TABLOU s.n. I. 1. Pictură sau desen executat pe o pînză, pe un carton etc. (care se așază de obicei pe un perete, pe un suport etc.). ♦ A rămîne tablou = a rămîne surprins, înlemnit. ♦ Tablou simfonic = lucrare simfonică alcătuită dintr-o singură parte, avînd un program cu conținut plastic sau descriptiv. 2. (Fig.) Priveliște, scenă de mari proporții care atrage luarea aminte, impresionează vederea. 3. Descriere a unei priveliști, a unui obiect sau a unei persoane etc., făcută oral sau în scris (mai ales într-o operă literară). 4. (Teatru) Subdiviziune a unui act, cuprinzînd mai multe scene, care se desfășoară în același decor. 5. Tabel, schemă. 6. Grafic cuprinzînd o grupare de termeni, de simboluri, de numere, aranjate în șiruri și coloane. ♦ Tabloul periodic al elementelor = tablou în care elementele chimice sunt dispuse în șiruri și coloane, după greutatea lor atomică. II. (Tehn.) Panou sau placă subțire de metal sau de marmură cuprinzînd mai multe instrumente de măsură, aparate de control etc., cu care este înzestrat un aparat, o mașină etc. [< fr. tableau].

TRADUCTOR s.n. 1. Element al unui sistem cu reglare automată care transformă în semnal unificat o mărime pe care este construit să o măsoare. 2. Aparat folosit în telegrafie pentru a traduce combinațiile de semnale electrice elementare primite în caracterele tipografice corespunzătoare. [Cf. fr. traducteur].

TONOMETRIE s. f. 1. procedeu de determinare a greutății moleculare prin măsurarea tensiunii de vapori ai soluțiilor unor substanțe nevolatile. ◊ studiu al soluțiilor bazat pe acest procedeu. 2. măsurare a tensiunii vasculare cu ajutorul a diverse aparate; măsurare a tensiunii intraoculare. (< fr. tonométrie, germ. Tonometrie)

* dinamométru n., pl. e (vgr. dýnamis, putere, și métron, măsură). Aparat de măsurat puterea unuĭ om, animal, motor ș.a.

*manométru n., pl. e (format de Francezu Varignon [1654-1722]¹ d. vgr. manós, supțire, rar, nu dens, și métron, măsură). Aparat de măsurat tensiunea (forța elastică) a unuĭ gaz (a aburuluĭ).^[1]

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig., A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop. – Din fr. viser.

MĂSURA, măsor, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau aparate de măsură, etaloane etc. valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ◊ Expr. (Glumeț) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea. ◊ Expr. (Reg.) A-i măsura (cuiva) vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește nedeslușit. 3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător. II. Fig. 1. Tranz. A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc. 2. Refl. și tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă. – Lat. mensurare.

MĂSURĂ, măsuri, s. f. I. 1. Valoare a unei mărimi, determinată prin raportare la o unitate dată; măsurare, determinare. ◊ Loc. adj. și adv. După (sau pe) măsură = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite. De (sau pe) o măsură = deopotrivă, la fel, egal. ◊ Loc. adv. În mare (sau în largă) măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult. În mică măsură = într-o proporție neînsemnată. În egală măsură = la fel, în mod egal. ◊ Loc. prep. După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporțional cu... ◊ Loc. conj. Pe măsură ce = cu cât. În măsura în care... = numai atât cât... ◊ Loc. vb. A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecționării unor haine, ghete etc. 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităților, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convențională. ◊ Instrument (sau aparat) de măsură = instrument (sau aparat) cu care se măsoară. ◊ Loc. adv. Cu aceeași măsură = în același fel. ♦ Conținutul unui astfel de instrument. 3. Cantitate determinată, întindere limitată. 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr-o fracție plasată la începutul primului portativ. ◊ Bară de măsură = fiecare dintre liniuțele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unități metrice egale. ◊ Expr. A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mișcări egale și regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură. 5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers. 6. (Fil.) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui. II. Fig. 1. (Mai ales la pl.) Dispoziție, procedeu, mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere. ◊ Măsură de siguranță = mijloc de prevenție specială, prevăzut de legea penală și folosit față de infractorii care prezintă pericol. ◊ Expr. A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop. 2. Capacitate; valoare, putere, grad. ◊ Expr. A fi în măsură (să...) = a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva). A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete, a arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva. 3. Limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderație, cumpătare, înfrânare. ◊ Loc. adv. Fără (de) măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv. Peste măsură = mai mult decât trebuie, exagerat, excesiv. Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit. ◊ Expr. În măsura posibilului = atât cât va fi posibil. – Lat. mensura.

OSCILOSCOP, osciloscoape, s. n. Aparat de măsură pentru observarea vizuală a curbei care reprezintă variația rapidă în timp a unor mărimi fizice, de obicei electrice. – Din fr. oscilloscope.

SONDĂ, sonde, s. f. 1. Gaură cilindrică forată în interiorul scoarței pământului în vederea exploatării unui zăcământ de hidrocarburi fluide, a explorării unor straturi etc. ♦ Instalație situată deasupra unei sonde (1). 2. Aparat care servește la extragerea unei mici cantități dintr-un material compact sau granulat (pământ, ciment, nisip etc.). ♦ Burghiu mare, acționat mecanic, cu care se fac foraje în sol (în scopul de a-l explora și a recunoaște natura straturilor). 3. Instrument chirurgical în formă de tub cilindric de metal, de cauciuc etc. care servește la explorarea sau la evacuarea unor canale sau cavități din organism ori la drenarea plăgilor. 4. Instrument cu ajutorul căruia se efectuează diferite observații hidrometrice ca măsurarea adâncimii unei ape, recoltarea de probe de pe fundul apelor etc. 5. Dispozitiv sensibil, asociat unui aparat de măsură, care poate fi plasat în diferite puncte din spațiu pentru explorarea unui câmp fizic. 6. (În sintagmele) Balon-sondă = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă pentru diferite cercetări științifice. Sondă spațială = satelit artificial sau vehicul spațial fără oameni, lansat în spațiul cosmic pentru cercetarea lui directă. 7. Pahar lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos. – Din fr. sonde.

PERMALLOY s. n. Aliaj de fier și nichel folosit la confecționarea de miezuri magnetice pentru aparate de măsură, la amplificatoare magnetice etc. – Din fr. permalloy, germ. Permalloy.

PRECIZIE, precizii, s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl.; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: preciziune s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis.

VERNIER, verniere, s. n. Scară gradată suplimentară trasată pe rigletă sau pe cursorul unor instrumente și aparate de măsură, spre a mari precizia de măsurare a acestora. [Pr.: -ni-er] – Din fr. vernier.

SENSIBIL adj. 1. (FIZIOL.) senzitiv, senzorial, (rar) senzațional, (înv.) simțibil, simțicios. (Organ ~.) 2. emotiv, impresionabil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 3. susceptibil, (ir.) sensibilos. (De ce ești atât de ~?) 4. fin, (ir.) sensibilos. (Un aparat de măsură ~.) 5. v. evident.

SENSIBILITATE s. 1. (înv.) simțibilitate, simțiciune, simțire, simțitate. (Sensibilitatea nervilor.) 2. emotivitate, impresionabilitate, simțire. (Artist de o mare sensibilitate.) 3. susceptibilitate. (Se făcuse de o sensibilitate greu de suportat.) 4. finețe. (Sensibilitatea unui aparat de măsură.)

CEAS¹ ~uri n. 1) Unitate de măsură a timpului (egală cu a douăzeci și patra parte dintr-o zi); oră. Un ~ și jumătate. 2) Interval (scurt) de timp. ◊ Cu ~urile (sau cu ~ul) foarte mult timp. ~ul morții momentul de sfârșit al vieții. ~ul încercărilor moment în care cineva trebuie să dea dovadă de tărie de caracter și de prezență de spirit. Într-un ~ rău (sau greu) într-un moment neprielnic, nefast. Într-un ~ bun într-un moment prielnic. Din ~ în ~ foarte curând. În ~ul al doisprezecelea în ultima clipă. 3) Lecție predată timp de 45 de minute într-o instituție de învățământ; oră. ~ academic. 4) Aparat care măsoară și indică timpul; ceasornic. ~ de mână. ~ de masă. ~ de buzunar. ~ de perete. ◊ A merge ca ~ul a funcționa foarte bine. /<sl. țasi

CEASORNIC ~ce n. Aparat care măsoară și indică timpul; ceas. ~ de aur. /<bulg. sb. țasovnik

CONTOR ~oare n. Aparat care măsoară și indică cantitatea de energie electrică, de apă sau de gaze, consumată într-un interval de timp. /<fr. comptoir, germ. Kontor

HIPOMETRU ~e n. Aparat pentru măsurat dimensiunile corpului la animale (mai ales la cai). /<germ. Hippometer

INTERFEROMETRU ~e n. Aparat de măsurat (lungimile de undă, viteza de propagare a sunetelor etc.), bazat pe fenomenul interferenței. /<fr. interférometre

A MĂSURA măsor 1. tranz. 1) (valori, mărimi fizice) A stabili prin comparare cu o unitate de măsură etalon de aceeași speță. ~ cu metrul. ◊ ~ din ochi (sau cu ochiul) a) a măsura cu aproximație, fără a folosi instrumente sau aparate de măsură; b) a privi (pe cineva) din cap până-n picioare; a examina cu atenție. 2) (spații, distanțe etc.) A străbate (pe jos) de la un capăt la altul. 4) (cuvinte, expresii etc.) A utiliza în mod echilibrat; a cumpăni. 2. intranz. A avea drept măsură. /<lat. mensurare

METRONOMIE f. Ramură a metrologiei care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură. /<fr. métronomie

ORAR² ~e n. 1) Program care arată timpul împărțit pe ore al desfășurării unei activități într-o anumită perioadă; plan după ore. 2) Acul cel mic de la ceasornic (indicator al orelor). 3) înv. Aparat care măsoară și indică timpul; ceasornic. /<fr. horaire, lat. horarius

BAROMETRIE s.f. Parte a fizicii care tratează despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii (atmosferice). [Gen. -iei. / < fr. barométrie].

CAPSULĂ s.f. 1. Tip de fruct alcătuit dintr-un înveliș uscat, dehiscent, în care se află semințele. 2. (Anat.) Înveliș conjunctiv al unui organ sau al unei articulații. ◊ Capsule suprarenale = glande suprarenale; capsule articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație. ♦ Înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice. ♦ Cașetă. 3. (Chim.) Vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund și cu pereții scunzi, în care se încălzesc diferite substanțe. 4. (Tehn.) Cutie bine închisă în care sunt așezate anumite instrumente, motorașe etc. care trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ♦ Capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. Capsulă telefonică = cutie metalică, conținînd un microfon sau un receptor, folosită în aparatele telefonice; capsulă manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică; capsulă cosmică = cabină spațială. [< fr. capsule, cf. lat. capsula – cutiuță].

COLIMATOR s.n. Dispozitiv optic întrebuințat pentru determinarea unei direcții. ♦ Instrument constituit dintr-o lunetă ajutătoare, care se atașează la luneta unui aparat de măsurat sau de vizat. [Pl. -oare. / < fr. collimateur].

CRONAXIMETRU s.n. Aparat de măsurat proprietatea mușchilor de a se contracta. [< fr. chronaximètre].

ECHILIBROMETRU s.n. (Telec.) Aparat de măsurare a echilibrării. [< fr. équilibromètre].

EXTENSOMETRIE s.f. Parte a metrologiei care se ocupă cu diversele aparate de măsură a deformațiilor mecanice. [Gen. -iei. / < fr. extensométrie].

HENRIMETRU s.n. (Fiz.) Aparat de măsurat inductanța electrică. [< fr. henrymètre].

PACOMETRU s.n. (Constr.) Aparat de măsurat grosimea plăcilor inaccesibile. [< fr. pachomètre].

PRESOMETRU s.n. (Tehn.) Aparat de măsurat presiuni; manometru. [Var. (după alte surse) presiometru. / cf. fr. préssiomètre].

RECTOMETRU s.n. Aparat de măsurat lungimea țesăturilor. [< fr. rectomètre].

VENTURIMETRU s.n. Aparat care măsoară debitul unui curent de fluid într-o conductă avînd la bază principiul tubului venturi. [Cf. it. venturimetro < G. B. Venturi – fizician și inginer italian, constructorul aparatului].

APOMETRU s.n. Aparat care măsoară volumul de apă care a trecut printr-o conductă; contor de apă. [< apă + -metru].

DISTANȚIER s.n. 1. Compas măsurător. ♦ Aparat pentru măsurat distanța dintre nave. 2. Piesă care menține o anumită distanță între două părți ale unei mașini. [Pron. -ți-er. / < distanță + -ier].

DOZIMETRU s.n. 1. Aparat pentru măsurarea dozelor de radiații. 2. Aparat de măsură a cantității de lumină produse într-un interval de timp de o sursă luminoasă. [< fr. dosimètre].

FLUVIOMETRU s.n. Aparat pentru măsurat variațiile de nivel ale apei unui fluviu. [Pron. -vi-o-. / < fr. fluviomètre, cf. lat. fluvius – fluviu, gr. metron – măsură].

METRONOMIE s.f. Studiul instrumentrlor și aparatelor de măsură. [Gen. -iei. / < germ. Metronomie].

MODULOMETRU s.n. Aparat de măsurare a modulațiilor (2). [< fr. modulomètre].

cadru (cadre), s. n. – 1. Tablou, pictură. – 2. Ramă. – 3. Pervaz al unei uși sau ferestre. – 4. Ambianță, mediu al unei compoziții literare. – 5. Ramă ce susține fagurii în stup. – 6. Suport al bicicletei. – 7. La radio, colector de unde. – 8. Totalitatea serviciilor sau personalului unei instituții, listă de încadrare. – Mr. cadru „portret”, megl. cadru. Fr. cadre (REW 6921), cf. ngr. ϰάδρο, ϰάδρα, bg. kadro. – Der. cadră, s. f. (pictură, tablou; ramă, margine); cadra, vb. (a se potrivi cu ceva; a include); cadran (var. înv. cuadrant), s. n. (suprafață circulară cu diviziuni, la aparate de măsurat; sferă), din fr. cadran.

