bandură¹ (cârpă, curvă) (reg.) s. f., g.-d. art. bandurei; pl. bandure

BANDURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

bandură s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

bandură¹ sf [At: VAIDA / V: -doră / Pl: ~re / E: nct] (Reg) 1 Cârpă de pânză groasă și aspră folosită pentru șters praful. 2 (Prt) Curvă.

BĂSĂOS adj. (ȚR) Invidios, pizmaș, urîcios. B: Revnivi. Băsăoși. ST. LEX., 270. Singuri mărturisiră cum să fie fost acei oameni și aceale muieri curvari și curve și ucigători mînioși și băsăoași și pizmași. VI 1671, 64^v; cf. VI 1700, 39^r; VI 1745, 427^v. // A: Sînguri mărturisiră cum să fie fost acei oameni și acele muieri curvari și curve și ucigători mînioși și băsăoași și pizmași. VI 1764, 29^v. Etimologie: băsău + suf. -os. Vezi și băsău, băsușag. Cf. zavistios, zavistliv, zavistnic, zavistuitor. adjectiv

BOBONITOR, BOBONITOARE adj. și s. f. (Ban., Criș.) Descîntător, descîntătoare, vrăjitor, vrăjitoare. Mulți oamini-și învață … featele fărmăcătoare și bobonitoare, curve și descîntătoare. C 1692, 500^r. Bobonitore. Superstitiosa. Praestigiatrix. AC, 331. Etimologie: boboni + suf. -tor. Vezi și boboană, boboni, bobonoșag. corectat(ă)

bordél n., pl. urĭ și e (fr. bordel, dim. d. borde, șopron, stînă, fermă, d. francicu bord-, scîndură. V. bordeĭ). Lupanar, tractir, casă de curve. V. turluc.

BULĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

bulă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

BULEANDRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, haină, îmbrăcăminte, prostituată, strai, târfă, veșmânt.

buleandră s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. HAINĂ. ÎMBRĂCĂMINTE. PROSTITUATĂ. STRAI. TÎRFĂ. VEȘMÎNT.

celédnic m. (vsl. rus. čelĕdnikŭ, servitor, d. čélĕadĭ, servitoare. V. ciledĭ). Vechĭ. Azĭ Mold. Fam. saŭ iron. Servitor cirac. – Fem. celédnică (rus. čelĕádnika). Servitoare, chelneriță. Curvă (ca germ. dirne, curvă, d. dienerin, servitoare). – Și -tnic, -tnică.

CINGHIE s. f. (Mold., ȚR) Cîntăreață și dansatoare. A: Veniră cinghii de giucară foarte frumos. H 1779², 76^r. B: Mai nainte de ce vor intra cinghiile sau măscăricii care fac glume. ÎNDREPTAREA LEGII. ◊ (Adjectival) Urechile care ascultă și iau aminte cu de-adins cîntecele muierilor celor curve și cenghii. EV, 22; cf. EV, 92. Variante: cenghie (EV., 22). Etimologie: tc. çengi, scr. čengija. Vezi și cinghiasă, cinghireasă. Cf. cinghiasă, cinghireasă.

ciorșac sn [At: BOGDAN, ap. TDRG / Pl: ~ace / E: cioarsă + -ac] 1 (Reg) Unealtă cu tăișul uzat. 2 (Arg; fig) Om prost. 3 (Arg; fig) Curvă.

coarbă (coarbe), s. f. – 1. Unealtă de găurit, burghiu. – 2. Mîner, manivelă. Rut. korba, din. germ. Kurbe, fr. courbe (Scriban, Arhiva, XXV, 133; DAR), explicație care se potrivește uzului său exclusiv mold. Puțin probabilă der. directă din lat. curva, propusă de Iordan, BF, VI, 181, sau din germ. Kurbel (Candrea).

*cocótă f., pl. e (fr. cocotte și cocote). Triv. Curvă.

COCOTĂ s. curvă, prostituată, tîrfă, femeie de stradă, (pop. și fam.) damă, madamă, (înv. și reg.) pîrțotină, telăliță, teleleică, (reg.) lele, madaranță, scorțotină, tearfă, tîrnoață, (prin Transilv.) bandură, bulă, (prin Bucov.) crăiță, (prin Maram.) landră, (prin Mold. și Bucov.) mișarcă, (înv.) magopață, tălaniță, femeie publică, (fam.) fleoarță, fleorțotină, șuleandră, (fig.) buleandră, pupăză, putoare, tîrîtură, (reg. fig.) haită, pupezoaică, terfeloagă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuță, marcoavă, mastroacă.

coită¹ sf [At: MÂNDRESCU, L. P. / Pl: ~te / E: ns cf mg kojtat (kajtat), kojtár] (Reg) 1 Cățea. 2 Femeie cochetă, frumoasă, dar leneșă Si: prădătoare, stricată, desfrânată, curvă.

cornet (it. cornetto; fr. cornet à bouquin; germ. Zink), instrument aerofon cu ambușură*, cunoscut din sec. 13. Confecționat din lemn îmbrăcat cu piele, în mai multe forme și mărimi, c. avea diferite denumiri: c. mic (it. cornettino; germ. kleiner Zink) cu extinderea între re¹ – re³; c. drept (it. cornetto diritto; germ. grader Zink); c. mut (it. cornetto muto; germ. stiller Zink); c. strâmb (it. cornetto curvo; germ. krummer Zink) cu extinderea între la – la² și c. bas (it. cornetto torto, cornone; germ. Basszink) cu extinderea între re – re². Strămoși ai trp., aceste instr. au jucat un rol important în muzica instr. a sec. 15-17.

cornetto curvo v. cornet.

crăiță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. DAMĂ. FEMEIE DE STRADĂ. ÎMPĂRĂTEASĂ. MAMĂ. MATCĂ. PROSTITUATĂ. REGINĂ. TÎRFĂ.

