ACANTACEE s. f. pl. Familie de plante dicotiledonate răspândite mai ales în regiunile calde, cu frunze opuse, flori dispuse în raceme și fructe capsule, al cărui tip este acanta. – Din fr. acanthacées.

AMĂREALĂ, amăreli, s. f. 1. (Proprietarea de a avea un) gust amar; amărăciune. ◊ Amăreala merelor și perelor = boală a fructelor de măr și păr, manifestată prin apariția pe aceasta a unor pete în dreptul cărora carnea fructului respectiv capătă un gust amar. 2. Mică plantă erbacee cu flori albastre, roșii sau (rar) albe, dispuse în raceme, cu fructe capsule, întrebuințată, pentru proprietățile sale expectorante, contra afecțiunilor pulmonare (Polygala vulgaris); șopârliță. – Amărî + suf. -eală.

BALSAMINĂ, balsamine, s. f. Plantă ornamentală originară din India, cu flori albe-roșietice, așezate la subsuoara frunzelor, și cu fructe în formă de capsulă, care se deschid brusc când sunt atinse; canale (Impatiens balsamina). – Din fr. balsamine.

BIVALV, -Ă, bivalvi, -e, adj. 1. (Despre animale) Cu corpul acoperit de două valve. 2. (Bot.; despre capsule) Compus din două părți. – Din fr. bivalve.

BREI s. m. (Bot.) 1. Mică plantă erbacee cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în pădurile umbroase (Mercurialis perennis). 2. Trepădătoare. – Din bg. brei.

BULINĂ¹, buline, s. f. 1. Capsulă în care se pune un praf luat ca medicament; cașetă; p. ext. praful medicamentos împreună cu capsula lui. 2. Petic rotund de hârtie dată pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, dosare etc. 3. Desen rotund imprimat pe țesături. [Var.: bulin s. n.] – Din ngr. bulíni.

BUMBAC, (1) s. m., (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă textilă din familia malvaceelor, de origine tropicală și subtropicală, cu flori gălbui sau roșietice și cu fructele capsule, care conțin numeroase semințe acoperite cu peri pufoși (Gossypium). 2. S. n. Fibră textilă obținută, prin egrenare, de pe semințele bumbacului (1). ♦ (Pop.) Vată. ◊ Expr. A avea bumbac în urechi = a nu auzi bine. ♦ Fir răsucit de bumbac (2), întrebuințat la țesut sau la cusut. ♦ Țesătură din fire de bumbac (2). ◊ Bumbac mercerizat = fir sau țesătură de bumbac (2) tratat cu diverse soluții spre a căpăta luciu. 3. S. n. (În sintagma) Bumbac colodiu = substanță explozivă pe bază de nitroceluloză. – Cf. scr. bumbak, bg. bubak, lat. med. bombacium.

BURSUCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violet-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.

CAPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii, la consolidarea unei butoniere, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel.

CAPSULA, capsulez, vb. I. Tranz. 1. A închide ermetic o sticlă cu ajutorul unei capsule. 2. A închide sau a acoperi anumite părți aflate sub tensiune dintr-un utilaj pentru a proteja personalul de servire. – Din fr. capsuler.

CAPSULAR, -Ă, capsulari, -e, adj. În forma unei capsule. – Din fr. capsulaire.

CAPSULARE s. f. Acțiunea de a capsula și rezultatul ei. – V. capsula.

CAPSULAT, -Ă, capsulați, -te, adj. Care este închis într-o capsulă. – V. capsula.

CAPSULĂ, capsule, s. f. 1. Tip de fruct uscat, uneori divizat în mai multe loji și având numeroase semințe, care, la maturitate, se deschide de la sine, punând semințele în libertate; măciucă (3), măciulie (2). 2. înveliș al unor organe și organisme inferioare. Capsulă bacteriană. 3. Mic înveliș solubil, făcut din amidon, gelatină sau cheratină, care conține diferite medicamente pulverulente cu gust neplăcut, pentru a putea fi înghițite mai ușor. 4. Vas făcut dintr-un material rezistent la căldură, în care se încălzesc, în laborator, diverse substanțe; capsă (3). 5. Mic cilindru metalic care conține bioxid de carbon sub presiune, servind la prepararea unei băuturi gazoase în sifoane speciale. 6. Cutie cu capac care se deformează sub acțiunea variațiilor presiunii atmosferice (constituind partea sensibilă a unor barometre). 7. (În sintagma) Capsulă telefonică = cutiuță care conține (într-un aparat telefonic) un microfon sau un receptor. 8. Capac de tinichea cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 9. (În sintagma) Capsulă cosmică = compartiment etanșeizat al navei spațiale capabil să se desprindă de restul vehiculului și să coboare pe un corp cosmic. – Din fr. capsule, lat. capsula.

CAPSULIFER, -Ă, capsuliferi, -e, adj. (Bot.; despre plante) Cu fructul în formă de capsulă. – Din fr. capsulifère.

CARIOFILACEE, cariofilacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu noduri pronunțate pe tulpină, cu frunze înguste, cu flori hermafrodite dispuse în inflorescențe și cu fructe capsule; (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. caryophyllacées.

CASEROLĂ, caserole, s. f. 1. Capsulă de porțelan, cu coadă, folosită în laborator pentru topirea substanțelor vâscoase și puțin volatile. 2. Cratiță adâncă cu coadă și cu fundul plat, folosită în bucătărie. – Din fr. casserole.

CORPUSCUL, corpusculi, s. m. Părticică de materie; corp de dimensiuni foarte mici. ◊ Corpuscul tactil = formație nervoasă microscopică, localizată în dermă, specializată în recepția excitațiilor tactile. Corpuscul elementar = unitate virotică, alcătuită dintr-un centru de acid nucleic înconjurat de o capsulă proteică. [Pl. și: (n.) corpuscule] – Din fr. corpuscule, lat. corpusculum.

DARIE, darii, s. f. Plantă erbacee cu tulpină simplă, cu flori galbene dispuse în spic lung și cu fructe capsule (Pedicularis campestris). – Et. nec.

GUȘĂ, guși, s. f. 1. (La păsări) Porțiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. ◊ Compus: gușa-porumbului (sau -porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui, cu fructul în formă de bobițe negre (Cucubalus baccifer); b) plantă erbacee cu flori albe, cu fructul o capsulă (Silene cucubalus); c) odolean. 2. (La animalele amfibii) Pielea de sub maxilarul inferior, care ajută, împreună cu mușchii respectivi, la respirație. ♦ (La reptile) Bărbie. 3. (La oameni) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide; boală care provoacă această umflătură. 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane. 5. (Fam.) Gât. ♦ Gâtlej. ◊ Expr. A râde din gușă = a râde afectat, forțat. A vorbi din gușă = a) a vorbi gros; b) a vorbi afectat. 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei. 7. (În sintagma) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei țevi. – Lat. geusiae.