PAUȘAL s.n. Sistem de plată pentru beneficiarii prestărilor de servicii comunale la care instalațiile nu sunt înzestrate cu aparate de măsurat cantitățile consumate, suma calculîndu-se cu aproximație pe baza capacităților instalate ale aparatelor sau a consumurilor posibile. [< germ. Pauschale].

SENSIBILIZARE s.f. Acțiunea de a (se) sensibiliza și rezultatul ei. ♦ Stare de receptivitate crescută, patologică a organismului față de un agent. ♦ Mărire a sensibilității unui instrument sau aparat de măsură a emulsiilor fotografice etc. [< sensibiliza].

TELEINDICATOR s.n. Aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi. [Pron. -le-in-. / cf. fr. téléindicateur].

TRIBOMETRU s.n. (Fiz.) Aparat de măsurat intensitatea frecării. [< fr. tribomètre].

BAROMETRIE s. f. parte a fizicii despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii atmosferice. (< fr. barométrie)

CAPSULĂ s. f. 1. fruct uscat, dehiscent, cu numeroase semințe. 2. (anat.) înveliș conjunctiv al unui organ, al unei articulații. ♦ ~e suprarenale = glande suprarenale; ~e articulare = totalitatea ligamentelor care înconjură o articulație. ◊ înveliș mucos exterior al unor specii de bacterii și de alge microscopice. ◊ cașetă. 3. (chim.) vas de formă emisferică, cu fundul plat sau rotund, din porțelan, sticlă etc., în care se încălzesc substanțe. 4. (tehn.) cutie bine închisă cu anumite instrumente, motorașe etc. ce trebuie ferite de contactul cu exteriorul. ◊ capac de metal cu care se astupă sticlele de bere, de apă minerală etc. 5. ~ telefonică = cutie metalică, cu un microfon sau un receptor, în aparatele telefonice; ~ manometrică = aparat care măsoară în recipiente închise presiuni puțin diferite de cea atmosferică. (< fr. capsule, lat. capsula)

CRONAXIMETRU s. n. aparat de măsurat proprietatea mușchilor de a se contracta. (< fr. chronaximètre)

EXTENSOMETRIE s. f. parte a metrologiei care studiază diversele aparate de măsură a deformațiilor mecanice. (< fr. extensométrie)

FLEXIMETRU s. n. 1. aparat de măsură a săgeții și a deplasărilor transversale la construcții. 2. instrument medical pentru măsurarea amplitudinii de flexiune a unei articulații. (< it. flessimetro)

HENRYMETRU s. n. aparat de măsurat inductanța electrică. (< fr. henrymètre)

HIDROMETRU s. n. 1. aparat de măsură a densității și a vitezei de curgere a lichidelor. 2. manometru metalic cu scara gradată în unități de coloană de apă. 3. miră cu ajutorul căreia se măsoară nivelul unui curs de apă. (< fr. hydromètre)

LETRASET s. n. set de litere și cifre de diferite culori și caractere, pe un suport transparent, care se imprimă prin apăsare, în lucrările de grafică, în activitatea de proiectare și design, în inscripționarea scalei aparatelor de măsură etc. (după germ. Letterset/druck/)

METRONOMIE s. f. studiul instrumentelor și aparatelor de măsură. (< fr. métronomie)

ODORIMETRU s. n. aparat care măsoară odorizarea gazelor. (< fr. odorimètre)

OFTALMOICONOMETRU s. n. aparat pentru măsurat mărimea imaginilor retiniene. (< engl. ophtalmoiconometer)

PALPATOR s. n. 1. organ sensibil al unui aparat de măsurat și de control, care sesizează neregularitățile unei suprafețe. 2. dispozitiv al unei mașini agricole pentru urmărirea neregularităților terenului, a modului de dispunere a plantelor, în scopul reglării poziției organelor de lucru ale mașinii. 3. dispozitiv de comandă automată a mecanismului de alimentare a mașinii de țesut cu fir de bătătură. (< it. palpatore)

RECTOMETRU s. n. aparat de măsurat lungimea țesăturilor. (< fr. rectomètre)

SENSIBILIZARE s. f. acțiunea de a (se) sensibiliza. ◊ scădere a pragului de reactivitate a unei structuri vii față de un anumit agent; stare de receptivitate crescută, patologică a organismului față de un agent. ◊ mărire a sensibilității unui instrument sau aparat de măsură a emulsiilor fotografice etc. (< sensibiliza)

SESIZOR s. n. element al unui regulator sau aparat de măsură care sesizează o anumită mărime. (< sesiza + -or)

TELEINDICATOR s. n. aparat care măsoară și transmite la distanță valoarea unei mărimi. (< fr. téléindicateur)

VERNIER s. n. scară gradată suplimentară trasată pe cursorul unor instrumente sau aparate de măsură, care permite citirea unor fracțiuni de diviziuni din scala principală; nonius. (< fr. vernier)

BÎRLAD 1. Rîu, afl. stg. al Siretului; 289 km. Izv. din Dealul Bour (Pod. Central Modovenesc), traversează pod. cu același nume și trece prin Negrești, Crasna, Racova, Tutova, Zeletin. 2. Podișul Bîrladului, unitate de podiș în cadrul Pod. Modovenesc, cuprinsă între Siret, Prut, C. Moldovei și C. Română, străbătută de rîul cu același nume. Relief cu numeroase coaste (Racovei, Iașilor), dealuri (Lohanului, Tutovei, Fălciului) și suprafețe degradate. Alt. max.: 561 m (Dealul Doroșanu). Diviziuni: Pod. Central Moldovenesc la N, Colinele Tutovei la S, Depr. Elanului la E. Viticultură. Pomicultură. 3. Municipiu în jud. Vaslui, pe rîul cu același nume; 76.708 loc. (1991). Expl. de nisip metalurgic. Termocentrală. Ind. de prelucr. a metalelor; fabrici de rulmenți (din 1953), de elemente pneumatice pentru automatizare, de aparate de măsură și control, cărămidă și alim. (morărit, panificație, conserve de legume și fructe, preparate din carne, vinuri și băuturi alcoolice, uleiuri vegetale). Filatură și țesătorie de vigonie. Topitorie de cînepă. Teatru. Muzeul memorial „V. Pârvan”. Menționat documentar din 1401, dar cu existență anterioară, vestigiile arheologice atestă o locuire din epoca fierului. În evul mediu a fost principalul centru al Țării de Jos a Moldovei, cu important rol meșteșugăresc și comercial. Declarat municipiu în 1968.

BUCUREȘTI, cap. României, municipiu în S țării, în Cîmpia Română, pe Dîmbovița și afl. său Colentina, la 70-90 m alt., la intersecția paralelelor de 44°25′50″ lat. N cu meridianul de 26°06′50″ long. E; 2.107177 loc. (1991; împreună cu Sectorul Agricol Ilfov 2.375.679 loc. și o densitate de 1.277 loc./km²). Municipiul propriu-zis se întinde pe 226 km² și este împărțit în șase sectoare ad-tive urbane. Sectorul Agricol Ilfov, care este subordonat municipiului, are 1.594 km², 268.502 loc. (1991) și cuprinde un oraș (Buftea) și 38 com. Cel mai important centru politic, economic, științific și cultural al țării. Ind. puternică (c. 13% din producția ind. a țării) cu o mare diversitate de ramuri. Mari termocentrale (București-Sud, București-Vest Militari ș.a.), laminoare, întreprinderi constructoare de mașini: utilaj greu, linii de ciment, turboagregate, motoare cu combustie internă, utilaj siderurgic, petrolier și chimic, mașini-unelte și agregate, mașini și utilaje agricole, locomotive și vagoane, avioane și elicoptere, autobuze, troleibuze și tramvaie. Se detașează subramurile electrotehnică (cabluri, ascensoare, bunuri casnice ș.a.), electronică (calculatoare și mașini de calcul, cinescoape, elemente pentru automatizări, aparate de radio și TV ș.a.) și mecanică fină și optică (aparatură medicală, ace de tricotat, microscoape, aparate de măsură și control, utilaj de precizie etc.); întreprinderi chimice (mase plastice, vopsele și coloranți, anvelope și articole din cauciuc, produse farmaceutice și cosmetice ș.a.); întreprinderi de materiale de construcții (prefabricate de beton, prelucr. marmurei, articole de porțelan și faianță ș.a.); întreprinderi de prelucr. a lemnului (mobilă, placaje și furnire, instrumente muzicale, chibrituri). Numeroase întreprinderi de piel., marochinărie, blănărie și încălț., poligrafice, textile (filaturi și țesături de bumbac, lînă, mătase, in și cînepă, iută și pîslă ș.a.) și alim. (morărit și panificație, conserve din carne și legume, produse lactate, uleiuri vegetale, produse zaharoase, alcool, bere, țigarete ș.a.). Pr. nod feroviar (nouă magistrale și o c. f. de centură de 74 km) și rutier (șapte magistrale, numeroase autogări) al țării; aeroporturile „Băneasa” (inaugurat în 1920 pentru traficul intern) și „București-Otopeni” (inaugurat 1970, pentru traficul internațional). Metrou cu 3 linii magistrale, construite între 1974 și 1989, însumînd c. 60 km lungime. În B. își au sediul Parlamentul, Guvernul, Președenția, marea majoritate a partidelor politice, numeroase instituții cultural-științifice printre care: Academia Română (fundată în 1866), peste 60 de institute de cercetări științifice, studii și proiectări, mari biblioteci (a Academiei, fundată în 1867, c. 7,5 mil. vol.; Biblioteca Națională, fundată în 1955, c. 7 mil. vol.: Biblioteca Universitară, fundată în 1896, c. 2 mil. vol., incendiată în 22-23 decembrie 1989). Învățămîntul superior este reprezentat prin Universitatea B. (înființată în 1864), Universitatea de medicină și Farmacie „Carol Davila”, institutele Politehnic, Construcții, de Arhitectură „Ion Mincu”, Agronomic „N. Bălcescu” și academiile de Studii Economice, de Muzică, de Teatru și Film, de Artă, de Educație Fizică (în total cu 56 de facultăți), precum și prin numeroase colegii tehnice, economice, de administrație și secretariat, informatică și asistență socială etc. În B. există numeroase instituții muzicale: Opera Română, Filarmonica „G. Enescu”, Orchestra Națională a Radiodifuziunii ș.a. și teatre („Național”, „Comedie”, „Mic”, „Lucia Sturdza-Bulandra”, „C.I. Nottara”, „Odeon”, de Revistă „C. Tănase” ș.a.). Monumente de arhitectură: bisericile Curtea Veche, Mihai Vodă (sec. 16), a Patriarhiei, Doamnei, Sf. Gheorghe Nou (sec. 17), Colțea, Kretzulescu și Stravropoleos (sec. 18), mănăstirile Radu Vodă (sec. 17) și Antim (sec. 18), palatele Ghica-Tei, Șuțu, Știrbei, Regal, Justiției, Poștelor (azi Muzeul Național de Istorie), C.E.C., Cantacuzino (azi Muzeul Muzicii Românești), Victoria (sediul Guvernului); casa Melik, Hanul lui Manuc, clădirea Școlii Centrale de Fete, Universitatea, Ateneul Român, Rectoratul Universității, Academia Militară, numeroase statui, busturi, fîntîni etc. Muzee: Național de Istorie, de Artă al României, Satului, de Istorie Naturală „Gr. Antipa”, Militar Central, Colecțiilor de Artă, Geologiei, Țăranului Român, Tehnic „ing. D. Leonida”, Sticlei și Porțelanului etc. În B. există mari complexe și baze sportive (Stadionul Național, „Steaua”, „Dinamo”, „Steaua”, „Giulești”, „Palatul Sporturilor și Culturii”), parcuri („Tineretului”, 200 ha, „Herăstrău”, 187 ha, „Cișmigiu”, 13 ha – cea mai veche grădină publică, inaugurată în 1860, „Parcul Carol”, 36 ha) ș.a. Grădina Botanică (10,5 ha), Grădina Zoologică Băneasa ș.a. În B. se află numeroase edituri de stat și particulare, studiouri centrale de radio și televiziune și altele independente, apar o mare diversitate de ziare și reviste. În anii de după cel de al doilea război mondial, B. a cunoscut un proces intens de modernizare și sistematizare într-o concepție urbanistică cvasiunitară, monotonă, construindu-se mari și uniforme ansambluri de locuințe (Titan-Balta Albă, Drumul Taberei, Berceni-Giurgiului, Rahova-șos. Alexandriei, Militari, Pantelimon, Colentina, Floreasca ș.a.), dar și unele clădiri monumentale: Casa Presei Libere (1952-1957), Sala Palatului (1960), Pavilionul Expoziției (1964), Studioul de televiziune (1969), Institutul Politehnic (1972), Teatrul Național (1974), Hotelul „Intercontinental” ș.a. În cadrul așa-zisului program de sistematizare a centrului istoric al orașului a fost demolată c. 1/3 din suprafața zonei centrale a municipiului, o dată cu aceasta dispărînd numeroase monumente istorice și de arhitectură. În urma cutremurelor din 1940, 1977, 1986 și 1990, în B. au fost distruse și avariate un număr mare de locuințe, edificii administrative, monumente istorice, școli, spitale ș.a., înregistrîndu-se totodată numeroase pierderi de vieți omenești. Menționat pentru prima oară într-un hrisov dat la 20 sept. 1459, de către Vlad Țepeș, orașul B. are însă o existență mult mai veche. Pe terit. actual al orașului s-au descoperit urme de așezări din neolitic, epoca bronzului și a fierului, iar din sec. XIV existența unei așezări feudale. Grație așezării sale favorabile din punct de vedere comercial, orașul s-a dezvoltat și s-a extins, începînd încă de la mijl. sec. 16 (din vremea domniei lui Mircea Ciobanul) și continuînd în sec. 17 (în vremea domniilor lui Matei Basarab, Șerban Cantacuzino și Constantin Brîncoveanu), devenind pr. centru economic, politic și cultural al țării. Capitala permanentă a Țării Românești din 1659, B. a fost principalul centru al Revoluției de la 1848 din Țara Românească. După înfăptuirea Unirii Principatelor de la 24 ian. 1859, B. a devenit capitala statului român (1862) și a cunoscut în a doua jumătate a sec. 19 o puternică dezvoltare. Ocupat de germani și de aliații lor la 23 nov. /6 dec. 1916, în timpul primului război mondial, orașul a fost eliberat în nov. 1918, devenind, după unire, capitala statului național unitar român. În perioada interbelică, în B. s-au înființat și și-au desfășurat activitatea numeroase instituții publice, administrative, economice și culturale. Orașul a avut mult de suferit de pe urma bombardamentelor anglo-americane din primăvara și vara anului 1944, și a bombardamentelor germane din aug. 1944, care au avariat numeroase clădiri (Teatrul Național ș.a.) și au făcut numeroase victime. La 23 aug. 1944, în B. a avut loc o lovitură de stat, soldată cu întoarcerea armelor împotriva Germaniei. La 8 nov. 1945, de ziua regelui, a fost reprimată, de autoritățile comuniste, marea manifestație promonarhică inițiată de organizațiile de tineret ale PNL și PNȚ. În cadrul Revoluției Române din dec. 1989 la B. s-a desfășurat (21-22 dec.) mari manifestații populare anticomuniste și anticeaușiste, soldate cu ciocniri între demonstranți și forțele de represiune, în urma cărora regimul dictatorial a fost răsturnat. La B. au fost semnate următoarele tratate de pace: 1) la 16/28 mai 1812, tratatul prin care se punea capăt Războiului ruso-turc (1806-1812); Basarabia era anexată Rusiei; Serbia obținea autonomie internă; totodată se sancționa alipirea Gruziei de V la Rusia; 2) la 19 febr. / 3 mart. 1886, tratatul care punea capăt războiului dintre Serbia și Bulgaria; 3) la 28 iul. / 10 aug. 1913, tratatul care încheia al Doilea Război Balcanic. Grecia obține S Macedoniei și o parte din Tracia apuseană, iar Serbia aproape întreaga parte de N a Macedoniei; totodată, prin acest tratat s-a hotărît ca partea de S a Dobrogei, jud. Durostor și Caliacra, Cadrilaterul pînă la linia Turk-Smil-Ekrené să între în componența României. 4) la 4 aug. 1916, tratatul de alianță între România și Aliați (Franța, Marea Britanie, Rusia, Italia) privind intrarea României în război. 5) la 24 apr. / 7 mai 1918, tratatul dintre România și Puterile Centrale, încheiat în urma defecțiunii militare a Rusiei soldată cu semnarea Tratatului de la Brest-Litovsk; prin el se impuneau României condiții înrobitoare: cedarea Dobrogei către Bulgaria, rectificări de frontieră (5.600 km²) în Carpați în favoarea Austro-Ungariei, clauze economice dezastruoase privind livrările de produse agricole, lemn, petrol ș.a. Tratatul nu a fost ratificat de Parlament și suveran și România l-a denunțat la 28 oct. 1918.

