în 1589.

SANTA MONICA, oraș în V S.U.A. (California), situat pe țărmul golfului omonim al Oc. Pacific, la poalele m-ților Santa Monica, la 24 km V de Los Angeles; 84,1 mii loc. (2000). Stațiune balneară (plaje). Turism. Constr. de avioane (Compania McDonnell-Douglas), de componente aerospațiale și de dispozitive și sisteme laser. Ind. Chimică. Orchestră simfonică. Centru de afaceri. Fundat în 1827, devine oraș în 1886.

SAN DIEGO [sæn diéigou], ora șn VSV S.U.A. (California), situat pe țărmul golfului omonim la Oc. Pacific, la 160 km SE de Los Angeles și la 20 km N de granița cu Mexic; 1,2 mil. loc. (2000). Aeroport „Lindbergh”. Port comercial și de pescuit. Bază navală (69 mii ha), din 1917. Construcții navale, de rachete și componente aerospațiale, de aparataj electronic și electrotehnic. Ind. chimică, textilă (țesături) și alim. (conserve de pește). Muzeu aerospațial; Muzeu antropologic; Muzeu de științele naturii; Galerie de artă. Teatru dramatic; Teatru de operă și balet; Orchestră simfonică. Universitatea de Stat „San Diego” (1897). Planetarium. Parcul Balboa cu Grădina botanică și o foarte valoroasă Grădină zoologică. Far (1855). Festival anual național „Shakespeare” (iun.-sept.). Podul San Diego-Coronado (3,5 km lungime) peste G. San Diego. Stațiune balneară. Turism. La 28 sept. 1542, navigatorul portughez în serviciul Spaniei, Juan Rodríguez Cabrillo, a descoperit golful pe care l-a numit San Miguel, iar la 10 nov. 1602, exploratorul spaniol Sebastián Vizcaino a ajuns în acest golf, arborând pe țărm steagul Spaniei, numindu-l San Diego de Alcalá de Henares. La 16 iul. 1769, Gaspar de Portolá întemeiază un post militar, iar misionarul franciscan Junipero Serra și-a stabilit reședința aici. Declarat oraș în 1834. În 1846 S.U.A. cuceresc orașul de la mexicani; noii stăpânitori au proiectat, în 1867, un nou oraș, care a cunoscut un avânt deosebit o dată cu racordarea la calea ferată ce venea de la Santa Fe (3).

SAN FRANCISCO [sæn frənsískou] 1. Golf al Oc. Pacific, în V S.U.A., legat de apele oceanului prin canalul Golden Gate; 1,8 mii km²; 97 km lungime (de la N la S); 3-20 km lățime; ad. max.: 109 m. În el se varsă fl. Sacramento și San Joaquin. Ins. pr: Angel, Yerba Buena, Alcatraz, Treasure. Traversat de podurile rutiere Golden Gate, în NV (de 1.280 m lungime, situat la 80 m deasupra nivelului apei, deschis traficului la 27 mai 1937), Bay Bridge (care leagă S. f. cu Oakland), lung de 6,95 km, construit în 1936, cu punct de sprijin pe ins. Comorii, și San Mateo, în partea central-sudică a golfului (13,2 km lungime), cu punct de sprijin pe ins. Yerba Buena, dat în folosință la 12 nov. 1936. G. S. f. a fost descoperit în 1542 de exploratorul portughez Juan Rodriguez Cabrillo. În 1579 în acest g. a acostat Sir Francis Drake, iar în 1769 a fost vizitat de exploratorul spaniol Don Gaspar de Portolá. 2. Oraș în V S.U.A. (California), situat în pen. San Mateo, pe țărmul golfului omonim, pe falia San Andreas, extins pe 40 de dealuri (Davidson, 280 m, Nob, Russian Hill ș.a.); 776,8 mii loc. (2000). Împreună cu orașele Oakland, San Jose, Berkeley, San Mateo, Palo Alto, Richmond și Almeida formează o conurbație de 6,2 mil. loc. (1999), cu numeroși imigranți din Asia (chinezi – cea mai mare comunitate din S.U.A. -, japonezi, filipinezi, coreeni, thailandezi, vietnamezi, laoțieni ș.a.). Nod de comunicații. Port. Aeroport (la 11 km S de oraș). Punct terminus al căii ferate transcontinentale. Important centru comercial, financiar (sediul lui Bank of America), ind., cultural și turistic. Constr. navale, de rachete, avioane, mașini-unelte, aparataj electronic și electrotehnic, de computere ș.a. Ind. metalurgică, de prelucr. și chimizare a petrolului, chimică (mase plastice, produse din cauciuc), hârtiei, poligrafică, textilă, a conf. (blue jeans produși de renumita firmă Levi Strauss & Co.) și alim. Rafinărie de petrol. Exportă cereale, legume, petrol, produse chimice și ind. Universitatea San Francisco (1855), Universitatea de Stat (1899), Universitatea Golden Gate (1901), Conservator (1917), Orchestră simfonică ((1911), Academia de Științe ale Californiei, Muzeu de artă modernă, Galerie de artă, teatre. Parcurile Golden Gate (400 ha), Hyatt ș.a. Pe ins. Alcatraz din G. San Francisco se află penitenciarul Alcatraz, una dintre cele mai bine păzite închisori din lume, astăzi muzeu. Simbolul orașului S. f. este tramvaiul tras pe cablu (din 1873), inițial tras de cai, cu trei linii (16 km lungime). Orașul S. f. este afectat de frecvente cutremure, din cauză că se află pe falia activă San Andreas, cele mai distrugătoare fiind cele din anii 1868, 1898, 1900, 18 apr. 1906 (acesta însoțit și de puternice incendii, în urma cărora orașul a fost distrus aproape în întregime) și din 17 oct. 1989 (7,1 grade pe scara Richter). Monumente: clădirea Primăriei (1935) de 94 m înălțime, Pagoda păcii, Turnul pompierilor. Tunel subacvatic cu șosea între S. f. și Oakland (5,6 km lungime), cel mai lung tunel de acest fel din America de Nord. Acvarium. Planetarium „Morrison”. Grădină botanică. În 1595, exploratorul portughez Sebastian Rodriguez Cermeño a pătruns în G. San Francisco, ajungând până în zona actualului oraș, numit locul respectiv Puerto de San Francisco. În 1769, expediția spaniolă condusă de Don Gaspar de Portolá a redescoperit locul unde se află orașul și l-a revendicat în numele Spaniei. În 1776, misionarii franciscani din expediția spaniolă a lui Juan Bautista de Anza au întemeiat așezarea cu numele Yerba Buena. A aparținut statului mexican (1821-1846). Ocupat de forțele americane ale S.U.A. (în 1846), a cunoscut o rapidă dezvoltare o dată cu descoperirea de aur în ținuturile învecinate. În 1869 a devenit punct terminus al primei căi ferate transcontinentale americane. Din 1848 are actualul nume. ◊ Conferința de la ~, conferință internațională (25 apr.-26 iun. 1945) cu participarea a 51 de țări la care a fost adoptată Carta Organizației Națiunilor Unite. ◊ Tratatul de pace de la ~, trata separat de pace cu Japonia (8 sept. 1951) la Conferința de la S. f. de către 49 de state. ◊ Pactul de securitate americano-japonez (8 sept. 1951) de la ~, care prevede staționarea, pe timp nedeterminat, a trupelor americane pe terit. Japoniei.