ÎNCAPSULA, încapsulez, vb. I. Tranz. A astupa prin procedee mecanice sticle de bere, de apă minerală etc. cu o capsulă. – În + capsulă.

LAUR, lauri, s. m. 1. Dafin. ♦ (La pl.) Frunzele dafinului (cu care se încununau odinioară eroii, poeții, oratorii); fig. glorie, victorie. ◊ Expr. A culege lauri = a avea succese, a deveni celebru. A se culca pe lauri = a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe. 2. Arbust cu frunze persistente și lucioase, cu flori mici și cu fructe roșii (Ilex aquifolium). 3. Plantă veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă; ciumăfaie (Datura stramonium). ◊ Expr. (Fam.; în fraze interogative sau exclamative) Am mâncat laur(i) sau doar n-am mâncat laur(i) = doar nu-s nebun. – Lat. laurus.

MAC², maci, s. m. 1. Numele mai multor plante din familia papaveraceelor, cu flori de obicei roșii și cu semințe mărunte, uleioase, închise într-o capsulă (Papaver); din fructele uneia dintre specii se extrage opiul, iar semințele ei se folosesc în alimentație. ♦ P. restr. Sămânța macului (1), folosită în alimentație. 2. Compuse: mac-cornut = plantă erbacee păroasă cu flori roșii, având la baza fiecărei petale o pată neagră (Glaucium corniculatum); (reg.) macul-ciorii = zămoșiță. – Din bg. mak, scr. mak.

REMF s. m. Plantă cu flori galbene, dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară (Aristolochia clematitis). – Din săs. rämp, remp.

SETĂ, sete, s. f. (Bot.) Axă verticală protejată de o membrană care susține capsula cu spori la mușchiul de pământ. – Din lat. seta.

ȚINTAURĂ, țintaure, s. f. Plantă erbacee medicinală cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă (Centarium umbellatum). [Pr.: -ta-u-. – Var.: centaură s. f.] – Din lat. centaurea, fr. centaurée.

UNICAPSULAR, -Ă, unicapsulari, -e, adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă; (despre plante) al cărui fruct e format dintr-o singură capsulă. – Din fr. unicapsulaire.

ZBURĂTOR, -OARE, zburători, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboară; care poate să zboare. ♦ Pentru zbor, de zburat. Aripi zburătoare. 2. Care plutește în aer (purtat de vânt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (În mitologia populară) Ființă fantastică închipuită ca un spirit rău care chinuiește noaptea în somn fetele și femeile; (în literatura romantică) personificarea dorului de bărbatul iubit, întruchiparea idealizată a iubitului. 3. Numele uneia dintre pânzele catargului; verga care susține această pânză. III. S. f. 1. Pasăre; animal (care zboară). 2. Plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu florile roșii-purpurii, cu fructele în formă de capsule cu numeroase semințe prevăzute cu peri mătăsoși, folosită în medicina populară (Epitobium angustifolium). – Zbura + suf. -ător.

MALVACEE, malvacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, având flori hermafrodite cu cinci petale și multe stamine, iar fructul o capsulă; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. – Din fr. malvacée.

MĂCIUCĂ, măciuci, s. f. 1. Bâtă mare, mult îngroșată (și adesea ferecată) la un capăt; chilom; măciulie. ◊ Expr. A i se face (sau a i se pune, a i se zbârli cuiva) părul (sau chica) măciucă = a fi cuprins de o spaimă puternică, a se îngrozi, a se înspăimânta. 2. Parte îngroșată și rotunjită a capătului unui ciomag sau, p. ext., a altor obiecte. ♦ P. ext. Lovitură dată cu măciuca (1). 3. (Bot.; pop.) Capsulă. 4. (Sport) Aparat de gimnastică, de forma unei măciuci (1), cu care se execută exerciții de mobilitate, de îndemânare etc. – Lat. *matteuca.

MĂCIULIE, măciulii, s. f. 1. Capăt îngroșat și rotunjit al unor obiecte. 2. (Bot.; pop.) Capsulă. Măciulie de mac. – Et. nec.

NEGRILICĂ, negrilici, s. f. Plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu flori albe sau albe-albăstrui și cu fructul o capsulă conținând numeroase semințe negre, întrebuințate drept condiment (Nigella sativa). – Din negru.

FOLICULĂ, folicule, s. f. Fruct uscat de tipul capsulei, format dintr-o singură carpelă îndoită în formă de cornet. – Din fr. follicule.

PAPAVERACEE, papaveracee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, anuale sau perene, cu frunze alterne, cu flori solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă sau o nuculă; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă papaveracee. – Din fr. papavéracées.

PIXIDĂ, pixide, s. f. 1. Casetă sau cupă acoperită, care servea în trecut la păstrarea bijuteriilor sau a împărtășaniei. 2. Tip de fruct în formă de capsulă, care se deschide după coacere printr-un căpăcel sau prin ruperea în două. – Din fr. pyxide.

PLANTAGINACEE, plantaginacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee, cu frunze întregi, mai rar lobate, dispuse de obicei în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice sferice sau cilindrice, și cu fructe capsule sau nucule; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. plantaginacées.

SALBĂ, salbe, s. f. 1. Podoabă de purtat la gât, alcătuită dintr-unul sau mai multe șiraguri de monede, medalii, pietre prețioase sau mărgele. ◊ Expr. Salba dracului = persoană supărătoare, de care nu poți scăpa; om rău, necinstit, ticălos. 2. (Zool.) Fanon. 3. Compuse: salbă-moale = arbust cu frunze opuse, lanceolate sau eliptice, cu florile verzi-gălbui și cu fructele capsule roșii (Evonymus latifolius); salbă-râioasă = arbust înalt de 1-3 m, cu flori mici, brune, care conține gutapercă în scoarța rădăcinilor (Evonymus verrucosa). – Lat. subalba.

ȘOPÂRLAIȚĂ, șopârlaițe, s. f. 1. (Pop.) Anghină difterică. 2. Numele a două plante erbacee; a) plantă meliferă cu tulpina dreaptă, cu frunzele ovale sau ascuțite și cu florile albastre, rar roz, folosită în medicina populară (Veronica orchidea); b) mică plantă cu flori mari, albe, rar roșietice, și cu fructul o capsulă (Parnassia palustris). [Pr.: -la-i-] – Șopârlă + suf. -aiță.

OPIU s. n. Substanță narcotică toxică obținută prin uscarea latexului extras prin incizie din capsulele necoapte ale unei specii de mac și folosită ca somnifer, calmant, analgezic, stupefiant. [Var.: opium s. n.] – Din fr., lat. opium.

CORNUȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -uț.

