PREȚUITOR, prețuitori, s. m. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor.

EXPERT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus.

EXPERTIZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

Expert ≠ neexpert

CUNOSCĂTOR adj., s. 1. v. expert. 2. (astăzi rar) știutor. (E un bun ~ al limbii noastre.)

EXPERT adj., s. cunoscător. (Un mare ~ în problema...)

expert s. m., pl. experți

expertă s. f., g.-d. art. expertei; pl. experte

A CONSULTA consult tranz. 1) (persoane) A întreba pentru a obține un sfat sau o părere. ~ un expert. ~ un medic. 2) (texte, lucrări științifice) A examina pentru a se documenta. /<fr. consulter, lat. consultare

EXPERT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Specialist cu o pregătire înaltă; om care posedă cunoștințe fundamentale într-un anumit domeniu de activitate. 2) Specialist însărcinat de un organ de stat să facă o expertiză. /<fr. expert, lat. expertus

EXPERTIZĂ ~e f. 1) Cercetare care se referă la diferite probleme sau situații. 2) Raportul unui expert asupra cercetărilor întreprinse. [G.-D. expertizei] /<fr. expertise

PREȚUITOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. 1) Expert care prețuiește un bun. 2) Persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru. [Sil. -țu-i-] /a prețui + suf. ~tor

DISPAȘOR s.m. (Mar.) Expert-calculator care estimează și repartizează cuantumul avariei și al mărfurilor unei nave. [< fr. dispacheur, germ. Dispacheur].

ESTETIST, -Ă adj. Referitor la estetism. // s.m. și f. Expert în estetism; estet. [Cf. it. estetista].

EVALUATOR s.m. Expert autorizat a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. [Pron. -lu-a-. / < fr. évaluateur].

SLALOMIST, -Ă s.m. și f. Sportiv participant la un slalom; expert în slalomuri. [Cf. it. slalomista].

STUNT MAN s.m. (Cinem.) Acrobat expert în salturi mortale, căderi spectaculoase, sărituri etc. care dublează actorii sau apare în figurația filmelor de aventuri. [Pron. stant men. / < engl., it., fr. stunt man].

adevăra (-verez, -at), vb. A confirma, a susține, a întări justețea unui fapt. – Var. adeveri. < Lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. avérer, sp. averar. Var. este astăzi forma cea mai curentă. Der. adevărat, adj. (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverință, s. f. (adevăr, dovadă); adeveritor, adj. (care adeverește); adeveritor, s. m. (în dreptul vechi, 12 boieri desemnați să cerceteze și să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experți); neadevărat, adj. (fals, mincinos).

EXPERT, -Ă adj. Cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. // s.m. și f. Specialist renumit într-un anumit domeniu. ♦ Persoană numită din oficiu de tribunal pentru a-și da avizul într-o chestiune de competența sa. [Cf. fr. expert, lat. expertus].

EXPERTIZĂ s.f. Cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc.; raport al unui expert. [< fr. expertise].

GRÉMIU s. n. Grupă de experți care îndeplinesc anumite sarcini; birou, comisie, comitet; (p. ext.) corp constituit, corporație, asociație. [Cf. germ. Gremium.] ^[1]

cheșf (-furi), s. n. – Examen de expert. Tc. keșf (Șeineanu, III, 38). Sec. XVII, înv.

DISPAȘOR s. m. expert care estimează cuantumul avariei și al mărfurilor unei nave. (< fr. dispacheur, germ. Dispacheur)

EVALUATOR s. m. expert autorizat pentru a stabili valoarea unei nave, a unei avarii sau pagube ori a unui obiect. (< fr. évaluateur)

EXPERT, -Ă I. adj. 1. cu experiență, care are cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 2. (inform.) sistem ~ = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu de aplicație. II. s. m. f. specialist într-un anumit domeniu. ◊ persoană însărcinată să facă o expertiză. (< fr. expert, lat. expertus)

EXPERTIZĂ s. f. 1. cercetare întreprinsă de un expert cu privire la o situație, la o problemă etc. 2. rezultatul constatărilor făcute; aport al unui expert. ♦ ~ medicală = a) examinare a capacității de muncă a cuiva; b) consultație sau autopsie făcută de medicul legist. (< fr. expertise)

MAFIOLOG s. m. cercetător expert în problemele mafiei. (< it. mafiologo)

PROCEDURIST s. m. jurist, expert în procedură (1), în dreptul procesual. (< procedură + -ist)

SEMINAR s. n. 1. (în unele țări) instituție de învățământ teologic. ♦ ~ pedagogic = instituție de învățământ pentru pregătirea cadrelor didactice. 2. formă de instruire a studenților pe bază de dialog, lucrări, ore de studiu practice, organizate pe grupe de studenți și efectuate sub conducerea unui profesor, asistent etc. ♦ ~ internațional = reuniune internațională consacrată dezbaterii de către experți a unei teme de interes specific. 3. cerc de studii organizat pe lângă o organizație de partid, o organizație de masă sau o instituție, pentru pregătirea membrilor săi. (< fr. séminaire, lat. seminarium)

STUNT MAN [Pron.: stant men] s. m. (cinem.) acrobat expert în salturi mortale, căderi spectaculoase, sărituri etc., care dublează actorii sau apare în figurația filmelor de aventuri. (< engl. stunt man)^[1]

meșter (meșteri), s. m. – 1. Maestru, maistru. – 2. (Adj.) Expert, cunoscător. Germ. Meister, prin intermediul sl. mestru (Cihac, II, 194), sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Gáldi, Dict., 94), cf. ngr. μάστορας, alb. mještrë, tc. mehter, slov. mešter. Cf. Și măestru. Meșter-grindă, s. f. (grinda principală), folosită în Trans., este calc din mag. Cuvîntul apare în doc. slavorom. din 1404. Der. meșteră, adj. f. (expertă, dibace); meștereasă, s. f. (femeie practică, experimentată); meșteri, vb. (a lucra; a se întreține); meșterie, s. f. (meserie, disciplină); meșteriță, s. f. (femeie dibace); meșteresc, adj. (de meșter, artistic); meșteșug (var. meșterșug), s. n. (ocupație, profesiune; industrie, disciplină, îndemînare; tertip, vicleșug), din mag. mesterség (Cihac, II, 515; Gáldi, Dict., 94), cu r păstrat în sec. XVII; meșterșugui, vb. (a lucra), sec. XVII, înv.; meșteșugar, s. m. (muncitor; artizan); meșteșugăreț, adj. (muncitor, dibaci); meșteșugi, vb. (a lucra artistic; a învăța, a deprinde, a inventa, a urzi, a unelti); meșteșugos, adj. (dibaci, iscusit).