ASTROLAB, astrolabi, s. m. 1. Instrument folosit pentru măsurarea poziției aștrilor și a înălțimii lor deasupra orizontului. 2. Vechi aparat de măsurat unghiuri. – Fr. astrolabe.

corelatron s. n. Tip de mașină de calcul specializată ◊ „Pentru efectuarea marelui volum de calcule necesare, un colectiv al atelierului de aparate electronice a realizat o mașină de calcul specializată numită corelatron. Mașina preia automat datele de la aparatele de măsură și efectuează în mai puțin de o oră munca a doi calculatori pe timp de două săptămâni.” Sc. 18 I 66 p. 7 //probabil din corela + -tron „instalație”//

cronaximetru s. n. (med.) Aparat de măsurat proprietatea mușchilor de a se contracta ◊ „La I.T.M. s-a introdus în fabricație de serie cronaximetrul electronic «Sigmatron» cu ajutorul căruia se stabilește diagnosticul în infecțiunile neuro-musculare.” Sc. 17 II 62 p. 4 (din fr. chronaximètre; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5; DT; DN3)

fotocoagulograf s. n. 1974 (med.) Aparat pentru măsurat coagularea sângelui v. fotocoagulator (din foto- + coagula[re] + -graf)

*contór n., pl. oare (fr. compteur, d. compter, a număra. V. cont). Aparat de măsurat distanțele, apa, gazu consumat ș. a. – Curat rom. măsurător, numărător.

OBIÉCT (< lat.) s. n. 1. Orice corp solid, de obicei prelucrat, folosit în diverse împrejurări; lucru (1). ◊ (CONT.) Obiecte de inventar = bunuri de valoare mai mică decât limita prevăzută de lege pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau cele cu o durată mai mică de un an, independent de valoarea lor, precum și bunurile asimilate acestora (de ex. echipamentele de protecție și de lucru, mecanismele, dispozitivele, verificatoarele, aparatele de măsură și control etc.). 2. Ceea ce formează materia unei discipline; disciplină de studiu. 3. (FILOZ.) Ceea ce există în afara subiectului, adică în afara omului ca ființă activă și conștientă, independent de el, și este modificat prin activitatea lui practică. ♦ Spec. (În gnoseologie) Conținutul spre care se îndreaptă cunoașterea; ceea ce este cunoscut (în opoziție cu subiectul cunoscător). 3. 4. (PSIH., la S. Freud) Un lucru, o persoană, o aparte a unei persoane (ex. sânul matern), reale sau fantasmatice, în care și prin care o pulsiune a subiectului caută să-și atingă scopul; o persoană, o entitate, un ideal cu care subiectul ca totalitate intră în relație (obiectuală) și pentru care el simte iubire sau ură. 5. Fig. Țintă, scop, țel. 6. (LINGV.) O. direct = complement direct. ◊ O. indirect = complement indirect.

*densimétru n., pl. e (d. dens și metru, cuv. format greșit din latină și gr. Îld. dasimetru, d. vgr. dasýs, dens, cum ar fi fost maĭ corect). Fiz. Aparat de măsurat densitatea lichidelor. V. lactometru.

OSCILOGRÁF (< fr. {i}; {s} lat. oscilare „a oscila” + gr. graphein „a scrie”) s. n. Aparat de măsurat care permite observarea vizuală și înregistrarea curbei reprezentând variația rapidă a unor mărimi electrice (tensiuni, curenți etc.). Pentru măsurarea și înregistrarea mărimilor variabile în timp, dar neelectrice (presiuni, temperaturi etc.), se folosesc traductoare care transformă mărimile neelectrice în mărimi electrice. Cele mai răspândite sunt o. catodice.

*gazométru n., pl. e (gaz și metru, cuv. creat de Lavoisier). Aparat de măsurat cantitatea de gaz întrebuințată. Aparat de măsurat volumu gazuluĭ dintr’un rezervoriŭ.

*girométru n., pl. e (giro din giroscop și metru). Aparat de măsurat ĭuțeala rotațiuniĭ mașinilor.

*odométru n., pl. e (vgr. odómetron, d. odós, drum, și métron, măsură. V. sinod). Aparat de măsurat distanța străbătută, de un om saŭ de o trăsură. – Se zice și podometru.

MICROCONDUCTÓR (< micro- + conductor) s. n. Conductor emailat cu diametrul mai mic de 50 microni. Din m. se execută înfășurările pentru micromașinile electrice, bobine pentru diverse aparate de măsură și reglaj.

*pluviométru n., pl. e (d. lat. pluvia, ploaĭe, și vgr. métron, măsură). Fiz. Aparat de măsurat cantitatea apeĭ de ploaĭe care cade într’un loc într’un timp anumit. – Și udometru.

*podométru n., pl. e (d. vgr. pûs, podós, picĭor, și métron, măsură). Odometru, aparat de măsurat distanța străbătută.

POZNAŃ, oraș în partea de V a Poloniei, centrul ad-tiv al voievodatului Wiełkopolskie, situat pe râul Warta, la confl. cu Cybina, la 280 km V de Varșovia; 574,8 mii loc. (2000). Port fluvial. Aeroport. Nod de comunicații. Ind. metalurgică, constr. de mașini (vagoane de c. f., motoare Diesel, mașini-unelte, mașini agricole, aparate de măsură și de precizie), chimică (cauciuc sintetic), de prelucr. a lemnului și a tutunului, poligrafică, textilă (țesături), a sticlăriei și alim. Piață agricolă (cereale, legume, animale ș.a.). Centru comercial (Târg internațional de mostre, anual din 1921). Universitate (1919). Academie de Literatură (1518). Institut Politehnic (1919); teatre de dramă și operă, muzee. Grădină zoologică. Monumente: Domul Sfinții Petru și Pavel (sec. 13-14, reconstruit după al Doilea Război Mondial), în stil gotic; Biserica Sf. Stanislaw, în stilul baroc; Primărie în stil renascentist (sec. 16). Fundat în 800, a devenit capitala primului episcopat polonez întemeiat de cneazul Mieszko I (968). A aderat la Hansă (1253). Anexat de Prusia (1793) și supus unui puternic proces de germanizare (început din sec. 13), a fost restituit Poloniei (1919). Ocupat de germani în al Doilea Război Mondial. Muncitorii din P. au declanșat (iun. 1956) o puternică grevă, având și conotații politice, care a fost reprimată de armată (50 morți și peste 300 răniți). Denumirea germană: Posen.

pediometru (aparat de măsurat copiii) (-di-o-me-tru) s. n., art. pediometrul; pl. pediometre

contor (aparat de măsură) s. n., pl. contoare

*sizmográf n., pl. e (vgr. seismós, cutremur, și -graf din telegraf). Aparat de măsurat intensitatea cntremurelor și locu lor de pornire.

VERNIER, verniere, s. n. Scară gradată suplimentară trasată pe rigleta sau pe cursorul unor instrumente și aparate de măsură, pentru a mări precizia de măsurare a acestora. [Pr.: -ni-er] – Din fr. vernier.

VIZA², vizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta o armă, un aparat de măsură etc. (sau o parte a lor) spre un anumit obiectiv. 2. Fig. A se referi, a face aluzie la ceva; a ținti, a avea ca obiectiv, a avea ca scop.- Din fr. viser.

SONDĂ, sonde, s. f. 1. Gaură cilindrică forată în interiorul scoarței Pământului în vederea exploatării unui zăcământ de hidrocarburi fluide, a explorării unor strate etc. ♦ Instalație situată deasupra unei sonde (1). 2. Dispozitiv care servește la extragerea unei mici cantități dintr-un material compact sau granular (pământ, ciment, nisip etc.). ♦ Burghiu mare, acționat mecanic, cu care se fac foraje în sol (în scopul de a-l explora și a recunoaște natura stratelor). 3. Instrument chirurgical în formă de tub cilindric de metal, de cauciuc etc. care servește la explorarea sau la evacuarea unor canale sau cavități din organism ori la drenarea plăgilor. 4. Instrument cu ajutorul căruia se efectuează diferite observații hidrometrice ca măsurarea adâncimii unei ape, recoltarea de probe de pe fundul apelor etc. 5. Dispozitiv sensibil, asociat unui aparat de măsură, care poate fi plasat în diferite puncte din spațiu pentru explorarea unui câmp fizic. 6. (În sintagmele) Balon-sondă = balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă pentru diferite cercetări științifice. Sondă spațială = satelit artificial sau vehicul spațial fără oameni, lansat în spațiul cosmic pentru cercetarea lui directă. 7. Pahar de bere, lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos. – Din fr. sonde.

DECIBELMETRU, decibelmetre, s. n. Voltmetru de curent alternativ gradat în decibeli în raport cu un nivel de referință, utilizat ca aparat de măsură în instalațiile electroacustice. – Din fr. décibelmètre.

PERMALLOY s. n. Aliaj de fier și nichel folosit la confecționarea de miezuri magnetice pentru aparate de măsură, la amplificatoare magnetice etc. [Pr.: -loi] – Din fr. permalloy, germ. Permalloy.

PRECIZIE s. f. 1. Faptul de a fi precis, calitatea de a măsura, de a determina sau de a indica precis; exactitate. ◊ Loc. adj. De precizie = (despre aparate de măsură) foarte exact. ♦ Eroare maximă care se admite la efectuarea unui calcul, a unei măsurări, a unui produs. 2. (Rar, la pl; în forma preciziune) Lămurire, informație precisă; precizare. Așteptăm noi preciziuni. [Var.: (înv.) preciziune s. f.] – Din fr. précision, lat. praecisio, -onis.

MĂSURA, măsor, vb. I. I. Tranz. 1. A determina cu instrumente sau aparate de măsură, etaloane etc. valoarea unei mărimi (lungime, masă, greutate, tensiune electrică etc.); a lua măsura; spec. a cântări. ♦ (Rar) A aplica pedepse, lovituri etc. ◊ Expr. (Glumeț) A măsura pe cineva (sau a măsura cuiva ceva) pe spinare = a bate, a lovi (pe cineva). 2. A evalua, a aprecia valoarea, mărimea. ◊ Expr. (Reg.) A-i măsura (cuiva) vorba cu îmblăciul, se zice despre cineva care spune nimicuri sau care vorbește neclar. 3. A străbate (pe jos), a parcurge de la un capăt la altul un spațiu, o distanță. 4. A cuprinde cu ochii, a cerceta cu privirea o distanță, un loc; a scruta. ♦ A privi pe cineva cu atenție; a privi disprețuitor sau amenințător. II. Fig. 1. Tranz. A cântări, a modera, a înfrâna cuvintele, gesturile, manifestările etc. 2. Refl. și tranz. A (se) compara cu cineva din punctul de vedere al forței fizice, intelectuale etc. ◊ Expr. (Tranz.) A-și măsura puterile = a se lua la întrecere în luptă. – Lat. mensurare.