CIUBOȚICĂ, ciuboțele, s. f. 1. (Reg.) Cizmuliță sau gheată de damă. 2. Compuse: ciuboțica-cucului = plantă erbacee cu frunze ovale dispuse în rozete și păroase pe partea inferioară, cu flori galbene și cu fructul o capsulă (Primula officinalis); ciuboțica-ursului = plantă erbacee cu frunze lobate și cu flori purpurii (Cortusa matthioli). [Var.: cioboțică s. f.] – Ciubotă + suf. -ică.

CIUMĂFAIE, ciumăfaie, s. f. Plantă erbacee medicinală foarte toxică, cu flori albe și cu semințe negre închise într-o capsulă cu țepi moi; laur (Datura stramonium). [Var.: ciumăfai s. n.] – Cf. magh. csudafa.

LILIACEE, liliacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee monocotiledonate, cu bulbi, rizomi sau tuberculi, cu frunze întregi, având nervuri paralele, și cu fructul de obicei o capsulă sau o bacă; (și la sg.) plantă din această familie. ◊ (Adjectival) Plante liliacee. [Pr.: -li-a-] – Din fr. liliacées.

LINACEE, linacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu frunze întregi, flori hermafrodite și fructe capsule; (și la sg.) plantă din această familie. Inul este o linacee. – Din fr. linacées.

LINARIȚĂ, linarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și cu fructe în formă de capsule, conținând semințe aripate; inișor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linăriță s. f.] – Cf. Linaria (numele științific al plantei).

NEGRUȘCĂ, negruște, s. f. Plantă erbacee meliferă cu frunze penate, cu flori albe-albăstrui și cu fructe capsule cu numeroase semințe negre (Nigella arvensis). – Negru + suf. -ușcă.

SORĂ, surori, s. f. 1. Persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți sau ai aceluiași tată ori aceleiași mame. ◊ Soră bună = soră care are amândoi părinții comuni cu ai fraților săi. (Reg.) Soră de scoarță = fiica din altă căsătorie a unuia dintre soții recăsătoriți, considerată în raport cu copilul sau cu copiii celuilalt soț. Soră de lapte = fată care a supt o dată cu alt copil de la aceeași femeie, considerată în raport cu acel copil. ◊ Loc. adj. Soră cu moartea = grozav, zdravăn, foarte mare. ◊ Compuse: sora-soarelui = floarea-soarelui; sor-cu-frate = numele a două plante erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene-aurii sau albastre-violete, cu fructul o capsulă (Melampyrum). 2. (Fam.; la voc.) Termen cu care cineva se adresează unei fete sau unei femei în semn de intimitate, de prietenie sau de dragoste; dragă. 3. Fig. Tovarășă, prietenă. ♦ Țară, limbă etc. de aceeași origine cu alta, cu afinități și trăsături comune. 4. Cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei; femeie care are acest grad. 5. Infirmieră. [Var.: (pop.) suroră, sor s. f.] – Lat. soror, -oris.

EUFORBIACEE, euforbiacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, lemnoase și erbacee, ale căror fructe (capsule, bace sau drupe), cu numeroase semințe, conțin uleiuri grase; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. [Pr.: e-u-for-bi-a-] – Din fr. euphorbiacées.

DECAPSULA, decapsulez, vb. I. Tranz. 1. A separa capsulele de pe tulpinile de in recoltate și uscate, în vederea obținerii semințelor de in și a fibrelor textile; a decortica. 2. A îndepărta, pe cale chirurgicală, membrana care învelește rinichiul. – Din fr. décapsuler.

TREPĂDĂTOR, -OARE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. S. f. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător.

RĂCOVINĂ, răcovine, s. f. 1. Mică plantă erbacee târâtoare, cu flori mici, albe sau albe-verzui și cu fructul o capsulă lunguiață (Galium rotundifolium). 2. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu flori albe, cu petalele mai scurte decât sepalele, folosită în medicina populară (Stellaria media). [Var.: răcuină, răcoină s. f.] – Et. nec.

COLȚUN, colțuni, s. m. 1. (Reg.) Ciorap. 2. Compus: colțunii-popii = plantă erbacee mică, cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori inodore, albastre sau violete, cu un pinten scurt și cu fructul o capsulă ascuțită (Viola silvestris). [Var.: (1) călțun s. m.] – Din ngr. kaltsúni (< it.).

DESCHIZĂTOR, -OARE, deschizători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care deschide uși, ferestre, lăzi etc. ◊ Deschizător de drumuri = inițiator, inovator. 2. S. n. Ustensilă folosită pentru desfacerea capsulelor, căpăcelelor etc. la sticlele închise ermetic; destupător. – Deschide + suf. -ător.

SCROFULARIACEE, scrofulariacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate cuprinzând ierburi, arbori și arbuști, cu flori hermafrodite și fructe de obicei capsule (Scrophulariaceae); (și la sg.) plantă din această familie. [Pr.: -ri-a-ce-e] – Din fr. scrofulariacées.

SPERMATOFOR, spermatofori, s. m. (Biol.) Capsulă cu spermatozoizi la unele insecte, la cefalopode etc. – Din fr. spermatophore.

SPAȚIAL, -Ă, spațiali, -e, adj. Care ține de spațiu, privitor la spațiu, din spațiu. ♦ Cabină spațială = capsulă cosmică. ♦ Spec. Referitor la spațiul cosmic, interplanetar. [Pr.: -ți-al] – Din fr. spatial.

SOLANACEE, solanacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate erbacee bianuale sau perene, caracterizate prin frunze simple, flori solitare sau grupate în inflorescențe și prin fructe bace sau capsule; (și la sg.) plantă care face parte din această familie; solanee. ◊ (Adjectival) Plantă solanacee. – Din fr. solanacées.

STUDENIȚĂ, studenițe, s. f. 1. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze păroase, cu flori albe, cu fructul o capsulă (Arenaria serpylligfolia). 2. Plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze liniare și flori verzui (Scleranthus uncinatus). – Din bg., scr. studenica.

CUIȘORIȚĂ, cuișorițe, s. f. Plantă erbacee cu flori alburii sau roșcate și cu fructe capsule (Holosteum umbellatum). [Acc. și: cuișoriță. – Pr.: cu-i-] – Cuișor + suf. -iță.

CURCUBEU, curcubeie, s. n. 1. Fenomen optic care se datorește refracției, reflexiei totale și dispersiei luminii solare în picăturile de apă din atmosferă și care are aspectul unui imens arc multicolor desfășurat pe cer. ♦ Fascicul de raze luminoase care apar uneori noaptea pe bolta cerească. 2. Plantă erbacee cu frunzele și cu tulpina păroase, cu flori mari, roșii-purpurii și cu fructele capsule (Lychnis coronaria). – Et. nec.

BOCIOACĂ s. v. capsulă, măciulie.

BOCIULIE s. v. capsulă, măciulie.

CABINĂ SPAȚIALĂ s. capsulă cosmică.

