abonament s. n. convenție prin care, în schimbul unei taxe, se obțin unele servicii, dreptul la folosirea unui mijloc de transport, anumite publicații; înscris prin care se certifică această convenție. (< fr. abonnement)

ACCIZ, accize, s. n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele țări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumație, de barieră și vamală. – Din fr. accise.

AD VALOREM adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. – Loc. lat.

ADIȚIONAL, -Ă, adiționali, -e, adj. Care se adaugă sau care trebuie adăugat. Taxe adiționale. Act adițional. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. additionnel.

BARIERĂ, bariere, s. f. 1. Bară mobilă care arată că trecerea peste o șosea, peste o linie ferată etc. este oprită temporar; p. ext. loc unde se întretaie o șosea cu o linie ferată. ♦ Fig. Obstacol, piedică în calea realizării unui lucru. ◊ Barieră socială = situație prin care este denumit în sociologic elementul care face dificil sau chiar imposibil accesul dintr-o grupare socială ierarhic inferioară într-o grupare socială superioară. Barieră luminoasă = fascicul luminos folosit pentru comanda unui fotoreleu, în scopul semnalizării prezenței corpurilor străine într-o anumită zonă. 2. Punct de intrare în oraș, unde se încasau altădată taxele pentru mărfurile aduse spre vânzare; p. ext. periferie. [Pr.: -ri-e-] – Din fr. barrière.

BRUDINĂ, brudine, s. f. (Reg.) Bac¹ (1). ♦ Taxă pentru trecerea apei pe un bac¹. – Din scr. brodina.

GLOABĂ, gloabe, s. f. 1. Cal slab, prăpădit (și bătrân); mârțoagă. 2. Amendă care se aplica cuiva ca urmare a săvârșirii unor delicte sau crime. ♦ Taxă care se plătea în trecut în scopul interzicerii redeschiderii unui proces. – Din sl. globa.

ÎNCASATOR, -OARE, încasatori, -oare, s. m. și f. Persoană care (deplasându-se pe teren) se ocupă cu primirea banilor datorați de public unei întreprinderi. ♦ (Ieșit din uz) Persoană care taxa călătorii unui autobuz, unui tramvai etc. – Încasa + suf. -tor.

JUGĂRIT s. n. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. ♦ Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă. – Jug + suf. -ărit.

VAMAL, -Ă, vamali, -e, adj. Care aparține vămii, privitor la vamă; de vamă; care are loc la vamă, se aplică la vamă. ◊ Uniune vamală = acord încheiat între mai multe state în vederea creării unui teritoriu vamal comun (scutit de taxe pentru circulația bunurilor). – Vamă + suf. -al.

VAMĂ, vămi, s. f. 1. Instituție de stat care se ocupă cu evidența și controlul asupra intrării și ieșirii din țară a mărfurilor, mijloacelor de transport etc. și care percepe taxele legale pentru aceste bunuri; loc, punct în care funcționează această unitate. ♦ Taxă care se plătește ca un bun să treacă dintr-o țară în alta sau (în trecut) dintr-o regiune în alta a țării. ◊ Loc. vb. a pune vamă = a vămui. ♦ Cantitate de grăunțe care se percepe la moară ca taxă în natură pentru măcinat; uium. 2. (În credințele populare) Fiecare dintre cele șapte (sau nouă) popasuri (în văzduh) prin care se crede că trebuie să treacă sufletul mortului pentru a ajunge în cer. ♦ Bani pe care trebuie să-i plătească mortul ca să poată trece și călători pe lumea cealaltă. – Din magh. vam.

VĂMEȘIE, vămeșii, s. f. (Înv.) 1. Funcție, slujbă de vameș. 2. Taxă plătită ca vamă. – Vameș + suf. -ie.

VĂRAT s. n. 1. Faptul de a văra. 2. Taxă care se plătea în trecut pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; văratic (II 2) – V. văra.

VĂRATIC, -Ă, văratici, -ce, adj., s. n. I. Adj. De vară, specific verii. ♦ (Despre plante, fructe etc.) Care se dezvoltă, se coace vara; timpuriu. II. S. n. 1. Locul unde sunt duse oile vara la pășunat. 2. (Reg.) Taxă pentru pășunatul vitelor pe locul cuiva în timpul verii; vărat(2). [Var.: văratec, -ă adj., s. n.] – Vară + suf. -atic.

VĂTĂȘIE, vătășii, s. f. 1. Funcția, slujba de vătaf. ◊ Vătășie de plai = subprefectură. 2. Taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul cu marfă. – Vătaș + suf. -ie.

ZAVESCĂ s. f. (Înv.) Taxă specială plătită vistieriei în evul mediu, în Moldova, pentru redeschiderea unui proces. – Et. nec.