practic (practică), adj. – Util, priceput, versat. Lat. praticus (sec. XIX). – Der. practică, s. f., din fr. pratique, și mai înainte (sec. XVIII) din ngr. πραϰτϰά (Gáldi 234); nepractic, adj. (puțin practic, impracticabil); practicabil, adj., din fr. praticable; impracticabil, adj. (impracticabil); practica, vb., din fr. pratiquer; practicant, adj. și s. m., din fr. pratiquant și ca s. din germ. Prakticant; practician, s. m., din fr. praticien; practicos, adj. (expert, experimentat), din ngr. πραϰτϰός, sec. XIX, înv. Cf. praxis.

pricepe (pricep, put), vb. – 1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber. – Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare).

ști (-iu, -iut), vb. – A avea cunoștință, a cunoaște. – Mr. știu, știut, știre, megl. știu, știri, istr. știwu. Lat. scῑre (Diez, I, 365; Pușcariu 1648; REW 7722), cf. logud. iskire (Wagner 112) și știință. – Der. știre, s. f. (știință, cunoștință: notiță, aviz; cunoaștere, preocupare); știrici, vb. (a căuta, a cerceta, a iscodi; a comunica, a face să se știe) în Trans. și Banat de la știre cu suf. expresiv; știut, adj. (cunoscut; faimos; expert, experimentat); neștiut, adj. (ignorant); știutor, adj. (care știe); neștiutor, adj. (ignorant); atotștiutor, adj. (care le știe pe toate); știutură, s. f. (cunoaștere), înv.; neștire, s. f. (inconștiență). Expresia nu știu, cînd nu poartă accent stilistic se abreviază de regulă nuș’, cel puțin în Munt., nuș cu ce < nu știu cu cine. De aici niște, pron. indef. (unii, unele, anumiți, anumite, cîțiva, cîteva) în loc de nuș’ce, REW 5899; neștine (var. neșcine, nușcine), pron. indef. (oarecare); nescit (var. neschit), adv. (ceva); niscai (var. niscaiva, nescai, nescare, niscare), pron. indef. (ceva, unii). Toate aceste comp., sau cel puțin unele dintre ele ar putea conduce direct la lat., respectiv la nescio quid, nescio quem, nescio quantum, nescio qualem; dar această ipoteză poate nu este necesară.

a avea geană de mahăr expr. (intl.) a avea spirit de observație dezvoltat; a fi expert în depistarea unor obiective de acțiune

gașper, gașperi s. m. 1. (iron.) v. garoi. 2. persoană întreprinzătoare / abilă în afaceri / expertă în probleme financiare. 3. bărbat cu succes la femei.

acromanție s. f. ◊ „Capitala elenă numără nu mai puțin de 12 000 de prezicători, magi, cartomancieni, astrologi, pretinși experți în chiromanție (ghicitul în palmă), cristalomanție (ghicitul după modul de cristalizare a anumitor substanțe), acromanție (ghicitul după conformația norilor), xilomanție (ghicitul în... lemn) și o puzderie de alte practici oculte, cu nume tot atât de pompoase.” Sc. 23 III 77 p. 5 (din gr. akros „în cel mai înalt grad, superior” + gr. manteia „prevestire”)

amartizare s. f. Acțiunea de a lua contact cu planeta Marte venind de pe Pământ ◊ „Amânarea amartizării sondei spațiale «Viking-1»” R.l. 28 VI 76 p. 6. ◊ „Experții NASA urmează să decidă miercuri dacă vor utiliza sau nu a doua zonă de amartizare pe planeta Marte [...]” R.l. 30 VI 76 p. 6; v. și amartiza (din amartiza)

antipoluare s. f. Acțiune împotriva poluării ◊ „Poluarea este asemenea unei boli, poate fi cronică [...] sau poate interveni accidental, când e nevoie de o «reanimare» urgentă și în acest caz e mai eficace și mai economic un dispozitiv mobil de anti-poluare.” Mag. 4 VIII 73 p. 5. ◊ „Experții [...] în domeniul antipoluării s-au bucurat nespus de mult considerând apariția somonului drept o dovadă a rezultatelor bune obținute în eforturile de depoluare a Tamisei [...]” R.l. 20 XI 74 p. 6; v. și antipoluant (din anti- + poluare; cf. fr. antipollution; DMC 1970, DMN 1971; DEX-S)

apiterapie s. f. (med.) Terapie cu produse apicole ◊ „Am citit nota apărută în cadrul rubricii «Alo» privind apiterapia.” R.l. 17 III 75 p. 5. ◊ „La Volgograd s-a deschis de curând un cabinet medical profilat pe aplicarea unor tratamente cu... înțepături de albine. Apiterapia – cum a fost denumită noua metodă – se bazează atât pe proprietățile tămăduitoare ale veninului de albine, cât și pe efectul excitant produs în unele puncte sensibile din organism sau în terminațiile nervoase din piele.” R.l. 23 IV 77 p. 6. ◊ „Consfătuire pe probleme de apiterapie [...] a avut loc o consfătuire a experților [...] privind modalitatea de acțiune a propolisului în tratamentele medicale.” Cont. 6 VI 80 p. 11. ◊ „Apiterapia în sprijinul tratării unor maladii de sezon” R.l. 20 VI 83 p. 2; v. și Cont. 6 VI 80 p. 11, R.l. 26 VI 84 p. 5; v. și propolis (din api- „albină” + terapie; cf. fr. apithérapie; DN3, DEX-S)