CAPSULĂ s. 1. (BOT.) măciulie, (reg.) căciulie, (prin Transilv.) bocioacă, bociulie. (~a macului.) 2. capsulă suprarenală v. glandă suprarenală. 3. (FIZ.) capsulă barometrică = capsulă manometrică; capsulă manometrică v. capsulă barometrică. 4. capsulă cosmică v. cabină spațială.

CĂCIULIE s. v. capsulă, căpățână, gămălie, măciulie.

GLANDĂ s. 1. (ANAT.) glandă corticosuprarenală = cortex suprarenal; glandă cu secreție internă v. glandă endocrină; glandă endocrină = glandă cu secreție internă; glandă genitală = gonadă; glandă pancreatică v. pancreas; glandă pineală v. epifiză; glandă pituitară v. hipofiză; glandă prostatică v. prostată; glandă sebacee = (pop.) glandă grăsoasă; glandă suprarenală = capsulă suprarenală. 2. glande nectarifere v. nectarii.

MĂCIULIE s. 1. v. gămălie. 2. măciucă. (Băț cu ~.) 3. v. capsulă.

capsula vb., ind. prez. 1 sg. capsulez, 3 sg. și pl. capsulează

capsulă s. f., g.-d. art. capsulei; pl. capsule

AGLICĂ ~ce f. Plantă erbacee care crește prin pajiști și pășuni, cu flori albe sau roz, foarte parfumate, și fructe capsule. [Sil. a-gli-] /<bulg. aglica, sb. jaglika

APĂRĂTOARE ~ori f. 1) Obiect sau dispozitiv cu rol protector. ~oarea roților trăsurii. 2) reg. Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari roșii, cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; mac; somnișor. [G.-D. apărătorii] /a (se) apăra + suf. ~ătoare

BAMĂ ~e f. 1) Plantă legumicolă anuală, cultivată pentru fructele sale de forma unei capsule, folosite în alimentație. 2) Fructul acestei plante. /<turc. bamya

BIVALV ~ă (~i, ~e) 1) (despre animale) Care are două valve. 2) bot. (despre capsule) Care este format din două părți. /<fr. bivalve

BREI ~ m. Plantă erbacee perenă cu frunze opuse, flori verzui și fructul capsulă, răspândită în locuri umbroase. [Monosilabic] /<bulg. brei

BULINĂ ~e f. 1) Înveliș (solubil) în care se pun anumite medicamente cu gust neplăcut, pentru a putea fi înghițite mai ușor; capsulă; cașetă. 2) Bucățică de hârtie de formă rotundă, unsă pe una din fețe cu gumă arabică, folosită pentru a lipi plicuri, scrisori, dosare. 3) mai ales la pl. Desen în formă de cerc plin, imprimat pe o țesătură. /<fr. bouline

BUMBAC m. 1) Plantă industrială din regiunile calde, cu flori mari galbene și cu fructe în formă de capsulă. 2) Puf extras din fructele acestei plante; vată. * A avea ~ în urechi a fi (sau a se preface) surd. 3) Fibră textilă, obținută din puful de pe semințele acestei plante, întrebuințată în industria textilă; ață. Urzeală de ~. ◊ ~ mercerizat bumbac care a fost tratat cu o soluție de sodă caustică pentru a-i da luciu și a-i mări rezistența. 4) Țesătură din aceste fibre, folosită pentru confecționarea hainelor, lenjeriei etc. /<sb. bumbak, bulg. bubak

BURSUCĂ ~ce f. Plantă erbacee de înălțime mică, cu flori de culoare violet-închisă, dispuse în spic la vârful tulpinii, și cu fructe capsule. /Din bursuc

A CAPSULA ~ez tranz. (sticle) A închide ermetic cu o capsulă. /<fr. capsuler, lat. capsulare

CAPSULAR ~ă (~i, ~e) 1) bot. Care ține de capsulă; propriu capsulei. 2) (despre proiectile) Care este înzestrat cu capsă. /<fr. capsulaire

CAPSULĂ ~e f. 1) Fruct dehiscent cu învelitoarea uscată și dură în care se dezvoltă și se păstrează semințele unor plante; măciulie. ~ de mac. ~ de bumbac. 2) Înveliș al unor organisme inferioare. ~ bacteriană. 3) Înveliș solubil în care se pun unele medicamente în formă de praf, cu gust neplăcut, pentru a fi înghițite mai ușor; bulin; cașetă. 4) Vas de laborator pentru evaporarea unor soluții. 5) anat. Înveliș conjunctiv al unui organ sau al unei articulații. 6) Cutie metalică plată, cu capac deformabil, care constituie partea sensibilă a diferitelor tipuri de manometre. ◊ ~ telefonică cutie de dimensiuni mici care conține microfonul sau receptorul aparatului. 7) Capac de metal cu care se astupă sticlele. 8) Cilindru mic de metal care conține bioxid de carbon sub presiune, folosit la prepararea unei băuturi gazoase speciale. 9): ~ cosmică sau spațială aparat cosmic de formă sferică capabil să se desprindă de restul vehiculului și să efectueze o coborâre pe planeta-țintă. [G.-D. capsulei] /<fr. capsule, lat. capsula

CAPSULIFER ~ă (~i, ~e) (despre plante) Care are fructul în formă de capsulă. /<fr. capsulifere

CARIOFILACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, cu noduri pronunțate pe tulpini, cu frunze înguste, cu flori divers colorate, dispuse în inflorescențe, cu fructe capsule (reprezentant: garoafa). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ri-o-fi-la-ce-e] /<fr. caryophyllacées

CASCĂ căști f. 1) Acoperământ de protecție pentru cap, purtat de unele persoane (militari, pompieri, sportivi, mineri etc.). 2) Aparat electric în formă de căciulă, care servește la uscarea părului. 3) Receptor electroacustic, compus din una sau două capsule telefonice, care se pun la ureche pentru a asculta unele transmisiuni radiofonice. [G.-D. căștii] /<fr. casque

CASEROLĂ ~e f. 1) Capsulă de porțelan, cu coadă, folosită pentru topirea unor substanțe în condiții de laborator. 2) Cratiță adâncă cu coadă și cu fundul plat, folosită în bucătărie. /<fr. casserole

CAȘETĂ ~e f. Înveliș solubil în care se pun unele medicamente cu gust neplăcut, pentru a fi înghițite mai ușor; capsulă; bulin. /<fr. cachet

CERNUȘCĂ ~ti f. 1) Plantă erbacee cu tulpina erectă, păroasă, cu flori divers colorate, cu frunze adânc crestate și cu fructul o capsulă, semințele negre și aromatice fiind folosite drept condiment; chimen-negru; negrilică. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, netedă, cu frunze penate, flori albe și cu fructe capsule, pline de semințe negre, care crește prin semănături; negrușcă. 3) Sămânța acestor plante. /<ucr., rus. țernuška

CIOC² ~uri n. 1) (la păsări) Formație cornoasă care constituie o prelungire a gurii; plisc; clanț. ◊ ~ul-berzei plantă erbacee mirositoare, cu tulpina erectă, cu frunze digitat-lobate și cu fructul o capsulă. ~-întors pasăre migratoare acvatică, de talie mare, cu plisc subțire, întors în sus, cu picioare lungi și cu penaj alb-negru. 2) fig. Parte terminală alungită și ascuțită a unui obiect; vârf. 3) Barbă mică și ascuțită, lăsată să crească numai pe vârful bărbiei; barbișon; țăcălie. Om care poartă ~. 4) Gură subțiată și alungită a unui vas. 5) depr. Gură a omului. /Cuv. autoht.

