ALBUMINEMIE s.f. Prezența albuminei în plasma sanguină. [Gen. -miei. / < fr. albuminémie].

AL MIILEA a mia num. ord. Care ocupă locul indicat de numărul o mie în ordinea numărării; care vine după al nouă sute nouăzeci și nouălea. /mie + lea

amar (-ră), adj. – 1. Care are gustul fierii, pelinului etc. – 2. (S. n.) Amăreală, gust amar. – 3. Cantitate (numai după o expresie cantitativă, ca atît, cît, ce, ce de, mult). – Mr. amar, megl. (an)mar, istr. amǫr. Lat. amārus (Pușcariu 73; Candrea-Dens., 53; REW 406; DAR); cf. vegl. amuár, it. amaro, v. prov. amar, fr. amer, sp. amargo. Expresia amar de mine, amar mie coincide cu sicil. amaru mia, port. amaro de mi. Sensul 3 este curios. I. Morărescu, BF, I, 178-181, a încercat să-l explice prin etimologie pop., din expresia atîta *mare de (timp), interpretat ca atît amar(e) de (timp); uzul ar fi, în acest caz, aceleași ca it. mare „abundență”, sp. la mar de. Cf. observațiile împotriva acestei explicații ale lui L. Spitzer, BF, II, 162-4. Mai curînd este vorba de o valoare emfatică a adj. (ca în cazul lui biet invariabil), tratat ca s.; emfaza este evidentă și în uzul constant al lui atîta în locul lui atît (cf. nuanța de atîta curaj, față de atît curaj). În privința valorii exacte a expresiei, o construcție de tipul ce amar mai aveam (Agîrbiceanu) arată clar că trebuie să se înțeleagă ce amar (de mine) mai aveam, deci că exprimă compasiunea, și numai în al doilea rînd ideea de cantitate. Der. amărăcios, adj. (amar), pe care Pușcariu 74 și REW 403 îl reduc la un lat. *amaritiōsus, de la amarĭties, dar care este probabil un der. cu suf. -cios ca supărăcios, căcăcios etc.; amărăciune, s. f. (mîhnire, amărîre); amărăluță, s. f. (gențiană, Cicendia filiformis); amăreală, s. f. (amărăciune, plantă, Polygala vulgaris); amăreață, s. f. (amărăciune), considerat în general ca reprezentant al lat. *amarĭtia, în loc de amarĭties (Pușcariu 76; Candrea-Dens., 54; REW 403; lipsește în DAR), cf. it. amarezza, prov. amareza, dar care poate fi și o formație internă; amărel, s. m. (ciulin); amărie, s. f. (amărăciune); amăriu, adj. (amărui); amarnic, adj. (amar; teribil, cumplit); amărui, adj. (cu gust ușor amar); mărunc(ă), s. f. (Crizantemă, Chrysanthemum vulgare). Amărî, vb. (a face să capete gust amar; a mîhni), cf. mr. amărăscu, s-a încercat să se explice pe baza lat. *amărῑre, din clasicul amărēscĕre (Pușcariu 75; REW 400; DAR; Pușcariu, Dacor., V, 67). Se opune acestei der. rezultatul î, care indică o der. în interiorul rom., ca în pîră › pîrî, ocară › ocărî (cf. Graur, BL, V, 87), pe cînd lat. ar fi dat *amări. Explicațiile încercate pentru a justifica prezența în forma lat. a unui grup rr, care ar explica schimbarea (contaminarea cu *amarrῑre), din v. germ. *marrjan, după Giuglea, Dacor., II, 390 și Gamillscheg, Rom. germ., II, 263; sau cu marrubium după Jos. Brüch, ZRPh., LVI, 529-33, nu sînt convingătoare. – Der. amărîre, s. f. (amărăciune; gust amar); amărît, s. m. (nefericit, nenorocit; sărac); amărîtor, adj. (care amărăște; descurajator).

AMIAZĂ amiezi f. 1) Mijlocul zilei, când soarele se ridică la înălțimea maximă pe cer. ◊ Ziua-n ~a mare a) în toiul zilei; b) în văzul tuturor. 2) art. Odihna de după masă. ◊ A face ~a a dormi puțin după masă. [G.-D. amiezii; Sil. -mia-] /<lat. ad meridiam diem

atîrna (atîrn, atîrnat), vb. – 1. (Tranz.) A agăța, a suspenda de ceva. – 2. (Intranz.) A sta suspendat, a cădea liber în jos. – 3. A se apleca într-o parte, a se înclina. – 4. A se apleca spre pămînt cu toată greutatea (dar fără a se desprinde de un punct fix determinat). – 5. A depinde de cineva sau ceva. – 6. A șovăi, a oscila. Origine incertă. Este posibil să fie vorba de lat. tornāre, în compunere cu ad; dar evoluția fonetică ar implica mari greutăți. Totuși, accepția etimonului, aceea de „a întoarce” sau „a devia”, ar explica într-un mod satisfăcător evoluția semantică, ceea ce nu este cazul pentru celelalte ipoteze prezentate. Pe de altă parte, sensul der. atîrnătoare nu poate fi pus în legătură în niciun fel cu vreunul din sensurile actuale ale lui a atîrna, și se explică numai pe baza unui sens derivat de la tornare, ca rom. înturna, fr. détourner. După Cihac, II, 476, din mag. átérni „a întinde peste ceva”. DAR pleacă de la tîrn „mărăciniș”, ipoteză riscantă datorită debilității punctului de contact presupus între cele două noțiuni (atîrna ar fi un cuvînt păstoresc, care s-a referit mai întîi la lîna care rămînea agățată în mărăciniș). Giuglea, Dacor., III, 1090, pleacă de la un lat. *adtrutinare, ipoteză la fel de fantezistă ca cea a lui Diculescu, Elementele, 492, bazată pe *atîrna, der de la gr. *ἀρτάνω și acesta din urmă de la ἀρτάω. În sfîrșit, Scriban se gîndește la o posibilă legătură cu tîrnă „coș de nuiele”. Der. atîrnat, s. m. (bîrna de la armătura acoperișului); atîrnătoare, s. f. (țarc în care se închid oile pentru a le separa de miei, sau pentru ca să doarmă); atîrnător, adj. (care atîrnă; agățat; care depinde de ceva); atîrnătură, s. f. (atîrnare, suspensie; zdreanță); neatîrnare, s. f. (independență); neatîrnat, adj. (independent); tîrnaț, s. n. (Trans., balcon, terasă); care pare o formație regresivă pe baza pl. atîrnați; totuși, Cihac, II, 533 și Scriban o explică prin mag. tornác, care pare mai curînd împrumutat din rom.

babacă (babaci), s. m. – 1. Tată, tătic. – 2. (Arg.) Hîrtie de o mie de lei. – Var. babac, (înv.) babaie, băbăiță. Ngr. μπαμπάϰας, din tc. baba „tată” de unde derivă și alb., bg., sb. baba (Șeineanu, II, 30; Lokotsch 146; Gáldi 156). Sensul 2 se explică prin proveniența firească a banilor. Var. babaie pare a se explica direct din tc.

BARREMIAN s.n. (Geol.) Penultimul etaj al cretacicului inferior. // adj. Care aparține acestui etaj. [Pron. -mia-an. / < fr. barrémien].

BEHĂIT s. n. Faptul de a behăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăitură. – V. behăi.

BILION ~oane n. Număr egal cu o mie de miliarde (în unele țări) sau cu un miliard (în alte țări). [Sil. -li-on] /<fr. billion

BILION, bilioane, s. n. Număr egal cu o mie de miliarde sau (în unele țări) cu un miliard. [Pr.: -li-on] – Din fr. billion.

BIMBAȘĂ ~i m. ist. Comandant în vechea armată turcească care avea în subordinea sa o mie de ostași. /<turc. binbași

BIMILENAR, -Ă adj. Care are o vechime sau o durată de două mii de ani. [Cf. fr. bimillénaire].

BIMILENAR, -Ă, bimilenari, -e, adj. Care durează sau are o vechime de (circa) două mii de ani. – Din fr. bimillénaire.

BIMILENIU s.n. Perioadă, interval de două mii de ani. [Pron. -niu. / < bi- + mileniu].

BIMILENIU, bimilenii, s. n. (Rar) Perioadă de două mii de ani. – Bi- + mileniu.

BRUMĂRIU ~e (~i) 1) (mai ales despre oi, miei, lână, pielicele) Care este de culoarea brumei. 2): Prune ~i varietate de prune, acoperite cu un praf albicios asemănător cu bruma. /brumă + suf. ~ăriu

CACIUR ~ă (~i, ~e) și substantival (despre miei) Care are blană de culoare neagră pe corp și brumărie pe bot, urechi, coadă și extremitățile picioarelor. [Sil. ca-ciur; Acc. și caciur] /Orig. nec.