MĂSURĂ, măsuri, s. f. I. 1. Valoare a unei mărimi, determinată prin raportare la o unitate dată; măsurare, determinare. ◊ Loc. adj. și adv. După (sau pe) măsură = (despre îmbrăcăminte sau încălțăminte) potrivit cu dimensiunile corpului; după dimensiuni potrivite. De (sau pe) o măsură = deopotrivă, la fel, egal. ◊ Loc. adv. În mare (sau în largă) măsură = în mare parte, în mare cantitate, mult. În mică măsură = într-o proporție neînsemnată. În egală măsură = la fel, în mod egal. ◊ Loc. prep. După (sau pe, în) măsura... = în raport cu..., proporțional cu... ◊ Loc. conj. Pe măsură ce = cu cât. În măsura în care... = numai atât cât... ◊ Loc. vb. A lua (cuiva) măsură = a măsura diferite dimensiuni (ale cuiva) în vederea confecționării unor haine, ghete etc. 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor, cantităților, volumelor etc.; vas, aparat etc. care reprezintă această unitate convențională. ◊ Instrument (sau aparat) de măsură = instrument (sau aparat) cu care se măsoară. ◊ Loc. adv. Cu aceeași măsură = în același fel. ♦ Conținutul unui astfel de instrument. 3. Cantitate determinată, întindere limitată. 4. (Muz.) Unitate ritmică divizată în timpi egali ca durată, plasată între două bare și notată cu o fracție la începutul lucrării sau fragmentului vizat. ◊ Bară de măsură = fiecare dintre liniuțele care taie vertical portativul, divizând durata piesei muzicale în unități metrice egale. ◊ Expr. A bate măsura = a executa cu mâna sau cu piciorul mișcări egale și regulate, care marchează diviziunile grupurilor de note aflate în fiecare unitate delimitată de barele de măsură. 5. Unitate metrică compusă dintr-un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau (în metrica antică) dintr-un anumit număr de silabe lungi și scurte, care determină ritmul unui vers. 6. (Fil.) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate, cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui. II. Fig. 1. (Mai ales la pl.) Dispoziție, procedeu, mijloc utilizat pentru realizarea unui anumit scop; hotărâre, prevedere. ◊ Măsură de siguranță = mijloc de prevenție specială, prevăzut de legea penală și folosit față de infractorii care prezintă pericol. ◊ Expr. A lua măsuri = a executa o serie de lucrări sau a duce o acțiune în vederea realizării unui anumit scop. 2. Capacitate; valoare, putere, grad. ◊ Expr. A fi în măsură (să...) = a fi în stare, a avea posibilitatea, calitatea de a face, de a realiza (ceva). A-și da măsura = a-și manifesta talentul, priceperea în realizări concrete, a arăta totalitatea resurselor de care dispune, a dovedi că este capabil să facă, să realizeze ceva. 3. Limită, punct extrem până la care se poate concepe, admite sau până la care este posibil ceva; moderație, cumpătare, înfrânare. ◊ Loc. adv. Fără (de) măsură = din cale-afară, nemăsurat, exagerat, excesiv. Peste măsură = mai mult decât trebuie, exagerat, excesiv. Cu măsură = în limite acceptabile, moderat, chibzuit. ◊ Expr. În măsura posibilului = atât cât va fi posibil. – Lat. mensura.

OSCILOSCOP, osciloscoape, s. n. Aparat de măsură și de observare vizuală a curbei care reprezintă variația rapidă în timp a unor mărimi fizice, de obicei electrice. – Din fr. oscilloscope.

CEAS, ceasuri, s. n. 1. Interval de timp cuprinzînd 60 de minute, constituind a 24-a parte a zilei; oră. Un ceas ținu lupta. ISPIRESCU, L. 18. Nu trece nici un ceas la mijloc, și-un cuptori de plăcinte, cîțiva pui... erau gata. CREANGĂ, P. 10. Tu citești scrisori din roase plicuri Și-ntr-un ceas gîndești la viața toată. EMINESCU, O. I 119. Nu aduce anul ce aduce ceasul. ◊ Loc. adv. Cu ceasurile sau cu ceasul = timp îndelungat. La orice îi sare glasul Și rîde nebun, cu ceasul. PANN, P. V. I 97. La tot ceasul = la fiecare oră, într-una, mereu, în fiecare moment. ◊ Expr. Cu un ceas mai devreme (sau mai curînd) = fără întîrziere, fără a mai aștepta. Cere ce mai ai de cerut, cu un ceas mai curînd. ISPIRESCU, L. 29. În ceasul al doisprezecelea = în ultima clipă, înainte de a fi prea tîrziu. ♦ Distanță, întindere, spațiu parcurs în timp de o oră. Acest sat e la trei ceasuri de București. ▭ Muma zmeului... suflă văpaiă din gura ei cea spurcată cale de trei ceasuri. ISPIRESCU, L. 26. Cîmpuri și dealuri de o întindere de un ceas și două sînt acoperite cu cartoafe. KOGĂLNICEANU, S. 5. ◊ Expr. A face un ceas bun (sau bunicel sau bunișor) pînă... = a avea nevoie de o oră întreagă (sau mai bine de o oră) pînă... A făcut un ceas bun pînă acasă. ♦ Fiecare dintre cele 24 de părți în care e împărțită o zi, părți determinate de cadranul și acele unui ceasornic; p. ext. bătaie a ceasornicului, cînd acele cadranului, ajung la una din cele 12 puncte la care se bate ora. Cît e ceasul? ▭ La al treilea ceas al nopții, au fost în drum în bărăganul de la Dropii. SADOVEANU, M. C. 205. Ciocanele [ceasornicului] bat sferturile, jumătățile și ceasurile. SADOVEANU, F. J. 518. ◊ (La pl. cu același sens ca la sg.) Erau ceasurile patru. IBRĂILEANU, A. 68. 2. Moment, clipă; timp, vreme. Îi veni să-și zvîrle carabina sub gard, ca pe-un băț netrebnic, un vreasc care nu-i putea ajuta nimic în ceasul acela plin de primejdii. CAMILAR, N. II 415. Cu-a tale umbre azi în van mă-mpresuri, O, ceas al tainei, asfinții de sară! EMINESCU, O. I 201. Nu-și perdu cumpătul la un ceas așa de greu. NEGRUZZI, S. I 226. ◊ Loc. adv. (Învechit și regional) În (sau într-)acel ceas = în momentul acela, atunci, imediat, îndată, pe loc. Alergă la el chiar Într-acel ceas... și-i ceru iertăciune. SEVASTOS, N. 204. Într-acest ceas = acum, imediat, momentan. La opt [clăi] vîrfuri le-am făcut; Numai una mi-a rămas Să-i fac vîrf într-acest ceas. TEODORESCU, P. P. 633. În (sau, învechit, pe) tot ceasul = în fiecare clipă, în tot momentul, în tot timpul, totdeauna. Cum să se împace [sufletul]. Cînd îl înec pe tot ceasul cu suspinul și cu plînsul? CONACHI, P. 103. Pe nimica, pe ceas sau pe mică pe ceas v. mică¹. ♦ (Adesea în legătură cu un genitiv atributiv) Timpul dinaintea sau din cursul unui eveniment important. Oh! și pentru dînsa ceasul ispășirii va sosi. DAVILA, V. V. 166. Mai nainte însă de a veni ceasul nașterii, copilul se puse pe plîns. ISPIRESCU, L. 2. Acum, ceasul fericirii a sunat pentru mine. ALECSANDRI, T. I 56. Cu securi m-a spintecat. Inimioara mi-a mîncat, Sîngele mi l-a vărsat, în ceas de moarte m-a lăsat. TEODORESCU, P. P. 397. ◊ Expr. Ceasul morții = momentul cînd moare cineva. Ceas bun (sau rău) = (în superstiții) moment norocos (sau nenorocos). Oh! dragu mieu! ce ceas rău te-au adus pe tine pe-aicel SBIERA, P. 94. Se vede c-am pornit într-un ceas rău. CREANGĂ, P. 145. Vărguță de alun, Adă-l într-un ceas bun. ALECSANDRI, T. I 366. (Să fie) într-un ceas bun! formulă prin care se urează succes cuiva, cînd începe sau întreprinde ceva. Iaca inelul d-sale... Dă-i acum pe al tău... și să vă fie logodna într-un ceas bun. ALECSANDRI, T. I 225. A se da de ceasul morții = a se frămînta (de supărare sau de necaz). Să se dea fiul împăratului de ceasul morții de ciudă, cînd auzi una ca aceasta. ISPIRESCU, L. 311. 3. Aparat (cu un anumit mecanism) care servește la determinarea și măsurarea timpului în limitele unei zile (24 de ore); ceasornic. V. ornic, orologiu, pendulă. Ceas de mînă. Ceas de buzunar. Ceas de perete. ▭ Îi dete trei lucruri: un inel, un ceas și o lădiță de aur. RETEGANUL, P. II 10. Cînd bătea ceasul la unu, Eram gata ca păunu; Cînd bătea ceasul la doi, Eram cu mîndra-amîndoi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 300. ◊ Ceas deșteptător v. deșteptător. Ceas de nisip = aparat care măsoară o durată de timp, prin scurgerea unei cantități de nisip dintr-o despărțitură a lui într-alta. ◊ Expr. (Familiar) A merge ca ceasul = a merge perfect. ◊ Compus: ceas-brățară = ceasornic prins cu o curelușă sau cu o brățară deasupra încheieturii mîinii. ♦ Aparat în formă de ceas (3), avînd un cadran și una sau mai multe limbi dispuse în diferite feluri și care servește la înregistrarea unor mișcări, a unor cantități de lichide sau gaze (care trec prin el); contor. 4.Slujbă religioasă săvîrșită la anumite ore din zi. Andrei luă breviarul în mînă, se puse a citi, la lumina lunii, ceasurile canonice. BĂLCESCU, O. II 256. Bătrînul nu scăpa, Nici utrene, nici ceasuri, nici liturghia. NEGRUZZI, S. II 233.

DILATOMETRU, dilatometre, s. n. Aparat care măsoară dilatația corpurilor.

HIPOMETRU, hipometre, s. n. Aparat pentru măsurat dimensiunile părților corpului animalelor.

CONTOR, contoare, s. n. Aparat de măsurat cantitatea de apă, de energie electrică, de gaze etc. transmisă consumatorilor prin conducte. Au scos siguranțele la contor! răcniră cei care fuseseră lăsați în întuneric. PAS, Z. IV 255.

CRONOMETRIE s. f. Partea fizicii care se ocupă cu studiul măsurării timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul.

FIN adj. 1. diafan, străveziu, subțire, transparent, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăziu, străvăzător, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Mătase ~.) 2. mărunt. (Nisip ~; sare ~.) 3. ales, selectat, selecționat, sortat, triat, superior. (Un produs ~.) 4. superior. (Ciocolată ~.) 5. sensibil, (ir.) sensibilos. (Un aparat de măsură ~.) 6. delicat, gingaș, grațios, suav, (Mold. și Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată ~; cu gesturi ~.) 7. ales, distins, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.) 8. ales, delicat, distins, manierat, politicos. (O comportare ~.) 9. rafinat, subtil. (Nuanțe ~.)

ANESTEZIO- „insensibilitate, anestezie, anestezic”. ◊ gr. anaisthesia „insensibilitate” > fr. anesthésio-, engl. anesthesio- > rom. anestezio-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul anesteziei și al activităților aferente; ~metru (v. -metru₁) s. n. 1. Aparat care măsoară cantitatea de anestezic inhalat pe unitatea de timp. 2. Aparat cu care se apreciază gradul de insensibilitate într-o anumit regiune a corpului.

BARO- „greutate, presiune”. ◊ gr. baros „greutate, presiune” > fr. baro-, engl. id., germ. id., it. id. > rom. baro-. □ ~clin (v. -clin), adj., referitor la calitatea distribuției presiunii și a densității unei mase gazoase sau a aerului atmosferic; ~core (~chore) (v. -cor), adj., s. f. pl., (plante) la care însămînțarea se realizează pe loc, prin simpla cădere a semințelor; ~corie (~chorie) (v. -corie₂), s. f., însămînțare pe areal propriu, datorită greutății fructelor și semințelor; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre viețuitoare) capabil să trăiască la presiuni mari; ~fob (v. -fob), adj., (despre organisme) capabil să trăiască la presiuni atmosferice reduse; ~foreză (v. -foreză), s. f., difuzie a particulelor dintr-o suspensie sub influența gravitației; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., posibilitatea de a aprecia, fără a vedea, greutatea obiectelor; ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează presiunea atmosferice; sin. barometrograf^[1]; ~gramă (v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă variațiile presiunii atmosferice înregistrate la barograf; ~lit (v. -lit₁), s. n., carbonat natural de bariu; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care tratează despre tehnicile și aparatele de măsurare a presiunii; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea presiunii atmosferice; ~narcoză (v. -narcoză), s. f., anestezie generală realizată prin inhalarea unui amestec de gaze la o presiune mai mare decît cea atmosferică; ~scop (v. -scop), s. n., aparat cu care se demonstrează existența presiunii atmosferice; ~stat (v. -stat), s. n., aparat care servește la menținerea unei presiuni constante; ~taxie (v. -taxie), s. f., 1. Sensibilitate a organismelor la modificările presiunii mediului ambiant. 2. Stimulare a celulelor vii prin modificarea presiunii mediului în care se găsesc; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor boli cu ajutorul unor presiuni determinante sau al aerului comprimat; ~termograf (v. termo-, v. -graf), s. n., barotermometru înregistrator; ~termohigrometru (v. termo-, v. higro-, v. -metru₁), s. n., aparat care înregistrează simultan variațiile presiunii, ale temperaturii și ale umezelii; ~termometru (v. termo-, v. -metru₁), s. n., aparat care măsoară concomitent presiunea atmosferică și temperatura aerului; ~trop (v. -trop), adj., (referitor la distribuția presiunii și a densității) în care suprafețele atmosferice sînt izobare.

BATI- „adînc, profund, situat jos”. ◊ gr. bathys „adînc, profund” > fr. bathy-, germ. id., engl. id., it. bati- > rom. bati-. □ ~cardie (v. -cardie), s. f., poziție coborîtă a inimii; ~centeză (v. -centeză), s. f., puncție adîncă realizată cu ajutorul unui instrument chirurgical; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate profundă mioarticulară; ~gastrie (v. -gastrie), s. f., coborîre a stomacului din poziția normală în abdomenul inferior; ~graf (v. -graf), s. n., instrument care măsoară și care înregistrează adîncimea mărilor și oceanelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., măsurare a adîncimilor mărilor și oceanelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă înregistrată la batigraf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Disciplină care se ocupă cu măsurarea adîncimii apei din mări, lacuri și rîuri. 2. Distribuție pe verticală a organismelor care trăiesc într-un anumit mediu; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care măsoară adîncimea apelor din mări, lacuri și rîuri; ~pelagic (v. pelagic), adj., referitor la zonele oceanice de mare adîncime; ~pnee (v. -pnee), s. f., respirație profundă; ~reometru (v. reo-, v. -metru₁), s. n., instrument care înregistrează continuu direcția și viteza curenților marini; ~scaf (v. -scaf), s. n., aparat submersibil autonom folosit în explorări oceanografice la mari adîncimi; ~sferă (v. -sferă), s. f., cabină sferică, legată cu un cablu de nava-bază, înzestrată cu echipament pentru cercetări submarine; ~termograf (v. termo-, v. -graf), s. n., aparat care înregistrează temperatura apei pînă la adîncimea de 200 m.

