ALEUROMETRU, aleurometre, s. n. Aparat pentru determinarea calității glutenului din făinurile de cereale. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuromètre.

ALEURONAT s. n. Produs alimentar, bogat în proteine, obținut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet. [Pr.: -le-u-] – Din fr. aleuronate.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și întrebuințată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă¹. – Din germ. Papp.

gluten s. n.

ALEUROMETRU ~e n. Aparat pentru determinarea cantității de gluten din făină. /<fr. aleurometre

GHIRCĂ f. Varietate de grâu, având spice mici, țepi lungi și rigizi, bogat în gluten. /<ucr. hyrka

GLUTEN n. Substanță proteică vâscoasă, de culoare cenușie, conținută în boabele cerealelor (mai ales în boabele de grâu). /<fr. gluten, lat. gluten, ~inis

GLUTINOS ~oasă (~oși, ~oase) 1) Care conține gluten; cu gluten în componență. 2) Care are aspect de gluten; asemănător cu glutenul. /<fr. glutineux

GLUTEN s.n. Amestec de proteine, obținut din făina cerealelor după îndepărtarea amidonului. [< fr. gluten].

GLUTINOS, -OASĂ adj. De natura glutenului. ♦ Cleios, vîscos. [Cf. fr. glutineux, lat. glutinosus].

GLUTOGRAF s.n. Aparat pentru determinarea extensibilității glutenului. [< glut(en) + -graf].

PLASTOMETRU s.n. Aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. ♦ Aparat pentru determinarea calității glutenului umed. [< fr. plastomètre, cf. gr. plastikos – plastic, metron – măsură].

ALEUROMETRU s.n. Aparat pentru determinarea calităților de panificare a glutenului din făină. [Pron. -le-u-. / < fr. aleuromètre, cf. gr. aleuron – făină, metron – măsură].

ALEURONAT s.n. Produs alimentar bogat în proteine obținut din gluten, din care se fac preparate culinare pentru dietetici. [< aleuron].

STICLOZITATE s.f. Calitatea de a fi sticlos. ♦ Aspect translucid pe care îl prezintă în secțiune boabele cerealelor bogate în gluten. [< sticlos + -itate].

ALEUROMETRU s. n. aparat pentru determinarea cantității de gluten din făină. (< fr. aleuromètre)

ALEURONAT s. n. produs alimentar bogat în proteine, din gluten. (< fr. aleuronate)

GLUTEINĂ s. f. una dintre proteinele glutenului. (< fr. glutéine)

GLUTEN s. n. substanță proteică vâscoasă, moale și elastică, obținută din făina cerealelor după îndepărtarea amidonului. (< fr., lat. gluten)

GLUTINOS, -OASĂ adj. de natura glutenului. ◊ cleios, vâscos. (< fr. glutineux)

GLUTOGRAF s. n. aparat pentru determinarea extensibilității glutenului. (< glut/en/ + -graf³)

PAP s. n. substanță lipicioasă, din gluten, folosită mai ales în încălțăminte. (< germ. Papp)

PLASTOMETRU s. n. 1. aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. 2. aparat pentru determinarea calității glutenului umed. (< fr. plastomètre)

STICLOZITATE s. f. calitatea de a fi sticlos. ◊ aspect translucid pe care îl prezintă în secțiune boabele cerealelor bogate în gluten. (< sticlos + -itate)

*aglutinéz v. tr. (lat. agglutinare, d. glútino, -áre, a încleĭa, care vine), d. glúten orĭ glutinum, cleĭ). Lipesc la un loc, înpreun pin lipire.

*conglutinéz v. tr. (lat. conglútino, -áre. V. gluten, aglutinez). Fac lipicĭos ca cleĭu: unele veninurĭ conglutinează sîngele. Încleĭ, lipesc; a conglutina marginile uneĭ rănĭ.

ghírcă f., pl. ĭ (rut. rus. girka, id.). Un fel de grîŭ văratic fără mustățĭ și din care se scoate o făină foarte bogată în glúten (triticum vulgáre). V. chircă.

*glúten n., pl. e și urĭ (lat. glúten, glútinis; fr. glu d. forma lat. glus, glutis. V. aglutinant). Cleĭ, o materie cleĭoasă care rămîne în făina cerealelor după ce s’a scos amidonu și care constitue o substanță alimentară.

*glutinós, -oásă adj. (lat. glutinosus). Ca glútenu, cleĭos.

GLIADÍNE (< fr. {i}; {s} gr. glia „clei”) s. f. pl. Proteine solubile în alcool (70-80%), prezente în semințele cerealelor, alcătuite din prolină și acid glutamic, constituenți de bază ai glutenului.

GLUTÉN (< fr.; {s} lat. gluten „clei, substanță vâscoasă”) s. n. Masă proteică complexă, moale, elastică, vâscoasă și cenușie, care se găsește în boabele de cereale, mai ales de grâu, formată în principal dintr-un amestec de gliadină și glutenină. G. determină proprietățile de panificație ale făinii, dând porozitate pâinii.

GLUTENÍNĂ (< fr. {i}) s. f. Proteină prezentă în cereale (cu excepția porumbului), componentul principal al glutenului. Are o valoare alimentară aproape completă.

gluten s. n.

gluten n. materie gelatinoasă ce lasă făina cerealelor desfăcută (prin spălare) de amidonul ce conținea.

ALEUROMETRU, aleurometre, s. n. Aparat pentru determinarea calității glutenului din făinurile de cereale. – Din fr. aleuromètre.