CARACUL n. 1) Rasă de oi, originară din Asia Centrală (orașul Karakul), ai căror miei au o blană buclată. 2) Blană de miel din această rasă, din care se fac paltoane, căciuli etc. /<fr. caracul

CARACUL, (1) s. m., (2) s. n. 1. S. m. Numele unei rase de oi ai căror miei au blana buclată, asemănătoare cu astrahanul, 2. S. n. Blăniță de miel aparținând acestei rase, din care se fac căciuli, paltoane etc. [Var.: carachiul s. m. și n.] – Din fr. caracul.

CĂDEA, cad, vb. II. I. Intranz. 1. A se deplasa de sus în jos datorită greutății, a se lăsa în jos; a pica. ♦ Fig. (Despre iarnă, ger, seară etc.) A se lăsa, a veni, a se apropia. ♦ (Despre ape de munte) A curge repede. 2. (Despre dinți, păr, fulgi, frunze etc.) A se desprinde din locul unde era fixat. 3. A se lăsa în jos continuând să fie prins; a atârna, a se pleca. 4. A se răsturna, a se prăvăli; a se dărâma, a se surpa. ◊ Expr. A cădea (bolnav) la pat = a se îmbolnăvi. A cădea în picioare = a ieși cu abilitate dintr-o situație grea. ♦ (Determinat prin „în genunchi”, „cu rugăminte” etc.) A se așeza în genunchi înaintea cuiva spre a-i cere iertare ori ajutor sau pentru a-i arăta supunere; a ruga pe cineva cu umilință sau cu stăruință. II. Intranz. Fig. 1. A pieri, a muri (în luptă). 2. (Despre orașe, poziții strategice etc.) A ajunge în mâna adversarului, a fi cucerit. 3. A avea un insucces, a nu reuși. A căzut la examen. 4. (Despre guverne, legi etc.) A-și înceta existența, a nu mai fi în vigoare. 5. A nimeri din întâmplare, pe neașteptate într-un loc sau într-o situație. ◊ Expr. A-i cădea cuiva (cu) drag (sau la inimă) = a stârni dragostea cuiva, a-i deveni drag. ♦ A se arunca, a se năpusti asupra cuiva. 6. A intra în... (sau sub...), a fi cuprins de.... A căzut în extaz. ◊ Expr. A cădea pe gânduri = a deveni îngândurat. A-i cădea bine = a-i plăcea, a-i prii. A-i cădea rău = a nu-i conveni, a nu-i plăcea. 7. A se situa, a se afla. Satul cade pe malul Dunării. ♦ (La ghicitul în cărți) A se arăta, a se vedea, a reieși. 8. (În expr.) A cădea la învoială (sau de acord) = a ajunge la o înțelegere. III. Refl. unipers. A reveni cuiva, a se cuveni. Partea aceasta mi se cade mie. ♦ A ședea bine; a se potrivi. – Lat. cadere.

CHILIARH s.m. (Ant.) Comandant a o mie de militari în armatele Greciei antice. [Pron. -li-arh. / < fr. chiliarque, cf. gr. chilioi – o mie, archein – a conduce].

CHILIASM n. Credință mistică într-o împărăție de o mie de ani a lui Hristos pe pământ, proprie unor secte (adventiști, martorii lui Iehova etc.). [Sil. chi-li-] /<fr. chiliasme

CIRCA adv. (atribuie celor spuse o notă de aproximație) Cam vreo; la vreo; aproximativ. ~ trei mii de lei. /<lat. circa

CLASĂ, clase, s. f. 1. Grup (mare) de obiecte, de elemente, de ființe, de fenomene care au însușiri comune. 2. (De obicei cu determinarea „socială”) Ansamblu de persoane grupate după criterii economice, istorice și sociologice. ◊ Loc. adj. De clasă = care se referă la o clasă socială sau la raporturile reciproce dintre clase; propriu, caracteristic unei clase sociale. 3. Fiecare dintre diviziunile fundamentale ale regnului animal sau vegetal, mai mică decât încrengătura și mai mare decât ordinul. 4. Unitate organizatorică de bază în sistemul învățământului, compusă dintr-un număr de elevi care au aceeași vârstă, o pregătire școlară egală și învață împreună în cursul unui an pe baza aceleiași programe de învățământ. ♦ Unitate organizatorică într-un institut de artă, cuprinzând pe toți elevii unui profesor, indiferent în ce an de studii se află. ♦ Sală în care se țin cursurile pentru asemenea grupuri de elevi. ♦ (Franțuzism) Timpul în care se ține o lecție; oră de curs. 5. Fiecare dintre grupele de câte trei cifre ale unui număr cu mai multe cifre. Clasa miilor. 6. Categorie (după confort și tarif) a vagoanelor, compartimentelor, cabinelor etc. pentru călătoria cu trenul, cu tramvaiul, cu vaporul. 7. Categorie, grad, rang, care se acordă unui salariat potrivit funcției avute. 8. (În expr.) De (mare) clasă sau (de) clasa întâi = de calitate superioară, de prima calitate, de (mare) valoare. [Var.: (înv.) clas s. n.] – Din fr. classe, germ. Klasse.

CONCESIE s. 1. favoare, hatâr. (Fă-mi și mie ~ asta!) 2. v. compromis.

CUMPĂRA, cumpăr, vb. I. Tranz. 1. A intra în posesiunea unui lucru, plătind contravaloarea lui cu bani. ◊ Expr. Cum am cumpărat-o, așa o vând = cum mi s-a povestit mie, așa povestesc și eu altora. 2. Fig. A câștiga de partea sa pe cineva, plătindu-l; a mitui. – Lat. comparare.

CUȚU interj. Strigăt cu care se cheamă câinii (mici). ♦ (Substantivat, m.) Cățel. ◊ Expr. (Fam.) Să-mi zici (mie) cuțu dacă... = să mă tratezi ca pe un câine dacă... – Cf. bg., scr. kuče, magh. kuszi.

CVADRILION, cvadrilioane, s. n. O mie de trilioane. [Pr.: -li-on] – Din fr. quadrillion.

CVINTILION, cvintilioane, s. n. O mie de cvadrilioane. [Pr.: -li-on] – Din fr. quintillion.

