cartodrom s. n. Loc special amenajat pentru sportul cu carturi ◊ „Cartodromul pionierilor. Un teren viran din apropierea gării din Baia Mare [...] a constituit o «pistă de încercare» a forțelor copiilor băimăreni. Pentru că aceștia au hotărât, cu sprijinul edililor locali, să-l transforme într-un cartodrom.” Sc. 2 XI 73 p. 2. ◊ „În incinta cartodromului pionierilor din Baia Mare a fost amenajat un parc-școală de circulație, dotat cu toate tipurile de marcaje și 70 de semne de circulație.” R.l. 18 XI 76 p. 2 (din cart + -drom, după modelul lui aerodrom)

CURUL, -Ă adj. Scaun curul = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură curulă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil curul = magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile. [< lat. curulis, cf. fr. curule].

curul, ~ă a [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 44 / Pl: A, / E: lat curulis] (Înv) 1 (Îs) Edil ~ Magistrat din vechea Romă, care se ocupa cu construcțiile Vz primar. 2 (Îs) Magistratură ~ă Funcția edililor curuli (1). 3 (Îs) Scaun ~ Scaun de fildeș pe care aveau privilegiul de a se așeza consulul și înalții magistrați romani.

CURUL, -Ă adj. scaun ~ = scaun de onoare, încrustat cu fildeș, pe care stăteau consulul și înalții magistrați romani; magistratură ~ă = magistratură care dădea dreptul la un scaun curul; edil ~ = magistrat din Roma care se ocupă cu construcțiile. (< lat. curulis, fr. curule)

*EDIL sm. 🏛 Nume dat fie-căruia din cei patru magistrați romani cari aveau inspecția asupra clădirilor publice, jocurilor și aprovizionării orașului ¶ 2 ⏲ Consilier comunal al unui oraș mare [fr.].

edil s. m., pl. edili

edil sm [At: NICOLAU, P. 214/7 / Pl: ~i / E: fr édile, lat aedilis] 1 (În Antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, sau se ocupa de aprovizionarea, de organizarea jocurilor etc. 2 (Adesea fig) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș.

EDIL, edili, s. m. (Învechit) Persoană care face parte din conducerea treburilor unui oraș.

EDIL, edili, s. m. 1. (În Antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.

edil m. 1. od., magistrat roman însărcinat cu inspecțiunea edificiilor, cu direcțiunea jocurilor; 2. azi, consilier municipal al unui oraș.

edil s. m., pl. edili

EDIL, edili, s. m. 1. (În antichitatea romană) Magistrat care supraveghea edificiile și instalațiile publice, care se ocupa de aprovizionare, de organizarea jocurilor etc. 2. (Adesea fig.) Persoană care face parte din conducerea administrativă a unui oraș; consilier municipal. – Din fr. édile, lat. aedilis.

EDIL s. m. 1. magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc. 2. consilier comunal într-un oraș mare cu probleme de edilitate. (< fr. édile, lat. aedilis)

edil s. m., pl. edili

*edíl m., pl. lĭ (lat. aedilis, d. aedes, casă templu). La Romanĭ, magistrat însărcinat cu inspectarea și întreținerea edificiilor publice; azĭ (une-orĭ ironic), funcționar municipal, ca: primar, consilier comunal.

EDIL s.m. 1. Magistrat roman care se ocupa cu îngrijirea edificiilor, cu aprovizionarea, organizarea jocurilor etc. 2. Consilier comunal dintr-un oraș mare care se ocupă cu probleme de edilitate. [< lat. aedilis, cf. fr. édile].

edilaj sn [At: DN² / Pl: ~e / E: edil + -aj] 1-2 (Rar) Activitate edilitară (1-2).

EDILAJ s.n. (Rar) Activitate edilitară. [< edil].

*EDILITAR adj. Privitor la edili, la edilitate [fr.].

*EDILITATE sf. 1 🏛 Funcțiunea edilului și durata ei ¶ 2 ⏲ Totalitatea consilierilor comunali ai unui oraș mare [fr.].

edilitate f. 1. magistratura edililor; 2. consiliu municipal: edilitatea bucureșteană.

