ajumeală sf [At: DA ms / Pl: ~eli / E: ajumi + -eală] (Trs) 1 Adormire. 2 Jocul de-a v-ați ascunselea. corectat(ă)

ajumi [At: BARCIANU / V: ajomi^[1] / Pzi: ~mesc / E: alb güme] (Trs) 1 vi A adormi. 2 vt A juca de-a v-ați ascunselea.

ajumit¹ sn [At: HEM 609 / Pl: ~uri / E: ajumi] Jocul de-a v-ați ascunselea Și ajumeală.

ajumit s.n. (reg.) joc de copii denumit și „de-a ascunselea”.

ASCUNS¹ s. n. 1. (În expr.) De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. În sau pe (sub) ascuns = în taină, pe furiș. 2. (Înv.) Loc tăinuit, ascunzătoare, ascunziș. [Formă gramaticală: (în expr.) ascunselea]. – V. ascunde.

ASCUNS¹ s. n. 1. (Rar) Taină, enigmă, tîlc. Nu putea el ghici ascunsul vorbelor bătrînului. ISPIRESCU, la HEM. ◊ (Mai obișnuit în loc. adv.) În (sau, rar, întru) ascuns sau pe (sub) ascuns sau (rar, pentru nevoile rimei) pe ascunsul = în taină, pe furiș. Sfetnicii... nutreau într-ascuns alte gînduri. PAS, L. I 110. Vorbim răstit și ne-ngînăm răspunsul, Și-n sat cred toți că asta-i vrajbă veche, Iar seara noi ne sărutăm p-ascunsul! COȘBUC, P. I 174. Una din roabele fetei de împărat, mai miloasă la inimă, se strecură... și le dete pe sub ascuns o copaie de mere, două azime și un fedeleș cu apă. ISPIRESCU, L. 354. Fata, într-ascuns, îi făcu merinde. EMINESCU, N. 21. Ioan Cantacuzino însoțit de Scarlat Cîmpineanu fugiră pe ascuns și, mergînd pe la Măgureni, trecură în Transilvania. BĂLCESCU, O. I 87. 2. (Numai în expr.) De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea (sau, mai rar, ascunsele) = numele unui joc de copii, în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. De-a «v-ați ascunsele» în fine Ne-am mai jucat prin văi și lunci. IOSIF, T. 130. Cine vrea [să se joace] d-a «v-ați ascunselea»? DELAVRANCEA, S. 225. ◊ Fig. Acest joc d-a ascunselea, ațîțîndu-mi curiozitatea, da mai mare preț ochirii strălucitoare și zîmbetului sfieț ce scăpau uneori printre pedicele rădicate cătărilor mele indiscrete. ODOBESCU, S. I 385. 3. (Învechit) Ascunzătoare, ascunziș. Sucnă-Murgă... au auzit toate sfaturile... zmeoaicelor și, ieșind din ascunsul său, au zburat la căruță. SBIERA, P. 105. ◊ Expr. În ascunsul inimii (sau sufletului) = în partea cea mai ascunsă a conștiinței cuiva. El era împăcat cu cugetul său și se bucura în ascunsul sufletului său de izbîndele sale. ISPIRESCU, L. 156. – Forme gramaticale: (în expr.) ascunselea ascunsele.

ASCUNS¹ s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. – V. ascunde.

ASCUNS¹ s. n. Faptul de a (se) ascunde. ◊ De-a ascunsul sau de-a (v-ați) ascunselea = numele unui joc de copii în care toți jucătorii se ascund, afară de unul, care îi caută pe ceilalți. ◊ Loc. adv. În sau pe (sub) ascuns = tainic, pe furiș. – V. ascunde.

ascunselea loc. adv.

