variație sf [At: PLEȘOIANU, T. I, 47/21 / P: ~ri-a~ / V: ~țiune, (înv) ~țione sf, variațion (Pl: ~uri, ~oane) sn, ~iăciune, (îvr) ~iaciune sf / Pl: ~ii / E: fr variation, lat variatio, -onis] 1 Trecere succesivă sau alternativă de la o stare la alta, de la un aspect la altul etc. 2 Modificare (repetată) a valorii (unei mărimi sau a unei cantități). 3 (Îs) Metoda ~țiilor concomitente Metodă inductivă conform căreia cauza sau una dintre condițiile necesare ale unui fenomen care prezintă transformări sau fluctuații rezidă în transformările sau fluctuațiile corespunzătoare ale unui alt fenomen. 4 Oscilație a unui aparat de măsură care indică valori fluctuante. 5 (Rar; șîs ~ția compasului) Declinație magnetică. 6 (Îs) Calculul ~țiilor sau (înv) calculul de ~țiuni Parte a analizei matematice care se ocupă cu determinarea valorilor maxime sau minime ale funcțiilor, exprimate prin integrale. 7 (Mat; șîs ~ția unei funcții) Comportare a valorilor funcției atunci când variabila independentă parcurge domeniul de definiție al funcției. 8 Schimbare (a unei ocupații, a unei situații, a unor circumstanțe etc.). 9 Multiplicare a ipostazelor, a formelor de manifestare în cadrul aceluiași fenomen Si: diversificare (1), variere (2). 10 Varietate (1). 11 (Îf ~țiune; mpl) Modificare melodică, ritmică, armonică etc. a unei teme¹, a unui motiv muzical, cu menținerea elementelor caracteristice fundamentale. 12 Piesă muzicală realizată prin variațiuni (11) succesive. 13 Dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. 14 (Blg) Schimbare a unei însușiri morfologice, fiziologice, biochimice etc. care diferențiază individual organismele vii. 15 Schimbare a nivelului unei variabile statistice de la un element la altul în cadrul unei colectivități, sub influența factorilor esențiali și întâmplători.