CRĂIȚĂ s. v. cocotă, curvă, damă, femeie de stradă, împărăteasă, mamă, matcă, prostituată, regină, târfă.

curbă cumulativă, (engl.= cumulative curve) reprezentare grafică liniară, prin care se exprimă procentele cumulate (între 0-100%) de participare într-o probă a diverselor fracțiuni (clase) granulometrice constituente; fiecare punct de pe o c.c. corespunde procentului total al granulelor mai mari (sau mai mici) decât dimensiunea cărora acestea le corespund. C.c. sunt utilizate pentru obținerea de parametri granulometrici cu largi posibilități de interpretare.

curbă de frecvență, (engl.= frequency curve) (sedim.), forma de reprezentare a distribuției granulometrice a unui sediment sau a unei roci prin aprecierea frecvenței întregului spectru de dimensiuni ale particulelor ce alcătuiesc un anumit volum (de sedimente sau roci) într-un sistem de coordonate. C.f. simplă are formă de clopot cu concavitatea în jos și rezultă prin unirea punctelor care indică frecvența granulelor (în ordonată) ale căror dimensiuni (în abscisă) marchează limitele claselor granulometrice. V. și curbă cumulativă.

curbă eustatică, (engl.= eustatic curve) curba sinusoidală care exprimă oscilațiile de nivel ale Oceanului Planetar, într-un anume punct de pe Glob și într-un anume interval de timp; pe c.e. sunt marcate două puncte: punctul de inflexiune F (fall) pe segmentul ei descendent și punctul de inflexiune R (rise) pe segmentul ascendent. V. și eustatism.

curvaleasă sf [At: ȘEZ. I, 76 / Pl: ~ese / E: ct curvă + aleasă] (În poezia populară) Curvă de lux, frumoasă și pricepută Si: curvuleasă.

curvár m. (d. curvă). Triv. Ĭubitor de femeĭ. V. adulter.

curvar sm, a [At: CORESI, EV. 11/7 / Pl: ~i / E: curvă + -ar] (Pop) 1-2 (În morala creștină) (Bărbat) care are relații sexuale în afara unei căsătorii oficiate de biserică Si: curvăreț (1-2). 3-4 Afemeiat. 5-6 (Pex) (Bărbat) foarte potent.

curvarnic, ~ă a [At: CORESI, EV. 65/3 / Pl: ~ici, ~ice / E: curvar + -nic] (Pop) 1 Desfrânat. 2 Curvă (2).

curváș, curvași, s.m. (pop.) Afemeiat; curvar: „…celălalt nu lucră nimic, numa umblă pân sat după femei. Îi curvașu lumii” (Bilțiu, 2007: 216). – Din curvă „femeie desfrânată” + suf. -aș.

curvă (curve), s. f. – 1. Prostituată, tîrfă. – 2. Pasăre acvatică (Larus leucocephalus). – Mr. curvă. Sl. kurŭva (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 324; Cihac, II, 88; Berneker 651); cf. ngr. ϰούρβα, bg., sb., rus., alb., mag. kurva. – Der. curvar, adj. (libertin, afemeiat, desfrînat); curvoi (var. curvaș, curvăroș, curvăreț, curvarnic), adj. (libertin), formă înv.; curviștină (var. curvulice, curvuleasă), s. f. (prostituată); curvesc, adj. (de curvă); curvește, adv. (ca prostituatele); curvișag (var. curvușag), s. n.; curvime, s. f. (curvie); curvări, vb. (a duce o viață destrăbălată); curvăresc, adj. (de curvă); curvărit (var. curvărie), s. f. (curvie); curvărăsie, s. f. (curvie), rezultat din încrucișarea cu carvarasa; curvărăsi, vb. (a duce o viață destrăbălată); curvi, vb. (a duce o viață destrăbălată; în vechiul drept canonic, a fornica); curvie, s. f. (viață destrăbălată; prostituție; împreunare trupească; în general, păcat trupesc, adulter, incest).

cúrvă f., pl. e (vsl. kurŭva; bg. rus. rut. ngr. kúrva). Triv. Femeĭe depravată, maĭ ales care se oferă bărbaților pe banĭ (prostituată, cocotă). V. celednică.

CURVĂ s. v. prostituată.

curvă f. femeie necinstită. [Slav. KURĬVA].

CURVĂ (pl. -ve) sf. 1 Femeie necinstită care-și vinde trupul ¶ 2 🐦 = PESCAR-(DE)-MARE [vsl.].

curvă (pop.) s. f., g.-d. art. curvei; pl. curve

curvă, curvă s. f. 1. prostituată. 2. soție adulteră. 3. nimfomană. 4. om ipocrit. 5. măsea cariată.

curvă s. f., pl. curve

curvă [At: COD. VOR. 121/14 / E: vsl куръва] (Pop) 1-2 sf, a (În morala creștină) (Femeie) care întreține relații sexuale în afara unei căsătorii oficiate de biserică Si: curvăreață (3-4) Cf curvar (1-2). 3-4 sf, a Prostituată. 5-6 sf, a Adulteră. 7-8 sf, a Curtezană (2). 9 sf Termen injurios (adresat și bărbaților). 10 sf (Fig) Om cu două fețe Si: cutră. 11-12 sf, a (Pan; d. bărbați) Homosexual. 13 sf (În morala țărănească) Femeie care destramă o familie prin întreținerea de relații sexule cu bărbatul căsătorit, prin intrigi, seducere etc. 14 sf (Reg; îcs) ~va-n-târg Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 15 sf (Om; reg) Pescar de mare (Larus leucocephalus). 16-17 sf, a (Pex; d. obiecte de genul feminin) Ticăloasă. 18 a (Reg; îs) Fasole ~ve Soi de fasole cu boabe jumătate roșii și jumătate albe.

*curvă (pop.) s. f., g.-d. art. curvei; pl. curve

CURVĂ s. cocotă, prostituată, tîrfă, femeie de stradă, (pop. și fam.) damă, madamă, (înv. și reg.) pîrțotină, telăliță, teleleică, (reg.) lele, madaranță, scorțotină, tearfă, tîrnoață, (prin Transilv.) bandură, bulă, (prin Bucov.) crăiță, (prin Maram.) landră, (prin Mold. și Bucov.) mișarcă, (înv.) magopață, tălaniță, femeie publică, (fam.) fleoarță, fleorțotină, șuleandră, (fig.) buleandră, pupăză, putoare, tîrîtură, (reg. fig.) haită, pupezoaică, terfeloagă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuță, marcoavă, mastroacă.

curvă bătrână expr. hoț cu vechime.

curvăreț, ~eață [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~i, ~e / E: curvar + -eț] (Pop) 1-2 sm, am Curvar (1-2). 3-4 sf, af Curvă (1-2).

curvăríe f. (d. curvă). Triv. Faptă curvească. Bordel.

curvăsărește av [At: POLIZU / E: curvăsărie + -este] (Pop) Ca o curvă (1).

CURVĂSĂRIE sf. Viață desfrînată [cărvăsărie, refăcut după curvă].