AȚÎȚA (ațîț) I. vb. tr. 1 A sufla în foc ca să se aprindă, a face vînt ca să se încingă focul, a aprinde: călătorul adunase niște... așchii de lemne... și ațîțase un focușor bunicel (ISP.); proverb: nu ~ foc peste foc, nu întărîta pe omul mînios, nu-l împinge la fapte rele prin povețele și îndemnurile tale ¶ 2 Fig. A întărîta: svonurile astea... le ațîțară una contra alteia (DLVR.); ~ cîinii, a asmuța ¶ 3 Fig. A îndemna la răscoală, a răscula, a răzvrăti: au ațîțat poporul împotriva stăpînirii ¶ 4 Fig. A înteți, a face să crească: acea dușmănie cu Romînii pe care... fără prevedere o ațîță (ODOB.) ¶ 5 Fig. A deștepta o patimă, o dorință, etc.: ~ ambițiunea, pofta de cîștig; acest joc de-a ascunselea, ațîțîndu-mi curiozitatea (ODOB.); de aci, pr. anal.: ~ setea, foamea. II. vb. refl. 1 A se aprinde, a se încinge (vorb. de foc): a suflat vîntul și focul s’a ațîțat mai mult; Fig.: ce foc s’au ațîțat dentru mînia mea (BIBL.) ¶ 2 Fig. A se isca, a izbucni: au început și ciuma a se ațîța în Iași (NEC.) ¶ 3 Fig. A se deștepta (o patimă, o dorință): s’a ațîțat și mai mult pofta lor de cîștig [lat. *attītiare < titio].

autospecială (-frigider) s. f. Autovehicul cu destinație specială ◊ „Jucându-se de-a v-ați ascunselea pe străzile orașului Brad, frații F. și T.G. dădeau roată unei autospeciale-frigider. Într-un moment când nu-i putea observa nimeni au intrat pe o ușă deschisă din camera frigorifică.” Sc. 30 I 71 p. 4; v. și 16 IX 75 p. 5, 9 XI 75 p. 2, R.l. 28 VII 79 p. 2 (din auto2- + specială (+ frigider); cf. it. autospeciale; DN3)

Credo – Cuvînt latin (precizăm, deoarece el sună la fel și în italienește) care înseamnă – cum nu e greu de ghicit -: cred! Dar acest indicativ prezent a devenit un substantiv care inițial a fost numele unei rugăciuni creștine (primul cuvînt din „Simbolul apostolilor”, în sensul cuvîntului românesc „crez” („...știa crezul grecește pe de rost” – spune Alecsandri). E drept că în românește cuvîntul crez are și înțeles de crez politic („crezul lor – scrie Anton Pann – este bîta și vătraiul”). Dar am adoptat credo pentru noțiunea mai amplă de ansamblu de principii, pe care îți bazezi părerile și atitudinea. În acest sens îl găsim întrebuințat de Lenin (Opere, vol. V, pag. 301). „De mult e timpul să se înceteze cu jocul de-a v-ați ascunselea, disimulîndu-și credo-ul economic...” (De altfel, în Rusia a existat o publicație social-democrată, cu titlul Credo). În poezia Victima florilor de turnesol din Caleidoscopul lui A. Mirea, poeții Anghel și losif satirizează un critic care… „...Își scoate ghetele, surtucul, măiastra-i pană de Toledo, Le-aruncă una după alta, aruncă și sublimu-i Credo.”