SAMSUN, oraș în N Turciei, port la golful omonim al Mării Negre, situat la 330 km NE de Ankara; 362,7 mii loc. (2000). Centru comercial. Ind. constr. de mașini, chică (îngrășăminte), textilă și alim. Producție de țigarete. Exportă tutun, țigarete, lână, cereale, uleiuri vegetale, fructe. Întemeiat în 562 î. Hr. de coloniștii din Milet, cu numele Amisus. Cucerit de Alexandru cel Mare în sec. 4 î. Hr., de romani în anul 71 î. Hr., turcii selgiucizi au construit la 2,5 km SE de Amisus o fortăreață pe care au numit-o Samsun, cu existență de sine stătătoare până în 1425, cânt turcii otomani le-au unit într-o singură așezare. Anexat de Rusia în 1783. Distrus în mare parte de incendiul din 1869.

OCEANUL INDIAN, ocean cuprins între Africa (la V), Asia (la N și NE), Australia (la E) și Antarctica (la S), care comunică larg cu Oc. Atlantic, în zona de S a Capului Bunei Speranțe, și cu Oc. Pacific prin intermediul strâmtorilor și al mărilor din Arh. Malaez și prin zona de la S de Tasmania; 73,4 mil. km² (74,9 mil. km², cu mările mărginașe – al treilea ca mărime, după Oc. Pacific și Atlantic). Ad. max.: 7.450 m (fosa Java). Ad. medie: 3.897 m. În partea centrală a fundului oceanului se află un lanț muntos submarin, care se prelungește spre S cu câteva ramificații. În V se află ins. Madagascar, iar în N ins. Ceylon. În cadrul O.I. se află arhipelagul Andaman și Nicobar, Lakshadweep, Maldive, Mscarene, Seychelles ș.a. Mările mărginașe, sunt: Marea Roșie, Marea Arabiei, Marea Andaman, Marea Timor. Golfuri: Aden, Oman, Persic, Bengal. Salinitate medie: 33-36,5‰. În N sunt curenți marini determinați de musoni, iar în S se formează un curent alizeic cu două ramuri: al Mozambicului și al Madagascarului. Prin O.I. trec importante linii de navigație maritimă care leagă Europa de Asia de S, SE și E, cu Australia și Africa de E.

PAD (PO) 1. Fluviu în N Italiei; 620 km; supr. baz.: 74,9 mii km². Izv. din Alpii Cotici, străbate o câmpie joasă, unde primește numeroși afluenți (Dora Baltea, Dora Riparia, Tanaro), trece prin Piacenza și Cremona și se varsă în M. Adriatică printr-o deltă întinsă, cu șase brațe principale. Regim hidrologic variabil; provoacă uneori inundații. Indiguit pe lungimi mari. Navigabil de la Torino. 2. Câmpia Padului, câmpie aluvială și piemontană în Italia, străbătută axial de fl. P. și transversal de Adige, situată între Alpi, Apenini și Alpii Dinarici. S-a format prin colmatarea unui vechi golf al M. Adriatice cu aluviuni transportate de râuri din Alpi și Apenini. Alt. de 0-100 m în partea centrală și până la 500 m la contactul cu versanții munților; se termin spre M. Adriatică printr-o câmpie deltaică (delta P. unită cu a Adigelui) și un țărm lagunar (lagunele Veneției și lagunele Cornachio). Subdiviziuni: C. Piemontului, (v. Piemonte), C. Lombardiei, C. Veneției (C. Veneto) și c. Emiliei. Intens utilizată agricol (grâu, porumb, orez, viță de vie). Zăcăminte de gaze naturale, petrol, săruri de potasiu.

PAGADIAN, oraș în SV Filipinelor, în SV ins. Mindanao, în pen. Zamboanga, port la golful omonim al M. Celebes; 142,5 mii loc. (2000). Aeroport. Centru comercial (orez, porumb, nuci de cocos). Prelucrarea peștelui. Devine oraș în 1969.

OTAGO 1. Regiune istorică și veche provincie în S Noii Zeelande (Insula de Sud); 31,5 mii km²; 194,5 mii loc. (2001). 2. (Otago Harbour), golf al Oc. Pacific pe coasta de SE a Insulei de Sud (Noua Zeelandă), mărginit la E de pen. omonimă; 18 km lungime. Pr. porturi: Dunedin (la SV) și Port Chalmers (la NV).

OBI (OB’) 1. Fluviu navigabil în partea central-vestică a Federației Ruse, în V Siberiei, format din unirea (în zona orașului Biisk) râurilor Katun (care izvorăște din ghețarul omonim de sub vf. Beluha) și Biia (care își are obârșia în lacul Telețk din m-ții Altai). Lungimea de la confluența celor două râuri: 3.680 km (4.338 km, de la izvorul râului Katun); supr. bazinului hidrografic: 2.990 km². Între Biisk și confl. cu râul Irtîș, curge pe direcție generală SE-NV, trece prin orașele Barnaul, Novosibirsk și Surgut și străbate câmpia Siberiei de Vest, unde formează o vale largă, cu multe zone mlăștinoase. De la confl. cu râul Irtîș, își schimbă direcția de curgere către N; valea se lărgește și se despletește în mai multe brațe, care se reunesc în aval de Șurikșkari, vărsându-se apoi în M. Kara printr-un estuar de 800 km lungime, 30-90 km lățime și 10-12 m adâncime. Pe cursul superior au fost construite (1950-1957) lacul de acumulare (200 km lungime; 1.070 km²; vol.: 8,85 km³) și hidrocentrala Novosibirsk. Afl. pr.: Ciumîș, Tom, Ciulîm, Ket, Tîm, Vasiugan, Vah, Irtîș, Kazîm. În bazinul său se află 260 de porturi, debarcadere sau puncte de acostare. 2. Golf în SSV M. Kara, între pen. Iamal (la V) și pen. Gîdan (la E). Are formă alungită pe direcție S-N, extinsă pe 885 km și o lățime max. de 80 km, În partea centrală se prelungește spre E cu G. Tazov (330 km lungime; 45 km lățime max.; 9 m ad.).

PERLAS, Archipielago de la ~, arhipelag în Statul Panamá, Golful Panamá la Oc. Pacific; 1.166 km². Renumit în trecut pentru pescuitorii de perle.

QAZVῙN (KAZVIN), oraș în NV Iranului, situat la poalele m-ților Elburz, la 145 km NV de Teheran; 291,1 mii loc. (1996). Nod de comunicații. Ind. constr. de mașini, textilă, a cauciucului, sticlăriei și alim. Centru comercial. Piață agricolă (cereale, fructe). Articole de artizanat. Fundat în sec. 3 de regele Șapur I din dinastia Sasanizilor. Fortificat în sec. 8 de califul Hārūn al-Rașhῑd. Orașul a avut de suferit din cauza invaziei mongole a lui Gengis-Han. Refăcut ulterior. În sec. 18, datorită situării sale deosebite, a intermediat comerțul între Marea Caspică, Golful Persic și Asia Mică. Capitala Persiei (1548-1598). Afectat de numeroase cutremure.

PICCARD [piká:r], Auguste (1884-1962), fizician și explorator elvețian. Prof. univ. la Bruxelles. A proiectat și construit un aerostat cu care s-a înălțat în stratosferă până la 16.940 m (1932) și un batiscaf („Trieste”) cu care a explorat adâncul oceanului până la 3.150 m (1953, golful Napoli). Fiul său, Jacques (1922-2008) a ajuns (1960), împreună cu americanul D. Walsh, la adâncimea de 11.520 m în fosa Marianelor, iar fratele său, Jean Félix (1884-1963), a ajuns (1934), în stratosferă, la 17.500 m. Nepotul său, Bernard, împreună cu britanicul Brian Jones, a făcut primul înconjur al lumii în balon (1999).