BOLO- „energie radiantă, radiație”. ◊ gr. bole, bolos, „rază, suliță, săgeată” > fr. bolo-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. bolo-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a intensității radiațiilor; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument folosit pentru măsurarea fluxurilor de radiații termice. 2. Aparat pentru măsurarea cantității de energie radiantă. 3. Instrument pentru măsurarea intensității radiațiilor electromagnetice. 4. Aparat care măsoară strălucirea aparentă a stelelor.

CATARO-₂ „conductibilitate”. ◊ gr. katarrhos „scurgere, fluență” > fr. catarrho- > rom. cataro-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care măsoară conductibilitatea la căldură a aerului.

CRON-, v. CRONO-. □ ~axie (v. -axie), s. f., 1. Timp minim în care are loc o excitație. 2. Timp fiziologic caracteristic de excitabilitate a fiecărui organ sau țesut; ~aximetrie (v. axi/o-₁ v. -metrie₁), s. f., măsurare a cronaxiei; ~aximetru (v. axi/o-₁, v. -metru₁), s. n., aparat de măsurat proprietatea mușchilor de a se contracta.

DURO- „duritate”. ◊ L. durus „dur, tare” > fr. duro-, germ. id. engl. id. > rom. duro-. □ ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat care măsoară duritatea prin apăsare statică, utilizat în industria cauciucului; ~scop (v. -scop), s. n., aparat pentru măsurarea durității metalelor.

ECO-₂ „ecou, zgomot, semnal sonor”. ◊ gr. ekho, „sunet, zgomot, ecou” > fr. écho-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. eco-. □ ~acuzie (v. -acuzie), s. f., tulburare a funcției auditive, caracterizată prin perceperea unui sunet auzit altădată; ~chinezie (~kinezie) (v. -chinezie), s. f., tendință patologică de imitare automată a acțiunilor și gesturilor persoanelor din jur; sin ecopraxie; ~encefalografie (v. encefalo-, v. -grafie), s. f., metodă de diagnosticare a proceselor patologice intracraniene cu ajutorul ultrasunetelor; ~estezie (v. -estezie), s. f., semnale somatoestezice false determinate de propagarea difuză a excitației; ~frazie (v. -frazie), s. f., tendință patologică de repetare automată a propozițiilor auzite la alte persoane; ~graf (v. -graf), s. n., aparat pentru aprecierea densității mediilor, bazat pe principiul vibrațiilor ultrasonore; ~grafie (v. -grafie), s. f., 1. Metodă de apreciere a densității țesuturilor cu ajutorul ecoului reflectat de vibrațiile ultrasonore. 2. Intercalare în scris de către bolnav a unor cuvinte auzite întîmplător; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă obținută la ecograf; ~lalie (v. -lalie), s. f., repetare automată a cuvintelor spuse de interlocutor, constituind un simptom al unor boli nervoase; ~metrie (v. metrie₁), s. f., procedeu de determinare a nivelului unui lichid într-o sondă; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat de măsurare a adîncimii nivelului de lichid dintr-o gură de sondă, pe baza reflexiei undelor sonore; ~mimie (v. -mimie), s. f., imitare a expresiilor mimice ale persoanelor din jur, care apare în anumite stări patologice; ~patie (v. -patie), s. f., manifestare patologică constînd în repetarea fără sens a unor cuvinte sau acțiuni; ~praxie (v. -praxie), s. f., ecochinezie*; ~timie (v. -timie), s. f., reflectare în reacțiile emoționale ale unei persoane a tonusului afectiv al celor din jur.

EXTENSO- „deformație, alungire, extensiune”. ◊ L. extensus „întins” > fr. extenso-, germ. id., engl. id. > rom. extenso-. □ ~graf (v. -graf), s. n., aparat care înregistrează variația vîscozității unui aluat de o anumită consistență; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată la extensograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., parte a metrologiei care se ocupă cu diversele aparate de măsură a deformărilor mecanice; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru măsurarea deformațiilor pieselor supuse la întindere. 2. Dinamometru care măsoară forța unei extensiuni în kilograme. 3. Aparat electric pentru măsurarea variației dimensiunilor unui solid.

FOTO- „lumină, fosforescență, iradiație, iluminație, fotografie”. ◊ gr. phos, photos „lumină” > fr. photo-, germ. id., engl. id., it. foto- > rom. foto-. □ ~autografie (v. auto-, v. -grafie), s. f., procedeu manual de pregătire a unei forme de tipar plan, folosind ca original o fotografie și pentru lucru o cerneală autografică sau tuș litografic; ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază efectele luminii asupra biologiei ființelor vii; ~blast (v. -blast), s. n., lăstar dezvoltat subteran, care se adaptează mai tîrziu la viața aeriană din mediul luminos; ~cartograf (v. carto-, v. -graf), s. n., aparat utilizat la realizarea automată a hărților pe bază de fotograme; ~chineză (~cineză, ~kineză) (v. -chineză), s. f., provocare a mișcării unui organ sau organism vegetal pe calea mișcării bruște a intensității luminii; ~chinograf (~kinograf) (v. chino-₁, v. -graf), s. n., instrument care permite analiza și studierea mișcărilor fizice cu ajutorul filmului; ~chinogramă (~kinogramă) (v. chino-₁, v. -gramă), s. f., imagine obținută la fotochinograf; ~cleistogamie (v. cleisto-, v. -gamie), s. f., tip de cleistogamie care se datorează insuficienței luminii; ~clinie (v. -clinie), s. f., curbare în jos a frunzelor sau a lăstarilor sub influența gradului de luminozitate sau a direcției razelor de lumină; ~coagulograf (v. coagulo-, v. -graf), s. n., aparat pentru măsurat coagularea sîngelui; ~colografie (v. colo-₁, v. -grafie), s. f., metodă de tipărire la care se utilizează un strat de gelatină sensibilizat la acțiunea luminii; ~colorimetru (v. colori-, v. -metru₁), s. n., instrument utilizat la măsurarea concentrației unei soluții colorate cu ajutorul luminii; ~colposcopie (v. colpo-, v. -scopie), s. f., colposcopie cu înregistrarea fotografică a imaginilor; ~crom (v. -crom), adj., s. m., (corp) care își modifică culoarea sub acțiunea luminii; ~cromatic (v. -cromatic), adj., a cărui cromaticitate este în funcție de luminozitate; ~cromie (v. -cromie), s. f., procedeu de reproducere fotografică în culori; ~cromogeni (v. cromo-, v. -gen₁), s. m. pl., grup de bacterii nespecifice și patogene; caracterizate prin capacitatea de a elabora, numai în prezența luminii, un pigment galben; ~cromografie (v. cromo-, v. -grafie), s. f., metodă de fotografiere în culori sau de reproducere fotografică a tablourilor în culori; ~cromotipografie (v. cromo-, v. tipo-, v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere fotomecanică a culorilor pentru ilustrarea publicațiilor; ~cromoxilografie (v. cromo-, v. xilo-, v. -grafie), s. f., procedeu de reproducere în culori cu clișee gravate în lemn; ~cronograf (v. crono-, v. -graf), s. n., aparat fotografic utilizat la înregistrarea automată a fotografiilor luate în serie; ~dinamic (v. -dinamic), adj., (despre substanțe) cu efect asupra celulelor vii numai în prezența luminii; ~dinamie (v. -dinamie), s. f., efect stimulator al luminii asupra organismelor vegetale; ~dineză (v. -dineză), s. f., declanșare a curenților de rotație din citoplasmă sub influența luminii; ~diodă (v. di-, v. -odă), s. f., 1. Diodă a cărei funcționare depinde de intensitatea fluxului luminos care cade asupra sa. 2. Celulă fotoelectrică; ~estezie (v. -estezie), s. f., sensibilitate vegetală sau animală sub influența luminii; ~fază (v. -fază), s. f., stadiu în dezvoltarea plantelor, caracterizat printr-o cerință deosebită pentru temperatura optimă și pentru intensitatea și durata luminii; ~fil (v. -fil₁), adj., (despre vegetale) care crește și se dezvoltă în locuri însorite; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante care cresc în stațiunile ecologice însorite; sin. heliofite; ~fob (v. -fob), adj., s. m. și f., (persoană) care prezintă fotofobie; ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de lumină; ~fon (v. -fon), s. n., instalație care transmite sunetele prin intermediul unei raze de lumină; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., procedeu de transmitere a sunetelor cu ajutorul fotofonului; ~for (v. -for), adj., care posedă sau care poartă o sursă de lumină; ~foreză (v. -foreză), s. f., deplasare a particulelor microscopice sub acțiunea unui flux puternic de lumină; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre bacterii) care produce lumină; ~geneză (v. -geneză), s. f., fotogenie*; ~genic (v. -genic), adj., care impresionează bine placa fotografică; ~genie (v. -genie₁), s. f., producere de lumină; sin. fotogeneză; ~geologie (v. geo-, v. -logie₁), s. f., metodă de cercetare geologică pe bază fotografică; ~goniometru (v. gonio-, v. -metru₁), s. n., instrument cu care se efectuează măsurători unghiulare pe fotograme; ~graf (v. -graf), s. m. și f., specialist în fotografie; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tehnic care permite obținerea imaginii pozitive a obiectelor prin acțiunea luminii pe o suprafață sensibilă; ~grafotip (v. grafo-, v. -tip), s. n., 1. Fotografie a exemplarului vegetal tipic. 2. Tip de taxon stabilit pe baza unei ilustrații fotografice; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Probă fotografică pozitivă. 2. Fiecare imagine a unui film. 3. Fotografie specială, luată din avion, utilizată în topografie și cartografie; ~laparoscopie (v. laparo-, v. -scopie), s. f., tip de laparoscopie cu înregistrare fotografică a imaginilor; ~linotip (v. lino-₁, v. -tip), s. n., mașină de culegere fotografică; ~litografie (v. lito-, v. -grafie), s. f., procedeu de preparare a formelor de tipar prin fotografierea pe o piatră litografică; ~liză (v. -liză), s. f., 1. Descompunere chimică a unei substanțe sub acțiunea luminii. 2. Orînduire a granulelor de clorofilă sub acțiunea luminii; ~metalografie (v. metalo-, v. -grafie), s. f., procedeu de imprimare tipografică a hărților și a desenelor, constînd în transpunerea acestora pe o placă de zinc sensibilizată; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care studiază metodele de măsurare a intensității surselor luminoase; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru determinarea sensibilității retiniene la lumină. 2. Instrument pentru măsurarea intensității radiațiilor luminoase; ~microscopie (v. micro-, v. -scopie), s. f., metodă de înregistrare fotografică a preparatelor microscopice; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., totalitatea modificărilor morfogenetice suferite de ființele vii sub acțiunea luminii; ~nastie (v. -nastie), s. f., mișcare a plantelor ca răspuns la un excitant luminos difuz; sin. helionastie; ~oftalmie (v. -oftalmie), s. f., inflamație simultană a corneei și a conjunctivei, produsă de radiațiile ultraviolete; ~patie (v. -patie), s. f., fototaxie (1); ~perspectograf (v. perspecto-, v. -graf), s. n., aparat fotogrammetric de transformare plană a fotogramelor, în vederea obținerii de hărți topografice a zonelor terestre plane, dar înclinate; ~plagiotrop (v. plagio-, v. -trop), adj., (despre frunze) cu așezare oblică față de sursa de lumină; sin. fotoplagiotropic; ~plagiotropic (v. plagio-, v. -tropic), adj., fotoplagiotrop*; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat exterior al soarelui sau ai unei stele, care radiază lumină; ~stat (v. -stat), s. n., reproducere fotografică a unui document, realizată doar printr-o singură operație; ~stereograf (v. stereo-, v. -graf), s. n., aparat fotogrammetric de fotorestituție, bazat pe principiul vederii stereoscopice, fiind înzestrat cu o lunetă stereoscopică de vizare; ~stereogramă (v. stereo-, v. -gramă), s. f., ansamblu de două fotograme corespondente care conțin același obiect din fotoperspectivă realizată din două puncte de stație vecine; ~stereotecă (v. stereo-, v. -tecă), s. f., colecție de fotostereograme spațiale, care conține o regiune terestră dată; ~stereotomie (v. stereo-, v. -tomie), s. f., metodă de cercetare în antropologie, bazată pe fotografierea în trei dimensiuni; ~stetoscop (v. steto-, v. -scop), s. n., instrument medical bazat pe transformarea sunetelor în impulsuri luminoase și utilizat pentru analiza zgomotelor cordului fetal; ~taxie (v. -taxie), s. f., 1. Mișcări de orientare a organelor vegetale în direcția razelor de lumină; sin. fotopatie. 2. Deplasare a unor organisme vegetale inferioare după direcția razelor de lumină într-un mediu inegal iluminat. 3. Reacție a protoplasmei la lumină; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de fotograme sau de fotografii, organizată sistematic; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., sistem de transmisie a convorbirilor telefonice, folosind modularea unui fascicul de lumină sau de raze infraroșii; ~telegraf (v. tele-, v. -graf), s. n., aparat folosit în fototelegrafie; ~telegrafie (v. tele-, v. -grafie), s. f., transmitere la distanță a imaginilor, a desenelor, a textelor etc. cu ajutorul telegrafiei; ~telegramă (v. tele-, v. -gramă), s. f., probă obținută de fototelegraf; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament medical care folosește radiații luminoase; ~termometru (v. termo-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru înregistrarea fotografică a temperaturii apelor din mediile inaccesibile; ~termoterapie (v. termo-, v. -terapie), s. f., utilizare terapeutică simultană a radiațiilor luminoase și a radiațiilor calorice; ~tip (v. -tip), s. n., fotografie a exemplarului vegetal tipic; ~tipie (v. -tipie), s. f., procedeu de fotocolografie prin care se realizează reproduceri în diverse cerneluri; ~topografie (v. topo-, v. -grafie), s. f., aplicație a fotogrammetriei la topografie; ~trof (v. -trof), adj., (despre organisme) care sintetizează substanțe organice cu ajutorul energiei obținute din lumina solară; sin. fototrofic^[1]; ~trofie (v. -trofie), s. f., 1. Sintetizare a substanțelor organice cu ajutorul energiei luminoase. 2. Dezvoltare mai viguroasă a unei părți din organul unei plante datorită unei luminozități mai pronunțate; ~trop (v. -trop), adj., (despre organisme) care se orientează în direcția izvorului de lumină; sin. fototropic; ~tropic (v. -tropic), adj., fototrop*; ~tropie (v. -tropie), s. f., schimbare reversibilă a culorii unui compus cristalizat sub acțiunea luminii; sin. fototropism^[2]; ~xen (v. -xen), adj., (despre animale) care manifestă indiferență față de prezența unei anumite intensități luminoase; ~xilografie (v. xilo-, v. -grafie), s. f., procedeu tipografic de copiere a negativului unei fotografii pe o placă de lemn.