auditor s. m. ◊ „Există auditori interni, angajați ai unor mari organizații (bănci, societăți transnaționale) și auditori externi, care fac parte din firme specializate de profil. Aceștia pot fi inspectori financiari, experți judiciari, avocați, profesori, informaticieni, care exercită adesea aceste activități de audit în paralel cu alte activități, cum ar fi auditul financiar, elaborarea de proiecte directoare, consultanță în organizare, realizarea de aplicații, formare etc.” PC World Romania 6/95 p. 48 (din engl. auditor)

bioîngrășământ s. n. Îngrășământ de tip biologic ◊ „Pentru țările în curs de dezvoltare, cu o economie preponderent agricolă, aplicarea procedeului de obținere a biogazului și bioîngrășămintelor din subprodusele agricole și alte resturi organice reprezintă, susțin experții în materie, o problemă de maximă importanță.” R.l. 17 VI 80 p. 6; v. și Sc. 19 I 81 p. 7 (din bio- + îngrășământ)

can(n)abis s. (chim.) Stupefiant extras din cânepă indiană ◊ „Experții italieni au declarat că este vorba de un nou tip de drog, care se prezintă sub forma unui lichid concentrat, obținut în laborator prin sinteză, după un procedeu asemănător distilării canabisului.” R.l. 24 II 75 p. 6. ◊ „Între «mărfurile» descoperite se află nu mai puțin de două tone de canabis, peste o sută de kilograme de cocaină și 50 kg de heroină pură, precum și 8200 de doze de L.S. D.” R.l. 31 I 79 p. 6. ◊ „Potrivit datelor statistice, pe primul loc se află consumatorii de cannabis (hașiș, marijuana) [...]” R.l. 6 II 85 p. 6; v. și 14 VII 80 p. 6, I.B. 13 II 84 p. 8; v. și canabicultor (din fr., engl., it. cannabis; PN 1987; DEX-S)

citrolină s. f. (cuv. sp.) ◊ „«Citroline» ar putea fi un nou combustibil eficace pentru autovehicule, afirmă un expert din Panama.” R.l. 27 VIII 79 p. 6. ◊ „Potrivit directorului companiei de stat «Citricos de Chiriqui», din Panama, alcoolul extras din resturile de portocală, denumit «citrolină», s-a dovedit a fi un carburant eficace. El a fost testat cu succes pe un autoturism «Volkswagen».” Sc. 30 VIII 79 p. 4

colonel s. m. Organul genital masculin ◊ „Incidentul Lorena Bobbitt nu este o noutate frapantă pentru Thailanda, unde nevestele și fătucile geloase își sancționează de regulă masculii rătăcitori, prin lorenirea podoabelor intime (ziariștii americani numesc deja delicata operațiune cu verbul de tranziție «to bobbitt»!). Practica este atât de obișnuită, încât doctorii thailandezi au devenit experți în suturarea coloneilor tăiați.” R.l. 28 V 94 p. 10; v. și loreni, măciucă

devoțional, -ă adj. Care ține de practicarea unui act sacru ◊ „Domnia sa este și expert în etnomuzicologie, susținând numeroase cursuri de muzică instrumentală și vocală hindustană, de cântece devoționale din Bengali, de muzică vedică.” R.l. 4 V 93 p. 2 (din devoți[une] + -onal)

eozinofil, -ă adj. (biol.) Care are afinitate pentru colorantul roșu numit eozină ◊ „[...] face parte din familia celulelor albe eosinofile care, de mai multă vreme, îi intrigă pe experți. În mod normal, în sângele unui om sănătos, celulele eosinofile sunt relativ rare, unu-doi la sută din totalul leucocitelor.” R.l. 22 I 81 p. 6 (din fr. éosinophile; DEX, DN3)

epidemiolog s. m., adj. Specialist care studiază legătura dintre boli și factorii care sporesc posibilitatea declanșării lor ◊ „Într-un studiu intitulat «Spre o tehnologie mai umanizată», rezultat al investigațiilor efectuate [...] de către un grup de experți epidemiologi, igieniști, statisticieni, ergonomiști, Congresul canadian al muncii avertizează că «riscurile de îmbolnăvire a muncitorilor sunt cu atât mai mari cu cât petrec mai multe ore în fața terminalelor cu ecrane video» [...]” R.l. 14 XII 82 p. 6 (der. regr. din epidemiologie; cf. it. epidemiologo; DN3, DEX-S)

lepton s. m. în sint. lepton greu (fiz.) ◊ „Leptonul greu. O echipă de experți vest-germani au demonstrat practic [...] existența «leptonilor grei» – particule atomice elementare considerate a fi mai mici decât electronii și identificate în teorie pentru prima dată în 1975 de fizicieni americani.” Sc. 12 III 77 p. 6 (din engl., cf. fr., rus. lepton, germ. Lepton; DTP, LTR; DEX-S)

linie verde sint. s. (fig.) Liber acces, cale liberă ◊ „Desigur, este vorba de finanțarea externă a cărei «linie verde» trebuie s-o dea experții FMI.” Cotid. 283/93 p. 1. ◊ „S-a dat «linie verde» Ministerului Transportului de a stopa existența [...] firmei «Expres Pilot».” R.l. 1076/93 p. 2 (R. Zafiu în R.lit. 15/96 p. 9, de unde provin și cele două citate)

mafiolog s. m. Cercetător expert în problemele Mafiei ◊ „Nu trebuie să se cadă în capcana celor care afirmă că Mafia a fost decapitată. [...] Această părere este împărtășită de numeroși «mafiologi», în primul rând de deputatul A.R., secretar al Comisiei parlamentare de control asupra Mafiei.” I.B. 30 X 84 p. 4 (din it. mafiologo; DPN 1982)

