plombă s. f., adj. (arh., constr.) ♦ 1. (și în sint. construcții-plombă, bloc-plombă) – Imobil construit în spațiul viran dintre alte două imobile ◊ „Sistematizarea trebuie să-și propună într-un asemenea caz construcții-plombă, redistribuirea unor spații.” Sc. 15 I 67 p. 2. ◊ „De foarte mult interes s-a bucurat proiectul Consiliului popular al Capitalei legat de crearea unor «plombe».” R.l. 19 XI 75 p. 9; v. și Sc. 17 IV 80 p. 2. ♦ 2. Umplere a unei gropi din asfalt ◊ „Administrația străzilor i-a solicitat primarului H. să prelungească până la sfârșitul lunii iunie termenul de plombare a gropilor din carosabilul bucureștean. Inițial edilii au întocmit un program de reparații (plombe) până la 30 aprilie 1996, urmând ca după această dată toate forțele disponibile să fie îndreptate spre turnarea covoarelor asfaltice.” R.l. 4 V 96 p. 7 (formal din germ. Plombe; DN – alt sens, DEX, DN3)