PELOPONES (PELOPÓNNISOS, PELOPONNESUS, MOREA), peninsulă în S Greciei, între M. Egee (la E) și M. Ionică (la V), reprezentând extremitatea sudică a Pen. Balcanice, de care se leagă prin istmul Corint, traversat de canalul Corint; 21,44 km^2[1]. Țărmuri crestate, cu golfuri adânci mărginite de înguste câmpii litorale (Laconiei, Meseniei, Argolidei). Relief format pe calcare și conglomerate, fragmentat de depresiuni. Alt. max.: 2.404 m (vf. Aghios Ilas). Climă mediteraneană. Asociații de frigana și maquis. Cereale, măslini, citrice, viticultură. Orașe principale: Tripolis, Patras, Corint, Sparta, Kalamata, Nauplia. Terit. locuit inițial de pelasgi, eolieni, ionieni și aheeni, iar din sec. 11 î. Hr. de dorieni. Aflat sub hegemonia Spartei (sec. 6-4 î. Hr.), a Tebei (sec. 4 î. Hr.), a Ligii aheene și apoi sub cea a Macedoniei elenistice, P. a fost cucerit și stăpânit de romani (până în sec. 4) și înglobat în prov. romană Ahaia (146 î. Hr.). A făcut parte din Imp. Bizantin, numindu-se din sec. 13 Morea.

PARAGUANÁ, peninsulă în NV Venezuelei, între G. Venezuela și unicul golf Coro (la V și S) și M. Caraibilor (la N și E); legată de continent printr-un istm îngust (Istmo de los Médanos). Relief de câmpie și de dealuri (alt. max.: 815 m). Peninsula P. a devenit deosebit de importantă, începând cu anii ’50-’60 ai sec. 20, o dată cu dezvoltarea ind. petroliere; pipe-line-urile transportă petrolul de la câmpiile petrolifere (mai ales cele din laguna Maracaibo) către marile rafinării din V peninsulei, accesibile tancurilor petroliere.

PARȚIA, regiune istorică, apoi stat creat în Orientul Mijlociu, la mijlocul sec. 3 î. Hr., de triburile parților conduse de Arsakes I. A cunoscut o mare înflorire în sec. 2-1 î. Hr., când și-a întins stăpânirea de la Eufrat la Ind și de la Golful Persic până la Oxus (azi Amu-Daria). A purtat îndelungate războaie cu romanii, fiind, timp de două secole, principalul adversar al acestora în Orient. În 224 d. Hr., P. a căzut sub loviturile noului stat persan al Sasanizilor.

OZAWA, Jizaburō (1886-1963), amiral japonez. A participat la cucerirea Indoneziei (1942); comandant al escadrilei japoneze din ins. Mariane și al port-avioanelor din golful Leyte (oct. 1944). Comandant șef al flotei nipone (1945).

engolpión n., pl. oane (ngr. engólpion, d. vgr. egkólpios, ținut în sîn, d. en, în, și kólpos, sîn. V. golf). Iconiță de smalț pe care o poartă la pept arhiereiĭ și uniĭ arhimandrițĭ. – Maĭ rar și engólpiŭ.

OYAPOCK (OIAPOQUE), fluviu în N Americii de Sud (Brazilia și Guyana Franceză); 370 km. Izv. din M-ții Tumuc-Humac (Brazilia), curge pe direcție SSV-NNE, formând, aproape pe tot parcursul său, granița între Guyana Franceză și statul brazilian Amapá, și se varsă în golful omonim al Oc. Atlantic.

PERSIC, golf în NV Oc. Indian, care desparte pen. Arabia de terit. continental al Asiei; 230 mii km²; lungime: 990 km; lățime: 180-332km; ad. medie: 25 m; ad. max.: 104 m. Salinitate ridicată (40‰). Legat de G. Oman prin str. Ormuz. Litoral însoțit de insule coraligene. Pescuit. Important în trecut pentru producția de perle. Țări riverane: Arabia Saudită, Kuwait, Irak, Iran, Oman, Emiratele Arabe Unite, Qatar și statul insular Bahrain. În zona de șelf, zăcăminte de petrol.

SALVADOR (SÃO SALVADOR), oraș în E Braziliei, centrul ad-tiv al statului Bahia, situat pe țărmul SV al unei mici peninsule care desparte Baia de Todos os Santos (Golful Tuturor Sfinților) de apele Oc. Atlantic, la 1.207 km NNE de Rio de Janeiro; 2,5 mil. loc. (2003). Aeroport. Port pentru exportul petrolului, tutunului, zahărului, lemnului, diamantelor ș.a. Construcții și reparații navale. Rafinărie de petrol. Ind. chimică, textilă, de prelucr. a lemnului și a tutunului, pielăriei și alim. Piață agricolă (bumbac, trestie de zahăr, cacao, cafea, tutun). Bază navală. Două universități (1946; 1961 – univ. catolică). Muzeu de artă. Catedrală (1700); bisericile Nossa Senhora do Bonfim (1745) și São Francisco (1709-1740); Fortăreața Montserrat (1586); Palatul Saldhana (1720). Centru istoric al orașului a fost inclus (în 1985) în Patrimoniul cultural universal. Fundat în 1549 de guvernatorul general Tóme de Sousa, din ordinul regelui Portugaliei João III, drept centrul ad-tiv al coloniei portugheze Brazilia, cu numele São Salvador da Bahia de Todos os Santos (pe scurt São Salvador sau Bahia). În sec. 16 a devenit un important centru al negoțului cu sclavi aduși din Africa pentru a munci pe plantațiile de trestie de zahăr. Capturat de olandezi în 1624 și retrocedat portughezilor în 1625. Până în 1763 a fost capitala viceregatului Braziliei, dată când a fost transferată la Rio de Janeiro. Capitala statului Bahia din 1889.

MAINE 1. [men] Provincie istorică în NV Franței, străbătută de Loara. Oraș pr.: Le Mans. Cereale. Pomicultură (meri). Creșterea intensivă a animalelor (bovine, porcine). 2. [mein] Golf al Oc. Atlantic, pe țărmul Americii de Nord (S.U.A. și Canada), mărginit de pen. Noua Scoție (la NNE) și capul Cod (la SSV). În partea de N, în G. Fundy, mareele ating înălțimea medie de 16,3 m (cea mai mare de pe Pământ). Porturi pr.: Boston, Portland (S.U.A.), Saint John (Canada). 3. [mein] Stat în NE S.U.A.; 85,8 mii km²; 1,2 mil. loc. (1995). Centrul ad-tiv: Augusta. Expl. forestiere. Ind. pielăriei, a încălțămintei, celulozei, hârtiei și alim. Cartofi, cereale. Pomicultură. Creșterea intensivă a bovinelor. Avicultură. Pescuit. Zonă turistică.