paranormal, -ă adj. Care este în marginea normalului ◊ „Fiecare demonstrație a lui pe care am putut s-o cercetez în detaliu, avea o explicație normală care era mai probabilă decât cea paranormală [...] Uri Geller îndoaie obiecte de metal – lingurițe, chei, cuțite – fără să le atingă, doar prin concentrare psihică [...] este, cu alte cuvinte, un medium extraordinar, expert în psihokinezie, telepatie, clarviziune, teleportanță, previziune ș.a.m.d.” Cont. 1 VIII 75 p. 5 (din fr. paranormal; PR 1950; DEX-S)

pliogrip s. ◊ „Experții afirmă, totodată, că sistemul de adezivi bazat pe compuși de uree, realizat în ultimii ani și denumit «pliogrip», face cu putință asamblarea pieselor de fibră de sticlă ale caroseriei.” R.l. 13 IX 77 p. 6

portelicopter s. n. (av.) Navă care permite gararea elicopterelor ◊ „[...] au sosit, din Anglia, o formație de dragoare de mine și un contingent de experți americani cărora li se va adăuga, în curând, portelicopterul «Iwo Jima».” Sc. 24 IV 74 p. 8 (din fr. porte-hélicoptère; PR 1960)

staff s. (cuv. engl.) Grup de persoane cu o misiune de conducere ◊ „Boema artistică a fost înlocuită [...] de un staff, mai bine zis de un trust de staff-uri multinaționale, compuse din persoane care n-au ochi nici pentru marea de azur și, într-o oarecare măsură, nici pentru steluțele în căutarea șansei.” R.lit. 2 VI 77 p. 24. ◊ „Expertul manipulându-și chief-ul, chief-ul manipulat de staff, staff-ul manipulând electorii, bancherul manipulând politicienii.” Cont. 16 III 79 p. 8. ◊ „Acești absolvenți vor constitui practic staff-ul birourilor de relații publice.” R.lit. 34/93 p. 4 (cf. fr. staff; PR 1950; DN3)

zitan s. (cuv. germ.) ◊ „Imitând în condiții de laborator procesele din interiorul unui vulcan, experți vest-germani au obținut o «piatră sintetică» ale cărei proprietăți o recomandă pentru a fi folosită în construcții. Datorită structurii sale poroase, piatra sintetică – denumită «zitan» – este de cinci ori mai ușoară decât betonul armat, dar este solidă și rezistă bine la umiditate.” Sc. 23 II 77 p. 5

RÁBIN (< pol., germ.; de la cuv. ebr. rabbi „învățătorul, stăpânul meu”) s. m. Titlu conferit unei personalități recunoscute ca o autoritate în domeniul religiei. Inițial o formulă de respect, din sec. 1 d. Hr. devine un titlu oficial atribuit experților în materie de legislație; ulterior, utilizat pentru a desemna orice persoană calificată să ia decizii în materie de legi. Ei aveau, mai târziu, în sarcină, să hotărască conform legii rabinice, nu numai în probleme religioase, ci și în cele civile. Ulterior, cu excepția comunităților ultraortodoxe, modelul care s-a impus pune accentul pe activitățile pastorale, sociale, pedagogice și ecumenice ale r.

*expért, -ă adj. (lat. ex-pertus, part. d. ex-periri, a încerca. V. pericul). Care are foarte multă practică într’o artă. S. m. Acela pe care-l numește judecătoru saŭ pe care-l aleg părțile ca să examineze (să verifice) un cont orĭ să-șĭ dea părerea într’o afacere.

*expertíză f., pl. e (fr. expertise, d. expert, expert). Vizita și operațiunea experților: a face o expertiză.

SOTHEBY’S, casă pentru vânzarea prin licitație a obiectelor de artă, colecțiilor de carte rară ș.a. fondată, în 1744, la Londra de Samuel Baker. Își trage numele de la John Sotheby, nepotul fondatorului; cel mai de seamă reprezentant al familiei s. a fost anticarul S.L. Sotheby (1805-1861), expert principal în incunabule și manuscrise. După Primul Război Mondial s-a specializat pe pictura sec. 19-20, îndeosebi pe impresioniști. După al Doilea Război Mondial s-a stabilit la New York, iar din 1983 a trecut în proprietatea americanului A. Alfred Taubman. Are o rețea de sucursale în întreaga lume.

LEAVITT [lívət], Henrietta Swan (1868-1921), astronom american. Expert în analiza fotografică a magnitudinilor stelelor variabile. Observând cefeidele din Norul mic al lui Magellan, a descoperit (1912) magnitudinea absolută a acestor stele, a stabilit existența unei relații între perioada variației de strălucire și magnitudinea absolută a cefeidelor, fapt care a permis determinarea distanței dintre roiurile stelare și galaxiile apropiate.

EXPERTÍZĂ (< fr.) s. f. 1. Cercetare făcută de un expert asupra unei situații, probleme. 2. (Dr.) Mijloc de probă bazat pe constatări cu caracter tehnic medical, contabil etc. făcute de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală, în legătură cu situații de fapt a căror lămurire interesează soluționarea cauzei. ◊ Raport de e. = lucrare în care sunt consemnate constatările uni expert. 3. E. medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesiuni; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. E. fitopatologică = complex de analize și cercetări de specialitate necesare stabilirii naturii și nivelului de infectare a semințelor, plantelor, solurilor sau culturilor. 4. E. artistică = analiză realizată prin coroborarea mai multor modalități (anamneza operei, fotografiere de diverse tipuri, analize chimice ale materialelor componente etc.) pentru stabilirea autenticității sau paternității unei opere de artă.