1) curvésc, -eáscă adj. Triv. De curvă.

curvesc, ~ească a [At: ANON. CAR. / Pl: ~ești / E: curvă + -esc] (Pop) 1 Specific curvei (1) Si: curvăsăresc. 2 Înșelător.

2) curvésc v. intr. (d. curvă). Triv. Fac curvie. – Și curvăsăresc.

curvește av [At: CORESI, EV. 25/10 / E: curvă + -ește] (Pop) Ca o curvă (1).

curvéște adv. Ca curva.

curvet sn [At: DA / E: curvă + -et] (Pop; csc) 1 Mulțime de curve (1). 2 Loc, clădire etc. cu (mai) multe curve.

CURVI (-vesc) vb. intr. 1 A duce o viață desfrînată ¶ 2 A călca credința conjugală [curvă].

CURVI, curvesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A duce o viață desfrânată; (pop.) a curvăsări. – De la curvă.

CURVI, curvesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A avea relații sexuale numeroase cu diferite persoane, a duce o viață desfrânată; (pop.) a curvăsări. – De la curvă.

curvi vi [At: COD. VOR. 118/13 / Pzi: ~vesc / E: curvă] (Pop) 1 (În morala creștină) A avea relații sexuale în afara unei căsătorii oficiate de biserică Si: a curvări (1), a curvăsări (1), a păcătui. 2 A trăi în concubinaj Si: a curvări (2), a curvăsări (2), a păcătui. 3 A comite un adulter Si: a curvări (3), a curvăsări (3), a înșela, a păcătui, a se spurca. 4 A se prostitua Si: a curvări (4), a curvăsări (4). 5 A trăi în desfâu Si: a curvări (5), a curvăsări (5), a păcătui.

curvíe, curvii, s.f. (pop.) Adulter, desfrâu. – Din curvă „prostituată” + suf. -ie (Scriban, DEX, MDA).

curvie, curvii, s.f. – (pop.) Adulter, desfrâu. – Din curvă „prostituată” (< sl. kurǔva) + suf. -ie (Scriban, DEX, MDA).

curvie sf [At: COD. VOR. 31/12 / Pl: ~ii / E: curvă + -ie] (Pop) 1 Raport sexual între două persoane necăsătorite Si: curvăreală, curvăsărie, curvișag, curvușag (1). 2 (Prc) Concubinaj. 3 Adulter. 4 Prostituție. 5 Trai în desfrâu.

CURVIE, curvii, s. f. (Înv. și pop.) Viață desfrânată, desfrâu, prostituție; (pop.) curvăsărie. – Curvă + suf. -ie.

CURVIE sf. 1 Viață desfrînată ¶ 2 Adulter, călcarea credinței conjugale [curvă].

curvíe f. (d. curvă). Triv. Faptă curvească. – Și curvăsărie.

CURVIE, curvii, s. f. (Înv. și pop.) Viață desfrânată, desfrâu; (pop.) curvăsărie. – Curvă + suf. -ie.

curvime sf [At: POLIZU / Pl: ~mi / E: curvă + -ime] (Pop) 1 Curvet (1). 2 Viață de curvă (1).

curviștină, curviștine s. f. v. curvă (1., 2., 3.)

curviștină sf [At: STANCU, D. 196 / V: ~și~, ~șană, ~voș~ / Pl: ~ne / E: curvă + -iștină] (Pop) 1-2 (Șdp) Curvă (1) (urâtă, murdară, nepricepută etc.).

curvoi sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 161 / Pl: ~ / E: curvă + -oi] (Pop) 1-2 (Pop; șdp) Curvar (3).

curvuleasă sf [At: ȘEZ. I, 287 / Pl: ~ese / E: curvă + -uleasă] (Pop) Curvaleasă.

curvulice [At: ANTIPA, P. / Pl: ~ici / E: curvă + -ulice] (Pop) 1-2 sf (Șhp) Curvă (1) ( mică și frumoasă) Si: curvulișcă (1-2), curvuliță (1-2). 3 sf (Dep) Curvă (9). 4 a Cam curvă (2). 5 sf (Orn) Pescar-de-mare (Larus leucocephalus).

curvulișcă sf [At: ALEXICI, L. P. 140 / Pl: ~ște / E: curvă + -uiișcă] (Pop) 1-2 Curvulice (1-2).

curvuliță sf [At: SBIERA, P. 278 / Pl: ~țe / E: curvă + -uliță] (Pop) 1-2 Curvulice (1-2).

damă s. v. COCOTĂ. CUCOANĂ. CURVĂ. DOAMNĂ. FEMEIE DE STRADĂ. MADAM. NEVASTĂ. PROSTITUATĂ. SOȚIE. TÎRFĂ.

DAMĂ s. v. cocotă, cucoană, curvă, doamnă, femeie de stradă, madam, nevastă, prostituată, soție, târfă.