ALEURONAT s. n. Produs alimentar bogat în proteine, obținut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet. – Din fr. aleuronate.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten cu apă și folosită la lipiri rezistente, în special la încălțăminte; material de lipit preparat în casă din făină și apă; cocă¹. – Din germ. Papp.

GHIRCĂ s. f. Specie de grîu din care se face o făină foarte bogată în gluten (Triticum durum). De unde aduceți dumneavoastră sămînța de grîu... seamănă cam cu un grîu care se numește ghircă. GHICA, S. 552.

GLUTEN s. n. sg. Substanță alcătuită dintr-un amestec elastic de proteine și care intră în compoziția grăunțelor de cereale. Făina se compune din amidon și gluten. ▭ Am ajuns a avea din an în an un grîu mai frumos, mai sănătos, mai greu, mai bogat în gluten și care dă tărîțe mai puține. GHICA, S. 552.

PANIFICAȚIE s. f. Acțiunea de a panifica; transformarea făinurilor în pîine; ansamblul proceselor fizice, chimice și biochimice prin care amidonul și glutenul din făinuri sînt transformate în pîine, sub acțiunea apei, a gazelor de afînare și a temperaturii din timpul coacerii. Întreprindere de panificație.

PAP s. n. Substanță lipicioasă preparată din gluten și întrebuințată la lipiri rezistente, îndeosebi la confecționarea încălțămintei. Știi d-ta, domnule, cîte și mai cîte trebuiesc pentru ca s-ajungem la o pereche de ghete elegante ca astea?... Nu ne trebuiesc calapoade, tălpi, față, căptușeală, ață, pap, cuie, scule? CARAGIALE, O. II 325. ♦ Material de lipit, preparat în casă, din făină și apă.

ALEURO-, „făină, gluten, aleuronă, făinos, glutinos”. ◊ gr. aleuron „făină” > fr. aleuro-, germ. id., engl. id. > rom. aleuro-. □ ~lit (v. -lit₁), s. n., rocă sedimentară cu aspect făinos și compact; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea calității glutenului din făina de cereale; ~spor (v. -spor) s. m., conidie formată pe laturie hifelor miceliene.

ELASTO- „elasticitate, fibre elastice”. ◊ gr. elastes „care se întinde” > fr. élasto-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. elasto-. □ ~mer (v. -mer), s. m., polimer sintetic cu proprietăți plastice și elastice asemănătoare cauciucului natural; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurarea elasticității unor corpuri; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat folosit în panificație pentru determinarea gradului de elasticitate a glutenului; ~patie (v. -patie), s. f., deficiență a țesutului elastic; ~rexie (v. -rexie), s. f., ruptură a fibrelor țesutului elastic; ~tonometrie (v. tono-, v. -metrie₁), s. f., metodă de măsurare a tensiunii intraoculare.

PLASTO- „modelare, formare, plasticitate, viscozitate”. ◊ gr. plastos „modelat” > fr. plasto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. plasto-. □ ~cit (v. -cit), s. n., plachetă sanguină; sin. trombocit; ~condrie (v. -condrie), s. f., corpuscul granular sferic, de dimensiuni mici, care face parte din condriomul celulelor; ~cron (v. -cron), s. n., interval de timp dintre două stadii succesive ale dezvoltării primordiilor de frunze; ~desmă (v. -desmă), s. f., formație fibrilară din plastide; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., putere formativă a celulei; ~gamie (v. -gamie), s. f., plasmogamie*; ~gen (v. -gen₁), s. n., centrul genetic ipotetic al plastidelor; ~mer (v. -mer), s. m., produs macromolecular care, în anumite condiții de temperatură, poate suferi deformații permanente; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. 2. Aparat pentru determinarea calității glutenului umed; ~tip (v. -tip), s. n., formă a tipului original la plantele fosile; ~zom (v. -zom), s. m., condriozom*.

aleurometru sn [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr aleuromètre] Aparat pentru determinarea calității glutenului din făinurile de cereale.

aleuronat sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr aleuronat] Produs alimentar bogat în proteine, obținut din gluten, din care se fac preparate culinare dietetice pentru bolnavii de diabet.

ghircă sf [At: PANȚU, PL.² / E: ucr хирка] (Bot; reg) Specie de grâu bogată în gluten (Triticum durum).

gluteină sf [At: DEX-S / Pl: ~ne / E: fr glutéine] Proteină constituentă a glutenului.

gluten sn [At: GHICA, S. 522 / Pl: ? / E: lat gluten] (Chm) Substanță proteică prezentă în boabele și făina cerealelor.

glutinos, ~oasă a [At: DA ms / Pl: ~oși, ~oase / E: fr glutineux] 1 Care conține gluten. 2 Care are o compoziție asemănătoare cu glutenul Cf: cleios, vâscos.

glutograf sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: glut(en) + -graf] Aparat pentru determinarea extensibilității glutenului.

pap sn [At: CARAGIALE, O. II, 137 / Pl: (rar) ~uri / E: ger Papp] 1 Substanță preparată din gluten și utilizată la lipiri rezistente, în special la încălțăminte. 2 Material de lipit, preparat în casă din făină și apă Si: (pop) cocă, (reg) cir, ciriș, mlat Vz clei, lipici.

plastometru sn [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr plastomètre] 1 Aparat pentru determinarea plasticității corpurilor. 2 Aparat pentru determinarea calității glutenului umed.

sticlozitate sf [At: LTR² / Pl: ~tăți / E: sticlos + -itate] 1 Calitatea de a fi sticlos (6). 2 Aspect translucid pe care îl prezintă în secțiune boabele de cereale bogate în gluten.

gluten s. n.