MANILA 1. Golf al Mării Chinei de Sud, pe coasta de SV a ins. Luzon; 1.994 km²; circumferința: 193 km; ad. max.: 40 m. Adăpostește orașul cu același nume. La întrarea în golf se află ins. Corregidor. 2. Capitala Republicii Filipine, situată în SV ins. Luzon, pe râul Pasig, port la golful cu același nume, prin care se efectuează 80% din importurile și 1/3 din exporturile țării; 1,6 mil. loc. (1995). Important nod de comunicații. Aeroport. Pr. centru politic, financiar-bancar, comercial, industrial, cultural și de învățământ al țării. Ind. metalurgiei neferoase (aluminiu); șantiere navale; ind. constr. de mașini (automobile), de prelucr. a petrolului și lemnului, chimică, textilă (cânepă) și alim. (zahăr, ulei, conserve de pește, decorticarea orezului). Fabrici de ciment, hârtie, cauciuc, încălțăminte și țigarete. 13 universități (cea mai veche, Santo Thomás, 1611). Monumente din epoca colonială spaniolă: fragmente ale zidurilor (intramuros) de fortificație (1582), bisericile San Augustin (1599-1606, restaurată în 1875) și San Sebastián (1890, în stil neogotic), catedrală (1751) ș.a. Teatre, muzee. Localitatea a fost întemeiată în 1571 de Migul López de Legaspi, devenind capitala coloniei spaniole. Ocupată de englezi (1762-1764), a fost cucerită și stăpânită succesiv de S.U.A. (1898-1942), Japonia (1942-1945). Cap. a Rep. Filipine (1946-1948 și din 1976). La 8 sept. 1954, la M. a fost semnat Pactul de înființare a Organizației Tratatului Asiei de Sud-Est (A.S.E.A.N.).

LION [liõ], Golful ~, golf al M. Mediterane, pe coasta de S a Franței, între capul Creus la V și Delta Ronului la E. Lungime: 93 km; lățime la intrare: 245 km. Ad.: peste 1.000 m. În partea sa estică se varsă Ronul.

LEWIS sau LEWIS AND HARRIS [lə: is ənd hæris], cea mai mare insulă din arh. Hebride (NE Oc. Atlantic); 2m1 mii km². Orașe pr.: Stornoway, Barvas, Tarbert. Alt. max.: 799 m (vf. Clisham). Țărmuri fragmentate, cu numeroase golfuri. Climă oceanică. Creșterea animalelor. Pescuit.

LEYTE [léite], insulă în partea de E a arh. Filipine, între ins. Samar la N și ins. Mindanao la S; 8,0 mii km²; 195 km lungime și 72 km lățime max. Orașe pr.: Tacloban, Maasin, Caridad. Relief vulcanic cu alt. max. de 1.349 m (vf. Cancajanang). Climat subecuatorial, cu 2.000 mm precipitații anual. Păduri tropicale. Cocotieri, trestie de zahăr, porumb. Pescuit. În golful L. și în str. San Bernardino și Surigao s-a desfășurat una dintre cele mai mari bătălii aeronavale din Pacific (23-26 oct. 1944), în care forțele armate americane le-au înfrânt pe cele japoneze. La L. au fost folosite pentru prima oară de către japonezi avioanele kamikaze.

LIAODONG 1. Golf în NV Mării Galbene, între țărmul continental și pen. Liaodong, parte a G. Bohai. Lungime: 220 km; lățime max.: 175 km; ad.: 10-50 m. 2. Peninsulă în NE Chinei, între G. Coreii (la E) și L. (1) la V. Supr.: 53 mii km². Lungime: 225 km; lățime max.: 130 km. Relief colinar, alcătuit din formații nisipoase, cuarțifere, cristaline, bazaltice etc., cu alt. max. de 1.132 m. Porumb. Pescuit. Orașe pr.: Haicheng, Dandong, Wafangdian, Dalian.

RUPERT, Prințul ~ (1619-1682), comandant militar regalist în timpul primului Război Civil din Anglia (1642-1646) din cadrul Revoluției engleze. Fiul lui Frederic V, elector palatin de Rin (1610-1623) și rege al Boemiei (ca F. I) (1619-1620), și al Elisabetei, fiica regelui Iacob I al Angliei. După ce a participat la Războiul de 30 de Ani împotriva imperialilor Habsburgi, s-a stabilit în Anglia (1642), unde a devenit favoritul unchiului său, regele Carol I. În calitate de comandant al cavaleriei, a repurtat victoriile de la Bristol (1643) și Lancashire (1644); în ciuda faptului că a fost înfrânt de Cromwell, a primit comanda trupelor regaliste. După capitularea Bristolului (1645) a fost demis și expulzat din Anglia. Între 1648 și 1650 a comandat o mică flotă regală, cu care a prădat vasele englezești, după care s-a retras în Germania (1653-1660). După Restaurație (1660) a comandat vase englezești în războaiele anglo-olandeze (1667, 1672-1674). El a fondat și a fost primul guvernator al Companiei Golfului Hudson, importantă în istoria economică și politică a Canadei.

SAINT-ANDREWS [sənt ændru:z], oraș în Marea Britanie (Scoția), port la Marea Nordului, la 15 km SE de Dundee; 11 mii loc. (1981). Piață agricolă; stațiune turistică. Capitala ecleziastică a Scoției cu tradiții din sec. 6. Biserică închinată (sec. 8) Sfântului Andrei, patronul Scoției. Episcopie (908) și arhiepiscopie (1472), titularul acestei demnități ecleziastice fiind recunoscut primat al Scoției. Catedrală (1127-1144, sfințită în 1318), cea mai mare din Scoția. Burg din 1140. În 1410 a fost fundată Universitatea Sf. Mary’s College, cea mai veche din Scoția. În 1754 a fost înființat Royal Club, cel mai cunoscut club de golf din lume.

SAINT JOHN [sənt dʒón] 1. Oraș în SE Canadei (New Brunswick), situat la gura de vărsare a fl. Saint John în G. Fundy, la 940 km NE de Montréal; 72,5 mii loc. (2000). Port comercial și de pescuit. Aeroport. Șantier naval. Rafinărie de petrol. Ind. petrochimică, a celulozei și hârtiei, textilă, de prelucr. a lemnului și alim. (conserve de pește, zahăr). Stațiune balneară. Turism. Universitate. Muzeu. de istorie, artă și științele naturii. Biserică (Stone Church, 1824); clădirea Tribunalului (1826). Zona actualului oraș a fost vizitată pentru prima oară la 24 iun. 1604 de exploratorul francez Samuel de Champlain, care l-a botezat Saint-Jean (devenit ulterior Saint John), pentru că acea zi (24 iun.) era ziua de naștere a lui Ioan Botezătorul. Așezarea s-a dezvoltat după 1783 (când aici s-au stabilit c. 4.000 de loialiști americani) și a fost confirmat (1785) ca primul oraș din Canada. A suferit mari distrugeri în urma devastatorului incendiu din 1877. 2. Ins. americană în arh. Virgine, în M. Caraibilor, la 130 km E de San Juan din ins. Puerto Rico; 52²; 14 km lungime și 8 km lățime maximă. Țărm neregulat cu multe golfuri. Alt. max.: 389 m (Bordeaux Mountain). Orașe pr.: Cruz Bay, Coral Bay. Descoperită de Cristofor Columb în 1493. Revendicată de danezi în 1684, care s-au stabilit aici în 1716, ca plantatori de trestie de zahăr. Cumpărată de americani în 1917.