MAGAZINAJ, magazinaje, s. n. 1. Depozitare a unei mărfi în magazie. 2. Timpul cât o marfă se află depozitată în magazie. 3. Taxă care se plătește pentru depozitarea unei mărfi. – Din fr. magasinage.

MAJORARE, majorări, s. f. Acțiunea de a majora și rezultatul ei; creștere, mărire, sporire. ♦ Sumă pe care statul o încasează în plus ca sancțiune aplicată celor care întârzie plata impozitelor, taxelor etc. – V. majora.

SUPRATAXĂ, suprataxe, s. f. Taxă suplimentară adăugată altei taxe fixate anterior. – Supra¹- + taxă (după fr. surtaxe).

TAXĂ, taxe, s. f. 1. Sumă de bani care se percepe la anumite mărfuri sub formă de impozit. ◊ Taxă pe valoarea adăugată = impozit general care se aplică pe fiecare stadiu al circuitului de producție al produsului final. 2. Plată efectuată în favoarea bugetului de stat de către diferite persoane fizice sau juridice în cazul când acestea se bucură de anumite servicii sau drepturi. ♦ Sumă de bani care se plătește unei instituții în schimbul unor servicii prestate sau al anumitor drepturi. – Din fr. taxe.

FORFETAR, -Ă, forfetari, -e, adj. (Despre tarife, taxe, impozite etc.) Care este dinainte stabilit la o sumă globală și invariabilă. – Din fr. forfaitaire.

FRAHT, frahturi, s. n. 1. Document comercial care însoțește o încărcătură sau o marfă transportată pe calea ferată și în care se menționează mărfurile, expeditorul și destinatarul, stația de destinație și taxele respective; scrisoare de trăsură. 2. Sumă, taxă etc. plătite pentru transport de mărfuri (pe calea ferată). – Din germ. Fracht.

FRANCA, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

FRANCAT, -Ă, francați, -te, adj. (Despre mărfuri, bagaje etc.) Cu taxele de transport plătite anticipat; (despre scrisori) cu mărcile poștale aplicate. – V. franca.

ANTIDUMPING s. n. Apărare a unei țări împotriva unui dumping străin, mai ales prin aplicarea unei taxe vamale protecționiste. – Din fr. antidumping.

PERCEPE, percep, vb. III. Tranz. 1. A sesiza ceva cu ajutorul simțurilor și al gândirii, prin reflectare nemijlocită; p. ext. a înțelege, a pricepe. 2. A încasa un impozit sau o taxă oficială. – Din lat. percipere (după pricepe).

PERCEPTIBIL, -Ă, perceptibili, -e, adj. 1. Care poate fi sesizat prin reflectare nemijlocită, cu ajutorul simțurilor. 2. (Rar; despre impozite sau taxe oficiale) Care poate fi încasat. – Din fr. perceptible.

PERCEPTOR, perceptori, s. m. (În trecut) Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale; agent de percepție. [Acc. și: perceptor] – Din lat. perceptor, fr. percepteur.

PERCEPȚIE, percepții, s. f. 1. Proces psihic prin care obiectele și fenomenele din lumea obiectivă care acționează nemijlocit asupra organelor de simț sunt reflectate în totalitatea însușirilor lor, ca un întreg unitar; imagine rezultată în urma acestei reflectări; p. ext. facultatea de a percepe fenomenele lumii exterioare; înțelegere, cunoaștere. 2. (În trecut) Instituție care încasa impozitele sau taxele oficiale; clădire, birou în care își avea sediul această instituție. ♦ Încasarea unui impozit sau a unei taxe oficiale. – Din lat. perceptio, fr. perception.

PODAR, podari, s. m. 1. Persoană care conduce un pod umblător; p. ext. persoană care încasează taxa de trecere peste un pod (I 1). ♦ Persoană care avea în pază un pod (I 1). ♦ (Mil.; înv.) Pontonier. 2. Persoană care lucrează la un pod (I 1, 2). 3. (Înv.) Măturător de stradă. – Pod + suf. -ar.

PODĂRIT, podărituri, s. n. (Pop.) Taxă care se încasa pentru trecerea peste un pod (I 1) sau care se percepe pentru transportul cu un pod umblător. – Pod + suf. -ărit.