fasole sfs [At: (a. 1793) URICARIUL VI, 168 / V: (reg) ~lă, fasulă, fasule, fansulă, fansule, fajolă, făsulă, făsule, păsulă, păsule sf făsui, păsui sm / E: ngr φασόλι] 1 (Șîc; reg ~-albă, ~-albăstruie, ~-arici, ~-bobică, ~-boambe, ~-bambulea, ~-cereșele, ~-clujene, ~-copăcei, ~-cușulenci (pestrițe), ~-cu-araci, ~-cu-hărac, ~-cu-par, ~-cu-pui-galbeni, ~cu-stâlp, ~-cu-bobul-bălțat, ~-cu- vițe, ~-curve, ~-de-arac, ~-de-arac-pestriță, ~-de-grădină, ~-de-harag, ~-de-lună, ~-de-lună-albă, ~-de-oloagă, ~-de-par, ~-de-porci, ~-de-unt, ~-de-zahăr, ~-flageruț, ~-fără-vițe, ~-fideluță, ~-franceză, ~-franțuzească, ~-gălbănuță, ~-galbenă, ~-galbenă-de-plat, ~-galbene, ~-galbină-aurie, ~-gogoneață, ~-granat, ~-grasă (-oloagă și ~-de-rudă), ~-grase, ~-grasă-gălbuie, ~-grasă-oloagă, ~-grasă-pe-arac, ~-grănac, ~-gura-rândunicii, ~-jumătate-bombe, ~-lată, ~-linte-măruntă, ~-lungă, ~-mărunțică, ~-metru, ~-moldovenească, ~-negre, ~-oacheșă, ~-obădată, ~-oloagă, ~-oloagă-de-Dobrogea, ~-oloagă-ca-pucioasele, ~-oul-păsării, ~-oușoare, ~-ovreiască, ~-pestriță, ~-plumbușori, ~-popească, ~-pucioasă, ~-putără, ~-rangău, ~-roșie, ~-sălaică, ~-sântiliese, ~-șerpi, ~-tărcată, ~-tufoșă, ~-țigăncușă, ~-țucără, ~-urcătoare, ~-uriașă, ~-verde) Plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, roz sau roșii, ale cărei păstăi și semințe sunt folosite în alimentație Si: (reg) baclău, baghi, bob, bob-turcesc, broancă, colțuroasă, fasuliu, fâsai, mazăre, pisulă, păsoi, postae, tea, teacă-pentru-măncare, tecă, țârțărică, țucără (Phaseolus vulgaris) 2 (Șîc; reg ~-bihalcă, ~-bihoaică, ~-bivolească, ~-cu-flori-roșii, ~-de-Arabia, ~-d-aia-pentru-flori, ~-ghibolărească, ~-grasă, ~-pestriță, ~-roșie, ~-spaniolă, ~-urcătoare, făsui-cu-teaca-lată) Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunze compuse din trei foliole ovale, cu flori mari, roșii și albe, dispuse în raceme, cultivată cu plantă ornamentală Si: babane-roșii, făsaică (-ce-se-urcă), mazăre-bivolească, mazăre-roșie, păstaie-pentru-flori (Phaseolus multiform). 3 (Reg; îc) ~a (sau ~la)-cioarei, ~la-calului, ~la-dracului, ~la-viermelui, ~grecească Remf (Aristolochia clematitis). 4 (Îvp; îc) ~-japoneză (sau ~-soia) Soia (Glycine hispida). 5 (Reg; îc) ~-turcească, (sau fasule)-de-floare Plantă din familia leguminoaselor (Dolichos lablab). 6 (Reg; îc) ~-sălbatică Brustur negru (Symphytum cordatum). 7 Păstaia fasolei (1), de culoare verde sau galbenă. 8 Fiecare dintre boabele din interiorul păstăii de fasole (1). 9 Mâncare de boabe sau păstăi de fasole (1). 10 (Pfm; fig) Dinte. 11 (Pfm; îe) A (-și) arăta, rânji sau beli ~a (sau ~le) A râde. 12 (Pfm; îe) A bate (sau a da) ca la ~ A bate fără milă (metodic). 13 (Îvp; îe) A nu avea (sau a nu-i fi) ~a fiartă A se înșela.

FEMEIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. și ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de stradă = cocotă, curvă, prostituată, tîrfă, (pop. și fam.) damă, madamă, (înv. și reg.) pîrțotină, telăliță, teleleică, (reg.) lele, madaranță, scorțotină, tearfă, tîrnoață, (prin Transilv.) bandură, bulă, (prin Bucov.) crăiță, (prin Maram.) landră, (prin Mold. și Bucov.) mișarcă, (înv.) magopață, tălaniță, femeie publică, (fam.) fleoarță, fleorțotină, șuleandră, (fig.) buleandră, pupăză, putoare, tîrîtură, (reg. fig.) haită, pupezoaică, terfeloagă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuță, marcoavă, mastroacă.

FEMEIE PUBLICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

femeie publică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

fleándură, flenduri, (fleandră), s.f. 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).

fleandură, flenduri, (fleandră), s.f. – 1. Haină ruptă, zdreanță. 2. Prostituată; femeie ușoară: „M-o făcut curvă și fleandură și-n tăte felurile” (Memoria, 2014: 147; Oarța de Sus). – Cf. săs. flander „zdrențuros” (Șăineanu, DEX, MDA).

fleoarță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

FLEOARȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

FLEORȚOTINĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

fleorțotină s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

gubăvie sf [At: DOSOFTEI, V. S., ap. TDRG / Pl: ~ii / E: gubav + -ie] (Reg) 1 Lepră. 2 Tuse urâtă. 3 (Fig) Curvă.

gudă sf [At: VAIDA, ap. DA / Pl: ~de / E: nct] (Reg) 1 Cățea. 2 Haită. 3 (Fig) Femeie răutăcioasă. 4 (Fig) Femeie depravată Si: (reg) gudră, curvă. 5 (Fig) Îngrijorare. 6 (Fig; îlav) Cu ~ și necaz Cu îngrijorare și necaz. 7 Vătaful flăcăilor care umblă în noaptea de Crăciun cu colindatul.

gudă s. v. CĂȚEA. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

GUDĂ s. v. cățea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

gudră sf [At: PAȘCA, GL. / Pl: ~re / E: pbl ctm gudră + gudură] (Reg) Curvă.

GUȘTER s. n. (Mold.) Gîtlej. Că miiare cură din budzele a muiarea curvă carea pînă la o vreame îndulceaște gușterul său. DP, 16^r. Etimologie: bg., scr. gušter. Cf. g î r l a n, g î r t a n, g u ș ă.

haită s. v. CĂȚEA. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

HAITĂ s. v. cățea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

HOȚ abțibild, achizitor, aghiotant, alonjar, alpinist, aportor, aprod, aspersor, bijboc, bobocel, bojogar, borfaș, caiafă, caracudă, caramangiu, caraulă, carditor, cenușăreasă, chibiț, chichițar, chișer, cioran, ciorditor, circar, ciupitor, cocor, corecționar, croitor, curvă bătrână, digitator, excursionist, găinar, giolar, giurgian, guguștiuc, hârciog, hoț ca o coțofană, hubăr, hultan, ied, inspector, județ, julitor, junior, lăturean, lupache, lupeanu, lupescu, mafler, maimuțar, manglitor, matroz, mânuță de aur, mătreață, oblete, ostreață, palmagiu, panacotar, panacotist, paraditor, pălmar, perpelit, piețar, pungaș, șucăr, ucenic, vastangiu, zarzavagiu, zdrențar.

landră s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

LANDRĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

LELE s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, mătușă, prostituată, tanti, târfă.

lele s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. MĂTUȘĂ. PROSTITUATĂ. TANTI. TÎRFĂ.

leură sf [At: KLEIN, D. 230 / Pl: ? / E: ns cf fleaură] (Trs) Femeie depravată Si: (trv) curvă.

MADAMĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, guvernantă, jupâneasă, menajeră, nevastă, prostituată, soție, șvester, târfă.

madamă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. GUVERNANTĂ. JUPÎNEASĂ. MENAJERĂ. NEVASTĂ. PROSTITUATĂ. SOȚIE. ȘVESTER. TÎRFĂ.

MADARANȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

madaranță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

MAGOPAȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de strada, prostituată, târfă.

magopață f. Mold. curvă (negr.). [Cf. vechiu-rom. magopeț, brutar].

magopață s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

maimuță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. MOMÎIE. PROSTITUATĂ. SPERIETOARE. TÎRFĂ.

MAIMUȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, momâie, prostituată, sperietoare, târfă.

MARCOAVĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

marcoavă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

MASTROACĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

mastroacă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

MIȘARCĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

mișarcă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

MÎZDÍ vb. IV. Tranz. (Învechit) A mitui. Tocmiră izbărjanie asupra sv[î]nt[u]lui să-l scoată din scaun. Mîzdind și năimind o muiare curvă cu copil în brațe de dzîsă naintea lor c-au făcut copilul cu patriarhul. DOSOFTEI, V. S. februarie 77^v/25. Parij, feciorul lui Priam împărat, pururea măzdia pre alți senatori domni să ție cu dînsul. M. COSTIN, LET. I, 12/2. Măzdind pre alți domni svetnici feciorul lui Priam, să nu dea pre Elena, s-au trăgănat svada pînă la stîngerea de tot a Troadei. N. COSTIN, L. 99, cf. DDRF. - Prez. ind.: mîzdesc. - Și: măzdí vb. IV. – V. mîzdă.

MUIERE¹ s. f. (Învechit și popular; în limba literară depreciativ) 1. Femeie. Muierilor și bărbaților uo mîndrie vesteaște. COD. VOR. 138/6, cf. 152/4. Ori muiare iaste, ori bărbat. CORESI, EV. 37. Bine iaste omul de muiare să nu să atingă (cca 1618). GCR I, 45/28, cf. 47/6. Pentru muiare au venit răul în lume. MOXA, 385/12. Pregiur dînșii sta priatinii. . . și coconii și muierile. VARLAAM, C. 149, cf. PRAV. 214. Muierile să nu țipe pre ulițe (a. 1675). GCR I, 218/27. Muiare îmbrâcate-n soare. DOSOFTEI, PS. 294/19. Și bărbați și muieri. . . oștesc împotrivă. BIBLIA (1688) [prefață], 8/31, cf. 2²/33. Neiubitori de muieri (a. 1733). GCR II, 26/12. Firea maicii știe ca să acopără greșală fiicii și plecarea cea cu milostivire a muierii, greșala muierii. AETHIOPICA, 81^r/16, cf. ȚICHINDEAL, F. 304/14. Îmi ziceți o măgulire care atinge pe tot celălalt neam al muierilor. KOTZEBUE. U. 18^v/11. Am oprit pentru următoarea lună numai cincisprezece muieri pentru spălat (a. 1829). DOC. EC. 452, cf. HELIADE, O. I, 367. Omul și muierea sînt din începutul lor una și aceiași ființă. MARCOVICI, D. 157/17. Aceste persoane, din care zece erea muieri. GORJAN, H. I, 5/9, cf. 4/34. Muiere nesocotită ! strigă Lăpușneanul. NEGRUZZI, S. I, 146. Nu te mai boci ca o muiere. id. ib. 156. Să părăsești casa mea, muiere prefăcută. FILIMON, O. I, 120, cf. 126. Am ajuns. . . Să cred că Vidra-i smintită, ca ori și care muiere. HASDEU, R. V. 89, cf. ALECSANDRI, T. II, 86. Consoarta mea ?. . . Ce să zică ?. . . De ! Ca muierea. . . , mai ursuză. CARAGIALE, O. VI, 9. Să se facă muiere, de va fi bărbat. ISPIRESCU, L. 30, cf. 124, 233. Ascultă să vezi ce-i o muiere. MACEDONSKI, O. II, 44. E puțin lucru să te duci tu prin locuri unde n-a mai călcat picior de muiere din satul tău! ? SP. POPESCU, M. G. 24, cf. DELAVRANCEA, O. II, 40. Muierea încremenise lîngă vatră, cu cei patru copii lîngă ea, ca o cloșcă speriată de uliu. REBREANU, R. I, 198, cf. II, 201. Prea sînt sus, să pierd o viață alergînd dup-o muiere ! EFTIMIU, Î. 99. Soția mea a fost muiere frumoasă. SADOVEANU, O. VI, 557. Și cum era zi de lucru, l-au însoțit numai. . . muierile. LESNEA, C. D. 87. Pentru el lumea toată era Zăvoiu Dihorului și satele în care împărățea, frîngînd. . . inimile muierilor. CAMIL PETRESCU, O. I, 13, cf. III, 123. Lumea e largă și foiește de muieri. STANCU, R. A. IV, 11, cf. id. D. 11, 262. Graiul dulce de muiere Varsă-n suflet mîngăiere. ALECSANDRI, P. P. 243. Soacra mea, muiere rea, De mine grijă n-avea. JARNIK-BÎRSEANU, D. 170, cf. 456. Că muierea-i gură dulce. HODOȘ, P. P. 197. Dumnezeu să te miluiască, muiere bună, i zise turturica. MERA, L. B. 16, Cf. ALR Il/l h 131. Eu nu-s muiere cu conci, La poteră să nu poci. ANT. LIT. POP. I, 478. Muierea frumoasă, mai drăgăstoasă. ZANNE, P. VIII, 353. ◊ (Ironic; ca epitet dat unui bărbat) Tu, cel de la proră, Ce te-a prins, muiere, De-ți proptești de gratii Tremurul și plînsul ? LESNEA, I. 42. ◊ (Regional) Muiere fată = fecioară. Cf. DDRF. ♦ (Regional; în construcția) De-a muierea în tîrg = numele unui joc de copii. H IV 159. ♦ (învechit; de obicei determinat prin „slobodă”, „îmblătoare” etc.) Prostituată. Muiarea îmblătoare și curvă face prepusuri. . . cum să-ș fie otrăvit bărbatul. PRAV. 110. Cela ce are muieri slobode în casa lui să cheamă hotru. ib. 171. Au făcut hanuri. . . ca să [nu] mai conăcească prin casele cu muieri, ca mai nainte. (sfîrșitul sec. XVIII). let². iii, 217, cf. PONTBRIANT, D. 2. Nevastă, soție. Muiarea ta, ca o viță rodită în laturea casaei tale. PSALT. HUR. 112^r/21. Cînd fu noao a sfrâși zilele eșim și mergem petrecând noi toți cu muierile și cu feciorii. COD. VOR. 26/10, cf. 150/30. Să fie fiii lui săraci și muiarea lui văduo. PSALT. 235, cf. TETRAEV. (1574), 207. Avraam avea muiare neploditoare. CORESI, EV. 454. Și cu muiarea ta și cu toată fămeaia ta pasă la besearecă. id., ap. GCR I, 24/31. Păru-i că văzu un tăciune aprins ieșind den trupul muieriei lui. MOXA, 352/12. Și la bisearecă să scape toți oamenii cu muierile-ș și cu feciorii (a. 1640). GCR I, 89/32. Care muiare va fura pre bărbatu-și să nu aibă certare, PRAV. 52. Oricine-și va omorî muiarea își va pierde tot avutul. EUSTRAȚIE, PRAV. 44. Iosife, fiiul lui David, nu te teme a lua pre M[a]ria, muiarea ta. N. TEST. (1648), 3^v/27. Atunci nu veri griji nici de feciori, nici de muiere (a. 1654). CUV. BĂTR. II, 451. Irodiada. . . fusese muiere lui Filip. NEAGOE, ÎNV. 246/20. Muiaria lui. . . l-au băgat în casă. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 133^v/9. Anania și muiarea lui, Sapfira, ascunseră o parte din banii aceia. CHEIA ÎN. 5^r/25. Numele muierii lui Avram, Sara. BIBLIA (1688), 8¹/31.. Prevăzindu-ș . . . sfîrșitul său, chematu-ș-au muiarea și feciorii. N. COSTIN, L. 57, cf. 54. O muiare, a căriia bărbat iaste neștiut. CANTEMIR, HR. 111, cf. 256. Desparță-te de muierea ta. ANTIM, P. XXVII. Plotina, muierea împăratului Traian. ȘINCAI, HR. I, 3/28. Faptele cele. . . nelegiuite ce făcea împărăteasa, muierea fratelui său. GORJAN, H. I, 5/17. Pe muiere și pe fată le trimise înainte acasă. REBREANU, R. I, 192. Omul spunea că-l cheamă Maftei, că are muiere și șase copii. SADOVEANU, O. VI, 589, cf. id. M. C. 77. I-a murit muierea astă toamnă. STANCU, D. 17, cf. id. R. A. III, 380. Lasă-ți muierea și casa. CAMILAR, C.,83. Așa să-i spui, că eu nu mi-am dat muierea pentru o casă. V. ROM. aprilie 1955, 176, cf. T. POPOVICI, SE. 8. Neamurile și muierea mortului s-au dus la preotul. RETEGANUL, P. II, 64. Muierea cinstită, piatră neprețuită. ZANNE, P. VIII, 353. Decît muierea rea, Mai bine fără ea. id. ib. IV, 464. ◊ E x p r. A lua( de) muiere = a se căsători; a lua în căsătorie. M-am însurat de am luat muiare. BIBLIA (1688) [prefață], 3/32. Se jura pe căpățîna lui. . . că are să fie cinstit și are să le ia „de muiere”. IOVESCU, N. 35. Mă-nsurai să iau muiere. JARNIK-B]RSEANU, D. 181. O luat-o de muiere. ALR II 3 178/29, cf. ALR II/I h 130. Orb am fost eu la vedere Cînd a fost să-mi iau muiere, ANT. PIT. POP. iI, 120, cf. 123, 207. – Pl.: muieri și (învechit) muiare. – Și: (învechit) muiáre s. f. – Lat. mulier, -ris.