SAINT LAWRENCE [sənt lórəns] (SFÂNTUL LAURENȚIU) 1. Fl. navigabil în E și SE Canadei, axat pe o vale glaciară, prin care se scurg apele din sistemul Marilor Lacuri în Oc. Atlantic; 1.225 km; supr. bazinului hidrografic; 1,3 mil. km². Izv. din lacul Ontario, curge pe direcție SV-NE, formează granița între Canada (prov. Ontario) și S.U.A. (statul New York) pe 195 km lungime, respectiv între orașele Kingston și Cornwall, trece prin Montréal și Quebéc și se varsă în golful omonim printr-un estuar. La ieșirea din lacul Ontario are 4 km lățime, iar la vărsare (în dreptul orașului Quebéc) are 16 km lățime. Este o importantă arteră hidroenergetică și de navigație, prin intermediul căreia se asigură legăturile între Oc. Atlantic și interiorul continentului nord-american. De-a lungul sistemului Marilor Lacuri și al fl. S.L. s-au construit progresiv de către S.U.A. și Canada, începând din 1783 numeroase canale și ecluze pentru crearea unei căi de navigație de la Lacul Superior și până la Oc. Atlantic, lungă de 3.790 km,. Între 1912 și 1932 a fost construit canalul Welland, unul dintre cele mai importante din acest sistem (23 km). În anii 1954-1959 s-a construit barajul Moses-Saunders, între orașele Cornwell (Canada) și Massena (S.U.A.), în urma căruia s-a format un lac ale cărui ape pun în mișcare turbinele unei hidrocentrale cu o putere instalată de 1.800 MW. La ieșirea din L. Ontario se află Parcul Național Insulele S.L. (400 ha), care cuprinde o porțiune din malul canadian al fluviului și 13 ins. mici, renumită arie recreațională. Fl. S.L. a fost descoperit de navigatorul francez Jacques Cartier (1534-1535). Afl. pr.: Ottawa, Saint-Maurice, Saguenay, Manicouagan, Richelieu, Yamaska, Saint-Francis, Chaudière. 2. Estuar al fl. S.L., extins pe 650 km lungime, între orașul Quebéc la SV și ins. Anticosti la NE, cu o lățime max. de 125 km și una minimă de 20 km. 3. Golf în NV Oc. Atlantic, mărginit de țărmul estic al Canadei, situat între pen. Labrador (la N și NV), ins. Newfoundland (E și NE), pen. Nova Scotia (S și SV) și pen. Gaspé (V); 155 mii km²; ad. max.: 530 m. Maree max.: 2 m. Comunică cu Oc. Atlantic prin str. Belle Isle (în N) și str. Cabot (în E). În el se varsă fl. S.L. În interiorul acestui golf se află ins. Anticosti, Prince Edward și Madeleine. Îngheață în iernile foarte friguroase. Descoperit de Jacques Cartier în cea de-a doua călătorie (1534-1535). 4. Ins. americană locuită de inuiți, în M. Bering, la 190 km V de țărmul pen. Alaska și 241 km S de str. Bering; 4,4 mii km²; 153 km lungime; 16-56 km lățime. Alt. max.: 672 m. Orașe: Savoonga, Gambell. Vegetație de tundră. Vânătoare de foci. Descoperită în 1728 de exploratorul rus Vitus Bering.

SAINT LUCIA [sənt lú:ʃə] (Sfânta Lucia), stat în America Centrală insulară (arh. Antilele Mici); 617 km²; 165.300 loc. (2005). Limba oficială: engleza; uzuală: creola-franceza. Religia: creștină (romano-catolici 67,5%, protestanți 22%) 87,5%, alte credințe 8%, atei 4,5%. Capitala: Castries. Orașe pr.: Vieux Fort, Micoud, Soufrière. S.L. este o ins. vulcanică cu țărmuri relativ crestate (inclusiv frumosul golf al Capitalei) cu faleze pronunțate și un șir de culmi muntoase nu prea înalte (alt. max. Mount Gimie, 950 m) ai căror versanți sunt brăzdați de ape scurte și vijelioase. Climă tropical-oceanică, moderată de alizeele de NE, cu cicloane tropicale în sezonul ploios (mai-aug.). Pădurile tropicale au făcut loc de-a lungul ultimei jumătăți de milen. terenurilor agricole, ocupând azi ceva mai mult de 10% din supr. ins. (78 km², în așa-numita Central Forrest Reserve). Între zonele protejate se numără arealul celor două vârfuri piramidale din SV ins. (Gros Piton, 798 m, Petit Piton, 750 m) inclus (2004) în lista Patrimoniului natural mondial. Bazată în mod tradițional pe agricultura de plantație (bananieri în special), ec. ins. s-a diversificat în ultimele decenii, legat de amplificarea turismului, de facilitățile financiare oferite firmelor străine și de amplificarea activității ind., S.L. având cea mai diversificată structură a ind. prelucrătoare din întreg spațiul Antilelor Mici. Agricultura (3.000 ha irigate) are ca specific culturile de bananieri, mango, cocotieri, la care se adaugă cele de igname, manioc, batate, taro, legume, citrice, avocado, cacao, piper, nucșoară ș.a. Se cresc: bovine, porcine, ovine și caprine. Produse ind.: energie electrică, componente electronice, confecții, textile, ulei de cocos, margarină, bere, băuturi alcoolice, țigarete ș.a. Turismul a devenit în ultimii ani principala sursă de valută, în parte ca destinație a navelor de croazieră. Principalele zone și obiective: orașul Castries, capitală țării – cunoscută stațiune de cură heliomarină – și aria din jurul golfului omonim, orașul Vieux Fort, insulița Gros Islet, golful Marigot Bay, arealul Piton-ilor. Moneda: 1 Eastern Carribean Dollar = 100 cents. Export: banane, bere, confecții, componente electrice și electronice ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Brazilia, Barbados, Antigua și Barbuda și Dominica. Import: produse agro-alimentare, echipamente, ind., bunuri manufacturate, produse chimice, produse petroliere ș.a. Pr. parteneri: S.U.A., Trinidad și Tobago, Marea Britanie, Venezuela. Istoric. Locuită de triburi de amerindieni, S.L. este descoperită în 1502de Cristofor Columb și numită astfel după ziua în care a fost zărită. Colonie a Coroanei britanice din 1814, S.L. își proclamă în 1979 independența de stat în cadrul Commonwealth-ului. Membru N.A.T.O. (18 sept. 1979). Alegerile parlamentare (23 mai 1997) sunt câștigate de liderul Partidului Laburist, aflat în opoziție, Kenny Anthony, care devine noul prim-min., reconfirmat în funcție, în urma victoriei în alegerile parlamentare din dec. 2001. Monarhie constituțională.

SAINT-MALO [sẽmaló] 1. Golf al Mării Mânecii, între pen. Bretagne și Cotentin, care scaldă țărmul de NV al Franței. Pătrunde în uscat 110 km; lățime: 125 km. Ad. max.: 51 m. În partea de N se află Ins. Normande. În el se varsă fl. Trieux, Rance, Couesnon și Sélune. 2. Oraș în NV Franței (Bretagne), situat pe o ins. stâncoasă la gura de vărsare a fl. Rance în G. Saint-Malo; 48,1 mii loc. (1999). Port de pescuit. Reparații navale. Ind. textilă și alim. (conserve de pește). Centru turistic. Yachting. În sec. 16-19 vestită bază pentru corsarii care atacau navele engleze. Muzeu de istorie. Sediul unei mănăstiri din sec. 6, a devenit centru episcopal (sec. 12-18); biserica Saint-Vincent (sec. 12) castel (sec. 15). S.-M. împreună cu ducatul Bretagne, din care făcea parte, s-a unit cu Franța în 1491. Distrus în mare parte de trupele germane, în retragere, în aug. 1944.

SAINT-TROPEZ [sẽtropé], oraș în SE Franței (Provence), port în golful cu același nume al M. Mediterane, pe coasta de Azur; 6,2 mii loc. (1999). Șantier naval; parfumuri; vin. Renumită stațiune balneară și turistică. Citadelă (sec. 16), muzeu naval; muzeu de artă modernă.

