BOBONITOR, BOBONITOARE adj. și s. f. (Ban., Criș.) Descîntător, descîntătoare, vrăjitor, vrăjitoare. Mulți oamini-și învață … featele fărmăcătoare și bobonitoare, curve și descîntătoare. C 1692, 500^r. Bobonitore. Superstitiosa. Praestigiatrix. AC, 331. Etimologie: boboni + suf. -tor. Vezi și boboană, boboni, bobonoșag. corectat(ă)