GAFENCU, Grigore (1892-1957, n. București), avocat, diplomat, om politic și publicist român. Unul dintre fruntașii Partidului Național Țărănesc. A participat la Războiul de Reîntregire Națională, distingându-se ca pilot în luptele de la Mărăști și Mărășești. Fondează ziarele „Revista vremii” (1921), Timpul (1937) și, în 1923, preia conducerea cotidianului „Argus”. Membru fondator al agenției telegrafice de presă Orient-Radio (RADOR). Jurist-expert și membru în consiliile de administrație ale unor societăți comerciale de stat și particulare. Ca ministru de Externe (1938-1940), în condițiile situației internaționale date, G. a încercat să consolideze Înțelegerea Balcanică și să contracareze tendințele revizioniste ale statelor vecine, pentru apărarea integrității teritoriale ale României. Ministru al României la Moscova (1940-1941). În 1941, s-a stabilit în Elveția, unde a desfășurat o intensă activitate diplomatică (oficială și oficioasă) pentru ieșirea României din război, sugerând inițierea de tratative atât cu anglo-americanii, cât și cu sovieticii în perspectiva victoriei Aliaților și a încheierii păcii cu România. Rol important, alături de alte personalități politice și diplomatice aflate în străinătate (mai ales după constituirea Ligii Românilor Liberi), în susținerea intereselor naționale la Conferința de Pace de la Paris (1946), precum și în rezistența împotriva regimului comunist. Lucrări de analiză economică: „Préliminaires de la guerre á l’Est. De l’acord de Moscou (21 août 1939) aux hostilités en Russie (22 juin 1941)”; „Derniers jours de l’Europe. Un voyage diplomatique en 1939”. Memorii.

*mandarín m. (pg. mandarim, care pare a fi scr. mandalin, expert în petre prețioase, consilier, ministru ș. a.).Titlu dat de Europenĭ funcționarilor publicĭ în China. Fig. Iron. Personagiŭ influent. Arbore care produce mandarine.

NARAYAN [narájan], Rasipuram Krishnaswami (1906-2001), romancier indian de expresie engleză. Reprezentant important al literaturii indiene moderne. Proză de o simplitate derutantă, într-un stil umorist-ironic, prezentând conflicte tragicomice („Expertul financiar”, „Pictorul de firme”, „Așteptându-l pe Mahatma”).

PECULEA, Marius (Stan) Sabin (n. 1926, Cluj), inginer român. Acad. (1993), prof. univ. la București. Director (din 1970) al uzinei „G” din Râmnicu Vâlcea, prima unitate nucleară din România, unde a proiectat și realizat prin metode originale sistemul de obținere a apei grele („Apa grea. Procese industriale de separare”), soluțiile sale conceptuale având caracter de premieră mondială. Numeroase brevete și invenții: a proiectat și realizat ca prototip prima instalație bitermică și bibarică, a cărei funcționare se bazează pe un proces de schimb izotopic apă-vapori de apă-hidrogen, catalizat heterogen; a realizat prima instalație din România de separare a azotului 15 etc. Expert al Agenției Internaționale de Energie Atomică din Viena.

*recúz, a -á v. tr. (vsl. recusare. V. acuz, scuz). Jur. Refuz a recunoaște competența unuĭ tribunal, unuĭ judecător, unuĭ jurat, unuĭ expert, unuĭ martur: recuz mărturia luĭ. V. refl. Mă declar incompetent în judecarea uneĭ cauze saŭ chestiunĭ.

HERNÁNDEZ [ernándeθ], Miguel (1910-1942), poet spaniol. Participant la Războiul Civil, a murit în închisoare. Lirică pasională („Expert în luni”, „Fulgerul neîntrerupt”, „Vântul poporului”), ale cărui motive sunt dragostea, sentimentul dreptății și al revoltei sociale, încrederea în viitor.

expert s. m., pl. experți

expertă s. f., g.-d. art. expertei; pl. experte

expert a. versat în ceva. ║ m. persoană numită de tribunal sau aleasă de părțile interesate spre a prețui unele lucruri cari reclamă cunoștințe speciale.

expertiză f. 1. vizita și operațiunea expertului; 2. raportul experților.

grefă f. locul într’un tribunal unde se conservă sentințele și diferite acte de procedură (ca anchete, raporturi de experți, etc.) și unde se fac anumite declarațiuni, depozite, etc. (= fr. greffe).

recuzà v. 1. a refuza de a primi hotărîrea unui judecător, depunerea unui martor, spusele unui expert; 2. a se declara incompetent.

DAWES [dɔ:z] 1. Charles Gates (1865-1951), jurist, bancher și om politic american. Premiul Nobel pentru pace (1925), împreună cu sir Austen Chamberlain. 2. Planul ~, plan de plată a despăgubirilor de război (reparațiilor) de către Germania, elaborat în 1923-19204 de un Comitet internațional de experți, sub conducerea lui Ch. G. Dawes, și adoptat la Conferința de la Londra (16 aug. 1924) a puterilor învingătoare în primul război mondial. Prevederea acordarea de împrumuturi și credite Germaniei de către statele aliate, ceea ce i-a permis refacerea industriei, în special a celei de război. În 1929, P.D. a fost înlocuit de Planul Young.

TEHNOCRAȚIE s. f. 1. Orientare în sociologia și politologia contemporană potrivit căreia rolul în conducerea societății trebuie să revină specialiștilor din diverse domenii. 2. Sistem de guvernare controlat de tehnicieni, îndeosebi experți tehnici, ca alternativă la cel în care conducerea o au factorii politici. ♦ Intelectualitate tehnică (cu rol conducător). – Din fr. technocratie.

EXPERT, -Ă, experți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană care posedă cunoștințe temeinice și experiență într-un anumit domeniu; specialist de mare clasă. ♦ Spec. Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 2. Adj. (Inform.; în sintagma) Sistem expert = program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație. – Din fr. expert, lat. expertus.

EXPERTIZĂ, expertize, s. f. 1. Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. ♦ (Concr.) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 2. (Med.; în sintagma) Expertiză medicală = a) stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă în condițiile solicitărilor fizice și psihice din diferite profesii; b) consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc. – Din fr. expertise.