*edilitáte f. (lat. aedílitas, -átis). Funcțiunea de edil. Îngrijirea orașuluĭ (strade, edificiĭ publice, apă, canalizare ș. a.), care e sarcina primaruluĭ și a consiliuluĭ municipal.

edilitate sf [At: GUSTI, G. V. 35/16 / E: fr édilité, lat aedilitas, -atis] 1 Funcție, demnitate de edil. 2 (În Antichitatea romană) Timp cât cineva exercita funcția de edil. 3 Corp al edililor. 4 Serviciu municipal care se ocupă cu îngrijirea, cu întreținerea edificiilor și cu lucrările de interes public ale unui oraș. 5 Îngrijire, întreținere a edificiilor și a lucrărilor de interes public ale unui oraș. 6 Înzestrare cu edificii și lucrări de interes public. 7 Disciplină care se ocupă cu studiul și executarea lucrărilor de interes public, destinate să asigure un mediu salubru și un anumit grad de confort într-o localitate.

hipertermal, -ă adj. (Despre ape) cu un grad de căldură mai ridicat decât al celor termale obișnuite ◊ „Executând trei foraje de adâncime, specialiștii Întreprinderii de foraj și lucrări geologice au pus la dispoziția edililor orașului noi surse de apă hipertermală [...] utilizate experimental la încălzirea unui sanatoriu și a 12 apartamente.” R.l. 11 III 74 p. 7 (din hiper- + termal; cf. fr. hyperthermale; DMC 1969; DEX-S)

ied (iezi), s. m. – Pui de capră sau de căprioară. – Mr. ed, megl., istr. ied. Lat. haedus (Pușcariu 762; Candrea-Dens., 805; REW 3974; DAR), alb. eth (Meyer 92; Philippide, II, 641), v. it. eghio (Battisti, II, 1428), sard. edu, edile. – Der. iadă, s. f. (puiul de sex feminin al caprei), care ar proveni și din lat. haeda.

IULIA (39 î. Hr.-14 d. Hr.), fiica împăratului August. Soția edilului Marcellus, a generalului Vipsanius Agrippa, apoi a lui Tiberiu. Viața ei aventuroasă i-a adus exilul, pe ins. Pantelleria, impus de însuși tatăl ei.

MAGISTRÁT (< fr., germ., lat.) s. m. 1. (Dr.) Denumire dată judecătorilor și procurorilor. În România, au calitatea de m. și fac parte din corpul m. judecătorii de la toate instanțele judecătorești, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum și m. asistenți ai Curții Supreme de Justiție. Sunt asimilați m. ministrul Justiției, locțiitorii săi și personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiției, pe durată îndeplinirii funcției. Numirea și eliberarea din funcție a m. se face prin decret al președintelui țării. M. nu pot fi cercetați, reținuți sau arestați fără avizul ministrului Justiției. 2. Funcționar superior sau înalt demnitar. 3. (În Roma antică) Denumire dată persoanelor care aveau o înaltă autoritate publică (ex. consul, pretor, cenzor, edil, chestor ș.a.).

minimetrou s. n. (transp.) Metrou cu traseu scurt ◊ „La Lille (Franța) a intrat în funcțiune un «minimetrou», unic în lume prin originalitatea sa [...] Micrometroul are o capacitate de transport de 6000 pasageri pe oră și circulă timp de 20 de ore zilnic.” Sc. 5 XI 73 p. 4. ◊ „Minimetrou. Și pentru că circulația devine tot mai dificilă, edilii din Nisa au hotărât să construiască un minimetrou a cărui lungime totală va fi de 25 de kilometri.” Sc. 6 II 74 p. 6; v. și 14 III 79 p. 5, 16 II 80 p. 5 (din fr. minimétro; DMC 1970)

*plebéŭ, -ée s., pl. tot așa (lat. plebejus). La vechiĭ Romanĭ, acela care făcea parte din plebe: un plebeŭ (și adj.), un edil plebeŭ. V. mitocan.

plombă s. f., adj. (arh., constr.) ♦ 1. (și în sint. construcții-plombă, bloc-plombă) – Imobil construit în spațiul viran dintre alte două imobile ◊ „Sistematizarea trebuie să-și propună într-un asemenea caz construcții-plombă, redistribuirea unor spații.” Sc. 15 I 67 p. 2. ◊ „De foarte mult interes s-a bucurat proiectul Consiliului popular al Capitalei legat de crearea unor «plombe».” R.l. 19 XI 75 p. 9; v. și Sc. 17 IV 80 p. 2. ♦ 2. Umplere a unei gropi din asfalt ◊ „Administrația străzilor i-a solicitat primarului H. să prelungească până la sfârșitul lunii iunie termenul de plombare a gropilor din carosabilul bucureștean. Inițial edilii au întocmit un program de reparații (plombe) până la 30 aprilie 1996, urmând ca după această dată toate forțele disponibile să fie îndreptate spre turnarea covoarelor asfaltice.” R.l. 4 V 96 p. 7 (formal din germ. Plombe; DN – alt sens, DEX, DN3)