DE⁴ prep. I. (Introduce un atribut) 1. (Atributul exprimă natura obiectului determinat) Spirit de inițiativă. Vinde țesături de cele mai noi. ♦ (În titlurile de noblețe) Ducele de Burgundia. 2. (Atributul exprimă materia) a) (Materia propriu-zisă din care este confecționat un lucru) Făcut din... Căsuța lui de paiantă. b) (Determinând un substantiv cu înțeles colectiv, atributul arată elementele constitutive) Compus din... Roiuri de albine. 3. (Atributul arată conținutul) Care conține, cu. Un pahar de apă. 4. (Atributul exprimă un raport de filiație) Un pui de căprioară. 5. (Atributul arată apartenența) Crengi de copac. 6. (Atributul arată autorul) Un tablou de Țuculescu. 7. (Atributul determinând substantive de origine verbală sau cu sens verbal, arată:) a) (Subiectul acțiunii) Început de toamnă; b) (Obiectul acțiunii) Constructor de vagoane. 8. (Atributul exprimă relația) În ce privește. Prieten de joacă. 9. (Atributul arată locul) a) (locul existenței) Care se găsește (în, la), din partea... ◊ (În nume topice) Filipeștii de Pădure; b) (punctul de plecare în spațiu) Plecarea de acasă; c) (atributul exprimă concomitent și natura obiectului determinat) Aer de munte. 10. (Atributul arată timpul) Care trăiește sau se petrece în timpul..., care datează din... Plănuiau amândoi viața lor de mâine. ◊ Loc. adj. De zi cu zi = zilnic. 11. (Atributul arată proveniența) Cizme de împrumut. 12. (Atributul arată destinația obiectului determinat) Sală de dans. 13. (Atributul reprezintă termenul care în realitate este determinat de calificativul precedent) Primi o frumusețe de cupă. ◊ Loc. adj. Fel de fel de... = felurite. II. (Introduce un nume predicativ) 1. (Numele predicativ exprimă natura obiectului determinat) Cine e de vină? ◊ Expr. A fi de... = a avea... Suntem de aceeași vârstă. ♦ (Numele predicativ arată materia) Făcut din... Haina e de tergal. ♦ (Numele predicativ exprimă apartenența) Era de-ai noștri. 2. (Predicatul nominal, alcătuit din verbul „a fi” și un supin, exprimă necesitatea) E de preferat să vii. III. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Complementul arată locul de plecare al acțiunii) Din locul... (sau dintr-un loc). Se ridică de jos. 2. (Complementul arată locul unde se petrece acțiunea) În, la. IV. (Introduce un complement circumstanțial de timp) 1. (Complementul arată momentul inițial al acțiunii) Începând cu... De mâine. 2. (Complementul arată timpul în care se petrece acțiunea) La, cu ocazia... De Anul Nou merg la mama. 3. (Leagă elemente de același fel care se succedă în timp) După, cu: a) (în construcții cu funcțiune de complement circumstanțial de timp) Zi de zi. An de an; b) (în construcții cu funcțiune de complement circumstanțial de mod) Fir de fir; c) (în construcții cu funcțiune de complement circumstanțial de loc) Casă de casă = (în toate casele, pretutindeni); d) (în construcții cu funcțiune de complement direct) Om de om (= pe toți oamenii); e) (în construcții cu funcțiune de subiect) Trece spre miazănoapte nor de nor. 4. (Complementul are sens iterativ) A văzut filmul de trei ori. V. (Introduce un complement circumstanțial de cauză) Din cauza... ♦ (Complementul este exprimat prin adjective) Din cauză că sunt (ești etc.) sau eram (am fost etc.)... Și plângeam de supărată. VI. (Introduce un complement circumstanțial de scop) Pentru. Roșii de salată. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la supin) Ca să..., pentru a... VII. (Introduce un complement circumstanțial de mod) 1. (În loc. adv.) De fapt. De bună seamă. 2. (Complementul arată cantitatea, măsura) Ușă înaltă de trei metri. ♦ (Complementul arată mijlocul de schimbare, de cumpărare sau de vânzare) În schimbul a..., cu..., pentru... 3. (Complementul are și sens consecutiv; în loc. adj. și adv.) De moarte = îngrozitor, teribil. De minune = admirabil. De mama focului = cu mare intensitate, în gradul cel mai înalt. 4. (Complementul determină un adjectiv sau un adverb la gradul pozitiv) Aud cât se poate de bine. ♦ (Determinând un adverb la gradul comparativ, complementul exprimă gradul de comparație) Mai presus de toate îmi place muzica. VIII. (Introduce un complement circumstanțial de relație) În ce privește, cât despre, privitor la...: a) (complementul determină un adjectiv) Bun de gură; b) (complementul determină o construcție folosită ca termen de comparație) De iute, e iute ca focul; c) (complementul determină un verb) De foame aș răbda, dar mi-e somn. IX. (Introduce un complement de agent) Aceste adunări se convocau de sindicatul întreprinderii. X. (Introduce un complement indirect) 1. (După verbe) S-a apropiat de mine. 2. (După expresii verbale ca „e bine” și după interjecții ca „vai”) Pentru. ◊ Expr. A fi ceva (sau a nu fi nimic) de cineva (sau de capul cuiva) = a avea o oarecare valoare (sau a nu avea nici una). 3. (După verbe ca „a lua”, „a lăsa” etc.) Ca, drept. M-a luat de nebun. 4. (În legătură cu construcții distributive) Pentru. S-au împărțit câte trei cărți de om. 5. (După adjective ca „vrednic”, „demn”, „bucuros”, etc.) Bucuros de oaspeți. ♦ (Complementul este exprimat printr-un verb la infinitiv) Capabil de a învăța. XI. (În construcții cu funcțiune de complement direct) 1. (Complementul are sens partitiv) Ceva din, o parte din... Învățăm de toate. 2. (Complementul este exprimat printr-un subiect) În ce privește, cu. Am terminat de scris. ◊ Expr. A avea de (+ supin) = a trebui să..., a voi... 3. (Pop.; înaintea unui verb la infinitiv) A încetat de a plânge. 4. (În imprecații) Bat-o Dumnezeu de babă. XII. (În construcții cu funcțiune de subiect) 1. (Pop.; Construcția prepozițională are sens partitiv) Scrie cu argințel, Că de-acela-i puțintel. 2. (Subiectul este exprimat printr-un verb la supin) E ușor de văzut. XIII. 1. (Face legătura dintre numerale cardinale și substantivele determinate) a) (după majoritatea numeralelor cardinale de la 20 în sus) O mie de lei; b) (după numeralele cu valoare nehotărâtă, ca „zeci”, „sute” etc.) Mii de fluturi mici albaștri; c) (în structura numeralelor cardinale de la 20.000 în sus, înaintea pluralului „mii”) O sută de mii. 2. (face legătura dintre articolul adjectival „cel, cea” și numeralul ordinal, începând de la „al doilea”, „a doua”) Celui de-al treilea lan. XIV. Element de compunere, formând cuvinte care se scriu împreună, locuțiuni care se scriu în două sau mai multe cuvinte. 1. În adverbe sau locuțiuni adverbiale, ca: deasupra, dedesubt, de aceea, de cu seară etc. 2. În prepoziții sau locuțiuni prepoziționale, ca: despre, dintre, dinaintea, de dindărătul etc. 3. În conjuncții sau locuțiuni conjuncționale, ca: de cum, de când, de vreme ce, deoarece etc. 4. (Rar) Formează substantive, adjective și verbe, ca: decurge, dedulci, demâncare, deplin. – Lat. de.

DIRHAM s. m. ~ ♦ Monedă divizionară în Libia, a mia parte dintr-un dinar (= 100 piaștri, în trecut). (cf. engl., fr. dirham < arab. < lat. drachma, gr. δραχμή = drahmă) [et. și MW, AHDEL]

DORSAL, -Ă adj. Referitor la partea din spate, posterioară a corpului sau a unui organ. // s.f. (Geol.) 1. Formă complexă de relief care se întinde pe zeci de mii de kilometri pe fundul oceanelor, separînd două bazine. 2. Lanț muntos care se întinde pe spațiul unui continent. ♦ Relief mai puțin accidentat care separă unități de relief mai joase. 3. Dorsală barometrică = linie sinuoasă care unește punctele de mare presiune. [Cf. fr. dorsal, it. dorsale].

două mii num.

două miilea (precedat de al) num. m., f. a două mia

eu pr. [pron. ieu], d. acc. mie, neacc. îmi, mi, mi-, -mi, -mi-; ac. acc. mine, neacc. mă, mă-, -mă, -mă-, m-, -m-

EU pron. pers., pers. 1 sing. (mie, îmi, mi, (pe) mine, mă) 1) (indică persoana care vorbește) ~ lucrez. 2) (accentuează persoana care îndeplinește lucrarea, stând pe lângă un verb la un mod personal) Mai știu ~. ~ unul nu știu. 3) (se folosește în formula introductivă a actelor oficiale) ~, cutare, mă adresez... 4) (indică posesiunea) Îmi învăț lecțiile. Mi-a dat cartea. 5) (servește la formarea diatezei reflexive) Mă duc. Mi-amintesc. /<lat. ego

EU, (I) pron. pers. 1 sg. (II) euri, s. n. I. Pron. pers. 1 sg. 1. (La nominativ, ține locul numelui persoanei care vorbește, cu funcțiune de subiect) Eu merg. ◊ (În formule de introducere din actele oficiale) Eu, X, declar... 2. (La dativ, în formele mie, îmi, mi) Poveștile isprăvilor lui încă nu mi le-a spus. ◊ (Indică posesiunea) Îmi recitesc pagina din urmă. ◊ (Intră în compunerea verbelor construite cu dativul pronumelui personal) Sărut mâna mătușii, luându-mi ziua bună. ◊ (Cu valoare de dativ etic) Aici mi-ai fost? 3. (La acuzativ, în formele mine, mă, m-) Oamenii mă laudă. ◊ (Intră în compunerea verbelor reflexive construite cu acuzativul pronumelui personal) M-am trezit târziu. 4. (Urmat de unul, una la diferite cazuri, exprimă ideea de izolare) Mie unuia nu-mi trebuie. II. S. n. (Fil.) Ceea ce constituie individualitatea, personalitatea cuiva; reflectarea propriei existențe de către conștiința individuală a omului. [Pr.: (I) ieu. – Var.: (I, pop.) io pron. pers. 1 sg.] – Lat. ego, mihi, me.

FĂRÂMĂ, fărâme, s. f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s-a sfărâmat, s-a spart, s-a rupt etc.); fiecare dintre bucățelele în care s-a împărțit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ◊ Expr. A (se) face (mici sau mii de) fărâme = a (se) sfărâma. – Cf. alb. thërrime.