SAINT-VINCENT [sənt vinsənt] (SFÂNTUL VINCENȚIU) 1. Ins. în arh. Antilele Mici, în M. Caraibilor; 344 km²; 29 km lungime; 18 km lățime max. Orașe pr.: Kingstown, Layou, Stubbs, Georgetown. Relief muntos vulcanic, cu alt. max. de 1.234 m (vf. La Soufrière). Descoperită de Cristofor Columb în 1498. Caribii, care erau pe ins. din c. 1300, au opus o rezistență îndârjită față de colonizatori (până în sec. 18). Acordată de regele englez Carol I lui Earl de Carlisle, în 1627, ins. a rămas nelocuită de europeni până în sec. 18. În 1762 ocupată de englezi, a căror stăpânire era confirmată de Tratatul de Pace de la Paris (10 febr. 1763), care punea capăt Războiului de 7 Ani (1756-1763). Exceptând un scurt interludiu francez între 1779 și 1783, ins. a rămas colonie britanică sub diferite formule ad-tive coloniale; din 1960 a devenit colie separată. Afectată de frecvente uragane și de mai multe erupții vulcanice. 2. Golf al Oc. Indian, care scaldă țărmul sudic al Australiei, situat între pen. Yorke la V și continent la E; 160 km lungime; 73 km lățime max. Comunică cu Oc. Indian prin str. Investigator în SV și prin pasajul Backstairs în SSE. La intrarea în golful S.V. se află ins. Kangaroo. Porturi pr.: Port Adelaide, Port Wakefield, Ardrossan. Explorat în 1802 de navigatorul britanic Matthew Flinders. 3. Cap în Oc. Atlantic (Cabo de São Vicente), în SV Portugaliei. Formează cu capul Pontia promontoriul Sagres. Lângă Sagres, în Villa do Infante, prințul Henric Navigatorul a construit (c. 1420) un observator și o școală pentru navigatori. În apele S.V. s-a desfășurat o bătălie navală, în care amiralul britanic John Jervis a înfrânt flota franco-spaniolă (1797) cucerind Trinidad.

SALERNO, oraș în S Italiei (Campania), situat pe țărmul golfului omonim al M. Tireniene, la 47 km SE de Napoli; 137,7 mii loc. (2003). Port. Șantier naval. Ind. siderurgică, a constr. de mașini, chimică, electrotehnică, textilă, de prelucr. a lemnului, sticlăriei, mat. de constr. (ciment), a ceramicii și alim. Piață agricolă (cereale). Stațiune balneară. Centru turistic. Catedrala San Matteo (sfârșitul sec. 11, reconstruită în sec. 18) în care se află mormintele Sf. Matei și al papei Grigore VII; Domul arabo-normand (1076-1085); bisericile San Giorgio (sec. 18) și Annunziata/Buna Vestire (sec. 18); necropole etrusce (sec. 6-5 î. Hr.). La S. a fost întemeiată o școală de studii medicale (sec. 10), care a funcționat până în 1811, prima de acest fel din Europa. Așezarea a fost fundată, probabil, de etrusci, a devenit colonia romană în anul 197 î. Hr. cu numele Salernum. În anul 646 a intrat în componența unui ducat longobard, iar în 839 a devenit capitala unui principat independent. A cunoscut o perioadă de mare prosperitate în timpul lui Guaimario V, duce al Calabriei și Pugliei (1027-1052). Cucerit de normanzii conduși de Robert Guisgard (1076), care și l-a făcut capitală. De-a lungul Ev. med. a existat ca feud aparținând familiilor Colonna, Orsini și Sanseverino. În 1632 a fost încorporat în Regatul de Napoli. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, la 9 sept. 1943, la S de oraș, forțele anglo-americane au efectuat o debarcare pentru a grăbi eliberarea orașului Napoli, purtându-se lupte grele împotriva trupelor germane. Sediu al guvernului condus de Pietro Badaglio (apr.-mai 1944).

SALONIC (THERMAΪKÓS), Golful ~, golf al M. Egee, pe coasta de NE a Greciei, între continent și pen. Calcidică; lungime: 160 km; lățime la intrare: 89 km; ad. max.: 80 m. Maree: 0,5 m. În el se varsă fl. Vardar (Axiós) și Vistritsa (Aliakmon).

SIAM 1. V. Thailanda (1). 2. Golful ~ v. Thailanda.

SINAI 1. Pen. de formă triunghiulară în NE Egiptului, mărginită de M. Mediterană la N, granița Egiptului cu Israelul la E, G. ’Aqaba la SE, M. Roșie la S și golful și canalul Suez la V și NV; 60,7 mii km². În NV pen. S. se află istmul Suez. Relief predominant muntos și de podiș, cu alt. max. de 2.637 m (vf. Jabal Katrinah). Climă tropicală uscată; vegetație xerofilă. Zăcăminte de petrol și mangan. Creșterea ovinelor și caprinelor. În această zonă s-au desfășurat luptele între armatele arabe și cele israeliene, în iun. 1967, în urma cărora Israelul a ocupat pen., retrocedată în 1982, cu excepția enclavei Taba, înapoiată în 1989. 2. Muntele ~ (HOREB sau JABAL MŪSA), masiv muntos în S pen. Sinai, cu alt. de 2.285 m, menționat în „Biblie”, unde Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii după ieșirea poporului lui Israel din Egipt. Aici se află mănăstirea creștină Sf. Ecaterina (sec. 6), una dintre cele mai vechi din lume (declarată în 2002 ca făcând parte din Patrimoniul cultural universal) unde a fost descoperit un vechi manuscris, „Codex sinaiticus”, una dintre principalele surse pentru reconstituirea textului original al „Bibliei”.

SINOIE 1. Liman marin (fosy golf de mare), situat în E Dobrogei, în cadrul complexului lagunar Razim; 171,5 km²; ad. max.: 1,6 m; vol.: 210,7 mil. m³. Despărțit de lacurile Zmeica și Golovița prin Grindul Lupilor, care barează alimentarea lui cu ape dulci aduse în lacul Razim de canalele Dranov și Dunavăț din brațul Sfântu Gheorghe al Dunării. Din această cauză, lacul S. prezintă o concentrație mai mare de săruri (16-18 g/l). Lacul S. comunică cu Marea Neagră prin intermediul gurii Periboina din grindul Chituc, fapt ce-i mărește gradul de salinitate. Pe malul SV al lacului S. se află ruinele cetății Histria. Inclus, împreună cu grindurile care îl mărginesc, în Rezervația Biosferei Delta Dunării. 2. Sat. în com. Mihai Viteazul (jud. Constanța) în apropierea căruia pe malurile lacurilor Sinoie și Zmeica, s-au descoperit vestigii aparținând mai multor așezări antice, geto-dacice, grecești și romane.

SIRTA (SIDRA), numele a două golfuri ale M. Mediterane, pe țărmul de N al Africii: S. Mare (în arabă: Khalij Surt), golf larg deschis (443 km lățime) pe țărmul de N al Libiei, cu ad. max. de 1.085 m; S. Mică V. Gabès.

SKYE [scai], insulă în arh. Hebride, în NV Arh. Britanic; 1,7 mii km²; 80 km lungime. Localit. pr.: Portree. Relief variat, mai ales bazaltic, cu alt. max. de 993 m (Cuillin Hills). Țărmuri cu numeroase golfuri. Creșterea ovinelor, bovinelor și a câinilor de rasă (Skye terrier). Pescuit.

*golf n., pl. urĭ (fr. golfe, it. golfo. lat. *golphus, d. vgr. kólpos, golf). Sin, parte de mare înaintată în uscat: marea Adriatică e un golf al Mediteraneĭ. V. zătun.