NERUȘINOS, -OASĂ adj. Negativ al lui rușinos; (învechit) nerușinat (2). Că așa sînt muierile ceale curvele, mai vîrtos de toți nerușinoase și fără de greață și necuvioase. coresi, ev. 547. Depărtăm de la noi acea purtare nerușinoasă și acele patimi turburătoare care să nasc numai din uitarea datoriilor noastre. marcovici, d. 30/13. ◊ (Substantivat) Să aibă omul rușine cînd face rău, iar nu bine. Și către nerușinoși a zice: Parcă mi-e rușine mie, Că nu ți-e rușine ție. pann, p. v. iii, 32/9. – Pl.: nerușinoși, -oase. – Pref. ne- + rușinos.

NIMFOMANĂ ciocănitoare, coardă, cordache, curvă, parașută, pocnitoare, rea de muscă.

OM IPOCRIT bulan, calpuzan, cârnățar, coardă, conte, curvă, cutră, om cu două fețe, șarlă, șulfă, taler cu două fețe, țăran flaușat.

PĂZI vb. 1. (Mold., ȚR) A frecventa. A: După cum avea obicină a păzi beseareca, mearsă într-una de dzile la o besearecă. VARLAAM. Acest Nicolai Alexandru-Vodă ... era cinsteș om ... și om dumnezeiesc, păzea tare biserica. N. COSTIN. B: Iară carii păzescu curvele nu numai în ceaea lume să muncesc de veaci, ce și aici cu rea răutate au perit. MĂRGĂRITARE 1691. 2. (Mold.) A se grăbi; a se strădui. Păzi de se pogorî și-l primi cu bucurie. VARLAAM. Le-au găsit, le-au arătat domnului acelui loc și s-au păzit (se – au grăbit – MUNT.) de-au ocrămit. PRAV.; cf. DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; AXINTE URICARIUL. 3. (Ban.) A găti. Pĕzesk. Cibos coquo. AC, 360.Etimologie: sl. paziti. Vezi și păzitor, păzitură. Cf. s p r i n t e n i, s t e j i; n ă s l i, poară (a p u n e ~ ).

pârță sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~țe / E: cf pârț¹] (Mun) Femeie ușoară Si: curvă.

pârțotin, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) porțotină sf, purțotină sf (reg) ~rcio~ sm / Pl: ~i, ~e / E: ns cf pârț] 1 sf (Îvr) Femeie depravată Si: curvă. 2 smf (Reg) Persoană neserioasă, leneșă, flecară. 3 sm (Trs; Mun) Mârțoagă. 4 sm (Reg) Arbore nedefinit mai îndeaproape.

PÂRȚOTINĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

pârvă sf [At: LB / Pl: ~ve / E: nct] (Înv) Femeie depravată Si: curvă.

pîrțotină s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

*pornográf, -ă s. (vgr. pornográphos, d. pórne, curvă, și grapho, scriŭ). Scriitor de obscenitățĭ.

prăjină sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 79^r/6 / Pl: ~ni / E: bg пръжина] 1 Bucată de lemn lungă și subțire, folosită mai ales pentru a fixa sau a susține ceva Si: (îrg) părângă, (reg) mlădoacă, prăștină¹ (1), rudă. 2 (Îe) A lua cu ~na A alunga pe cineva. 3 (Gmț; irn; îe) A încăleca ~na A pleca. 4 (Îvr; îla) Călare pe ~ Se spune despre un om fără căpătâi Si: (pfm) fluieră-vânt, vântură-țară. 5 (Rar; îe) A apuca înainte ca curva ~na Se spune despre cineva care, deși e vinovat, face pe indignatul. 6 (Dep) Persoană foarte înaltă și slabă Si: (reg) măcău¹, prăștină¹ (3) Cf găligan, lungan. 7 (Spc) Bară de lemn, bambus, metal, fibre sintetice etc., folosită în atletism la săritura în înălțime. 8 (Pex) Probă atletică practicată cu prăjina (7). 9 Tijă lungă de metal sau de lemn cu diverse utilizări tehnice. 10 Coadă a undiței Si: (reg) prăștină¹ (6). 11 Vargă. 12 Parte a cumpenei fântânii cu ajutorul căreia se cufundă găleata în apă Si: (reg) lumânare, prăștină¹ (7). 13 Prăjină (1) prevăzută la un capăt cu o proeminență scobită, cu care se lovește apa spre a goni peștele către plasele de pescuit Si: (reg) știulbuc. 14 (Reg) Sul de lemn cu care se leagă încărcătura de paie sau de fân dintr-un car. 15 (Mun) Întorcător la războiul de țesut. 16 (Trs; șîs) ~ cu coajă Băț pe care ciobanii însemnează, prin crestături, numărul oilor și al vaselor cu lapte. 17 (Olt) Bucată de scândură având la un capăt o gaură prin care intră o sfoară sau o curelușă și cu care se împinge pe sub gheață o frânghie a năvodului, de la o copcă la alta Si: (reg) igliță, undrea. 18 (Reg) Frigare de lemn. 19 (Reg) Par¹ cu crăcane scurte și înfipt cu un capăt în pământ, în jurul căruia se clădește claia de fân sau de paie grâu Si: (pop) prepeleac. 20 (Reg) Prăjină (1) așezată orizontal și legată cu frânghii de grinzile tavanului pe care, în casele țărănești, se pun rufe la uscat, se atârnă haine etc. Si: (pop) culme, (reg) prăștină¹ (8), rudă¹. 21 (Reg) Catarg. 22 (Reg) Cârlig cu care ciobanii prind oile. 23 Prăjină (1) de lungimi variabile, folosită ca unitate de măsură agrară. 24 (Îrg; îs) ~ fălcească (sau mare, domnească, legiuită), ~ de Moldova, ~ (de) a Parijului, ~ pogonească (sau stânjenească) Veche unitate de măsură pentru lungimi, echivalentă cu cca 5-7 m Si: (reg) bucată. 25 (Pex; îrg; îas) Distanță aproximativ egală cu prăjina (24). 26 (Ccr) Instrument cu care se măsura prăjina (23-25). 27 (Îrg; îs) ~ fălcească, ~na lucrului, ~ pătrată fălcească, ~ pogonească, ~na vânzării Veche unitate de măsură pentru suprafețe, egală cu cca 180-210 m². 28 (Pex; îrg; îas) Suprafață de teren aproximativ egală cu prăjina (26). 29 (Ccr) Instrument cu care se măsura prăjina (28). 30 (Rar) Ramură a coarnelor de cerb. 31 (Mun) Funie care leagă strâns proțapul de restul saniei Si: (reg) apărătoare, ceatlău, coardă, gânj, lambă, lănțuș, legătură, văioagă. 32 (Reg) Cantitate de fân pe care o pot duce doi oameni, purtată de prăjini (1) Si: (reg) boghie, boghineț, boghin, rudaș¹. 33 (Fam; îe) A nu-i (mai) ajunge (nici) cu ~na la nas Se spune despre un om încrezut. 34 (Fam; îe) A paște (pe cineva) cu ~na A urmări pe cineva pentru a-i face rău.

preacurvă sf [At: PRAV. 140 / S și: prea curvă / Pl: ~ve / E: prea + curvă cdp slv прѣлюбодѣица] (Înv) 1 Femeie adulteră. 2 Femeie desfrânată.

prostituat, ~ă sf, a [At: NEGULICI / V: (înv) ~tuit / P: ~tu-at / Pl: ~ați, ~e / E: fr prostituée] 1-2 (Femeie) care practică prostituția Si: (pop) curvă (1), (înv) muiere, (arg) maimuță, marcoavă, mastroacă, (rar) palațandră, parașută, târfă.

PROSTITUATĂ s. cocotă, curvă, târfă, femeie de stradă, (pop. și fam.) damă, madamă, (înv. și reg.) pârțotină, telăliță, teleleică, (reg.) lele, madaranță, scorțotină, tearfă, târnoață, (prin Transilv.) bandură, bulă, (prin Bucov.) crăiță, (prin Maram.) landră, (prin Mold. și Bucov.) mișarcă, (înv.) magopață, tălaniță, femeie publică, (fam.) fleoarță, fleorțotină, șuleandră, (fig.) buleandră, pupăză, putoare, târâtură, (reg. fig.) haită, pupezoaică, terfeloagă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuță, marcoavă, mastroacă.