cuc¹ sm [At: (a. 1640) GCR I 91 / Pl: cuci / E: ml cu(c)us] 1 (Om) Pasăre călătoare cu pene cenușii, cu coada lungă cu pete albe, care își depune ouăle în cuibul altor păsări (Cuculus canorus). 2 (Pop; gmț; îe) Bată-l ~u! Bată-l norocul. 3 (Pop; în blesteme; îe) N-ai mai auzi ~u! De-ai muri până-n primăvară. 4 (Pop; îe) A fi îmbrăcată ca ~u-n pene A fi frumos îmbrăcată. 5 (Pop; îe) A auzi-n gură ca ~u A fi surd. 6 (Reg; îe) A sta ca ~ul pe cracă A fi gata de plecare. 7 (Reg; fig; îae) A fi gata să moară. 8 (Pop; îe) A fi sărac ca ~u A fi foarte sărac. 9 (Îs) Lapte de ~ Ceva imposibil. 10 (Pop; îe) A-i cânta ~ul (în față sau în dreapta) A avea noroc. 11 (Pop; îe) A-i cânta ~ul în pungă A fi sărac. 12 (Pop; îe) A-i cânta ~ul în casă A rămâne singur. 13 (Pop; îe) A avea casa ~ului A nu avea nici un adăpost. 14 (Reg; îe) A avea mila ~ului A fi fără părinți. 15 (Îe) A fi al ~ului A fi al dracului. 16-17 (Pop; îe) (A avea) cap de ~ (A fi) prost. 18 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii asemănător cu „de-a ascunselea”. 19 (Îla) A fi (sau a rămâne) (singur) ~ A fi (sau a rămâne) foarte singur. 20 (Fig) Fără rude. 21 (Îlav) Cât (sau până-i) ~ul Niciodată. 22 (Îe) A if sau a (se) face ~ de beat A fi beat peste măsură. 23 (Pop; îe) (A umbla) de flori de ~ A umbla fără rost. 24 (Îs) Ceasornic cu ~ Ceasornic de perete care indică fiecare oră sau jumătate de oră prin apariția unei figurine ca un cuc (1) și sunete asemănătoare celor ale cucului. 25 (Mol; Buc; irn; îc) ~-armenesc Pupăză (Upupa epops). 26 (Reg; îc) ~-de-iarnă Cioară (Corvus). 27 (Bot; reg) Stupitul (mărgică sau glasul) ~ului Plantă cu flori de culoare roșcată sau liliachie, care crește în locuri umede (Cardamine pratensis). 28 (Bot; reg) Lalea (Tulipa gesperiana). 29 (Bot; reg) Burete șerpesc (Lepiata procera). 30 (Bot; reg) Bureți pestriți (Anumita muscaria). 31 (Reg) Dans popular obișnuit la nunți. 32 (Fam; în limbajul soldaților) Emblemă de pe bonetă.

CUCU interj. Onomatopee care imită cîntecul cucului. ♦ Strigătul copiilor cînd se joacă de-a v-ați ascunselea.

cucu [At: DA / P: cu-cu / E: fo] 1-2 sn, i (Cuvânt care imită) cântecul cucului. 3 Strigătul copiilor când se joacă de-a ascunselea.

de-a ascunselea v. de-a v-ați ascunselea

de-a ascunselea v. de-a v-ați ascunselea

de-a v-ați ascunselea / (pop.) de-a ascunselea loc. adv.

!de-a v-ați ascunselea loc. adv.

de-a v-ați ascunselea/de-a

ița² i [At: PAMFILIE, J. II, 330 / V: iții / E: nct] (Mol) Cuvânt rostit în jocul „de-a v-ați ascunselea” de către copilul care s-a ascuns.

iții interj. – Cuvînt cu care se atrage atenția copilului care caută, în jocul de-a v-ați ascunselea. Origine expresivă. După Tiktin, de la aici-i „uite-l aici”. Cf. iți, vb. refl. (a se arăta, a se ivi), pe care Tiktin (urmat de DAR și de Scriban) îl consideră der. de la interj. (cf. var. iții, ițîi, care pare a-i da dreptate), și pe care Cihac, II, 151, o punea greșit în legătură cu sl. iti „a merge”, iar Philippide, II, 718, cu alb. etsëń „a da”. Este cuvînt folosit aproape exclusiv în Mold.

MIJA s. f. art. (Mai ales în expr.) De-a mija = nume dat mai multor jocuri de copii: a) de-a v-ați ascunselea, v. ascuns; b) (și în forma de-a baba-mija) de-a baba-oarba, v. babă. După clacă se puneau cu toții la jocuri: de-a ineluș-învîrtecuș, de-a baba-mija, de-a gaia, de-a cîrpa și acestea se încheiau printr-o horă mare. GHICA, S. 35.