CIUBOȚICĂ ~ele f. (diminutiv de la ciubotă): ~ica-cucului plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze ovale, dispuse în rozetă, cu flori galbene-închise, plăcut mirositoare, și cu fructul o capsulă. /ciubotă + suf. ~ică

CIUMĂFAIE ~ăi f. Plantă erbacee medicinală, foarte toxică, cu tulpina înaltă și ramificată, cu flori albe și frunze ovale, cu fructul capsulă, care se termină la vârf cu un ghimpe; laur. [Sil. -fa-ie] /cf. ung. csudafa

COLĂCEL ~i m. (diminutiv de la colac) la pl. Plantă erbacee cu frunze rotunde, cu flori mici roz-deschise sau albe și cu fructul capsulă. /colac + suf. ~el

CORNUȚ ~i m. Plantă erbacee târâtoare, având fructe de forma unor capsule cilindrice. /corn + suf. ~uț

A DECAPSULA ~ez tranz. 1) (tulpina de in) A separa de capsule. 2) (organe, în special rinichi) A separa de învelișul membranos pe cale chirurgicală. /<fr. décapsuler

GERANIACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee, cu frunzele rotunde și păroase, cu flori viu colorate, dispuse în inflorescențe, și cu fructe în formă de capsulă (reprezentant: mușcata). 2) Plantă din această familie. /<fr. géraniacées

GUȘĂ ~i f. 1) (la păsări) Porțiune dilatată (în formă de pungă) a esofagului, în care stă hrana înainte de a trece în stomac. * ~a-porumbelului (sau porumbului) a) plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe-verzui și cu frunze negre, strălucitoare; b) plantă erbacee cu tulpina înaltă, cu flori albe, dispuse în panicul, și cu fructe capsule. 2) (la animale amfibii) Porțiune de pe pielea maxilarului inferior, care ajută la respirație. 3) (la reptile) Bărbie, de obicei de altă culoare decât cea a corpului. 4) (la oameni) Umflătură (în partea de dinainte a gâtului) formată ca urmare a creșterii excesive și patologice a glandei tiroide. 5) (la unii oameni) Cută de grăsime sub bărbie. 6) fam. Parte inferioară a gâtului; gâtlej. /<lat. geusial

HAP² ~uri n. pop. Preparat medicamentos dozat în formă de pastilă sau capsulă. /<turc. hap

A ÎNCAPSULA ~ez tranz. (sticle, vase etc.) A prevedea cu o capsulă. /în + capsulă

LAUR ~i m. 1) Arbust meridional cu frunze persistente, lucioase și aromatice, folosite drept condiment; dafin. Frunze de ~. ◊ Cunună de ~i cunună din frunzele acestui arbust oferită în trecut oamenilor iluștri în semn de înaltă prețuire. A culege ~ii a deveni celebru. A se culca pe ~i a fi satisfăcut de succesele obținute cândva. 2) Plantă erbacee veninoasă cu miros neplăcut, cu flori mari albe și cu fructul o capsulă țepoasă, folosită în medicină. ◊ A mâncat ~ (sau ~i) sau doar n-am mâncat ~i! doar nu și-a (sau mi-am) ieșit din minți; vezi bine, n-a (sau n-am) înnebunit. /<lat. laurus

MAC¹ ~i m. 1) Plantă erbacee cu frunze ovale și cu flori mari, roșii (sau albe), cultivată pentru semințele ei mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă și folosite în alimentație; somnișor. 2) Sămânța acestei plante. 3): ~ sălbatic, ~ de câmp plantă erbacee cu flori roșii, care crește prin lanurile de cereale. /<bulg. mak, sb. mak

MALVACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu flori hermafrodite, solitare sau grupate în inflorescențe și cu fructul o capsulă (reprezentanți: nalba, bumbacul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. malvacées

MĂCIULIE ~i f. 1) Capătul îngroșat și rotunjit al unor obiecte; gămălie. ~ de chibrit. ~a fusului. 2) Fruct dehiscent cu învelitoare uscată și dură, în care se dezvoltă și se păstrează semințele unor plante; capsulă. ~ de mac. /Orig. nec.

NEGRILICĂ ~ci f. (diminutiv de la negru) Plantă erbacee cu tulpina erectă, păroasă, cu frunze adânc crestate și cu fructe capsule, pline de semințe negre, aromatice, folosite drept condiment; chimen-negru; cernușcă; negrușcă. /Din negru

NEGRUȘCĂ ~te f. v. Plantă erbacee meliferă cu flori albe-albăstrii și cu fructe capsule, conținând numeroase semințe negre. /negru + suf. ~ușcă

OPIU n. Preparat narcotic puternic obținut din capsulele necoapte ale unor specii de mac și întrebuințat în medicină. [Sil. o-piu] /<fr., lat. opium^[1]

OUȘOR ~oare n. (diminutiv de la ou) 1) ~orul piciorului os rotund la încheietura labei piciorului cu partea de jos a femurului. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cu frunze mari, ovale, dispuse pe lujer în formă de guler și cu fructe capsule, de culoare roșie. [Sil. o-u-] /ou + suf. ~ușor

RĂCOVINĂ ~e f. Mică plantă erbacee cu tulpina târâtoare și păroasă, cu frunze alungite, cu flori mici albe și cu fructul o capsulă. [G.-D. răcovinei] /Orig. nec.

RECHIE ~i f. Plantă erbacee meliferă, cu tulpina ramificată și cu frunze alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructul o capsulă, care crește în locuri relativ uscate. [G.-D. rechiei] /Orig. nec.

RICIN ~i m. Plantă erbacee, cu frunze mari, palmate, și cu flori roșietice, cultivată pentru fructul sub formă de capsulă care conține semințe bogate în ulei, folosit în medicină și în industrie. /<lat. ricinus, germ. Rizinus

ROCOȚEA ~ele f. Plantă erbacee toxică, cu tulpina cilindrică, scundă și păroasă, cu frunze opuse liniare, cu flori albe și cu fructul o capsulă. /Orig. nec.