PREȚUITOR, -OARE, prețuitori, -oare, s. m. și f. Expert care evaluează un bun, indicând valoarea, prețul lui aproximativ; persoană care poate aprecia valoarea sau importanța unui lucru; prețăluitor. [Pr.: -țu-i-] – Prețui + suf. -tor.

APRECIA, apreciez, vb. I. Tranz. 1. A determina o valoare materială exprimînd-o în bani, a-i atribui un preț; a evalua. Experții au apreciat valoarea motorului la suma de cinci mii de lei. 2. (Cu privire la ființe sau lucruri) A prețui la justa valoare; a stima. Acea scriere a lui Bălcescu [«Puterea armată la Romîni»] a fost foarte apreciată de cititorii dup-atunci și a avut chiar onorurile unei edițiuni separate, tipărită tot în tipografia lui Kogălniceanu. GHICA, S. A. 142. 3. A socoti, a conchide. Adunarea generală apreciază că activitatea biroului a fost satisfăcătoare. – Pronunțat: -ci-a.

EXPERT, -Ă, experți, -te, s. m. și f. Persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un domeniu tehnic. A privit fotografia ca un expert. IBRĂILEANU, A. 109. ♦ Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat pentru a cerceta și a lămuri unele situații și pentru a face un raport asupra lor. Expert grafolog. ♦ (Adjectival) Care are experiență într-un anumit domeniu; priceput.

EXPERTIZĂ, expertize, s. f. Cercetare (chimică, contabilă etc.) făcută de un expert asupra unor situații, probleme etc. Îndată ce se va legiui răscumpărarea rentei și se va hotărî prin expertiză prețul deosebit al pămîntului... BĂLCESCU, O. I 291. ♦ (Concretizat) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. Depunerea expertizelor.

AVIZ, avize, s. n. 1. Hîrtie, document prin cate se comunică o înștiințare cu caracter oficial. La sosirea unui pachet, poșta anunță pe destinatar printr-un aviz. Aviz de plată = înștiințare prin care cineva este anunțat că are de făcut o plată către o instituție publică. Aviz de plată a luminii. ◊ Expr. (Glumeț) Aviz amatorilor, se spune cînd vrem să atragem atenția celui care presupunem că are un interes în problema despre care se vorbește. 2. (Mai ales în legătură cu verbele «a da», «a cere», «a lua») Punct de vedere, fel de a vedea, părere, apreciere emisă de cineva asupra unei probleme în dezbatere. S-a cerut avizul experților. ♦ Apreciere oficială, încheiere, rezoluție a unei autorități competente. S-a cerut avizul serviciului de plan. – Pl. și: avizuri (CARAGIALE, O. I 190).

GRAFOLOG, -OAGĂ, grafologi, -oage, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu grafologia. Se amintea numele unor experți grafologi care să constate scrisul testamentului. BART, E. 266.

COMBUSTIE, combustii, s. f. Ardere. Păru că se interesează grozav de vîrful țigării, urmărind, cu o atenție de expert al regiei, combustia tutunului. C. PETRESCU, Î. II 156. ◊ Motor cu combustie internă = motor la care arderea carburantului se face în interiorul cilindrului; motor cu ardere internă. – Pronunțat: ti-e. – Variantă: combustiune s. f.

INVENTAR, inventare, s. n. Listă, catalog, registru cuprinzînd însemnarea tuturor obiectelor care alcătuiesc averea unei gospodării, instituții, întreprinderi etc.; p. ext. totalitatea acestor obiecte. Inventarul va cuprinde enumerarea, descrierea și prețuirea provizorie a bunurilor, la nevoie putîndu-se cere pentru prețuire părerea unui expert. B. O. 1953, 4. Să constate dacă nimeni... n-a înstrăinat ceva din inventar. C. PETRESCU, C. V. 50. ◊ Inventar viu = totalitatea vitelor și a păsărilor dintr-o gospodărie. Inventar mort = totalitatea uneltelor, a mașinilor, a mijloacelor de transport aparținînd unei gospodării sau întreprinderi. Inventar agricol v. agricol. Beneficiu de inventar v. beneficiu. ◊ Expr. A face inventarul (unui magazin) = a înscrie și evalua toate mărfurile dintr-un magazin. ♦ Fig. Listă exactă, analiză amănunțită. Dacă vom face astăzi inventarul substanțial și explicit al pericolelor de traducțiune, credem că astfel ne vom fi îndeplinit cu totul datoria noastră pentru viitor. ODOBESCU, S. II 362. – Variantă: (învechit) inventariu, inventarii (NEGRUZZI, S. I 10), s. n.

CUNOSCĂTOR,-OARE, cunoscători, -oare, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care posedă cunoștințe speciale într-un domeniu; priceput, expert. Era unul din cei mai adînci cunoscători ai limbii și literaturii noastre. VLAHUȚĂ, O. A. 238. Cunoscător de oameni sînt eu la bătrînețe. ALECSANDRI, T. II 97. Se găsiră Alți vînători, Mai cunoscători, Și ziseră că-i urmă de căprioară. TEODORESCU, P. P. 174. ♦ (Persoană) care are gust rafinat. Cunoscător în artă.

PREȚUITOR, prețuitori, s. m. Persoană, expert care evaluează, indicînd prețul aproximativ al unui lucru.

STRATEG, strategi, s. m. 1. Comandant de oști, cunoscător al strategiei, expert în arta de a purta război. 2. Comandant militar în cetățile Greciei antice; (în special) fiecare dintre cei zece magistrați supremi ai Atenei, aleși pe o durată de un an.