FIL¹ s. m. Monedă divizionară, a mia parte dintr-un dolar în Bahrain, Emiratele Arabe Unite, Irak, Iordania și Kuweit, respectiv a suta parte dintr-un riyal în Yemen. (cf. engl., fr. fil < arab. fals, fils < lat. follis = foale, poșetă (de piele), ban) [și MW]

FINEȚE s.f. 1. Calitatea a ceea ce este fin; delicatețe. 2. (Text.) Raport care se stabilește între lungimea unui fir și greutatea lui; (p. ext.) calitate superioară a unui fir, a unei țesături etc. ♦ Raportul dintre portanța și rezistența la înaintare a unei aripi sau a unui avion. ♦ Cantitatea de metal prețios dintr-un aliaj, exprimată sub formă de părți la mie. 3. (Fig.) Subtilitate, putere de pătrundere; ingeniozitate. / pl. -țuri, -ți, var. fineță s.f. / < it. finezza, cf. fr. finesse].

GALBEN adj., s. 1. adj. v. blond. 2. v. șarg. 3. adj. v. ofilit. 4. adj. v. palid. 5. s. (înv.) zimț. (I-a numărat o mie de ~.) 6. s. (înv.) ughi. (~ul era o monedă de aur.)

GAUSS s.m. Unitate de măsură a inducției magnetice în sistemul C.G.S. electromagnetic, egală cu a mia parte din unitatea de inducție magnetică în sistemul M.K.S. [Pron. gaus. / < fr. gauss, cf. Gauss – matematician și fizician german].

GRAM s.n. Unitate de măsură reprezentînd a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „gram”, folosit în terminologia metrologică pentru formarea denumirilor multiplilor și submultiplilor gramului. [< fr. gramme, cf. germ. Gramm, gr. gramma].

GRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un kilogram. /<fr. gramme, lat. gramma

GRAM, grame, s. n. Unitate de măsură pentru masa (ori greutatea) unui corp, egală cu a mia parte dintr-un kilogram. ◊ Gram-forță = unitate de măsură pentru forță, egală cu a mia parte dintr-un kilogram-forță. – Din fr. gramme.

HALAL interj. Exclamație care exprimă admirația; bravo! ◊ Expr. (Fam.) Halal mie (sau ție etc.) sau halal să-mi (sau să-ți etc.) fie! = bravo! te felicit! să-ți fie de bine! – Din tc. halal.

ÎMPRĂȘTIA vb. 1. a (se) dispersa, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) răzni, (înv. și reg.) a (se) rășchira. (S-au ~ în toate părțile.) 2. a (se) răspândi, a (se) răzleți, a (se) risipi, (pop.) a (se) năsădi, (înv. și reg.) a (se) sparge, a (se) spărgălui, (prin Olt. și Ban.) a (se) sprânji, (înv.) a (se) scociorî, a (se) scodoli. (I s-a ~ întreaga turmă.) 3. v. risipi. 4. v. spulbera. 5. a se ridica, a se risipi. (Ceața s-a ~.) 6. a risipi, a spulbera, (pop.) a zburătăci. (Vântul ~ frunzele.) 7. a (se) prefira, a (se) presăra, a (se) răsfira, a (se) răspândi, a (se) risipi. (A ~ nisip peste tot.) 8. v. presăra. 9. v. răspândi. 10. v. cheltui. 11. a (se) răspândi, a (se) revărsa, a (se) risipi, a (se) vărsa. (Soarele ~ o căldură plăcută.) 12. a arunca, a da, a răspândi. (Luna ~ sclipiri vii.) 13. a scăpăra. (Focul ~ mii de scântei.) 14. v. difuza. 15. a (se) difuza, a (se) duce, a (se) întinde, a (se) lăți, a (se) propaga, a (se) răspândi, a (se) transmite, (rar) a (se) vehicula, (înv.) a (se) povesti, a (se) vesti. (Știrea s-a ~ peste tot.) 16. a circula, a se extinde, a se întinde, a se lăți, a se propaga, a se răspândi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Zvonul s-a ~ din gură în gură.) 17. v. emana. 18. v. propaga.

ÎNCHIPUIRE s. 1. v. imaginație. 2. fantezie, gând, imaginație. (Îl poartă ~ cu mii de ani în urmă.) 3. v. fantezie. 4. fantasmagorie, nălucire, vedenie. (O ~ a minții sale.) 5. v. utopie. 6. v. iluzie.

A SE ÎNMII se ~ește intranz. A se mări de o mie (sau de mai multe mii) de ori. /în + mie

A ÎNMII ~esc tranz. A face să se înmiască. /în + mie

ÎNMII, înmiesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mări de o mie de ori; p. ext. a (se) înmulți, a spori (ceva) foarte mult. – În + mie.

ÎNMIIT, -Ă, înmiiți, -te, adj. (Adesea adverbial) De o mie de ori mai mare sau mai mult; p. ext. foarte mare, foarte mult. – V. înmii.

A ÎNȚELEGE înțeleg 1. tranz. 1) (esența lucrurilor) A-și însuși prin activitatea gândirii; a pătrunde cu mintea; a pricepe; a concepe; a sesiza. ◊ A da cuiva să înțeleagă (sau a da de înțeles) a face pe cineva să-și dea seama despre ceva numai printr-o aluzie sau printr-un semn. ~ gluma a primi glumele fără supărare; a avea simțul umorului. 2) (vorbirea orală sau scrisă) A recepționa descifrând sensul. ◊ Se înțelege de la sine este de la sine înțeles. 3) (persoane) A trata cu îngăduință; a crede. 4) (urmat de un complement indirect, introdus prin prepoziția din) A avea de profitat; a câștiga. N-am înțeles nimic din concediu. 2. intranz.: Așa înțeleg și eu! așa îmi vine la socoteală; așa îmi place și mie. ~ de cuvânt a ține cont de ce i se spune. /<lat. intelligere

ÎNȚEPĂTURĂ s. 1. împunsătură, (înv.) puntură. (O ~ de ac.) 2. ciupitură, pișcătură. (O ~ de țânțar.) 3. v. pișcătură. 4. v. junghi. 5. (MED.; la pl.) junghiuri (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~ îi străbat trupul.)

JUNGHI s. (MED.) 1. înjunghietură, înțepătură, junghietură, (pop.) stricnitură, (grecism înv.) nixis, (fig.) săgeată, săgetătură, (pop. fig.) tăietură. (Simte un ~ în regiunea intercostală.) 2. (la pl.) înțepături (pl.), (fig.) ace (pl.). (Mii de ~uri îi străbat corpul.)

KILO²- elem. „O mie”, „de o mie de ori”. (din fr. kilo-, cf. gr. khilioi)

KILO²- Element de compunere care intră în denumirea unităților de măsură pentru a exprima multiplicarea de o mie de ori. – Din fr. kilo, gr. kilioi „mie”.

KILOAMPER, kiloamperi, s. m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru intensitatea curentului electric, egală cu o mie de amperi. [Pr.: -lo-am-. – Abr.: kA] – Din fr. kiloampère.

KILOCALORIE, kilocalorii, s. f. Unitate de măsură pentru energia termică, egală cu o mie de calorii; calorie mare. [Abreviat: kcal] – Din fr. kilocalorie.

KILOELECTRONVOLT, kiloelectronvolți, s. m. (Fiz.) Unitate (tolerată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de electronvolți. [Pr.: -lo-e-. – Abr.: keV] – Din fr. kiloélectronvolt.

KILOGRAM, kilograme, s. n. 1. Unitate de măsură pentru masă în sistemul metric; (sens curent) unitate de măsură pentru greutate, egală cu o mie de grame; kil. ◊ (Fiz.) Kilogram-forță = unitate de măsură a forței, a cărei valoare este egală cu greutatea prototipului internațional de masă, măsurată în vid, la accelerația gravitațională normală. ◊ Etalon metalic egal cu un kilogram (1). 2. (Impr.) Litru. [Scris și: chilogram. – Abr.: kg] – Din fr. kilogramme.

KILOHERTZ, kilohertzi, s. m. Unitate de măsură pentru frecvență, egală cu o mie de hertzi. [Pr.: -herț. – Abr.: kHz] – Din fr. kilohertz.

KILOJOULE, kilojouli, s. m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru energie, egală cu o mie de jouli. [Pr.: -giul și -jul. – Abr.: kJ] – Din fr., engl. kilojoule.

KILOLITRU, kilolitri, s. m. Unitate de măsură pentru capacități, egală cu o mie de litri. [Scris și: chilolitru. – Abr.: kl] – Din fr. kilolitre.