LONG ISLAND [loŋ áilənd], insulă situată lângă coasta atlantică a S.U.A., în ESE orașului New York, despărțită de ins. Manhattan prin golful cu același nume și str. East River; 4,5 mii km². Lungime: 190,6 km; lățime max.: 37 km. În V insulei se găsesc cartierele New York-ului, Brooklyn și Queens. Explorată în 1609 de H. Hudson și colonizată de olandezi (1623) și englezi (1640). În aug. 1776, aici a avut loc prima mare confruntare din timpul Războiului pentru Independența Coloniilor Engleze din America de Nord, între trupele conduse de G. Washington și cele ale lui W. Howe.

LUGOJ 1. Dealurile Lugojului, subunitate a Dealurilor Vestice (Dealurile bănățene), situată la marginea de V și NV a M-ților Poiana Ruscăi, între văile superioare ale râurilor Bega (la N) și Timiș (la S), dominând Câmpia Lugojului (în S) și Depr. Făget (în N) cu peste 100 m. Alcătuite predominant din pietrișuri, nisipuri, argile și depozite loessoide, cu petice de cristalin, D.L. prezintă culmi netede și prelungi, înălțimi care oscilează între 200 și c. 500 m alt. (culmile Șura 233 m, Cârla 233 m, Fântânii 263 m, Poiana 306 m, Iricești 366 m ș.a.). Alt. max.: 496 m (Măgura Surduc, dezvoltată pe cristalin). Pomicultură. 2. Câmpia Lugojului, subunitate a Câmpiei de Vest, situată între Pod. Lipovei (la N), Dealurile Lugojului (la E) și Dealurile Pogănișului (la S), drenată de râurile Timiș și Cerna cu afl. lor. Pătrunde în zonele limitrofe deluroase sub formă de golfuri, iar spre V se deschide larg către Câmpia Timișului. Acoperită cu soluri brune și brune podzolite, favorabile culturilor agricole. Alt. max.: 202 m. 3. Municipiu în jud. Timiș, situat în Câmpia Lugojului, la 125-176 m alt., pe râul Timiș, la 60 km E de Timișoara; 48.629 loc. (2000). Nod feroviar și rutier. Expl. de balast. Termocentrală. Constr. de utilaje și piese de schimb pentru ind. textilă și pentru ind. pielăriei, de utilaje pentru ridicat și transportat, de caroserii, de remorci și semiremorci, de produse metalice de larg consum. Fabrici de mobilă, încălțăminte (inclusiv calapoade), de prelucr. a maselor plastice și a cauciucului, de ceramică fină (faianță) și brută (cărămizi), de jucării și de produse alim. Filatură de mătase naturală și artificială. Țesătorie de bumbac. Tipografie. Muzeu de istorie, artă și etnografie. Teatru municipal. Vestigii neolitice și din epocile bronzului și fierului. Localitatea apare menționată documentar în 1334 cu numele Sacerdos de Lucas, în 1376 este consemnată cu toponimul Castrum Lugas, iar în 1542 capătă statut de oraș (civitas) pe lângă cetatea regală din sec. 14 (reconstruită în 1440). În 1551 i se acordă statut de oraș regal liber; la 17 febr. 1968 este declarat municipiu. Monumente: biserica Adormirii Maicii Domnului (1759-1766), în stilul barocului târziu, cu picturi murale originare și două turle de 57 m înălțime, refăcută după incendiul din 1842 și restaurată în 1937-1944; biserica fostei mănăstiri minorite (1733, cu unele transformări și adăugiri din 1796 și 1932); biserică greco-catolică (1853-1854); turnul clopotniță al bisericii Sf. Nicolae (1726-1728); birtul Poștei (1726); clădirea Teatrului municipal (1835).

*gulf-stream n. (citit gölf-strim). Numele englez al curentuluĭ golfuluĭ, adică al aceluĭ curent cald care vine din golfu Mexiculuĭ spre Anglia.

1) gurgúĭ n., pl. ĭe (rudă cu burluĭ, gurluĭ, cucuĭ, țuguĭ și cu lat. gurges, apă adîncă, abis, gurgulio, gîtlej, fr. gargouille, cĭucĭur pe unde se scurg apele, mlat. gárgula, gîtlej, pv. gorgolh, sp. garguëro, gîtlej, pg. gargálo, gît de butelie. P. legătura de ideĭ între cavitate, abis și cĭucĭur, cp. fr. gorge, gîtlej, cu gouffre, abis, d. golfe, golf). Proeminență, vîrf, cucuĭ, țuguĭ, maĭ ales vorbind de acea parte a țîțeĭ pe unde curge laptele. Cĭucĭur. – Și gurgun, pl. e (Bc.). La Hațeg gurzuĭ, vîrfu opinciĭ (GrS. 1937, 187).

MACKENZIE [məkénzi] 1. Sir Alexander M. (1755 sau 1764-1820), explorator britanic. A cercetat partea septentrională a Americii de Nord, descoperind (1789) fluviul care-i poartă numele. A traversat (1792-1793) continentul nord-american, descoperind fl. Fraser și Columbia Britanică. 2. Fluviu în NV Canadei, al doilea ca lungime din America de Nord (după Mississippi); 4.241 km. Supr. bazinului: 1,76 mil. km². Izv. din M-ții Stâncoși (Canada) sub numele de Athabaska, străbate L. Athabaska și apoi Marele Lac al Sclavului (de aici în aval de se numește Mackenzie), după care se îndreaptă spre NV și se varsă printr-o deltă în G. M. al M. Beaufort (Oc. Înghețat). Navigabil în aval de Marele Lac al Sclavului și pe unele porțiuni din amonte (c. 2.000 km). Afl. pr.: Peace River, Finlay River. 3. Golf al Mării Beaufort (Oc. Înghețat) care mărginește țărmul de NV al Canadei; 161 km lungime; 193 km lățime max. 4. Lanț muntos în NV Canadei extins pe direcția NV-SE, pe c. 800 km lungime, la granița dintre Yukon Territory și Northwest Territories, reprezentând cumpăna de ape dintre fl. Mackenzie și Yukon. Alt. max.: 2.972 m (vf. Keele). Relief glaciar. Parcul Național Nahanni (476,5 mii ha), întemeiat în 1972.

MALLEA [majéa], Eduardo (1903-1982), prozator argentinian. Romane de introspecție psihologică și de alaniză a mentalității argentiniene („Orașul de pe râul nemișcat”, „Povestea unei pasiuni argentiniene”, „Golful tăcerii”, „Dușmanii sufletului”). Eseuri („Postavul și purpura”).

hurmúz și (vest) urmúz (turc. hurmuz, hormuz, hyrmyz, mărgăritar, d. insula și orașu Ormuz și Hormuz, în golfu Persic). Mărgăritar imitat de sticlă. S. m., pl. jĭ. Munt. est. Mărgăritar, o plantă. – Vechĭ și hormuz.

ESPERANCE [esperãs], cel mai adânc canion submarin de pe Terra, în zona litorală a Marelui Golf Australian (SV australiei), în largul orașului omonim; ad. max.: 1,8 km; lățime max.: 32 km.

EYRE [éə] 1. Edward John E. (1815-1901), explorator britanic. Stabilit în Australia (1833). A cercetat zonele interioare ale continentului și a descoperit lacul care îi poartă numele (1840). A traversat Australia de la E la V. 2. Lac sărat în S Australiei, situat într-o depr. tectonică, la 12 m alt. Supr. variabilă: 8,2-15 mii km² (supr. medie: 9,6 mii km²). Crusta de sare atinge 45 cm grosime. Cel mai mare lac sărat de interior din Australia. 3. Pen. în S Australiei între G. Spencer și Marele Golf Australian (Oc. Indian). Relief deluros (alt. max. 472 m). Lungime: 300 km.