CUNOAȘTERE. Subst. Cunoaștere, cunoștință, proces de cunoaștere, reflectare. Cunoaștere empirică, cunoaștere senzorială; cunoaștere intuitivă; cunoaștere practică; cunoaștere teoretică; cunoaștere științifică. Senzație, percepție, percepere, apercepție. Intuiție, intuire; înțelegere, pricepere. Descoperire, sesizare, aflare, găsire, dezvăluire, revelare, revelație; pătrundere, comprehensiune (livr.), aprofundare. Învățare, instruire; informare. Studiere, cercetare, investigare, investigație. Idei, concepții, mentalități. Știință, informație, cunoștințe, erudiție, cultură, omnisciență (rar), polimatie (rar). Teoria cunoașterii, gnoseologie. Cognoscibilitate (filoz.); gnosticism; perceptibilitate. Empirism; senzualism; intuiționism; apriorism; aposteriorism. Agnosticism. Cunoscător, știutor, expert, specialist. Empirist; senzualist. Agnostic. Adj. Cunoscător, știutor; conștient. Învățat, instruit; informat. Senzitiv, senzorial, senzualist; empiric, empirist, intuitiv. Perceptiv, aperceptiv. Receptiv. Cognoscibil (filoz.), perceptibil, sesizabil. Cunoscut, știut. Cognitiv (livr.), gnoseologic. Agnostic; gnostic. Vb. A cunoaște, a afla, a dobîndi cunoștințe; a ști, a avea (a poseda) cunoștințe. A învăța, a (se) instrui; a (se) informa. A reflecta, a percepe, a simți, a recepționa. A descoperi, a dezvălui, a revela; a pătrunde, a aprofunda; a cerceta, a investiga. A pricepe, a înțelege, a cuprinde cu mintea, a sesiza, a intui. V. căutare, descoperire, educație, erudiție, experiență, filozofie, gîndire, informație, intuiție.

ERUDIȚIE. Subst. Erudiție, cunoaștere, știință, știință de carte, învățătură, informație, cunoștință, cultură, pregătire, instrucție, carte (fig.); omnisciență (rar). Pedanterie, savantlîc (depr.). Erudit, cunoscător, învățat, om de știință, cărturar, savant; filozof (pop.), enciclopedist (rar). Șoarece de bibliotecă (fig.). Adj. Erudit, învățat, știut, știutor, doct (adesea ir.), tobă de carte, enciclopedist (rar), savant, cult, cultivat, luminat (fig.), instruit, citit, documentat, informat, pregătit, priceput, competent, versat, atotștiutor, atotvăzător, omniscient (rar). Vb. A cunoaște, a ști, a avea (a poseda) informații, a fi tobă (burduf) de carte, a vorbi ca din carte, a fi cunoscător, a fi expert. A se cultiva, a se instrui, a învăța, a se documenta, a studia, a cerceta. A instrui, a învăța, a cultiva, a informa. - V. cunoaștere, educație, filozofie, informație, învățare.

CUNOSCĂTOR adj. s. 1. expert (Un mare ~ în problema...) 2. (astăzi rar) știutor. (E un bun ~ al limbii noastre.)

EXPERT adj., s. cunoscător. (Un mare ~ în problema...)

arbitru¹ sm [At: PRAV. (1814), 14/15 / Pl: ~ri / E: fr arbitre, lat arbiter] 1 Judecător ales de părțile împricinate pentru a rezolva un litigiu Si: (înv) eretocrit. 2 Instanță aleasă pentru a rezolva un litigiu. 3 Expert numit de tribunal și însărcinat să-și dea părerea într-o afacere. 4 (Îs) ~ de stat Arbitru (2) care judecă litigiile patrimoniale dintre organele și instituțiile de stat, dintre organizațiile și întreprinderile economice ale statului. 5 Judecător suprem și stăpân absolut. 6 Persoană care impune o modă. 7 (Spt) Persoană care conduce desfășurarea unei competiții sportive.

blazonist sm [At: HASDEU, I. C. 94 / Pl: ~iști / E: blazon + -ist] (Formație personală) Expert în heraldică.

cunoscător, ~oare [At: DOSOFTEI, V. S. II, 26/2 / Pl: ~i, ~oare / E: cunoaște + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care posedă cunoștințe speciale, temeinice într-un domeniu Si: expert. 3-4 smf, a (Persoană) care are un gust rafinat. 5 (Înv#) Recunoscător.

espert, ~ă smf, a vz expert

experimentat², ~ă a [At: CUCIURAN, D. 103/9 / V: (înv) esp~, (îvr) sp~ / Pl: ~ați, ~e / E: experimenta] 1 (D. oameni) Care are multă experiență într-un anumit domeniu Si: priceput, expert. 2 (Pex) Care a trecut prin multe încercări Si: încercat. 3 Care este (sau a fost) supus unei experiențe.

expert, ~ă [At: MAIOR, T. 153/10 / V: (înv) esp~, (îvr) isp~ / Pl: ~rți, ~e / E: fr expert, lat expertus] 1-2 smf, a (Adesea urmat de determinări) (Persoană) care a dobândit (prin experiență) cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu Si: priceput, competent Cf experimentat² (1). 3-4 av, a (D. acțiuni, manifestări ale oamenilor) (Într-un mod) care exprimă competență. 5 smf (Spc) Persoană competentă într-un anumit domeniu, numită de un organ de stat sau de părțile interesate pentru a face o expertiză. 6 a (Inf; îs) Sistem ~ Program de exploatare inteligentă a unei baze de date caracteristice unui domeniu particular de aplicație.

expertiză sf [At: I. IONESCU, M. 222 / V: (înv) esp~ / Pl: ~ze / E: fr expertise] 1 Cercetare cu caracter tehnic făcută de un expert, la cererea unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală ori a părților, asupra unei situații, probleme etc. a cărei lămurire interesează soluționarea cauzei. 2 (Ccr) Raport întocmit de un expert asupra cercetărilor făcute. 3 (Med; îs) ~ medicală Stabilire, în urma unui examen medical, a capacității de muncă a unui bolnav sau a unui om sănătos în condițiile solicitărilor fizice și psihice ale diferitelor profesiuni. 4 (Îas) Consultație sau autopsie efectuată de medicul legist în cazuri de rănire, accident, viol, otrăvire, omor etc.