MIJLOCAR, -Ă subst. I. Subst. Nume dat unor obiecte, construcții, ființe sau unor părți ale acestora, care, într-un anumit ansamblu, ocupă locul din centru sau care sînt situate între obiecte de același fel. Cf. m i j l o c I (1). 1. S. n. (Prin Transilv. și prin Maram.) Stîlp al aripii de la moară. Cf. ALR II 6 708/284, 6709/272. 2. S. m. (Regional) Fiecare dintre scîndurile care se află la marginea ciocanelor, la piua de bătut sumane; (regional) mărginar (II 1 f) (Moiseiu-Vișeu de Sus), GLOSAR REG. 3. S. m. (Prin nordul Transilv. și prin Olt.) Stinghie de lemn așezată de-a curmezișul fundului unui vas de lemn. Cf. ALR II 6 706/284, 848, 6 709/272. 4. S. n. (Regional) Stinghie de lemn care unește cele două brațe ale ferăstrăului de tîm- plărie, situată la distanță (aproximativ) egală de pînza și de frînghia ferăstrăului și pe care se sprijină pana cu care se răsucește frînghia; (regional) curmeziș, punte, mijloc (I 3 a).Cf. DAMÉ, T. 86. 5. S. n. (Regional) a) Stinghie cu care se fixează scaunul de brațele scrînciobului și care servește și ca spătar. Cf. PAMFILE, I. C. 470; b) Tablă de la mijlocul plutei. Cf. ARVINTE, TERM. 155. 6. Subst. (Regional) Cruce (de lemn) care împarte o fereastră în mai multe cîmpuri; răscruci, (regional) mijloace. Cf. CHEST. II 177/26,49a, 368. 7. Subst. (Regional) Broderie, dantelă etc. (servind ca garnitură) cu care se împreună două fîșii de pînză pentru a alcătui o față de masă, față de pernă etc.; (regional) mijloace. V. m i j l o c (I 3 c). Com. din ARDELUȚA-PIATRA NEAMȚ. 8. Subst. (Regional) Zid care desparte două încăperi. Com. din BOȘOROD-HAȚEG. 9. S. f. (Regional) Strungă a oilor situată între alte două strungi. ◊ (Adjectival) La strunga oilor, strunguța de la mijloc e mijlocară. Com. din CÎMPULUNG MOLDOVENESC. 10. S. n. (Regional) Degetul mijlociu (I 1) al mîinii. Cf. ALR II/I h 53, ib. MN 32, 2186/76, 365, 386, com. din RĂCĂȘDIA-ORAVIȚA. 11. S. n. (Regional; sens suspect) Degetul inelar (Chizătău-Lugoj). Cf. ALR II/I MN 32, 6 987/76. 12. S. n. (Regional) Zgîrciul care desparte cele două fose nazale (Bocșa-Zălau). Cf. ALR II/I MN 5, 6 839/279. 13 S. m. (Regional) Ciobanul din mijloc (I 1) dintre trei ciobani care mulg oile. Să alcătuiască întîi personalul de la stînă. . . angajînd astfel „sobanu sel mari (scutariŭ)”, unul „nilzocariú” și un „strungariu” . . . mijlocarul. . . mulge oile cu baciul. DIACONU, P. 16. Cînd mulg oile trei ciobani, cel de la mijloc se numește mijlocar. Com. din BILCA-RĂDĂUȚI. 14. S. m. (Regional) Calul din mijloc (I 1) dintre trei cai înhămați la o căruță sau la un plug; (regional) mijlocaș (I 4). Com. din CRĂIEȘTI-BÎRLAD. II. Subst. 1. Subst. (Prin nordul Transilv. și prin Bucov.) Lemn, buștean de mărime mijlocie (I 3). Cf. LEXIC REG. 104, GLOSAR REG. ♦ (Adjectival; despre anumite materii sau materiale) De dimensiune mijlocie (Cîlnic-Reșița). Cf. ALR II 1 372/28. Făńină măruntă ori mijlocarie. ib. 2. S. m. (Regional) Frate mijlociu (I 5). Feciorul cel mare-mi zicea: – Măi, tu, taic-al meu,. . . La măr m-oi ducea, Mărul l-oi păzi. . . Al mijlocar zicea: – Măi, tu, taic-al meu. PAMFILE, DUȘM. 311. ◊ (Adjectival) Tatăl lor. . . le-a zis ca să meargă pre seară fratele mijlocariu să-l păzească. CĂTANĂ, P. B. II, 74. 3. S. m. (Prin Munt. și prin Mold.) Cioban care mijlocește între stăpînii oilor și alți ciobani; vătaf. Com. din NEGREȘTI-PIATRA NEAMȚ, din HĂNGULEȘTI-RÎMNICU SĂRAT și din CÎMPULUNG MOLDOVENESC. III. Subst. (Regional) 1. Furcă cu coada mai lungă cu care se face mijlocul stogului; (regional) mijlocaș (II), mijlociu (II 3). Cf. DAMÉ, T. 86, ALR II 5 034/551, com. din FILIOARA-PIATRA NEAMȚ. 2. (În construcția) De-a mijlocariu = numele unui joc de copii; de-a ascunselea (Someș Guruslău-Zălau). MAT. DIALECT, I, 212. – Pl.: mijlocari, -e. – Și: (regional) míljocari s. m. - Mijloc + súf. -ar.