HEMO- „sînge, globule roșii, hematii”. ◊ gr. haima „sînge” > fr. hémo-, engl. hemo- și haemo-, germ. hämo > rom. hemo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., biologie a sîngelui; ~blast (v. -blast), s. n., celulă tulpină; sin. hemocitoblast; ~cel (v. -cel₁), s. n., cavitate a corpului la unele nevertebrate, originară din fragmentarea mezodermului sub formă de sinusuri sau lacune pline cu sînge în blastocel; ~cit (v. -cit), s. n., celulă sanguină; sin. hematocit; ~citoblast (v. cito-, v. -blast), s. n., hemoblast*; ~citofagie (v. cito-, v. -fagie), s. f., fenomen de citofagie, manifestat la celulele sîngelui și la organele hematopoietice; ~citometru (v. cito-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea numărului de hematii dintr-un volum de sînge; ~citopenie (v. cito-, v. -penie), s. f., diminuare a numărului de hematii din sînge; ~clazie (v. -clazie), s. f., 1. Scădere a numărului de leucocite din masa sanguină. 2. Hemoliză*; ~colecist (v. cole-, v. -cist), s. n., acumulare de sînge în vezicula biliară; ~conie (v. -conie), s. f., corpusculi foarte mici, observați în sînge la ultramicroscop și care prezintă mișcări browniene; ~crinie (v. -crinie), s. f., vărsare a hormonilor în sînge; ~crinoterapie (v. crino-₂, v. -terapie), s. f., utilizare în scop terapeutic a unui amestec injectabil de sînge și de extract glandular; ~crioscopie (v. crio-₁, v. -scopie), s. f., determinare a punctului de înghețare a sîngelui; ~crom (v. -crom), s. m., termen generic pentru pigmenții sanguini transportori de oxigen; ~cromogen (v. cromo-, v. -gen₁), s. m., compus rezultat din combinarea heliului cu diverse substanțe azotate; ~cromometru (v. cromo-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea procentului de hemoglobină din sînge; ~cultură (v. -cultură), s. f., cultivare și identificare a unor germeni patogeni în sînge prin însămînțarea lor pe un mediu adecvat; sin. hematocultură; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru₁), s. n., instrument pentru măsurarea presiunii sîngelui; ~dromograf (v. dromo-, v. -graf), s. n., debitmetru bazat pe deplasarea variabilă de către curentul sanguin a unei supape, ale cărei mișcări sînt înregistrate pneumatic; ~dromometru (v. dromo-, v. -metru₁), s. n., aparat de măsurat viteza de circulație a sîngelui în vene și artere; ~fag (v. -fag), adj., 1. adj., (Despre animale) Care se hrănește cu sînge. 2. adj., (Despre celule fagocitare) Care distruge globulele roșii; ~filie (v. -filie₁), s. f., boală de sînge ereditară, caracterizată printr-o predispoziție patologică la hemoragii datorită insuficientei puteri de coagulare a sîngelui; ~genie (v. -genie₁), s. f., afecțiune caracterizată prin hemoragii care survin spontan, ca urmare a scăderii pronunțate a numărului de trombocite; ~gramă (v. -gramă), s. f., analiză medicală prin care se stabilește compoziția sîngelui; ~histioblast (v. histio-, v. -blast), s. n., celulă cu citoplasma ușor bazofilă și cu nucleu rotunjit și semilunar, prezentă în splină și în măduva osoasă; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu sîngele; ~leucogramă (v. leuco-, v. -gramă), s. f., analiză de laborator constînd în notarea hematiilor și a leucocitelor; ~limfă (v. -limfă), s. f., lichid organic din aparatul circulator al nevertebratelor, corespunzător sîngelui; ~litic (v. -litic₂), adj., care distruge hematiile; ~liză (v. -liză), s. f., fenomen de distrugere patologică a globulelor roșii din sînge; sin. eritrocitoliză, hematoliză, hemoclazie (2); ~manometru (v. mano-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurarea presiunii sanguine; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Aparat pentru dozarea hemoglobinei din sînge. 2. Aparat pentru determinarea cantității de hemoglobină din sînge; ~neurocrinie (v. neuro-, v. -crinie), s. f., vărsare a hormonilor hipofizari în sistemul nervos prin mijlocirea circulației porte hipotalamohipofizare; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile sîngelui; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., hematopoieză*; ~ptizie (v. -ptizie), s. f., eliminare de sînge pe gură, provocată de o hemoragie a căilor respiratorii; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., hemoragie*; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere abundentă de sînge, datorită ruperii peretelui unui vas sanguin; sin. hemoptoză; ~ree (v. -ree), s. f., curgere de sînge; sin. hematoree; ~rinie (v. -rinie), s. f., hemoragie nazală produsă de ruperea unui vas de sînge; ~spermie (v. -spermie), s. f., hematospermie*; ~static (v. -static), adj., s. n., (medicament) care oprește o hemoragie; sin. hematostatic; ~stază (v. -stază), s. f., oprire a unei hemoragii prin mijloace proprii organismului sau prin procedee medicale; ~tahometru (v. taho-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea vitezei de circulație a sîngelui; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unei boli prin transfuzii de sînge; sin. hematoterapie; ~tipologie (v. tipo-, v. -logie₁), s. f., determinare tipologică a unei populații cu ajutorul grupelor sanguine; ~toxie (v. -toxie), s. f., otrăvire a sîngelui; ~trop (v. -trop), adj., (despre un virus) care se fixează electiv pe celulele sanguine.

METRO-₂ „măsură, măsurătoare”. ◊ gr. metron „măsură” > fr. métro-, germ. id., engl. id. > rom. metro-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază măsurile fizice, unitățile și procedeele de măsură; ~manie (v. -manie), s. n., manifestare psihopatică de a face versuri; ~metru (v. -metru₁), s. n., metronom*; ~nom (v. -nom), s. n., instrument care, prin bătăile regulate ale unui pendul, marchează intervale de timp egale; sin. metrometru; ~nomie (v. -nomie), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul instrumentelor și aparatelor de măsură; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă psihoterapică prin măsurătoare.

OFTALMO- „ochi, glob ocular, vedere”. ◊ gr. ophtalmos „ochi” > fr. opthalmo-, germ. ophthalmo-, engl. id., it. oftalmo- > rom. oftalmo-. □ ~diafanoscop (v. diafano-, v. -scop), s. n., aparat pentru măsurarea polului posterior al ochiului; ~diafanoscopie (v. diafano-, v. -scopie), s. f., transluminare a membranelor oculare; ~dinamometrie (v. dinamo-, v. -metrie₁), s. f., măsurare a presiunii din vasele retiniene cu ajutorul oftalmodinamometrului; ~dinamometru (v. dinamo-, v. -metru₁), s. n., aparat care măsoară presiunea arterei centrale a retinei; ~facometru (v. faco-, v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară curbura anterioară a cristalinului; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere anatomică a ochiului; ~iatrie (v. -iatrie), s. f., parte a medicinii care se ocupă cu patologia ochiului; ~iconometru (~eiconometru) (v. icono-, v. -metru₁), s. n., aparat pentru măsurat mărimea imaginilor retiniene; ~lit (v. -lit₁), s. n., calcul lacrimal; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază fiziologia și patologia ochilor; ~malacie (v. -malacie), s. f., hipotonie exagerată a globului ocular; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., măsurare a gradului de astigmatism vizual cu ajutorul oftalmometrului; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument medical utilizat în oftalmologie pentru determinarea gradului de astigmatism. 2. Instrument optic pentru determinarea distanței vizibilității distincte a ochiului; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru afecțiunile oculare; ~plegie (v. -plegie), s. f., paralizie a mușchilor ochiului; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., ieșire în afară a globului ocular; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie oculară; ~scop (v. -scop), s. n., aparat medical pentru examinarea internă a globului ocular; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare a interiorului ochiului cu ajutorul oftalmoscopului; ~stat (v. -stat), s. n., instrument medical care fixează pleoapele în timpul operației pe ochi; ~tomie (v. -tomie), s. f., extirpare a unui glob ocular; ~tonometru (v. tono-, v. -metru₁), s. n., instrument pentru determinarea tensiunii globilor oculari.

TENSIO- „tensiune”. ◊ L. tensio „întindere, alungire” > fr. tensio-, engl. id. > rom. tensio-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul tensiunilor mecanice în materialele transparente, utilizînd fenomenul de birefringență tensională; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru determinarea tensiunii arteriale. 2. Aparat de măsurat tensiunea superficială a fluidelor. 3. Instrument cu care se măsoară deformările unui corp supus unor tensiuni exterioare.

TONO- „tensiune, pulsație, presiune, întindere”. ◊ gr. tonos „întindere, încordare” > fr. tono-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. tono-. □ ~graf (v. -graf), s. n., tonometru înregistrator; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu tonometric de înregistrare grafică a tensiunii intraoculare; ~liză (v. -liză), s. f., alterare a celulelor, determinată de variațiile osmotice ale mediului în care acestea se află; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Determinare a presiunii de vapori aparținînd unei soluții. 2. Măsurare a tensiunii arteriale, venoase sau oculare. 3. Procedeu utilizat la măsurarea presiunilor de vapori ai soluțiilor diluate ale unor substanțe nevolatile; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se determină presiunea sau tensiunea sîngelui; ~plast (v. -plast), s. n., membrană care desparte citoplasma de o vacuolă celulară; ~scop (v. -scop), s. n., aparat care măsoară presiunea arterei centrale a retinei; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare oftalmoscopică a pulsațiilor arteriale retiniene; ~taxie (v. -taxie), s. f., sensibilitate a vegetalelor la variațiile osmotice, ca reacție la schimbarea mediului înconjurător; ~trop (v. -trop), adj., relativ la tonusul muscular.

amilograf sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: fr amylographe] Aparat care măsoară și înregistrează consistența gelului de amidon dintr-o faină pentru a-i demonstra capacitatea de panificație.

anestezimetru sn [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr anesthésimètre] (Med) Aparat care măsoară cantitatea de anestezic (1) inhalat.

areometru sn [At: PONI, F. 61 / P: ~re-o~ / Pl: ~re / E: fr aréomètre] Aparat de măsurare a densității unui lichid sau a concentrației unei soluții.

batimetru sn [At: DEX² / Pl: ~re / E: fr bathymètre] Aparat care măsoară adâncimea apelor din mări, lacuri, râuri etc.

SENSIBIL adj. 1. (înv.) simțibil, simțicios. (Organ, organism ~.) 2. emotiv, impresionabil, simțitor. (Fire ~; om ~.) 3. susceptibil, (ir.) sensibilos. (De ce ești atît de ~?) 4. fin, (ir.) sensibilos. (Un aparat de măsură ~.) 5. apreciabil, categoric, considerabil, evident. important, însemnat, mare, simțitor, vădit. (O ameliorare ~ a stării bolnavului.)

debitmetru sn [At: LTR² / Pl: ~e / E: fr débitmètre] Aparat de măsură, de control sau de reglaj al debitului¹ (5) unui fluid.

cianometru sn [At: DA ms / P: ci-a~ / Pl: ~re / E: fr cyanomètre] (Fiz) Aparat de măsură a gradului de intensitate a culorii albastre din aer.

citi vt [At: COD. VOR. 145/11 / V: (îrg) ceti, (înv) ciăti / Pzi: ~tesc / E: vsl чисти] 1 A cunoaște semnificația literelor (de tipar sau de mână) ce alcătuiesc cuvintele și a putea rosti (tare sau în gând) sunetele. 2 A parcurge un text (pronunțând sau nu cuvintele) pentru a lua cunoștință de cele scrise. 3 A comunica altora conținutul unei scrieri rostind cu glas tare ceea ce este scris sau tipărit în ea Vz a prociti. 4 (Bis) A rosti anumite texte religioase la anumite ocazii. 5 (Pfm; îe) A-i ~ cuiva (buchiile) A spune cuiva tot ce crezi despre el. 6 (Fig) A descoperi gândul, sentimentele ascunse etc. ale cuiva din atitudinea sau din expresia figuri sale. 7 A descifra o partitură muzicală, urmărind cu ochii sunetele reprezentate și valorile lor (și a le reproduce cu vocea sau cu un instrument). 8 A interpreta indicațiile topografice ale unei hărți sau ale unui plan și a reconstitui după ele conformația terenului. 9 A înregistra indicațiile date de un aparat de măsură, de un indicator etc. 10 A studia (parcurgând scrieri, documente etc.). 11 A se cultiva. 12 (Îe) A ~ în stele A prezice cuiva viitorul după poziția stelelor. 13 (Îe) A ~ (cuiva) în palmă A prezice cuiva viitorul și caracterul, examinându-i liniile din palmă.

citire sf [At: MARDARIE, L. 1066 / V: (pop) cet~ / Pl: ~ri / E: citi] 1 Cunoaștere a semnificației literelor ce alcătuiesc cuvintele Si: (înv) citeală (1), citit¹ (1). 2 Parcurgere a unui text pentru a lua cunoștință de cele scrise Si: citit¹ (2). 3 Comunicare a conținutului unei scrieri Si: citit¹ (3). 4 (Bis) Rostire a unor texte religioase la anumite ocazii. 5 (Fig) Descoperire a gândurilor, sentimentelor ascunse ale cuiva Si: citit¹ (5). 6 Descifrare a unei partituri muzicale Si: citit¹ (6). 7 Interpretare a indicațiilor topografice ale unei hărți sau ale unui plan Si: citit¹ (7). 8 Înregistrare a indicațiilor unui aparat de măsură, ale unui indicator etc. Si: citit¹ (8). 9 Studiere (10). 10 Cultivare. 11 (Îs) ~ în stele Prezicere a viitorului cuiva după poziția stelelor. 12 (Îs) ~ în palmă Prezicere a viitorului și caracterului cuiva, prin examinarea liniilor din palmă. 13 (Îs) Carte de ~ Manual de limba română pentru clasele elementare.