iscusit, ~ă [At: NEAGOE, ap. GCR I, 169/18 / V: ins~, ~cos~ / Pl: ~iți, ~e / E: iscusi] 1-2 smf, a (Persoană) care are multă experiență Si: expert, priceput. 3-4 smf, a (Persoană) cu pregătire într-un anumit domeniu Si: învățat. 5-6 a, av (În mod) inteligent. 7-8 a, av (În mod) viclean. 9-10 a, av (Care este) făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. 11 a (Înv; d. oameni, națiuni) Cu o cultură avansată Si: civilizat. 12 a (Înv; irn; d. oameni) Infatuat. 13 a (Înv; d. oameni) Cu aspect fizic plăcut Si: arătos, chipeș. 14 a (Înv) Fin. 15 a (Înv) Bun pentru un anumit lucru Si: potrivit.

HACKER, hackeri, s. m. 1. Expert în programare sau în rezolvarea problemelor cu ajutorul computerelor 2. Persoană care se folosește de computere pentru a obține neautorizat informații sau pentru a manipula sisteme informatice. [Pr.: hécăr] – Cuv. engl.

SPIELBERG [spilbə:g], Steven (n. 1947), regizor, producător american de film. Bussinessmanul-magician al Hollywoodului timp de peste trei decenii, cineast de notorietate planetară, expert în filmul de aventuri cu și fără efecte speciale de înaltă tehnicitate, stăpân absolut asupra reacției spectatorului de toate vârstele și categoriile, campion de box-office („E.T. Extraterestrul”, seria „Indiana Jones”, „Jurassic Park”, „Inteligență artificială”). Premiul Oscar 1993 („Lista lui Schindler”).

RAPORT (< fr. rapport, dare de seamă) 1 În elocința juridică, dare de seamă asupra unei probleme juridice, cu scopul de a lămuri tribunalul asupra anumitor aspecte ale acesteia. Rezultat uneori al unei anchete făcute de experți, care merg la fața locului, examinează faptele care formează obiectul dezbaterilor și apoi dau seama despre cele constatate. Raportul implică o mare obiectivitate. 2 Studiu întocmit de un membru al Academiei, la însărcinarea acesteia, denumit și raport academic (ex. raportul asupra unei opere literare sau științifice prezentate spre premiere). 3 Dare de seamă cu privire la activitatea unei societăți literare, științifice, a unor organizații politice (Raportul C.C. al P.C.R. la Congresul al XI-lea al partidului).

vacație¹ sf [At: RUS. ap. BARIȚIU, C. III, 373 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat vacatio, ~onis, fr vacation] 1-2 (Înv) Vacanță (1-2). 3-4 (Rar) Vacanță (3-4). 5-7 (Înv) Vacanță (9-11). 8 (Înv; sst; sens etimologic) Timp consacrat de un expert examinării unei afaceri, la cererea unui organ juridic.

MÉJDINĂ s. f. (Regional) 1. Hat, răzor, hotar (care desparte două ogoare, două proprietăți). Am pus și petre, seamne cu cărbuni, după obiceaiul hotarului, indespre casă împotriva mejdinei rozorului den afară de gard (a. 1 725). URICARIUL, VII, 17, cf. ALEXI, W., I. BRĂESCU, M. 68. Micile proprietăți se despart între dînsele prin haturi. . . Tot hat se numește și cînd nu e brazdă. . ., iar prin Ardeal poartă numele de hașpor, răzor, mejdină. PAMFILE, A. R. 25. Hotarul se numește mejdină. IORGA, S. D. XXII, 201. Proces mare, domnule! Chestie de stricare de mejdină, cu experți la fața locului. P. CONSTANT, R. 88. Moșul o apucă pe un loc cu porumb abia răsărit, lăturiș cu mejdină unei curele de grîu. PLOPȘOR, C. 13, cf. H V 16, 223, 224, I. CR. VII, 155, CIAUȘANU, GL., id. V. 179, ALR I 948/136, 798, 800, 805, 808, 810, 815, 820, 839, 865, 870, 874, 880, 885, 887, A III 2, 17. ♦ P. e x t. Fîșie de pămînt (A III 2, 17) rămasă nearată (ib. III 2, 3, 4) ; loc nearat, ț e l i n ă (A III 18). 2. (în forma melzinâ) Baza inferioară a unei holde în pantă (Hunedoara). T. PAPAHAGI, C. L. Melzinâ la holdă. id. ib. 3. Loc apătos (Jidoștița-Turnu Severin). CHEST. II 73/20. 4. Unitate de măsură a suprafețelor, egală cu aproximativ 5 ari (Sereca-Orăștie). mat. DIALECT. I, 261. – Accentuat și: mejdină. MET. DIALECT, I, 261. – Pl.: mejdini. – Și: méjdrină (I. CR. VII, 155, ALR I 948/839), mélzină s. f. – Din bg. междина.

expert s. m., pl. experți

expertă s. f., g.-d. art. expertei; pl. experte

*APRECIA (-eciez) vb. tr. 1 A hotărî valoarea unui lucru: experții au apreciat astfel pagubele suferite ¶ 2 A-și spune părerea asupra unui lucru: nu ești în drept să ceri... de la surd să aprecieze muzica (I.-GH.) ¶ 3 A prețui, a stima: apreciez totdeauna bunătatea lui [fr.].

*EXPERT I. adj. Care a devenit foarte priceput, foarte dibaciu de pe urma experienței. II. sm. ⚖️ Persoană numită de un tribunal sau aleasă de părțile interesate spre a cerceta sau prețui unele lucruri care reclamă cunoștințe speciale, și a face un raport asupra lor [fr.].

*EXPERTIZĂ (pl. -ze) sf. 1 Cercetarea și lucrarea experților ¶ 2 Raportul făcut de experți [fr.].