mijlocar [At: DAMÉ, T. 86 / V: (reg) ~i / Pl: ~i, ~e / E: mijloc + -ar] 1 sn (Trs; Mar) Stâlp al aripii de la moară. 2 sm (Reg) Mărginar (7). 3 sm (Trs; Olt) Stinghie de lemn așezată de-a curmezișul fundului unui vas de lemn. 4 sn (Reg) Stinghie de lemn care unește cele două brațe ale ferăstrăului de tâmplărie, la distanță aproximativ egală de pânza și de frânghia ferăstrăului, pe care se sprijină pana cu care se răsucește frânghia. 5 sn (Reg) Stinghie cu care se fixează scaunul de brațele scrânciobului și care servește și ca spătar. 6 sn Tablă de la mijlocul plutei. 7-8 s (Reg) Mijloace (47-48). 9 s (Reg) Zid care desparte două încăperi. 10-11 sf, cf (Reg) (Strungă a oilor) situată între alte două strungi. 12 sn (Reg) Deget mijlociu al mâinii. 13 sn (Reg; sst) Deget inelar. 14 sn (Reg) Zgârci dintre cele două fose nazale. 15 sm (Reg) Cioban din mijloc (1) dintre trei ciobani care mulg oile. 16-17 sm, a (Reg) Mijlocaș (5-6). 18 5 (Trs; Buc) Lemn, buștean de mărime mijlocie (8). 19 a (D. anumite materii sau materiale) De dimensiune mijlocie. 20-21 sn, a (Reg) Frate mijlociu (6-7). 22 sm (Mun; Mol) Cioban care mijlocește între stăpânii oilor și alți ciobani Si: vătaf. 23 s (Reg) Mijlocaș (10). 24 (Reg; îcs) De-a mijlocariu Joc de copii Si: de-a ascunselea.