KILOMETRU, kilometri, s. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu o mie de metri. ◊ Kilometru pe oră = unitate de măsură pentru viteză, egală cu viteza unui mobil care parcurge 1 kilometru într-o oră. Kilometru lansat = probă sportivă (cu bicicleta, cu motocicleta etc.) în care performanța constă în timpul realizat pe distanța de un km din momentul în care sportivul trece în viteză linia de start și până la linia de sosire. [Scris și: chilometru. – Abr.: km] – Din fr. kilomètre.

KILOOHM, kiloohmi, s. m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru rezistența electrică, egală cu o mie de ohmi. [Pr.: -o-om. – Abr.: kΩ] – Din germ. Kiloohm.

KILOTONĂ, kilotone, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru masă, egală cu o mie de tone. [Abr.: kt] – Din fr. kilotonne.

KILOTÓNIC, -Ă, kilotónici, -e, adj. A cărui încărcătură corespunde unei cantități de trinitrotoluen cu greutatea cuprinsă între o mie și un milion de tone. O încărcătură nucleară kilotonică. (cf. fr. kilotonnique) [def. TLF]

KILOVAR, kilovari, s. m. (Fiz.) Unitate (derivată) de măsură pentru puterea reactivă, egală cu o mie de vari. [Abr.: kVAR] – Din fr., engl. kilovar.

KILOVOLT, kilovolți, s. m. Unitate de măsură pentru tensiunea electrică sau diferența de potențial electric, egală cu o mie de volți. [Abr.: kV] – Din fr. kilovolt.

KILOVOLTAMPER, kilovoltamperi, s. m. Unitate de măsură pentru puterea electrică aparentă, egală cu o mie de voltamperi. [Abr.: kVA] – Din fr. kilovoltampère.

KILOWATT, kilowați, s. m. Unitate de măsură a puterii, egală cu o mie de wați. ◊ Compus: kilowatt-oră = unitate de măsură a energiei, egală cu energia produsă într-o oră de o sursă cu puterea de un kilowatt. [Abr.: kW] – Din fr. kilowatt.

LASER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

LUNGMETRAJ, lungmetraje, s. n. Film (care depășește o mie de m). [Pl. și: lungmetrajuri] – Lung + metraj (după fr. long-métrage).

LUNGMETRAJ ~e n. Film care depășește o mie de metri. /lung + metraj

maica-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. maică-mii (-tii, -sii)

MEHĂI, pers. 3 mehăie, vb. IV. Intranz. (Despre oi, miei, capre) A scoate sunete caracteristice speciei; a behăi. – Mehe[he] + suf. -ăi.

A MEHĂI pers. 3 mehăie intranz. (despre capre, oi, miei) A scoate sunete caracteristice speciei; a mecăi. /mehe(he) + suf. ~ăi

MEHĂIT, mehăituri, s. n. Faptul de a mehăi; sunete caracteristice scoase de oi, miei, capre; behăit. – V. mehăi.

MEL, meli, s. m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru înălțimea sunetului, egală cu a mia parte din înălțimea unui sunet care are o frecvență de o mie de hertzi. – Din engl. mel. corectat(ă)

meu/al meu adj. m., pl. mei/ ai mei; f. sg. mea/a mea, g.-d. mele/a mele, pl. mele/ale mele (și: -meu m. sg., -mea f. sg., -mii/-mei g.-d. f. sg., în îmbinări ca frate-meu, soră-mea)

MEZOSCAF, mezoscafe, s. n. Navă specială asemănătoare cu batiscafele și submarinele, folosită pentru cercetări subacvatice la adâncimi de câteva mii de metri. – Din fr. mésoscaphe.

MIA miele f. Puiul de gen feminin al oii. [Art. miaua; G.-D. mielei] /<lat. agnella

mia s. f., art. miaua (sil. mia-ua), g.-d. art. mielei; pl. miele

MIA s. v. mioară.

MIA, miele, s. f. 1. Puiul de sex feminin al oii; oaie tânără. 2. (În forma mială) Arșic de miel. [Var.: (2) mială s. f.] – Lat. agnella.

miadă, miade, s.f. (ref.) iadă, mia.

MIALĂ s. f. v. mia.

mială, miele, s.f. (pop.) 1. arșic de miel. 2. noaten care suge la oaie.

MIAR, miare, s. n. Bancnotă de o mie de lei; (fam.) o mie de lei. [Pr.: mi-ar] – Mie + suf. -ar.

MIAR s. v. mie.

miaun s. n. (sil. mia-), pl. miaune

MIAUN, miaune, s. n. Mieunat. [Pr.: mia-un] – Din mieuna (derivat regresiv).

MIAUN ~e n. Strigăt caracteristic speciei, scos de pisici; mieunat. [Sil. mia-un] /v. a mieuna

MIAUT, miaute, s. n. (Rar) Mieunat. [Pr.: mia-ut] – Din miau.

miaut s. n. (sil. mia-), pl. miaute

miază (mijloc al zilei sau al nopții) s. f. (sil. mia-)

miazănoapte s. f. (sil. mia-)

miazăzi s. f. (sil. mia-)

MICRON, microni, s. m. Unitate de măsură pentru lungime egală cu a mia parte dintr-un milimetru; micrometru (2), micromilimetru. – Din fr. micron, germ. Mikron.

MIE, mii, num. card., s. f. I. Num. card. Numărul care în numărătoare are locul între 999 și 1001. 1. (Cu valoare adjectivală) O mie de ani. ◊ (La pl.; adesea prin exagerare, indică un număr foarte mare, nedeterminat) Mii de glasuri. 2. (Cu valoare substantivală) Unde merge mia, meargă și suta. ◊ Loc. adv. Cu miile (sau cu mia) = în număr foarte mare, cu duiumul. ◊ Expr. Mii și sute sau mii și mii = extrem de mulți. A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3. (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi. II. S. f. Numărul abstract egal cu o mie (I). ♦ Bancnotă a cărei valoare este de o mie (I 1) de lei; miar. – Lat. milia (pl. lui mille).

MIE² mii f. 1) Număr constând din o mie de unități. 2) Cifra 1000. 3) Obiect marcat cu cifra dată. [G.-D. miei] /<lat. milia

MIE¹ mii num. card. 1) Nouă sute plus o sută. 2) (cu valoare de num. ord.) Al miilea; a mia. /<lat. milia

MIE s. (fam.) miar. (Avea la el doar o ~ pentru cumpărături.)

mie s. f., art. mia, g.-d. art. miei; pl. mii, art. miile

MIEL miei m. 1) Pui de oaie (în special de sex masculin). Pielicică de ~. ◊ ~ul blând suge la două oi se spune despre persoanele care trag foloase din două părți. 2) Blana prelucrată a acestui pui. 3) Carnea acestui animal. /<lat. agnellus

MIEL, miei, s. m. Puiul (mascul al) oii, în primele luni de la naștere. ◊ Zăpada (sau omătul) mieilor = zăpada care cade uneori primăvara târziu. ♦ Blana prelucrată a puiului oii; carnea acestui animal. – Lat. agnellus.

miel s. m., pl. miei, art. mieii

mielar, mielari, s.m. (reg.) cioban de miei.

MIELEA num. ord. v. miilea.

mielea (precedat de al + num. o, referitor la 1000) num. m., f. a mia/a o mia

MIELUȚĂ s. v. mia, mielușea, mioară.

MIEUNA, pers. 3 miaună, vb. I. Intranz. (Despre pisici) A scoate sunetul caracteristic speciei, a face miau, a miorlăi. [Pr.: mie-u-. – Var.: mioni vb. IV] – Din miau.

A MIEUNA pers. 3 miaună intranz. (despre pisici) A scoate sunete prelungi caracteristice speciei; a face „miau-miau”; a miorlăi. [Sil. mie-u-] /Din miau

mieuna vb. (sil. mie-u-), ind. prez. 1 sg. miaun, 2 sg. miauni, 3 sg. și pl. miaună; conj. prez. 3 sg. și pl. miaune

mieunat s. n. (sil. mie-u-), pl. mieunaturi

MIEUNAT, mieunaturi, s. n. Faptul de a mieuna; sunetul caracteristic al pisicii; miaun, miaut. [Pr.: mie-u-] – V. mieuna.

MIILEA, MIA, num. ord. (Cu valoare adjectivală sau substantivală; precedat de art. „al”, „a”) Care se află între al nouă sute nouăzeci și nouălea și al o mie unulea. [Pr.: mi-i-. – Var.: mielea num. ord.] – Mie + le + a.

miilea (precedat de al + num., referitor la mii) num. m. (sil. mi-i-) (al două miilea), f. a... mia (a două mia)

MIIME ~i f. Fiecare dintre părțile egale ale unui întreg, împărțit într-o mie; a mia parte din ceva. /mie + suf. ~ime

MIIME, miimi, s. f. Număr egal cu a mia parte dintr-o unitate; a mia parte dintr-un întreg. ♦ Unitate de măsură pentru unghiuri, folosită în geometrie, în artilerie etc. – Mie + suf. -ime.