FINIC, Golful ~, golf al M. Baltice, cuprins între coastele sudice ale Finlandei și cele nordice ale Estoniei; acoperit cu gheață în perioada nov.-apr.; numeroase ins.; aici se varsă fl., Neva și Narva; 30 mii km². Lungime: 400 km. Lățimea la întrare: 70 km. Ad. max.: 115 m. Țărmuri crestate și joase. Porturi pr.: Sank Petersburg, Tallinn, Helsinki.

FONSECA, golf al Oc. Pacific, pe coasta Americii Centrale, între El Salvador, Honduras și Nicaragua. Lungime: 65 km. Lățime de intrare: 35 km. Ad. max.: 27 m. Țărmuri joase cu mangrove. Porturi pr.: La Unión, Amapala. Descoperit în 1522de Gil Gonzales Avila.

FOX (FOXE) [fɔx], Luke (1586-1635), navigator și explorator arctic englez. În 1631, a încercat să găsească trecerea prin Pasajul de Nord-Vest, studiind litoralul meridional al G. Hudson și strâmtoarea, situată la N acestui golf, care astăzi îi poartă numele.

FUNDY (FUNDY BAY) [fándi bei], golf la Oc. Atlantic (SE Canadei), situat între Pen. Noua Scoție și țărmul estic (S New Brunswick). Lungime: 300 km. Lățime: 90 km. Cea mai mare amplitudine medie a mareelor de pe glob (16,3 m). Parc național.

GABÈS (QᾹBIS) 1. Golf al M. Mediterane, situat pe țărmul de N al Africii (Tunisia); lungime: c. 100 km; lățime: c. 68 km; ad. medie; 50 m. Ins. pr.: Jerba. Vechiul nume: Sirta Mică. 2. Oraș în E Tunisiei, port la golful omonim; 92,2 mii loc. (1984, cu suburbiile). Nod de comunicații. Combinat chimic. Prelucr. petrolului. Produse textile. Ulei de măsline Vinificație. Pescuit. Centru comercial (lână piei, curmale).

GASCONIA (GASCOGNE [gascoñ]) 1. Prov. istorică în SV Franței, cuprinsă între M-ții Pirinei și G. Biscaya. Reșed.: Auch. Expl. forestiere, renumită reg. viticolă. Populată începând din sec. 6 de basci (în lat. vasconi, de unde și numel de Vasconia) veniți din S Pirineilor. Cucerită succesiv de romani, vizigoți și franci, G. devine în sec. 9 ducat; inclus în sec. 11 în Aquitania. Între 1154 și 1453, G. a aparținut Coroanei engleze, iar din 1453, la sfârșitul Războiului de 100 de Ani, s-a unit definitiv cu Franța. 2. Golful Gasconiei v. Biscaya.

GENOVA 1. Golf al M. Ligurice pe țărmul de NV al Italiei, între Imperia și La Spezia, pe o lungime de 145 km. Ad. max.: 1.500 m. Țărmuri stâncoase abrupte. Salinitate: 36,5‰. 2. Oraș în NV Italiei (Liguria), cel mai mare port al țării (42,7 mii t trafic, 1990), situat în golful cu același nume: 805 mii loc. (1991, cu suburbiile). Nod de comunicații. Siderurgie; constr. navale, de locomotive și tractoare; rafinării de petrol; uzine de îngrășăminte chimice; fabrici textile și alim. Import de cărbune, petrol, fier, bumbac, lemn și cereale. Turism. Universitate (1471). Institutul de muzică „Verdi”. Muzeu de artă orientală. Monumente: catedrala San Lorenzo (sec. 12-16), palatele San Giorgio (sec. 13-16), Doria (sec. 16, azi reședință prezidențială), Bianco (sec. 17-18). Cunoscut din Antichitate (Genua), orașul și-a impus în sec. 13 supremația comercială în bazinul de E al M. Mediterane. G. s-a aflat în conflict cu Veneția pentru supremația maritimă. Prin factoriile comerciale întemeiate pe țărmurile Mării Negre (Caffa, Sudak, Chilia ș.a.), negustorii genovezi au avut un rol important în dezvoltarea relațiilor de schimb în aceste regiuni. Cucerit de francezi (1796), a fost transformat în Republica Ligurică (1797), iar în 1805 alipit la Franța. În 1815 a intrat în componența Regatului Sardinia. Între 10 apr. și 19 mai 1922 aici a avut loc o conferință internațională la care s-au discutat reconstrucția economică postbelică a țărilor din centrul și estul Europei și căile de îmbunătățire a relațiilor cu Rusia sovietică.

DURRËS [dúrəs] 1. Gjiri I Durrësit [ghiri i dúrəsit], golf al M. Adriatice, pe coasta de V a Albaniei, care adăpostește portul cu același nume. 2. Durrësi, oraș în V Albaniei, port la M. Adriatică; 85,4 mii loc. (1990). Nod de comunicații. Șantier naval; fabrici de conserve din pește; prelucr. tutunului și a pieilor. Produse din cauciuc. Export de cereale, ulei de măsline, tutun. Stațiune balneoclimaterică. În sec. 7 î. Hr., aici a existat colonia grecească Epidamos, unul dintre cele mai importante centre monetare ale Antic., port și punct de tranzit spre Grecia. Cucerit de romani (229 î. Hr.), care l-au numit Dyrrachium, apoi de bulgari (sec. 10-11), de regatul Neapolelui (1272-1336), de sârbi (1336-1392) și de Veneția din 1392 până în 1501, când a intrat în stăpânirea otomanilor. În 1912-1921, D. a fost capitala Albaniei. Cunoscut și sub numele de Durazzo (italian) și Drač (sârbo-croat).

*lagúnă f., pl. e (it. lagúna și lacúna, lacună). Parte de mare spre mal neadîncă și cuprinsă de insule micĭ, golf mic și neadînc, ca locu pe care e zidită Veneția.

GUANABARA, golf. al Oc. Atlantic, pe țărmul de SE al Braziliei, în dreptul orașului Rio de Janeiro; 429 km². Constituie cel mai mare port natural din lume. Descoperit în 1502 de A. Gonçalves și Amnerigo Vespucci.

GUANTANAMO, oraș în SE Cubei; 215,9 mii loc. (1991). Nod de comunicații. Ind. textilă și alim. (cafea, zahăr, ciocolată). O parte din golful G., situat în N M. Caraibilor, la 34 km de oraș, a fost luat în arendă (1903), pentru 99 de ani, de către S.U.A., care și-a construit aici o bază militară navală. Întemeiat în 1819.

limán n., pl. urĭ și e (turc. liman, d. ngr. liménas, liméni, vgr. limén, port. liman; ngr. [d. turc.] limáni; vsl. limenĭ și liman, rus. liman, baĭe, golf; rut. bg. liman, port; ung. [d. rom.] limány). Vechĭ. Port. Adăpost de corăbiĭ. Azĭ. Fig. Loc de refugiŭ: a ajunge la liman. V. debarcader.

lúncă f., pl. ĭ (vsl. lonka, golf, vale, pajiște; bg. luká, vale, cotitură, pajiște pin locurĭ inundabile; sîrb. rut. lúka, rus. luká; ung. lanka, livadă). Zăvoĭ, pădure de sălciĭ, plopĭ, arinĭ, ulmĭ și frasinĭ pe malu unuĭ rîŭ. Teren inundabil acoperit de pășune saŭ de fîneață. V. cohalm, berc 1.