acromanție s. f. ◊ „Capitala elenă numără nu mai puțin de 12 000 de prezicători, magi, cartomancieni, astrologi, pretinși experți în chiromanție (ghicitul în palmă), cristalomanție (ghicitul după modul de cristalizare a anumitor substanțe), acromanție (ghicitul după conformația norilor), xilomanție (ghicitul în... lemn) și o puzderie de alte practici oculte, cu nume tot atât de pompoase.” Sc. 23 III 77 p. 5 (din gr. akros „în cel mai înalt grad, superior” + gr. manteia „prevestire”)