MIIȘOARĂ, miișoare, s. f. (Fam.) Diminutiv al lui mie. [Pr.: mi-i-] – Mie + suf. -ișoară.

MILENAR ~ă (~i, ~e) 1) Care are un mileniu; existent de o mie de ani. Tradiție ~ă. 2) Care există de milenii; foarte vechi. Arbore ~. /<fr. millénaire, lat. millenarius

MILENAR, -Ă, milenari, -e, adj. Care există, care datează de o mie de ani, care durează de un mileniu; p. ext. care există de mii de ani. – Din fr. millénaire, lat. millenarius.

MILENARISM s.n. Credință mistică într-o „împărăție de o mie de ani a lui Dumnezeu” pe pămînt, asociată uneori cu idei egalitarist-utopice; chiliasm. [< fr. millénarisme].

MILENIU, milenii, s. n. Perioadă de timp de o mie de ani; p. ext. (la pl.) perioadă extrem de lungă, de mii de ani. – Din lat. millenium.

MILENIU ~i n. Perioadă de timp de o mie de ani. /<lat. millenium

MILESIM, milesime, s. n. 1. (Livr.) Cifra 1 care indică mia în exprimarea miilor în cifre. 2. Cifră (sau cifre) de pe o monedă, o marcă poștală etc. care indică data de emitere, o aniversare etc. [Var.: milezimă s. f.] – Din fr. millésime.

MILI- Element prim de compunere savantă avînd semnificația „a mia parte”. [< fr. milli-, cf. lat. mille – o mie].

MILIAMPER, miliamperi, s. m. Unitate de măsură a intensității curentului electric, egală cu a mia parte dintr-un amper. [Pr.: -li-am-] – Din fr. milliampère.

MILIAMPER ~i m. Unitate de măsură a intensității curentului electric egală cu a mia parte dintr-un amper. [Sil. -li-am-] /<fr. milliampere

MILIARD¹ ~e num. card. O mie de milioane. Un ~ de oameni. [Sil. -li-ard] /<fr. milliard

MILIARD, miliarde, num. card. Număr egal cu o mie de milioane; bilion; p. ext. (la pl.) număr considerabil. [Pr.: -li-ard] – Din fr. milliard.

MILIGRAM, miligrame, s. n. Unitate de măsură pentru greutăți, reprezentând a mia parte dintr-un gram. – Din fr. milligramme.

MILIGRAM ~e n. Unitate de măsură a greutății egală cu a mia parte dintr-un gram. /<fr. milligramme

MILIHENRI, milihenri, s. m. (Fiz.) A mia parte dintr-un henri. [Abr.; mH, scris și milihenry.] – Din fr., engl. milihenry.

MILIHENRY s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru inductanță, egală cu a mia parte dintr-un henry. [Var. (după alte surse) milihenri. / < germ. Millihenry].

MILILAMBERT, mililamberți, s. m. (Fiz.) A mia parte dintr-un lambert. [Abr.: mL] – Din fr. millilambert.

MILILAMBERT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură pentru strălucire, egală cu a mia parte dintr-un lambert. [< fr. millilambert].

MILILITRU, mililitri, s. m. Unitate de măsură pentru volum, reprezentând a mia parte dintr-un litru. – Din fr. millilitre.

MILILITRU ~i m. Unitate de măsură a capacității egală cu a mia parte dintr-un litru. /<fr. millilitre

MILIMETRU, milimetri, s. m. Unitate de măsură pentru lungime, egală cu a mia parte dintr-un metru. – Din fr. millimètre.

MILIMETRU ~i m. Unitate de măsură a lungimii egală cu a mia parte dintr-un metru. /<fr. millimetre

MILIMICRON s.m. Unitate de lungime folosită în spectrografie, egală cu a mia parte dintr-un micron. [< fr. millimicron].

MILIMICRON, milimicroni, s. m. A mia parte dintr-un micron. [Abr.: mµ] – Din fr. millimicron.

MILIOERSTED, milioerstezi, s. m. (Fiz.) A mia parte dintr-un oersted. [Pr.:-li-ör-sted. – Abr.: mOe] – Din fr. millioersted.

MILION² ~oane n. 1) Număr constând dintr-o mie de mii de unități. 2) Numărul 1000000. [Sil. -li-on] /<fr. million

MILION, milioane, num. card. Număr egal cu o mie de mii. ◊ (Fam.; în loc. adj. și adv.) De milioane = extraordinar (de frumos, de bun, de valoros etc.). [Pr.: -li-on] – Din fr. million.

MILION¹ ~oane num. card. O mie de mii. Un ~ de locuitori. [Sil. -li-on] /<fr. million

MILIROENTGEN s.m. (Fiz.) Unitate electrostatică de radiație, egală cu a mia parte dintr-un roentgen. [< fr. milliroentgen].

MILIROENTGEN, miliroentgeni, s. m. (Fiz.) A mia parte dintr-un roentgen. [Pr.: -röntghen. – Abr.: mR] – Din fr. milliröntgen.

MILISECUNDĂ s.f. Unitate de timp, egală cu a mia parte dintr-o secundă. [Cf. fr. milliseconde].

MILISECUNDĂ, milisecunde, s. f. A mia parte dintr-o secundă. – Din fr. milliseconde, engl. millisecond.

MILIVOLT ~ți m. Unitate de măsură a tensiunii electrice, a forței electromotoare și a diferenței de potențial, egală cu a mia parte dintr-un volt. /<fr. milivolt

MILIVOLT, milivolți, s. m. Unitate de măsură a tensiunii electrice și electromotoare, egală cu a mia parte dintr-un volt. – Din fr. millivolt.

MILIWATT s.m. (Fiz.) Unitate de măsură a puterii, egală cu a mia parte dintr-un watt. [< fr. milliwatt].

MILIWATT, miliwați, s. m. (Fiz.) A mia parte dintr-un watt. [Abr.: mW] – Din fr. milliwatt.

MIOARĂ s. (ZOOL.) mia, mielușea, (pop.) mieluță.

MIOARĂ, mioare, s. f. Oaie tânără de la vârsta de 1 an până la 2 ani; p. gener. oaie. ♦ (Adjectival; despre oi) Tânără. [Pr.: mi-oa-] – Mia + suf. -ioară.

MIOARĂ ~e f. Oaie de până la doi ani, care încă nu a fătat. [G.-D. mioarei; Sil. -mi-oa-] /mia + suf. ~ioară

MIRIA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „foarte numeros”, „de zece mii de ori”, „10⁴”. [Pron. -ri-a. / < fr. myria-, it. miria-, cf. gr. myrias – zece mii].

MIȚĂ ~e f. 1) Lână (scurtă) tunsă pentru prima dată de pe miei. 2) Lână de calitate inferioară (tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor). 3) mai ales la pl. Fire lungi de lână care atârnă în smocuri. /<lat. agnicius, ~a

MIȚĂ, mițe, s. f. (Mai ales la pl.) Fire din blana unor animale, care au crescut mai lungi, formând un cârlionț; smoc de păr sau de lână. ♦ Lână tunsă pentru prima oară de pe miei; lână (de calitate inferioară) tunsă de pe capul, coada și picioarele oilor. – Lat. *agnicius, -a „de miel”.

A MIȚUI ~iesc tranz. 1) (oi, miei) A tunde de mițe. 2) pop. A bate, trăgând de păr; a părui; a flocăi; a târnui. /miță + suf. ~ui

MORTALITATE s. f. Indice rezultat din raportarea numărului de decese dintr-o populație, într-o anumită perioadă, la totalul populației respective, pe un anumit teritoriu. ◊ Mortalitate infantilă = frecvența deceselor în primul an de viață la o mie de copii născuți vii. – Din fr. mortalité, lat. mortalitas, -atis.

MORTALITATE f. Număr de persoane decedate la o mie de locuitori într-un an de zile. * ~ infantilă frecvență a deceselor în primul an de viață la o mie de născuți vii. /<fr. mortalité, lat. mortalitas, ~atis

namiază s. f. (sil. -mia-), g.-d. art. nămiezii; pl. nămiezi

NATALITATE s. f. Indice rezultat din raportarea nou-născuților vii la mia de locuitori într-o anumită perioadă de timp și care indică frecvența nașterilor în cadrul unei populații date. – Din fr. natalité.