dilatometru sn [At: CIȘMAN, FIZ. I, 373 / Pl: ~re / E: fr dilatomètre] Aparat care măsoară dilatația (2) corpurilor.

coborâre sf [At: CANTEMIR, IST. 218 / V: (înv) pogo~, sc~ / Pl: ~ri / E: coborî] Deplasare în jos dintr-un loc mai ridicat Si: descindere, coborâte¹ (1). 2 Deplasare sub un nivel dat Si: descindere, coborâș (1), coborât¹ (2). 3-4 Ieșire (sau determinare a ieșirii) dintr-un vehicul Si: coborât¹ (3-4). 5 Deplasare în jos pe o suprafață Si: coborât¹ (5). 6 Asfințire a unor corpuri cerești Si: coborât¹ (6). 7 (Fig) Lăsare a întunericului, ceții Si: coborât¹ (6). 8 (Fig; îvp) Abdicare. 9 Trecere avocii de la un registrumai înalt sau maiputernic launul mai jossau mai puțin puternic Si: coborât¹ (9). 10 Scădere a nivelului lichidului unor aparate de măsură Si: coborât¹ (10). 11 (Pex) Micșorare a mărimilor fizico-chimice indicate de unele aparate de măsură Si: coborât¹ (11). 12 Scădere a prețului Si: coborât¹ (12). 13 (Pex) Scădere a valorii mărfii Si: coborât¹ (13). 14 Micșorare a pedeapsei Si: coborât¹ (14). 15 (Fig) Înjosire. 16 Îndreptare în jos a drumului Si: coborât¹ (16). 17 Curgere a apei Si: coborât¹ (17). 18 Scurgere a fluidelor Si: coborât¹ (18). 19 Urmare a cursului apei în aval de către ambarcațiuni Si: coborât¹ (19). 20 Deplasare (o dată cu vehiculul) în jos a pasagerilor Si: coborât¹ (20). 21 (Pop) Venire dintr-o regiune mai înaltă Si: coborât¹ (21). 22 (Pop) Venire dinspre nord Si: coborât¹ (22). 23 (Pex; pop) Venire din altă parte Si: coborât¹ (23). 24 (Pop) Venire pe neașteptate Si: coborât¹ (24). 25 (Pex; pop) Năvălire. 26 (Înv) Aducere. 27 (Înv) Provenire. 28-29 (Înv) Poposire la un hotel, han etc. Si: coborât¹ (28-29). 30 (Îvr) Doborâre a unui obstacol Si: coborât¹ (30).

coborî [At: PALIA (1581), 45 / V: (îrg) ~rî^[1], (înv) cub~, gob~, pogo~, pugo~ / Pzi: ~or / E: pogor, cf vsl погоръ] 1-2 virt A (se) da jos dintr-un loc mai ridicat Și (vir): a descinde. 3-4 virt A (se) deplasa în jos Si: a descinde. 5-6 virt A ieși (sau a face să iasă) dintr-un vehicul. 7 vt C.i. suprafața pe care se produce acțiunea) A se deplasa în jos. 8 (D. aștri) A apune. 9 (Fig; d. întuneric, noapte, ceață etc.) A se lăsa. 10 vir (Fig; îvp) A abdica. 11 vit (D. glas, ton) A trece de la un registru mai înalt sau mai puternic la unui mai jos sau mai puțin puternic. 12 vt (Îe) A ~ ochii (sau privirea) A privi în jos (de rușine, de timiditate etc.). 13 vir (D. lichidul unor aparate de măsură) A-i scădea nivelul. 14 vir (Pex; d. unele aparate de măsură) A scădea nivelul indicat de un lichid. 15 vir (Pex; d. mărimile fizico-chimice indicate de unele aparate de măsură) A se micșora. 16 virt (D. o pedeapsă) A scădea. 17 (Pex; d. marfa, valori) A scădea prețul. 18 virt (D. o pedeapsă) A (se) micșora. 19 vtr (Fig) A (se) înjosi. 20 vir (D. drum) A merge în jos. 21 vir (D. ape) A curge la vale. 22 vir (Pex; d. fluide) A se scurge. 23 vir (D. vehicule care circulă pe apă) A urma cursul apei în aval. 24 vir (D. pasagerii unui vehicul) A merge (o dată cu vehiculul) în jos. 25 vir (Pop) A veni dintr-o regiune mai înaltă. 26 (Pop) A veni dinspre nord. 27 vir (Pex; pop) A veni din altă parte. 28 vir (Pop) A veni pe neașteptate. 29 vir (Pex; pop) A năvăli. 30 vt (Înv) A aduce. 31 vir (Înv) A proveni. 32 vir (Înv; udiz „din”) A-și avea originea. 33 vir (Pop; udiz „la”) A poposi la un hotel, han etc. 34 vt (Îvr) A doborî. 35 vt (Îe) A ~ ștacheta A micșora nivelul pretențiilor sau al realizărilor. corectat(ă)

dozimetru sn [At: SANIELEVICI, R. 241 / Pl: ~re / E: fr dosimètre] 1 Aparat de măsură a cantității de lumină produse într-un interval de timp de o sursă luminoasă. 2 Aparat pentru măsurare a dozelor¹ (1) de radiații.

contor sn [At: LTR. / Pl: ~oare / E: fr comptoir, ger Kontor] Aparat de măsurat cantitatea de apă, energie electrică, gaze etc. consumată într-un anumit timp Si: ceas.

cronaximetru sn [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr chronaximètre] Aparat de măsurat proprietatea mușchilor de a se contracta.

cronometrie sf [At: LTR / Pl: ~ii / E: fr chronométrie] (Fiz) 1 Parte a metrologiei care studiază procedeele și instrumentele pentru determinarea timpului. 2 Tehnică a construirii de aparate pentru măsurat timpul.

etalon^1[1] sn [At: G. POP., G. 153/11 / Pl: ~oane / E: fr étalon] 1 Măsură-tip (pentru mărime, greutate etc.) acceptată oficial în știință, în tehnică sau în relațiile economice și care servește ca unitate de bază într-un sistem de măsurare. 2 (Șîs metru ~, kilogram ~ etc.) Model perfect al unui etalon (1), confecționat cu mare precizie și acceptat oficial pentru a servi ca bază de comparație. 3 (Fig) Ceea ce poate servi drept model (de urmat). 4 Instrument sau aparat de măsură întrebuințat pentru controlul sau reglarea instrumentelor și aparatelor de măsură similare. 5 (Îs) ~ de aur (sau de argint) Unitate-tip a valorilor monetare. 6 (Îs) ~ al prețurilor Prețuri impuse de lege printr-un etalon (1) monetar. corectat(ă)

extensograf sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr extensographe] Aparat care măsoară variația vâscozității unui aluat de o anumită consistență.

henrimetru sn [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr henrymètre] (Fiz) Aparat de măsurat inductanța electrică.

inclinometru sn [At: LTR² / Pl: ~re / E: eg inclinometer, fr inclinomètre] 1 (Teh) Aparat pentru măsurare și înregistrare a poziției în spațiu a unei găuri de sondă. 2 Instrument care servește la măsurarea unghiurilor de înclinare a unei nave în raport cu orizontul. 3 Instrument care indică înclinația magnetismului pământului.

nonius² sn [At: STAMATI, D. / V: ~niu / E: ger Nonius] (Teh) Scară gradată suplimentară trasată pe rigleta și pe cursorul unor instrumente și aparate de măsură pentru a mări precizia de măsurare a acestora Si: vernier.

modulometru sn [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr modulomètre] Aparat de măsurare a modulațiilor (5).

osciloscop sn [At: DER / Pl: ~oape / E: fr oscilloscope] Aparat de măsură pentru observarea vizuală a curbei care reprezintă variația rapidă în timp a unei mărimi fizice, de obicei electrice.

pendul sn [At: CR (1829), 198¹/19 / V: ~ă sf, (înv) ~del, pan~ / Pl: ~e / E: fr pendule, lat pendulus, ger Pendel(uhr)] 1 (Îf pendulă; șîs ceas cu ~) Ceas de perete sau de masă, a cărui mișcare este reglată de un pendul (3) și care de obicei marchează orele și jumătățile de oră prin sunete. 2 (Îs) ~ă astronomică Aparat de măsură a timpului bazat pe izocronismul micilor mișcări ale pendulului matematic. 3 Corp solid, suspendat într-un punct fix, care execută mișcări oscilatorii (într-un plan fix) de îndată ce este scos din poziția de echilibru stabil. 4 (Pex) Dispozitiv sau piesă a unui mecanism, a cărui oscilație reglează mișcările unei mașini sau ale unui instrument. 5 (Spc) Limbă a pendulului (1). 6 (Îs) ~ matematic (sau ideal, simplu) Aparat alcătuit dintr-un corp de dimensiuni foarte mici (considerat ca un punct material greu) atârnat la unul dintre capetele unui fir extensibil și subțire, astfel încât, sub acțiunea propriei sale greutăți, oscilează în jurul celuilalt capăt fix al firului. 7 (Îs) ~ fizic (sau compus, real) Pendul (3) considerat ca fiind compus dintr-o infinitate de pendule simple de lungimi diferite. 8 (Îs) ~ul lui Foucault Pendul matematic al cărui punct de suspensie participă la mișcarea de rotație diurnă a pământului. 9 (Îs) ~ electric Pendul (3) care este folosit ca electroscop. 10 (Îs) ~ compensator Pendul matematic astfel construit încât să păstreze, la orice temperatură, aceeași lungime.

permaloi s [At: LTR² / S și: ~lloy / Pl: nct / E: fr permalloy, ger Permalloy, rs пермаллой] Aliaj de fier și nichel, care în câmpuri magnetice slabe, posedă o permeabilitate magnetică mare și care este folosit la confecționarea de miezuri pentru aparate de măsură, amplificatoare magnetice etc.

presometru sn [At: DN³ / Pl: ~re / E: fr pressiomètre] (Teh) Aparat de măsurare pentru presiuni Si: manometru.

tribometru sn [At: DEX-S / Pl: ~re / E: fr tribomètre] (Fiz) Aparat de măsurat forța de frecare.

psofometru sn [At: M. D. ENC. / Pl: ~re / E: fr psophomètre] Aparat care măsoară perturbațiile introduse într-un circuit telefonic de circuitele învecinate.

varia³ [At: I. GOLESCU, C. / P: ~ri-a / Pzi: ~iez, 3 (îvr) varie / E: fr varier, lat variare] 1 vt(f) A face să-și schimbe natura. 2 vt(f) A face să ia aspecte multiple și diferențiate Si: a diversifica. 3 vt(f) A face să capete trăsături particulare distincte Si: a deosebi² (14), a diferenția (1). 4 vt(f) A face să capete succesiv valori diferite. 5 vt(f) (C. i. teme, motive muzicale) A supune unor transformări melodice, ritmice, armonice etc., menținând elementele caracteristice fundamentale. 6 vi A trece prin modificări succesive. 7 vi A avea fluctuații Si: a fluctua, a oscila. 8 vi (Mat) A lua valori diferite. 9 vi A prezenta diferențe (în funcție de anumiți factori). 10 vi (D. aparate de măsură) A indica valori fluctuante.

variație sf [At: PLEȘOIANU, T. I, 47/21 / P: ~ri-a~ / V: ~țiune, (înv) ~țione sf, variațion (Pl: ~uri, ~oane) sn, ~iăciune, (îvr) ~iaciune sf / Pl: ~ii / E: fr variation, lat variatio, -onis] 1 Trecere succesivă sau alternativă de la o stare la alta, de la un aspect la altul etc. 2 Modificare (repetată) a valorii (unei mărimi sau a unei cantități). 3 (Îs) Metoda ~țiilor concomitente Metodă inductivă conform căreia cauza sau una dintre condițiile necesare ale unui fenomen care prezintă transformări sau fluctuații rezidă în transformările sau fluctuațiile corespunzătoare ale unui alt fenomen. 4 Oscilație a unui aparat de măsură care indică valori fluctuante. 5 (Rar; șîs ~ția compasului) Declinație magnetică. 6 (Îs) Calculul ~țiilor sau (înv) calculul de ~țiuni Parte a analizei matematice care se ocupă cu determinarea valorilor maxime sau minime ale funcțiilor, exprimate prin integrale. 7 (Mat; șîs ~ția unei funcții) Comportare a valorilor funcției atunci când variabila independentă parcurge domeniul de definiție al funcției. 8 Schimbare (a unei ocupații, a unei situații, a unor circumstanțe etc.). 9 Multiplicare a ipostazelor, a formelor de manifestare în cadrul aceluiași fenomen Si: diversificare (1), variere (2). 10 Varietate (1). 11 (Îf ~țiune; mpl) Modificare melodică, ritmică, armonică etc. a unei teme¹, a unui motiv muzical, cu menținerea elementelor caracteristice fundamentale. 12 Piesă muzicală realizată prin variațiuni (11) succesive. 13 Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. 14 (Blg) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. care diferențiază individual organismele vii. 15 Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul în cadrul unei colectivități, sub influența factorilor esențiali și întâmplători.

variere sf [At: POLIZU / P: ~ri-e~ / V: (asr) ~iare / Pl: ~ri / E: varia³] 1 Schimbare a naturii unui lucru. 2 Variație (9). 3 Trecere prin modificări succesive sau alternative. 4 Atribuire a unor valori diferite unor mărimi, cantități etc. 5 Transformare melodică, ritmică, armonică etc. a unor teme, motive muzicale, mentinând elementele caracteristice fundamentale ale acestora. 6 Fluctuație (1). 7 Diferențiere (în funcție de anumiți factori). 8 Indicare de valori fluctuante de către aparatele de măsură.