pită sf [At: CORESI, EV. 110 / Pl: ~te, (reg) piți / E: ngr πίτα, bg пита, mg pita] 1 (Îrg) Pâine. 2 (Îrg; îe) A fi la cineva ~ta și cuțitul sau a avea (ori a fi cu) ~ta și cuțitul în mână A avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. 3 (Îrg; îe) A fi mâncat ~ din multe cuptoare A fi bătrân și a avea multă experiență de viață. 4 (Îrg; îe) A mânca ~ și sare (la o masă) cu cineva A trăi la un loc cu cineva Si: a conviețui. 5 (Îrg; îae) A se afla în raporturi de strânsă prietenie cu cineva. 6 (Îe) A fi bun ca ~ta caldă sau ~ de om Se spune despre un om foarte bun. 7 (Îe) A mânca ~ta cuiva A fi întreținut de cineva. 8 (Îe) A lua (cuiva) ~ta (de la gură) A lua cuiva posibilitatea de a-și câștiga existența. 9 (Îe) A mânca ~ta lui vodă A fi salariat al statului. 10 (Îrg) Aluat din care se face pâinea. 11 (Reg; csc) Cereale. 12 (Reg; csc) Recoltă de cereale. 13 (Reg; csc) Hrană. 14 (Trs; pan) Cocoașă. 15 (Reg; îcs) De-a ~ta De-a v-ați ascunselea. 16 (Îrg; pgn) Muncă prin care este câștigată existența Si: funcție, serviciu, slujbă. 17 (Îe) A pune (sau a băga) în ~ (pe cineva) A-i găsi cuiva o slujbă. 18 (Irn; îae) A face cuiva o neplăcere la serviciu. 19 (Irn; îae) A face astfel încât cineva să fie dus la închisoare. 20 (Bot; reg) Nalbă (Malva silvestris). 21 (Bot; reg) Zbârciog (Morchella). 22 (Bot; reg; îc) ~ta-porcului Pâinea-porcului (Cyclamen europaeum). 23 (Bot; îvr; îac) Brâncă (Salicornia herbacea). 24 (Bot; reg; îac) Iarbă-grasă (Portulaca oleracea). 25 (Reg; îc) ~ta-cucului Măcriș (Oxalis acetosella). 26 (Reg; îc) ~ta-lui-(sfântul-)Ion sau ~ta-lui-Sântion, ~ta-lui-Domnul-Hristos Roșcovă. 27 (Reg; îc) ~ta-păsării Fruct comestibil, în forma unei bobițe de culoare roșie, al unui arbust de câmp nedefinit mai îndeaproape. 28 (Bot; îc) ~ta-lui-Dumnezeu Râșcov (Lactarius deliciosus). 29 (Îc) ~ta-vacii Ciupercă comestibilă cu pălăria roșcată-cenușie, cu piciorul cilindric, cu carnea albă Si: (reg) mânătarcă, pitarcă, pitoancă, pitoașcă, titărci, ursească, văcuțe (Boletus bovinus). 30 (Reg; îc) ~ta-lui-Ioan Ciupercă comestibilă de culoare roșiatică, care poate fi mâncată crudă Si: (reg) lăptucă.

pitulice sf [At: GR. S. I, 181 / V: (reg) ~ică / Pl: ~ici / E: pitula + -ice] 1 (Șîc ~-verde-mică, ~-verde-orientală, ~-verde-de-brădeț, ~-verde-cu-aripi-lungi) Mică pasăre cântătoare călătoare, insectivoră, cu capul și pieptul negre, cu spatele albastru-verzui și cenușiu, cu pântecele galben Si: (reg) pitulici (2), pituluș² (2), pituliță, sălcăriță (Phylloscopus collybita). 2 (Șîc ~-mică) Mică pasăre cântătoare cu ciocul ascuțit, cu pene brune-ruginii pe spate și cenușii-albicioase pe pântece Si: (reg) nuculiță, ochiul-boului, părăsită, pătruț, pietroșel, pipiruș, pitulușă, piț, piți-împărat (1), piți-împărătuș (1), pițur¹ (1), regina-păsărilor, sfredeleac (Troglodytes troglodytes). 3 (Orn; reg; șîc ~-de-grădină, ~-sură) Scrofiță (Sylvia borin borin). 4 (Orn; reg; îac) Purcelușă (Sylvia hortensis). 5 (Orn; reg; șîc ~-cafenie) Purcelușă (Sylvia curruca). 6 (Reg; șîc ~-cenușie) Pasărea Sylvia cinerea. 7 (Orn; reg; șîc ~-cu-cap-negru, ~-neagră, ~-mare) Purcelușă neagră (Sylvia atricapilla). 8 (Orn; reg; șîc ~-verde-de-grădină, ~-galbenă) Frunzăriță (Hyppolais icterina). 9 (Orn; reg) Prepeliță (Coturnix coturnix). 10 (Ban; îcs) De-a ~a De-a v-ați ascunselea Vz ascuns. 11 (Reg) Persoană scundă și subțire.