NĂDUȘEALĂ ~eli f. 1) Stare atmosferică ce se caracterizează prin temperatura înaltă și sufocantă a aerului; căldură înăbușitoare; năduf; zăduf; zăpușeală. 2) pop. Lichid secretat de glandele sudoripare și eliminat prin porii pielii; sudoare; transpirație. * A avea ~eli (sau a-l trece pe cineva toate ~elile) a) a transpira abundent; b) a fi cuprins de emoție sau de spaimă. A-l trece pe cineva mii de ~eli a munci din răsputeri. [G.-D. nădușelii] /a năduși + suf. ~eală

NĂPĂDI vb. 1. a împresura. (Buruienile au ~ grădina.) 2. a înăbuși. (Buruienile ~ plantele cultivate.) 3. v. cotropi. 4. a copleși, a covârși, a umple, (fig.) a inunda. (Lacrimile o ~.) 5. v. podidi. 6. a-l cuprinde, a-l trece. (Îl ~ nădușelile, fiorii.) 7. v. copleși. 8. a(-l) copleși, a(-l) covârși, a(-l) împresura, a(-l) prinde. (Îl ~ mii de gânduri.) 9. v. năpusti.

nevastă-mea (-ta, -sa) s. f. + adj. pron. g.-d. art. nevesti-mii (-tii, -sii)

noaten, noatenă, noateni, noatene, adj., s.m. și f. 1. (adj., înv. și reg.; despre oi, berbeci, miei) care a împlinit un an, în vârstă de un an. 2. (adj.; reg.) cu lâna de culoare închisă (de la cafeniu la negru). 3. (adj.; înv. și reg.; despre lână) care este tuns de pe oi noatene. 4. (s.m.; reg.) miel, oaie sau berbec a căror limită de vârstă variază după regiuni (de la 6 luni până la doi sau trei ani); mia, mioară, cârlan, interțiu; berbec de 3 ani castrat; berbec pentru reproducție. 5. (s.f.; reg.) lână tunsă de pe miei și mioare (în al doilea an); o cantitate anumită de lână nelucrată. 6. (s.m. și f.; reg.) mânz (de la 6 luni până la 3 ani), mânză, cârlan, tretin; (fig.; s.m.) tânăr, flăcău, mânz.

noră-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. noră-mii (-tii, -sii)

PACE s. f. 1. Stare de bună înțelegere între popoare, situație în care nu există conflicte armate sau război între state, popoare, populații. 2. Acord al părților beligerante asupra încetării războiului, tratat de încheiere a unui conflict armat. 3. (Într-o comunitate socială) Lipsă de tulburări, de conflicte, de vrajbă; armonie¹, împăciuire, înțelegere. ◊ Loc. vb. A face pace cu cineva = a se împăca cu cineva. ◊ Expr. A strica pacea cu cineva = a ajunge la conflict, a se certa cu cineva. O mie de ani pace, formulă familiară de salut. 4. Liniște sufletească, stare de calm sufletesc; tihnă, repaus, odihnă; lipsă de zgomot și de mișcare; calm, liniște, tăcere. ◊ Loc. adv. În (bună) pace = în liniște, fără să fie tulburat, stingherit, supărat. ◊ Expr. A da (cuiva) bună pace sau a lăsa (pe cineva) în pace = a nu deranja, a nu supăra, a nu tulbura pe cineva. Dă-i pace = nu te deranja, nu-ți bate capul; lasă-l în plata Domnului. (Reg.) A nu avea pace (de cineva) = a fi deranjat, a fi tulburat (de cineva). Mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) în pace = (ca formulă de urare la despărțire) mergi (sau umblă, du-te, rămâi etc.) cu bine, cu sănătate. A nu (mai) avea pace = a fi (în permanență) neliniștit, îngrijorat. Fii pe pace! = nu avea nici o grijă, liniștește-te! ♦ (În concepțiile religioase) Liniște veșnică a omului după moarte, odihnă de veci. ♦ (Adverbial; pop. și fam.) Nimic, nici vorbă, nici gând; s-a terminat, s-a sfârșit, gata. – Lat. pax, pacis.

PE prep. I. 1) (exprimă un raport locativ, indicând suprafața unui obiect) Floarea e pe fereastră. 2) (exprimă un raport temporal) A venit pe trei zile. Programa pe trimestru. 3) (exprimă un raport modal) A ieșit pe furiș. 4) (exprimă un raport instrumental) Cu; cu ajutorul. Merge pe cal. 5) (exprimă un raport completiv) L-am chemat pe Vasile la mine. 6) (exprimă un raport de echivalență) Pentru. A dat multe mii de lei pe casă. 7) (exprimă un raport de referință) Poarta pică pe el. II. (în locuțiuni) 1) Pe deasupra a) (exprimă un raport spațial, indicând situarea mai sus de ceva sau de cineva) Pe deasupra caselor treceau în zbor stoluri de păsărele; b) în plus; mai mult. s-a acordat și un premiu pe deasupra. 2) Pe din (exprimă un raport spațial sau modal, indicând direcția, modul realizării acțiunii) Pe din lături. Pe din dos. 3) Pe după a) (exprimă un raport temporal, indicând cu aproximație timpul posterior) Ședința se amână pe după sărbători; b) (exprimă un raport spațial, indicând cu aproximație situarea de dincolo de ceva sau de cineva) Drumul trece pe după școală. 4) Pe la a) (exprimă un raport locativ, indicând cu aproximație locul) Pe la sud seceta a fost mai mare; b) (exprimă un raport temporal, indicând cu aproximație timpul) A sosit pe la amiază. 5) Pe lângă a) (exprimă un raport spațial) Prin apropiere. A trecut pe lângă casa noastră; b) (exprimă un raport comparativ) În comparație cu; față de. Părea un copil pe lângă acest om zdravăn; c) (exprimă un raport cumulativ) În afară de. Pe lângă necazul ce-l avea și grindina îi strivise via. 6) Pe sub a) (exprimă un raport spațial, indicând locul situării mai jos de ceva) Mergeam pe la umbră, pe sub copaci; b) (exprimă un raport temporal, indicând cu aproximație timpul) Spre; înspre. Au ajuns pe sub amiază. 7) Pe când v. CÂND. III. (în componența formelor de jurământ) Pe cinstea (sau onoarea) mea. Pe cuvânt de cinste. /<lat. super, per

PENTRU prep., conj. I. prep. 1. (arată scopul) de. (Plantă ~ sămânță.) 2. (arată scopul) ca, de, drept, spre. (~ încercare; ~ exemplu.) 3. (arată scopul) contra, împotriva. (Medicament ~ hepatită.) 4. (final) spre, (înv.) către. (O spun ~ binele tău.) 5. (cauzal) datorită. (~ el, n-am mai plecat.) 6. (cauzal) după. (Varsă lacrimi ~ copilul pierdut.) 7. (cauzal) la. (Îl pedepsea ~ cea mai mică abatere.) 8. (instrumental) contra. (Îți dau o mie de lei ~ un timbru.) 9. (termen comercial; modal-instrumental) pe, per. (900 de lei ~ un kg de grâu.) 10. (și adverbial) pro. (~ și contra.) II. conj. (arată scopul) (pop.) precum. (~ ca să se știe.)

PESTE prep. (Semnifică ideea de suprapunere, de aplicare etc., directă sau mediată, prin extensiune) I. (Introduce complemente circumstanțiale de loc) 1. (În legătură cu verbe de mișcare, arată că un obiect se așază, se aplică sau cade deasupra altuia) Ploaia cade peste noi. ◊ (Mișcarea are direcția orizontală) Părul se împrăștie peste pernă. 2. (În legătură cu substantive care arată suprafața, întinderea) Pe tot cuprinsul; de-a lungul. Alerga peste câmpuri. ◊ Loc. adv. Peste tot (locul) = pretutindeni. ♦ De jur împrejur. Încinsă peste brâu cu un cordon. 3. Deasupra. Se apleacă peste el. 4. Pe deasupra; dincolo de... Sare peste gard. II. (Introduce complemente circumstanțiale de timp) 1. (În legătură cu substantive însoțite de numerale, adverbe sau pronume și adjective nehotărâte) După... Peste un ceas. 2. (În legătură cu substantive care exprimă noțiuni de timp durative) În timpul, în cursul. Peste zi lucrează. 3. Mai mult decât... A întârziat peste două ceasuri. III. (Introduce complemente circumstațiale de mod) 1. (Așezat între două cuvinte identice, exprimă ideea de superlativ) Pune întrebări peste întrebări. 2. (În legătură cu numerale, arată depășirea unei cantități) Mai mult decât. Peste o mie de oameni. ◊ Loc. adv. Peste puterea (sau puterile) cuiva = depășind puterile, posibilitățile cuiva, foarte greu. IV. (Introduce complemente indirecte) Asupra. S-a făcut stăpână peste toate. – Pre (= pe) + spre.