SALBĂ ~e f. 1) Podoabă (de mărgele, de pietre scumpe etc.), purtată la gât; colier; colan. ◊ ~-moale arbust înalt, cu flori verzui, cu fructe capsule de culoare roșie, din al cărui lemn se obține un cărbune fin, folosit în pictură. 2) (la bovine și la unele ovine) Cută a pielii ce se formează pe partea de jos a gâtului; fanon. [G.-D. salbei] /<lat. subalba

SALICACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante lemnoase (arbori și arbuști) cu flori în formă de amenți și fructe capsule cu semințe păroase, care cresc în zone temperate și reci (reprezentanți: salcia, plopul etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. salicacées

SOLANACEE ~ f. 1) la pl. Familie de plante erbacee (rar lemnoase), anuale sau perene, cu frunze de obicei alterne, cu flori bisexuate și fructe capsule sau bace (reprezentanți: cartoful, tutunul, mătrăguna etc.). 2) Plantă din această familie. [Sil. -ce-e] /<fr. solanacées

SOMNIȘOR ~i m. (diminutiv de la somn) Plantă erbacee cu flori mari, roșii (mai rar albe), cultivată pentru semințele mici, negre sau cenușii, închise într-o capsulă; mac. /somn + suf. ~ișor

SORĂ surori f. (folosit și ca termen de adresare) 1) Persoană de sex feminin luată în raport cu altă persoană născută din părinți comuni. ~ bună (sau dreaptă, adevărată). ◊ ~ vitregă soră numai după tată sau numai după mamă. ~ cu moartea strașnic, grozav. Sor-cu-frate plantă erbacee semiparazită, cu frunze opuse și cu flori grupate în spice sau în raceme terminale, având fructul o capsulă. ~ de caritate infirmieră. 2) Călugăriță de gradul cel mai mic. [G.-D. surorii] /<lat. soror

SPAȚIAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de spațiu; propriu spațiului. 2) Care se referă la spațiul interplanetar; propriu spațiului cosmic. * Cabină ~ă capsulă cosmică. [Sil. -ți-al] /<fr. spatial

STUDENIȚĂ ~e f. 1) Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu flori albe și cu fruct capsulă. 2) Mică plantă cu tulpina întinsă pe pământ, cu flori verzui, fără petale. /<bulg., sb. studenica

TILIACEU ~e n. 1) la pl. Familie de plante lemnoase (arbori, arbuști), cu frunze căzătoare, cu flori mici, dispuse în inflorescențe, ramificate și cu fructe capsule sau nucule (reprezentant: teiul). 2) Plantă din această familie. [Sil. -li-a-] /<fr. tiliacées

ȚINTAURĂ ~e f. Plantă erbacee medicinală, cu tulpina erectă, cu frunze alungite și cu flori divers colorate, dispuse în buchete terminale, având fructul o capsulă; fierea-pământului. [G.-D. țintaurei; Sil. -ta-u-] /<lat. centaurea

VERONICĂ ~ci f. Plantă erbacee cu frunze opuse și cu fructul o capsulă, folosită în medicină pentru proprietățile ei antiscorbutice și diuretice. /<lat. veronica

ZBURĂTOARE ~ f. 1) Pasăre care zboară. 2) Plantă erbacee cu tulpina erectă, cilindrică, având frunze lanceolate, flori purpurii sau albe și fructe capsule, folosită în scopuri medicinale; răscoage. / a zbura + suf. ~ătoare

ANEROID adj. (Fiz.) Barometru aneroid (și s.n.) = barometru avînd ca element sensibil o capsulă de tablă subțire ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune. [Pron. -ro-id. / < fr. anéroïde, cf. gr. a – fără, neros – umed].

BULIN s.n. 1. Înveliș (de amidon) în care se pun anumite prafuri pentru a putea fi înghițite mai ușor; cașetă, capsulă. 2. Desen în formă de cerc plin, imprimat pe o țesătură. 3. Bucată mică de hîrtie, unsă pe o parte cu gumă arabică, cu care se lipesc plicuri, scrisori etc. [Pl. -ne, -nuri, var. bulină s.f. / < ngr. bulini].

CAPSĂ s.f. 1. Dispozitiv de închidere făcut din piese care se îmbucă una în alta și care servește la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte. 2. Inel metalic cu care se întăresc marginile unei butoniere, ale unei găuri pentru șireturi etc. 3. Piesă (de sîrmă) cu care se prind mai multe hîrtii, foile unei cărți etc. 4. Mic tub de metal umplut cu o materie fulminantă, care se folosește la armele de foc, la mine etc. pentru a face să explodeze încărcătura. 5. Capsulă (4). [< lat. capsa, cf. germ. Kapsel].

CAPSULĂ s.f. 1. Tip de fruct alcătuit dintr-un înveliș uscat, dehiscent, în care se află semințele. 2. (Anat.) Înveliș conjunctiv al unui organ sau al unei articulații. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație. ♦ Înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice. ♦ Cașetă. 3. (Chim.) Vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund și cu pereții scunzi, în care se încălzesc diferite substanțe. 4. (Tehn.) Cutie bine închisă în care sunt așezate anumite instrumente, motorașe etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. Capsulă telefonică = cutie metalică, conținînd un microfon sau un receptor, folosită în aparatele telefonice; capsulă manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică; capsulă cosmică = cabină spațială. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuță].

CAPSULOPLASTIE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală cu scopul de a elibera o capsulă articulară. [< fr. capsuloplastie].

CAPSULOTOMIE s.f. (Med.) Incizie a unei capsule articulare. [< fr. capsulotomie].

CASEROLĂ s.f. 1. Capsulă de porțelan cu coadă, folosită la topirea în laborator a substanțelor vîscoase și puțin volatile. 2. Vas de bucătărie cu coadă și fund plat, asemănător cratiței. 3. Carenajul elicei. [< fr. casserole].

DECAPSULAȚIE s.f. (Med.) Operație chirurgicală prin care se separă mai ales rinichiul din capsula sa; decapsulare. [Gen. -iei. / cf. fr. décapsulation].

DISCIZIE s.f. (Rar) Secționare. ♦ (Med.) Incizare a capsulei cristalinului în operația cataractei. [Gen. -iei. / < fr. discission, cf. lat. discissio – separare].

BADIÁN s.m. Arbust originar din Asia (Illicium verum / Illicium anisatum); fructul acestuia în formă de capsulă stelată (steluțe) cu 8 semințe, cu puternică aromă de anason, numit de aceea și „anason stelat”, utilizat ca mirodenie; tradițional, în țările asiatice se mestecă după masă semințe de badian, considerate a fi digestive. – Fr. badiane, engl. badian, star anise, germ. Sternanis.

BAMĂ, bame, s.f. Plantă anuală cultivată, din fam. malvaceelor (Hibiscus esculentus); fructul acesteia, în stare tânără, asemănător cu o păstaie (din punct de vedere botanic o capsulă), este folosit în alimentație ca o legumă; este cunoscută în țările orientale ca bamia, în cele occidentale drept okra, gumbo sau gombo, iar în cele anglofone și ca lady finger.

