SINAI 1. Pen. de formă triunghiulară în NE Egiptului, mărginită de M. Mediterană la N, granița Egiptului cu Israelul la E, G. ’Aqaba la SE, M. Roșie la S și golful și canalul Suez la V și NV; 60,7 mii km². În NV pen. S. se află istmul Suez. Relief predominant muntos și de podiș, cu alt. max. de 2.637 m (vf. Jabal Katrinah). Climă tropicală uscată; vegetație xerofilă. Zăcăminte de petrol și mangan. Creșterea ovinelor și caprinelor. În această zonă s-au desfășurat luptele între armatele arabe și cele israeliene, în iun. 1967, în urma cărora Israelul a ocupat pen., retrocedată în 1982, cu excepția enclavei Taba, înapoiată în 1989. 2. Muntele ~ (HOREB sau JABAL MŪSᾹ), masiv muntos în S pen. Sinai, cu alt. de 2.285 m, menționat în „Biblie”, unde Moise a primit de la Dumnezeu Tablele Legii după ieșirea poporului lui Israel din Egipt. Aici se află mănăstirea creștină Sf. Ecaterina (sec. 6), una dintre cele mai vechi din lume (declarată în 2002 ca făcând parte din Patrimoniul cultural universal) unde a fost descoperit un vechi manuscris, „Codex sinaiticus”, una dintre principalele pentru reconstituirea textului original al „Bibliei”.