PIASTRU s. m. ~ ♦ Monedă divizionară în Libia (în trecut, a suta parte dintr-o liră), Sudan (a suta parte dintr-o liră, respectiv a mia parte dintr-un dinar), Egipt, Liban și Siria (a suta parte dintr-o liră). (cf. fr. piastre, it. piastra = placă subțire de metal < lat. emplastra, emplastrum = pansament) [și AHDEL, MW]

PIOSEPTICEMIE s.f. (Vet.) Boală infecțioasă foarte gravă, care se ivește la mînji, viței, miei etc. [Gen. -iei. / < fr. pyosepticémie].

prior (despre miei) adj. m., pl. priori

PRIOR¹, priori, adj. (Pop.; despre miei) Născut primăvara foarte timpuriu. [Pr.: pri-or] – Et. nec.

PRIOR¹ ~i adj. pop. (despre miei) Care este fătat primăvara devreme. /<ngr. próoros

PROMILĂ, promile, s. f. A mia parte dintr-o cantitate dată; proporție în raport cu o mie. – Din germ. Promille.

PROMILĂ ~e f. Proporție în raport cu o mie; a mia parte dintr-o cantitate anumită. /<germ. Promille

PROTUBERANȚĂ s.f. Ieșitură în afară a unui obiect, a unui organ etc.; proeminență. ◊ (Anat.) Protuberanță inelară = segment al encefalului, situat între bulb, pedunculii cerebrali și cerebel. ♦ (la pl.) Proeminențe de culoare roșie pe suprafața Soarelui, formate din mase uriașe de gaze incandescente care ating înălțimi de sute de mii de kilometri. [< fr. protubérance, cf. lat. protuberantia].

RALIU s.n. Întrecere automobilistică de regularitate și rezistență, organizată pe parcursul a sute sau mii de kilometri pe drumuri cu diferite dificultăți, deschise traficului rutier obișnuit. [< engl., fr. rallye].

recamier s. n. [-mier pron. fr. -mie], pl. recamieruri

SCĂPĂRA vb. 1. v. sclipi. 2. v. străluci. 3. a împrăștia. (Focul ~ mii de scântei.)

soră-mea (-ta, -sa) s. f. + adj., g.-d. art. soră-mii (-tii, -sii)

SUB² prep. I. (Introduce un complement circumstanțial de loc) 1. (Arată poziția unei persoane sau a unui lucru care se găsește sau ajunge mai jos decât cineva sau ceva) Dedesubt. A căzut sub masă. ◊ Expr. A se afla (sau a fi, a se pomeni) sub soare = a exista; a trăi. A muri sub cuțit = a muri în timpul unei operații chirurgicale. ♦ (Împreună cu prep. „de”, indică punctul de plecare al unui fenomen) De sub pământ se aud zgomote. ♦ (Împreună cu prep. „pe”, arată în mod neprecis poziția sau mișcarea unui lucru care se află mai jos decât altul, dedesubtul altuia) Se plimba pe sub ferestre. 2. (Rar) În. 3. La marginea, la poalele, jos, lângă... Sub zidurile cetății. II. (Introduce un complement circumstanțial de timp) În timpul, pe vremea. Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul. ◊ (Pop.) Sub seară = pe înserate. Pe sub seară = cam pe seară, spre seară. Sub amiază (sau amiazăzi) = aproape de miezul zilei. III. (Introduce un complement circumstanțial de cauză) Iarbă ofilită sub arșița soarelui. IV. (Introduce un complement circumstanțial de mod) 1. (Exprimă un raport de supunere, de dependență față de cineva) Avea sub mână o armată de subalterni. 2. (În expr.) Sub ochii (cuiva) = în prezența (cuiva), fiind de față (cineva). A ține (sau a păstra) sub cheie = a ține (sau a păstra) închis, încuiat. A trece (ceva) sub tăcere = a tăinui (ceva). A fi (sau a se găsi) sub foc = a se găsi în prima linie de luptă. Sub pretext (sau cuvânt, motiv) că... = invocând un motiv (fals). Sub nici un cuvânt (sau chip) = cu nici un preț, nicidecum, niciodată. Sub semnătură = cu numele semnat (spre confirmare). Sub titlu de... = purtând numele sau titlul de... Sub lozinca... = cu cuvântul de ordine, cu deviza... 3. (Înaintea unui numeral sau a unui nume de cantitate, exprimă inferioritatea cantitativă) Mai puțin ca... Sub o mie de lei. V. (Introduce nume predicative și atribute) Un spectacol sub așteptări. VI. (Introduce un complement circumstanțial de relație; în expr.) Sub raportul (sau sub acest raport) = din punctul de vedere al... [Var.: (pop.) supt, subt prep.] – Lat. subtus.

SUPERFULGER, superfulgere, s. n. (Fiz.) Fulger cu o putere de o mie de ori mai mare decât în mod obișnuit. – Super- + fulger.

SUTAMIIST s.m. Conducător de autovehicule care a parcurs o sută de mii de kilometri fără ca mașina pe care a condus-o să necesite reparații mari. [Pron. -mi-ist. / < suta + mie + -ist].

SUTĂ² ~e f. 1) Număr constând din o sută de unități. ◊ La ~ raportat la o sumă de o sută de unități. ~ la ~ a) în întregime; complet; b) exact; sigur; fără îndoială; cu siguranță. ~e și mii o cantitate foarte mare. 2) Cifra 100 sau C. 3) Obiect marcat cu această cifră. /<sl. suto

SUTĂ, sute, num. card., s. f. 1. Num. card. (Adesea cu valoare substantivală sau adjectivală) Numărul care în numărătoare are locul între nouăzeci și nouă și o sută unu și care se indică prin cifrele 100 și C. ◊ Loc. adj. La sută = (despre dobânzi, procente) corespunzător, proporțional unei sume de o sută de lei sau unei cantități de o sută de unități. ◊ Loc. adv. Sută la (sau în) sută = complet, în întregime, deplin; p. ext. sigur, fără îndoială. ◊ Expr. Sute și mii sau mii și sute sau o sută și-o mie sau sute (și sute) de... = număr mare, nedeterminat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Rândul o sută 2. S. f. Cifră care marchează numărul dintre nouăzeci și nouă și o sută unu. ♦ Bancnotă de o sută de lei. ◊ Expr. Unde s-a dus mia, ducă-se și suta = unde s-a făcut o cheltuială mare, poate să se facă și una mai mică. – Et. nec.

ȘI¹ conj. 1. (cu funcție coordonătoare) 1) (exprimă un raport copulativ) Eu și tu. E și frumos și deștept. ◊ Ei și? ce-mi pasă mie? Ce importanță are? 2) (exprimă un raport aditiv sau asociativ, formând numerale cardinale, numerale zecimale etc.) Treizeci și patru. Cinci întregi și două zecimi. ◊ Și cu plus. 3) (exprimă un raport adversativ) Dar; iar; însă. Îl aude și nu-l vede. 4) (exprimă un raport concluziv) Deci; prin urmare; de aceea. Am spus că fac și voi face. 5) (stabilește legătura cu cele spuse anterior, mai ales, la începutul unei propoziții interogative) Și unde ai mai auzit aceasta? 2. (cu funcție subordonatoare) pop. (exprimă un raport concesiv) Deși; cu toate că; măcar că. Și a știut dar n-a spus. /<lat. sic

TEX² ~uri n. Unitate de măsură a gradului de finețe a firelor textile, egală cu greutatea în grame a o mie de metri de fir. /<fr. tex

TRILION s.n. Unitate formată din o mie de miliarde (10¹²). [Pron. -li-on. / < fr. trilion].

TRILION ~oane n. 1) Număr constând dintr-o mie de miliarde de unități, reprezentat prin cifra 1 000 000 000 000. 2) (în unele țări) Număr constând dintr-un milion de miliarde, reprezentat prin cifra 1 000 000 000 000 000. /<fr. trillion^[1]

UNULEA, UNA num. ord. (Precedat de art. „al”, „a”; în numerale ordinale compuse, indicând unitatea care urmează după zeci, sute, mii etc.; de obicei adjectival) A treizeci și una pagină. – Unu + le + a.

ZOROCLIE, zoroclii, s. f. (Munt., Olt.) Cămașă bărbătească făcută din pînză groasă; cațaveică, scurteică. ◊ Se ștergea cu mîneca zorocliei. ◊ Dar nici ea nu-mi place mie, că se poartă-n zoroclie. (din sb. *zaroklja [în loc de roklja] = scurteică) [și DLRLC]