CARDAMOM s.m. și n. Arbust (Eletarria cardamomum) înrudit cu ghimberul, care crește în sudul Indiei, în Sri Lanka și Malaezia și ale cărui fructe în formă de capsule aromate conțin 12-20 de semințe; p.restr. semințele de cardamom, de culoare brună sau neagră, prelevate din capsulele culese înainte de coacere și uscate; utilizate ca atare, zdrobite sau măcinate, reprezintă una din cele mai căutate și mai scumpe mirodenii din lume.

OPERCUL s.n. Membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. ♦ Organ care închide scoica anumitor moluște. ♦ Strat subțire care închide celulele în care se află larvele albinelor. ♦ (Bot.) Căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. [Pl. -le, (s.m.) -li. / < fr. opercule, cf. lat. operculum].

PERISPLENITĂ s.f. (Med.) Inflamație a capsulei seroase a splinei. [< fr. périsplénite, cf. gr. peri – în jur, splen – splină].

SPOROCARP s.n. (Bot.) Involucru în formă de capsulă, care închide organele reproducătoare. [< fr. sporocarpe].

BATOZĂ s.f. Mașină care execută desfacerea boabelor din spice, din păstăi sau capsule etc. [< fr. batteuse].

BIVALV, -Ă adj. 1. (Despre animale) Cu cochilia formată din două valve. 2. (Bot.; despre capsule) Format din două părți. [Cf. fr. bivalve].

CABINĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, avînd diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].

CAPSULA vb. I. tr. A închide cu o capsulă. [P.i. -lez. / < fr. capsuler].

CAPSULAR, -Ă adj. În formă de capsulă. [Cf. fr. capsulaire].

CAPSULARE s.f. Acțiunea de a capsula și rezultatul ei. [< capsula].

CAPSULAT, -Ă adj. Care este închis într-o capsulă; (tehn.) închis într-o capsulă sigilată. [< capsula].

CAPSULIFER, -Ă adj. (Despre plante) Care are fructul o capsulă. [< fr. capsulifère].

CAȘETĂ s.f. (Farm.) Capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); cașet (3) [în DN], cașeu. [Cf. fr. cachet].

bobovnic, s.m. (reg.) plantă erbacee, cu flori albastre, cu fructul o capsulă rotundă.

CODEINĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, folosit mai ales în tratamentul tusei. [Pron. -de-i-. / < fr. codéine, cf. gr. kodeia – capsulă de mac].

DECAPSULA vb. I. tr. 1. A separa capsulele de pe tulpinile de in; a decortica. 2. A înlătura, prin operație, capsula unui organ, în special membrana care învelește rinichiul. [P.i. -lez. / < fr. décapsuler].

EUFORBIACEE s.f.pl. (Bot.) Familie de plante dicotiledonate dialipetale, al căror fruct este o capsulă cu semințe; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. e-u-for-bi-a-ce-e, sg. invar. / < fr. euphorbiacées].

OPIU s.n. Substanță toxică, narcotică, extrasă din capsulele de mac și folosită în medicină; fumată, provoacă vise plăcute și stări de halucinație dăunătoare organismului. [Pron. -piu, var. opium s.n. / < fr., lat. opium].

plescaviță, plescavițe, s.f. 1. (pop.) nume dat mai multor boli de piele caracterizate prin erupții, eczeme, bube, puroi, răni; spuzeală. 2. (reg.; cu sens colectiv, în forma „plercaniță”) părticele lemnoase rămase în fuiorul de cânepă. 3. (reg.) plantă erbacee cu frunze ovale, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori albe. 4. (reg.; în forma „plescaiță”) mică plantă cu flori mari albe și cu fructul o capsulă; șopârliță albă. 5. (reg.) plantă erbacee cu frunze opuse și ascuțite, cu flori albe-verzui și cu fructe ca niște bobițe negre; gușa-porumbelului. 6. (reg.; în forma „pleșcaiță”) codobatură (mică pasăre migratoare, care trăiește pe marginea apelor, cu coada lungă, mereu mișcătoare).

plumbiță, plumbițe, s.f. (înv.) nume dat unor obiecte din plumb (creion, sticlă, capsulă).

MALVACEE s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate, dialipetale, cu fructul o capsulă, avînd ca tip nalba; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. malvacées].

potroacă¹ s.f. (reg.) 1. plantă erbacee medicinală, cu flori roșii sau albe, cu fructul o capsulă; țintaură, frigurică, fierea-pământului etc. 2. albăstriță (plantă). 3. ghințură (plantă). 4. veninariță (plantă). 5. ghizdei (plantă).

prisăcan s.n. (reg.) plantă erbacee cu tulpină înaltă, cu flori roșii-purpurii și cu fructe sub formă de capsulă; zburătoare.

capsă (capse), s. f. – 1. Căpăcel metalic umplut cu materie explozivă, la armele de foc. – 2. Capsulă, capac metalic. – 3. Buton de presiune. – Germ. Kapsel (DAR) sau ngr. ϰάψα, din lat. capsa. – Der. capsa, vb. (a prinde cu capse); capsălar, s. n. (înv., cutie unde se păstrează capsule). Este dublet al lui capsulă, din fr. capsule.

SPAȚIAL, -Ă adj. 1. Referitor la spațiu. ♦ Referitor la proprietățile figurilor din spațiu. 2. Cabină spațială = capsulă cosmică (v. cabină). [Pron. -ți-al. / cf. fr. spatial].

SPERMATOFOR s.m. Grup de spermatozoizi cuprinși într-o capsulă la unele insecte, la cefalopode etc. [< fr. spermatophore].

UNICAPSULAR, -Ă adj. (Despre fructe) Care constă dintr-o singură capsulă. [Cf. fr. unicapsulaire].