pitulici² s [At: ALR II, 4364/2 / V: pitulic / Pl: nct / E: pitulice] 1 (Ban; Olt; îcs) De-a ~ul De-a baba oarba Vz babă. 2 (Reg; îcs) De-a pitulicul De-a v-ați ascunselea.

pitulicica s.f. art. (reg.) de-a v-ați ascunselea.

pitulicică sf [At: HEM 609 / Pl: ? / E: pitulice + -ică] (Reg) De-a v-ați ascunselea.

pituliș [At: (a. 1550-1580) GCR l, 6/21 / V: (reg) tupiliș / Pl: (3-4) ~uri / E: pitula + -iș] 1 av (Pop) Pe furiș Si: (pop) pituluș¹ (1), (reg) pitulat (2). 2 av (Pop) Pe neobservate Si: (pop) pituluș¹ (2), (reg) pitulat (3). 3 sn (Rar) Ascunziș. 4 sn (Reg) De-a v-ați ascunselea Vz ascuns.

pituluș¹ [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (pop) tupiluș / Pl: (3-4) ~uri, (5) ~i / E: pitula + -uș] 1-2 av (Pop) Pituliș (1-2). 3 sn (Reg) Ascunzătoare. 4 sn (Reg; îc) De-a ~ul De-a v-ați ascunselea. 5 sm (Reg) Persoană care, în cursul jocului de-a pitulușul¹ (4), trebuie să-i caute pe ceilalți.

pituluș¹ adv., s.m. și n. (pop.) 1. (adv.) pe furiș, pe ascuns, pe neobservate, pituliș, pitulit. 2. (s.m.) persoană care, în cursul jocului de-a pitulatul, trebuie să-i caute pe ceilalți. 3. (s.n.) ascunzătoare. 4. (s.n.; în expr.) de-a v-ați ascunselea; de-a baba oarba.

tup³ s [At: PRIBEAGUL, P. R. 148 / V: (reg) ~a sfi / E: pvb tupi] (Trs; Mar) 1 (Într-un joc de copii) Copil care își închide sau își acoperă ochii pentru a nu vedea unde se ascund ceilalți jucători. 2 (Îcs) De-a ~ul De-a v-ați ascunselea. 3 (Îacs) Ineluș-învârtecuș.

tupit, ~ă [At: GRAIUL, I, 506 / Pl: ~iți, ~e / E: tupi] 1 a (Trs; Mol) Ascuns în poziția ghemuit Si: pitit, pitulat. 2 sna (Trs; îcs) De-a ~ul De-a v-ați ascunselea. 3 av (Reg) Pe furiș. 4 a (Reg) Cocoșat² (2).

tupu, s.m. – În expr. de-a tupu = de-a ascunselea. Cel care se astupă la ochi. – Din tupi.

tupu, s.m. – (reg.) În expr. de-a tupu = de-a ascunselea. Cel care se astupă la ochi. Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din tupi.

túpu, s.m. (reg.) 1. (în expr.) De-a tupu = de-a ascunselea. 2. Cel care se astupă la ochi. – Din tupi.

țița² sfa [At: ALR I, 1 702/270 / Pl: ? / E: mg cica] 1 (Mar; Trs; îcs) De-a țâța-mâța De-a baba oarba. 2 (Reg; îacs) De-a (v-ați) ascunselea. 3 (Reg; îacs) Joc de copii în care o persoană cu mâinile întinse de o parte și de alta ține doi copii, care se fugăresc. 4 (Reg; îcs) De-a ~, de-a țâța-mâța De-a prinsul.

țoaidă sf [At: LEXIC REG. II, 55 / Pl: ? / E: nct] (Reg; îcs) De-a ~da De-a v-ați ascunselea.