sanie sf [At: URECHE, L. 200 / V: (reg) saină (Pl: săini, saine), sane (Pl: săni) / Pl: sănii, (înv) ~ii, (reg) săni / E: ns cf vsl *сани, bg сани] 1 Vehicul prevăzut cu două tălpi de lemn sau de metal în loc de roți, cu tracțiune animală, umană sau autopropulsat, folosit la transportul pe zăpadă sau pe gheață. 2 (Reg; îe) A lua cuiva roatele de la ~ A nu avea ce să iei de la cineva (atât e de sărac). 3 Conținutul unei sănii (1). 4 Sanie (1) de dimensiuni reduse, folosită, mai ales de copii, la alunecarea pe zăpadă sau pe gheață Si: săniuță. 5 (Teh; pan) Dispozitiv pentru transportul greutăților mari la manevrele de forță. 6 Organ de mașină-unealtă sau piesă componentă a unor subansambluri de mașini-unelte sau a unor aparate de măsură, care poate aluneca pe ghidaje, asigurând deplasarea fie a sculei prelucrătoare sau a mecanismului de măsurare, fie a piesei care se prelucrează sau se măsoară. 7 (Șîs ~ de lansare) Ansamblu de grinzi montate sub o navă, care ajută la alunecarea acesteia pe calea de lansare în timpul operației de lansare. 8 Ansamblu de plute unite provizoriu, folosit la transportarea buștenilor. 9 (Reg) Sanceu (4). 10 (Reg; art) Numele unei constelații nedefinite mai îndeaproape. 11 (Reg) Greșeală la urzit.

vernier sn [At: CULIANU, C. 5 / P: ~ni-er / V: (înv) ~iu / Pl: ~e / E: fr vernier] (Teh) Scară gradată suplimentar trasată pe rigleta ori pe cursorul unor instrumente sau aparate de măsură, care permite citirea unor fracțiuni din scara principală, mărind precizia de măsurare.

sondă sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~de / E: fr sonde] 1 Instrument alcătuit dintr-un fir cu plumb atașat la o riglă gradată, cu ajutorul căruia se măsoară adâncimea unei ape și se cercetează natura fundului apei. 2 Gaură cilindrică forată în scoarța pământului în vederea exploatării unui zăcământ de hidrocarburi fluide, a explorării stratelor din adâncime. 3 Instalație cu ajutorul căreia se exploatează un zăcământ de hidrocarburi fluide. 4 Aparat care servește la extragerea unei mici cantități dintr-un material compact, granular sau pulverulent, în vederea recoltării unor probe sau mostre. 5 Burghiu mare, acționat mecanic, cu care se fac foraje în sol pentru a cerceta natura straturilor. 6 Instrument chirurgical în formă de tub cilindric de metal, de cauciuc etc. care servește la explorarea sau la evacuarea unor cavități din organism ori la drenarea plăgilor. 7 Dispozitiv sensibil, asociat unui aparat de măsură, care poate fi plasat în diferite puncte din spațiu în vederea măsurării unei mărimi fizice. 8 (Șîs) Balon-~ Balon prevăzut cu aparate de observație, care se lansează în atmosferă sau stratosferă pentru diferite cercetări științifice. 9-10 ~ spațială (sau astrală, automată, cosmică) Satelit artificial sau vehicul spațial fără oameni, lansat în spațiul cosmic pentru cercetare lui directă. 11 Pahar de bere lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos.

barometríe s.f. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul tehnicilor și al aparatelor de măsurare a presiunii atmosferice. • g.-d. -iei. /<fr. barométrie.

sesizor sn [At: DER / Pl: ~oare / E: sesiza + -or] Organ principal al unui regulator sau al unui aparat de măsură, care sesizează o anumită mărime în forma ei inițială pentru a fi transformată apoi într-o formă convenabilă pentru reglare sau pentru măsurare.

sui [At: PSALT. HUR. 113^v/3 / V: (reg) ~a / Pzi: sui / E: ml subire] 1-3 virt (D. ființe care se pot mișca sau aflate în mișcare, mai ales, d. oameni ori d. vehicule; de obicei cu determinări introduse prin pp „la”, „pe”, sau (îvp) „în”, „întru”, (reg) „peste” etc.) A se deplasa (pe jos sau într-un vehicul) sau a merge pe un teren, pe un loc (formă de relief, localitate etc.) care este (din ce în ce) mai înalt (în raport cu un punct de referință sau cu locul în care se află, la un moment dat, cineva sau ceva) Si: a (se) urca Vz: escalada. 4-5 vri (Spc; d. oameni care se deplasează pe jos) A (se) sui (1) (dinspre vărsare) către izvoarele unei ape curgătoare. 6-7 vri (Spc; d. oameni aflați pe o ambarcație) A pluti (1) în amonte Si: a (se) urca. 8-9 vit (D. văi, drumuri, scări etc.) A o lua în sus la…, spre… Si: a se întinde în sus, a ajunge, îndreptându-se în sus, până la…, a urca la… 10-11 vri (Îvr; d. oameni care se deplasează pe jos) A se porni. 12 vi (Îvr; pan; d. oameni) A porni spre larg. 13 vr (Rar; fig; d. oameni) A înainta în vârstă. 14 vr (Fig; d. legătura de rudenie în raport cu ascendenții) A ajunge până la un anumit grad (în trecut). 15 vr (Înv; fig; d. oameni) A merge îndărăt în timp, cu mintea, până în…, până la… 16 vr (Înv; fig; d. oameni) A căuta retrospectiv până în…, până la… 17 vi (Fig; d. fenomene, procese, evenimente etc. sau d. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) A exista sau a data din…, de (pe) la… 18-19 vri A se deplasa într-o mișcare de jos în sus sau a (se) duce (agățându-se, ajutându-se cu mâinile, cu picioarele etc.) și a se așeza pe ceva aflat mai sus în raport cu un punct de referință sau cu locul în care se află, la un moment dat, cineva sau ceva Si: a se cățăra (2), a se cocoța (2), a se ridica, a se urca, (pop) a se aburca (2), a se țuțuia, (reg) a se burica¹ (3), a se cucuia¹ (1), a se găibăra, a se popoța², a se pupuia, a se suliga, a se zgăibăra. 20-21 vri (Îlv) A (se) ~ călare (sau pe cal, în șa etc.) A încăleca. 22-23 vri (D. actori; îlv) A se ~ pe scena teatrului (sau pe scenele teatrelor) A juca (în multe teatre). 24-25 vrt (Îe) A se ~ în scaun (sau pe tron) A ajunge sau a face, a pune pe cineva domn sau (înalt) demnitar (bisericesc). 26 vr (Îe) A (i) se ~ (cuiva) în cap (sau, rar, în spate) A abuza de bunătatea, de răbdarea etc. cuiva. 27 vr (Îae) A pune stăpânire pe cineva. 28-29 vri (Pex; d. oameni) A se deplasa în sus, pășind pe (treptele de la) o scară, pentru a ajunge la un nivel (etaj, pod, platformă etc.) superior (în raport cu un punct de referință sau cu locul în care se află, la un moment dat, cineva) al unei clădiri, al unei construcții etc. Si: a se ridica, a (se) urca. 30 vt (Îe) A ~ scările cuiva A solicita cuiva un serviciu (umilindu-se). 31 vt (Pex; îae) A se umili (ploconindu-se în fața cuiva). 32 vr (Spc; d. oameni) A se deplasa într-o mișcare de sus în jos (ajutându-se cu mâinile, cu picioarele etc.) sau a păși pe treptele unei scări, pe o pasarelă (în pantă) etc. și a le parcurge pentru a ajunge ori pentru a intra (și a se așeza) într-un mijoc de transport (sau într-o parte a acestuia), cu scopul de a călători. 33-34 vri (Pex) A călători cu un mijloc de transport Vz: arunca, îmbarca, sălta, urca. 35 vr (Îvp; euf) A se sui (12) pe cineva pentru a îndeplini actul sexual. 36 vr (Pan; d. plante agățătoare sau d. părți ale lor) A se ridica pe măsură ce crește, prinzându-se (cu cârceii) pe araci, de ziduri etc. 37 vr (Pan; d. fluidele din coloanele unor aparate de măsură aflate în circuit închis și sub o anumită presiune) A ajunge până la un anumit nivel (măsurând și indicând temperatura, presiunea etc.) Si: a se ridica, a (se) urca. 38 vr (Îe) A (i) se sui (cuiva) sângele în obraz (sau obraji, ochi, la cap) A se congestiona (de mânie, de rușine etc.). 39 vr (Pex; îae) A se rușina sau a se mânia (înroșindu-se la față). 40 vr (Pfm; îe) A (i) se ~ (cuiva) băutura, vinul etc. la (sau în) cap (ori la creier) A se ameți de bătură. 41 vr (Îae) A se îmbăta. 42 vr (Îe) A i se ~ (fumurile) la cap A deveni îngâmfat, plin de sine. 43 vr (Pan; d. corpuri sau d. ființe, mai ales pești, scufundate în apă) A se deplasa spre sau a ieși la suprafață Si: a se înălța, a se ridica, a (se) urca. 44-45 vri (Pan; prin sinecdocă; d. aparate de măsură construite cu fluide aflate în circuite închise și sub o anumită presiune) A măsura și a indica o anumită valoare a temperaturii, a presiunii etc. (în funcție de nivelul la care a ajuns fluidul pe baza căruia funcționează) Si: a se ridica, a (se) urca. 46-47 vri (D. ceață, aburi, nori etc., d. fum, flăcări etc; pex, d. obiecte propulsate sau autopropulsate sau d. ființe, de obicei, păsări) A (se desprinde de pe sol sau a porni din vecinătatea acestuia și a) se deplasa (direct) în aer (spre bolta cerească), până la o înălțime (relativ) mare Si: a se înălța, a se ridica, a (se) urca. 48 vr (Pan; în diferite concepții religioase; d. divinitate în toate ipostazele ei, d. ajutoarele acesteia sau d. sfinți ori sufletele celor fără de prihană; de obicei cu determinări ca „în cer”, „în sus la cer”, „în nori la cer”, înv, „în cerul cerului” etc.) A (se) porni de pe pământ și a se deplasa în văzduh până la cer, considerat drept sediu al divinității și rai¹ pentru cei fără păcate Si: a se înălța, a se ridica, a (se) urca. 49 vr (Îe) A se ~ la cer A muri (mergând în rai). 50 vt (Asr) A ~ (pe cineva sau ceva) în (ori, înv, întru) slavă (sau slăvi) ori (înv) a ~ (până) la ceruri A slăvi. 51 vr (Pan; d. aștri; pex, d. zori, d. ziuă etc.) A apărea la orizont și a se deplasa (aparent) pe bolta cerească spre zenit Si: a se ivi, a se înălța, a răsări¹, a se ridica, a (se) urca. 52 vr (Îvr; îe) A se ~ zorile A începe să se facă ziuă, a se lumina de ziuă. 53 vr (Pan; d. zgomote, sunete sau d. voce, glasuri, cântări etc.) A se propaga în înălțime. 54 vr (Pan; d. zgomote sau d. voce, glasuri, cântări etc.) A se propaga în atmosferă, fiind auzit cu putere (până departe) Si: a se înălța, a se ridica, a (se) urca. 55-57 virt (Fig; d. voce; pex, d. cântăreți, păsări cântătoare, instrumente muzicale etc.) A emite sunete (muzicale) din ce în ce mai înalte. 58-60 virt (Fig; d. voce; pex, d. cântăreți, păsări cântătoare, instrumente muzicale etc.) A trece de la registrul grav la cel ascuțit. 61-63 vtf, vir (Asr; fig; subiectul sau c.i. oameni) A (se) ridica. 64-66 virt (Înv; fig; subiectul sau c.i. indică oameni sau nivelul lor spiritual, cultural, științific etc.; cu determinări modale care arată domeniul) A progresa. 67 vrp (Înv; fig; d. produse, mărfuri etc.) A se scumpi. 68-70 vrit (Asr; fig; d. numere sau d. mulțimi, cantități, valori, venituri, pagube etc. evaluate numeric) A se ridica până la ... 71 vtrp (Asr; fig; d. bani sau d. cursul lor ori d. prețurile mărfurilor, serviciilor etc.) A crește (22). 72 vr (Înv; d. oameni; cu determinări introduse prin pp „împotriva”) A se ridica. 73 vrr (D. oameni) A se certa (2). 74 vi (D. mânie) A se îndrepta asupra cuiva.

batimétru s.n. (hidrol.) Aparat care măsoară adîncimea apei din oceane, mări, lacuri, rîuri etc. • pl. -e. /<fr. bathymètre.

varia³ vb. I. 1 intr. A trece prin modificări succesive, a avea fluctuații, a lua valori diferite; a prezenta deosebiri, variație (în funcție de anumiți factori); a se deosebi. Credințele morale au aceeași neschimbată esență, oricît de mult ar varia formele (IORGA). ♦ (despre aparate de măsură) A indica valori fluctuante. 2 tr. A schimba, a modifica, a face dă devină diferit, să ia aspecte multiple, să capete diversitate, trăsături distincte. Operațiunea se poate repeta variind după plac condițiile (BLA.). ◊ (absol.) Se făcu tăcere. Ca să varieze... începu să mormăie textul unei scrisori (ARGH.). ♦ A face să capete succesiv valori diferite. Toate manevrele se efectuează variind unghiul de incidență al aripilor (ENC.TEHN.). 3 tr. (muz.; compl. indică teme, motive muzicale etc.) A supune unor transformări melodice, ritmice, armonice etc., menținînd elementele caracteristice fundamentale. Cîntînd... un exercițiu complicat care varia la nesfirșit o temă (CĂL.). ◊ Ext. Acești gînditori și cercetători nu fac alt decît să varieze același motiv (BLA.). 4 intr. (mat.; despre mărimi, cantități) A-și schimba valoarea în raport cu altele. • sil. -ri-a. prez.ind. -iez. / <fr. varier, lat., it. variare.

venturimetru s.n. Aparat care măsoară debitul unui fluid într-o conductă pe baza căderii de presiune obținută la curgerea fluidului printr-un tub venturi instalat în conductă. • pl. -e. /<it. venturimetro.

vernier s.n. (tehn.) Scară gradată suplimentară, trasată pe rigleta sau cursorul unor instrumente sau aparate de măsură, care permite citirea unor fracțiuni de diviziuni din scala principală; nonius. • sil. -ni-er. pl. -e. /<fr. vernier.

sirenă (emițător de sunete; aparat de măsură; ființă mitică; batracian) s. f., g.-d. art. sirenei; pl. sirene

pediometru (aparat de măsurat copiii) (desp. -di-o-me-tru) s. n., art. pediometrul; pl. pediometre

METROLÓG s. m. Specialist în metrologie; persoană care lucrează în metrologie. Cf. NOM. PROF. 29. Una din sarcinile de bază ale cadrelor de metrologi. . . este tocmai unificarea și controlul permanent al aparatelor de măsurat. SCÎNTEIA, 1961, nr. 4 850. - Pl.: metrologi. – Din fr. métrologue.