ADRENOCORTICOTROPINĂ s. f. hormon al lobului anterior al hipofizei, care stimulează secreția substanței corticale a capsulei suprarenale; corticostimulină. (< engl. adrenocorticotropin)

AMFITECIU s. n. strat celular extern al capsulei mușchilor sau al apoteciului la licheni. (< fr. amphithèce, lat. amphithecium)

ANEROID adj., s. n. (barometru) cu o capsulă de tablă subțire, ondulată, în interiorul căreia se află aer sub presiune. (< fr. anéroïde)

APOFIZĂ s. f. 1. proeminență a unui os. 2. umflătură la baza unei capsule. 3. ramură secundară a unei roci eruptive. 4. mulură concavă care marchează legătura dintre fusul unei coloane și baza ei. (< fr. apophyse, gr. apophysis, excrescență)

BICAPSULAR, -Ă adj. (despre fructe compuse) cu două carpele asemănătoare unor capsule. (< fr. bicapsulaire)

BIVALV, -Ă I. adj. 1. cu cochilia din două valve. 2. (bot.; despre capsule) format din două părți. II. s. f. pl. lamelibranhiate. (< fr. bivalve/s/)

CAPSUL(O)- elem. „capsulă”. (< fr. capsul/o/-, cf. lat. capsula, cutie mică)

CAPSULA vb. tr. a astupa cu o capsulă. (< fr. capsuler)

CAPSULAR, -Ă adj. (despre fructe) în formă de capsulă (1). (< fr. capsulaire)

CAPSULĂ s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe. 2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații. ♦ ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație. ◊ înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice. ◊ cașetă. 3. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe. 4. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică. (< fr. capsule, lat. capsula)

CAPSULECTOMIE s. f. rezecție parțială a unei capsule articulare. (< fr. capsulectomie)

CAPSULIFER, -Ă adj. (despre plante) cu fructe capsule (1). (< fr. capsulifère)

CAPSULITĂ s. f. inflamație a unei capsule articulare. (< fr. capsulite)

CAPSULOPLASTIE s. f. intervenție chirurgicală de eliberat o capsulă articulară. (< fr. capsuloplastie)

CAPSULOTOMIE s. f. incizie a unei capsule articulare. (< fr. capsulotomie)

CASEROLĂ s. f. 1. capsulă de porțelan cu coadă pentru topirea în laborator a substanțelor vâscoase și puțin volatile. 2. vas de bucătărie cu coadă și fund plat. 3. recipient din material plastic, pentru alimente. 4. carenajul unei elice. (< fr. casserole)

CAȘETĂ s. f. capsulă mică dintr-o foiță de amidon, în care se închid prafurile medicamentoase (cu gust neplăcut); bulină² (1). (< fr. cachet)

CHISTITOM s. n. (med.) instrument pentru secționarea capsulei cristalinului. (< fr. kystitome)

CRISTALOID, -Ă I. adj. cu aspect de cristal. II. s. m. 1. substanță care cristalizează ușor și care, în stare de soluție, poate trece printr-o membrană vegetală sau animală. 2. capsulă a țesutului cristalinian. II. s. n. pl. incluziuni proteice asemănătoare cristalelor din celulele unor semințe. (< fr. cristalloïde)

DECAPSULA vb. tr. 1. a desprinde capsulele de pe tulpinile unor plante textile. 2. a înlătura, prin operație, capsula unui organ, în special membrana care învelește rinichiul. 3. a desface capsula (la sticle, la rachete de semnalizare etc.). (< fr. décapsuler)

DISCIZIE s. f. secționare. ◊ (med.) incizie a capsulei cristalinului în operația de cataractă. (< fr. discission, lat. discissio)

EUFORBIACEE s. n. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, cu flori unisexuate, de culori variate, cu fructul capsulă. (< fr. euphorbiacées)

ÎNCAPSULA vb. tr. a capsula. (< în- + capsulă)

MALVACEE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, având ca fruct o capsulă cu multe semințe, de tipul nalbei. (< fr. malvacées)

OPERCUL s. n. 1. membrană osoasă care acoperă și protejează branhiile la pești. 2. organ care închide scoica anumitor moluște. 3. strat subțire care închide celulele larvelor albinelor. 4. (bot.) căpăcel cu care se termină capsula la mușchi. (< fr. opercule, lat. operculum)

OPIU s. n. substanță narcotică toxică, din capsulele de mac, somnifer, calmant, analgezic, stupefiant, tranchilizant. (< fr., lat. opium)

PANCREATOLIZĂ s. f. operație a pancreatitelor cronice nodulare fără litiază, constând în incizarea capsulei pancreasului pentru eliberarea glandei. (< fr. pancréatolyse)

PERISPLENITĂ s. f. inflamație a capsulei seroase a splinei. (< fr. périsplénite)

PIXIDĂ s. f. 1. (arheol.) cofret sau vas cu capac, în care se păstrau de obicei bijuterii. 2. (bis.) mic vas de metal care conține cuminecătură. 3. fruct capsulă care se deschide printr-un căpăcel la partea superioară. (< fr. pyxide)

PLANTAGINACEE s. f. pl. familie de plante erbacee, cu frunze dispuse în rozetă bazală, cu flori hermafrodite, rar unisexuate, dispuse în spice, și cu fructe capsule sau nucule: plantago. (< fr. plantaginacées)

SACELUS s. n. capsulă monospermă cu dehiscență neregulată, la rupere. (< lat. saccellus)

SEPTICID, -Ă adj. (despre dehiscența fructelor-capsulă) care se deschide de-a lungul liniilor de concreștere a carpelelor. (< fr. septicide)

SETĂ s. f. 1. păr vegetal țepos. 2. pedicelul capsulei, la briofite. (< lat. seta)

SPAȚIAL, -Ă adj. 1. referitor la spațiu. ◊ referitor la proprietățile figurilor din spațiu. 2. cabină ~ă = capsulă cosmică. (< fr. spatial)

SPERMATOFOR s. m. capsulă de spermatozoizi la unele insecte, la cefalopode etc. (< fr. spermatophore)

SPERMOTECĂ s. f. 1. totalitatea învelișurilor unui fruct. 2. peretele capsulei vegetale. (< lat. spermotheca)

SPOROBLAST s. n. celulă care dă naștere celulei-mame sporifere din capsula mușchilor sau din sporangele ferigilor. (< lat. sporoblastum)

SPOROCARP s. m. 1. involucru în formă de capsulă care conține și protejează sporii. 2. membrană protectoare a sporilor pteridofitelor. (< fr. sporocarpe)

SUPRARENAL, -Ă adj. situat deasupra rinichilor. ♦ glande (sau capsule) ~e (și s. f.) = glande endocrine, două, deasupra fiecărui rinichi. (după fr. surrénal)

TRICAPSULAR, -Ă adj. (despre fructe) cu trei capsule. (< fr. tricapsulaire)

UNICAPSULAR, -Ă adj. (despre fructe) cu o singură capsulă. (< fr. unicapsulaire)

URNĂ s. f. 1. vas în care se păstrează cenușa morților incinerați. 2. cutie în care se depun buletinele de vot, numerele de loterie etc. 3. (bot.) capsulă sporifică. (< fr. urne, lat. urna)

gămălie (gămălii), s. f. – 1. Cocoloș, bulgăre, bulb. – 2. Parte îngroșată în formă de sferă mică la capătul unui ac sau cui. – 3. (Arg.) Cap, minte, dovleac. Sb., slov., cr. gomolj „bulb” (Cihac, II, 144; Berneker 326; DAR), cf. mag. gomoly(a); „cocoloș”, poate aflat și în legătură cu mag. gömböly „ac cu gămălie”. Este dublet al lui măgălie, s. f. (Trans. și Mold., capsulă de mac), cu metateză, poate sub influența lui măciulie.