PROSTITUATĂ acadea, amazoană, anină, balerină, bambilici, bașoaldă, bârfă, bârzoaie, II.B.C., boarfă, bodroanță, bordeleză, borfet, borfetă, braică, bufă, bufniță, buleandră, calmant, calorifer, cameristă, captivă, cartoafă, cațaveică, chiftea, cleopă, cloambă, coardă, coardă penală, conopidă, cordache, cordeanu, cordelie, cordescu, cotarbă, curvă, curviștină, dalilă, dambilușcă, famă, farfuză, fârță, fârțoagă, femeie cu condicuță, flautistă, fleașcă, fleoarță, fleorțotină, fleștură, fliușcă, floarță, floștină, focă, frecangioaică, fufă, garidă, handră, hanțușcă, hartabă, hastură, hâță, iapă, iavașă, jantă, jartea, Lady Mary, libarcă, libelulă, lipitoare, maimuță, marcoavă, marfă, mastroacă, mesalină, meseriașă, mordină, oafă, oarfă, pacientă, parașută, pasăre de noapte, pârjoală, penalistă, pensionară, pocnitoare, potloagă, prăjitoare, puită, pupăză, pușcătoare, putoare, răpitoare, rufă, scabie, servitoare, spălătură, spintecătură, știoaflă, ștoarfă, ștroamfă, tapeză, taxatoare, terfeloagă, tiristă, tivitoare, traseistă, țolină, țundră, veveriță, vrăbioară, zdreanță penală.

PROSTITUATĂ s. cocotă, curvă, tîrfă, femeie de stradă, (pop. și fam.) damă, madamă, (înv. și reg.) pîrțotină, telăliță, teleleică, (reg.) lele, madaranță, scorțotină, tearfă, tîrnoață, (prin Transilv.) bandură, bulă, (prin Bucov.) crăiță, (prin Maram.) landră, (prin Mold. și Bucov.) mișarcă, (înv.) magopață, tălaniță, femeie publică, (fam.) fleoarță, fleorțotină, șuleandră, (fig.) buleandră, pupăză, putoare, tîrîtură, (reg. fig.) haită, pupezoaică, terfeloagă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuță, marcoavă, mastroacă.

*prostitútă f., pl. e (lat. prostituta). Rar. Prostituată, curvă.

pupăză s. v. CICATRICE. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. GURĂ. PROSTITUATĂ. SEMN. TÎRFĂ. URMĂ.

PUPĂZĂ s. v. cicatrice, cocotă, curvă, femeie de stradă, gură, prostituată, semn, târfă, urmă.

pupezoaică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

PUPEZOAICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

PUTOARE s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

putoare s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

rufă (rufe), s. f. – 1. Haine, țesături albe, lenjerie. – 2. (Mold.) Cîrpă, zdreanță. Sl. rucho (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 320; Conev 83), cf. bg., sb., cr. ruho „îmbrăcăminte”, slov. ruha „cearșaf”, ceh. roucha „cearșaf”, ngr. ροῦχον „îmbrăcăminte” (Meyer, Neugr. St., II, 55). – Der. rufărie, s. f. (lenjerie); rufos, adj. (Mold., zdrențăros); rufană, s. f. (Mold., cîrpă; Mold., curvă), pentru ultimul sens, cf. buleandră, hanță, tîrfă etc.; rufean, s. m. (Mold., rufián), care concordă din întîmplare cu rufián, cf. Dragoș, BF, IX, 113.

ruptură s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. FRACȚIUNE. HERNIE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

RUPTURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, fracțiune, hernie, prostituată, târfă.

scópot, scopoturi, s.n. (reg.) Răstimp: „Omu era mutalău și fimeia lui curvă (…). O dus-o așe un scopot bun și nici nu-i trece omului pân cap că ce-i cu femeia lui” (Bilțiu, 2007: 382). – Et. nec. (MDA).

SCORȚOTINĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

scorțotină s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

ȘULEANDRĂ s. v. buleandră, cârpă, cocotă, curvă, femeie de stradă, fleandură, otreapă, petică, prostituată, târfă, zdreanță.

șuleandră s. v. BULEANDRĂ. CÎRPĂ. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. FLEANDURĂ. OTREAPĂ. PETICĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ. ZDREANȚĂ.

TĂLANIȚĂ s. v. cocotă, curtezană, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

tălaniță s. v. COCOTĂ. CURTEZANĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

TÂRÂTURĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

TÂRNOAȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

tearfă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

TEARFĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

telăliță s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

TELĂLIȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, intermediară, mijlocitoare, prostituată, târfă.

TELELEICĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, intermediară, mijlocitoare prostituată, târfă.

teleleică s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. INTERMEDIARĂ. MIJLOCITOARE. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

terfeloagă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

TERFELOAGĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

tîrfă f., pl. e (din *stîrfă, d. stîrf, stîrv, adică „putoare”. V. tîrfoare și tîrveliște). Triv. Femeîe depravată, curvă, tîrlă. V. tearfă.

TÎRFĂ s. cocotă, curvă, prostituată, femeie de stradă, (pop. și fam.) damă, madamă, (înv. și reg.) pîrțotină, telaliță, teleleică, (reg.) lele, madaranță, scorțotină, tearfă, tîrnoață, (prin Transilv.) bandură, bulă, (prin Bucov.) crăiță, (prin Maram.) landră, (prin Mold. și Bucov.) mișarcă, (înv.) magopață, tălaniță, femeie publică, (fam.) fleoarță, fleorțotină, șuleandră, (fig.) buleandră, pupăză, putoare, tîrîtură, (reg. fig.) haită, pupezoaică, terfeloagă, (Transilv. fig.) gudă, (prin Mold. fig.) ruptură, (arg.) maimuță, marcoavă, mastroacă.

tîrîtură s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

tîrnoață s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

VOTRU, VOATRĂ s. m. și I. (Mold., ȚR) Proxenet, codoș. A: Hotru (supuitoriu MUNT.) să cheamă și cela ce îndeamnă și amăgește pre vrun cucon, de-l spurcă cineva și face sodomie. PRAV. Doamna lui, Ioana, ca să fie slobodă în desfrînate și spurcate faptele ei ce avea, prin hotrii săi italieni l-au omorît. M. COSTIN. Chemă pre o ghotră (lemma: n e c u r a t ă) . . . fără rușine . . . carea avea nouă fiice și toate le-nvățase curve. DOSOFTEI, VS. B: Votrul sau supuitoriu se cheamă cela ce are muieri la casa lui, dă le ține pentru dobînda lui, carele-si dau trupurile dă le spurcă bărbații. ÎNDREPTAREA LEGII.• Variante: hotru, hotră (PRAV.; M. COSTIN; DOSOFTEI, VS). Etimologie necunoscută. Cf. sl. vŭtrĭ, votrĭ. Vezi și votri, votrie.

zdreanță I. s. f. pl. zdrențe 1. om fără personalitate. 2. (peior.) haină; obiect de îmbrăcăminte. 3. (peior.) parașută, curvă, prostituată. II. adj. invar. 1. bătut tare de tot. 2. epuizat, istovit.