PODINĂ, podini, s. f. 1. Pardoseală de scânduri la casă, la pod etc.; (înv. și reg.) fiecare dintre scândurile care alcătuiesc un tavan, un pavaj etc. ♦ (La pl.) Obligație, în evul mediu, a negustorilor (brașoveni) din Țara Românească de a întreține străzile din București pavate cu scânduri. ♦ (La pl.) Taxă percepută în trecut, la Iași, pe carele cu produse care intrau în oraș, în scopul întreținerii străzilor. 2. (Pop.) Suport pe care se clădește claia sau stogul pentru a le feri de umezeală; partea de jos a stogului. 3. (Reg.) Platformă de scânduri înălțată deasupra terenului, pentru a folosi ca loc de observație. 4. (Reg.) Podiș. – Din rus., scr. podina, ucr. podyna.

PORTO¹ s. n. Taxă care se plătește pentru expedierea prin poștă a unei scrisori, a unui pachet, a unei sume de bani etc. – Din it. porto.

PORTO-FRANCO s. n. Port³ (sau o parte a lui) în care, potrivit unei convenții speciale, mărfurile importate, exportate sau aflate în tranzit nu sunt supuse taxelor vamale. [Var.: porto-franc s. n.] – Din it. porto-franco.

LOCAȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ◊ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locațiune s. f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

PRIMĂ¹, prime, s. f. 1. Sumă de bani acordată cuiva peste salariul de bază ca recompensă pentru calitatea deosebită a muncii depuse; premiu (acordat în sistemul de salarizare). ◊ Primă de export = sumă de bani sau scutire de taxe, de impozite acordată ca stimulent unor exportatori pentru exportarea anumitor mărfuri. Primă de asigurare = sumă de bani pe care asiguratul o plătește (periodic) celui care asigură, pentru asumarea riscului. Primă de economie = Sumă plătită deponenților de către unele case de economii, peste nivelul ratei dobânzii. 2. (Muz.) Cel mai mic interval posibil format între două trepte de aceeași înălțime prin repetarea notei date. – Din fr. prime.

PROHIBITIV, -Ă, prohibitivi, -e, adj. Care interzice, care oprește ceva în mod legal; care introduce prohibiția. ◊ Tarif prohibitiv = taxe vamale mari, fixate pentru a face imposibilă pătrunderea și concurența produselor străine pe piața internă. – Din fr. prohibitif.

FISCALISM s. n. Politică financiară constând în perceperea de la populație, prin diverse sisteme fiscale, a unor impozite și taxe exagerate. – Fiscal + suf. -ism.

FISCALITATE s. f. Sistem de percepere a impozitelor și taxelor prin fisc. ♦ Totalitatea obligațiilor fiscale ale cuiva. – Din fr. fiscalité.

TARIF, tarife, s. n. Taxă oficială fixată pentru anumite prestații de serviciu, pentru vînzarea anumitor articole etc.; listă sau tablou pe care sînt afișate aceste taxe. – Fr. tarif (< it.).

ORT¹, orți, s. m. (Înv. și pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ◊ Ortul starostesc (sau vătășesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Țara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. ◊ Expr. (Fam.) A(-și) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) și un ort = totuna, la fel de neînsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.

CIUBOTĂ, ciubote, s. f. 1. (Reg.) Cizmă; gheată. ◊ Expr. Prost ca o ciubotă = foarte prost. ♦ Fig. Om prost. 2. Taxă percepută în trecut de slujitorii domnești de la împricinați, când erau obligați să se deplaseze până acasă la aceștia. [Var.: ciobotă, cioboată s. f.] – Din ucr. čoboty.

TAXA, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe; a fixa o taxă, un impozit, un preț. 2. Fig. A considera, a califica pe cineva drept... – Fr. taxer (lat. lit. taxare).

TAXARE, taxări, s. f. Acțiunea de a taxa.

NAVLU, navluri, s. n. Chirie plătită pentru folosirea unui vas de transport (aparținând unui proprietar particular); costul transportului pe apă al persoanelor sau al mărfurilor; spec. (în forma navlon) taxă care se percepea în țările românești pentru transportul pe Dunăre. [Var.: navlon s. n.] – Din ngr. návlon.

CONTRABANDĂ, contrabande, s. f. Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfă adusă sau sustrasă în acest mod. ◊ Loc. adj. De contrabandă = (despre mărfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste graniță în mod clandestin; fig. rezultat prin înșelătorie, fără valoare, fals. ◊ Loc. adv. Prin contrabandă = în mod ilegal, clandestin, pe ascuns. – Din fr. contrebande.

TIMBRU, (1) timbre, (2, 3) timbruri, s. n. 1. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat sau de o instituție special autorizată, care se lipește pe acte oficiale sau pe scrisori și care reprezintă un impozit sau o taxă; taxă reprezentând valoarea unui timbru (1) și care este plătită direct unei administrații publice. ◊ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hârtie, cu ajutorul unui dispozitiv special de metal, care întărește valoarea unui act. Timbru comemorativ = timbru tipărit ocazional și folosit în locul timbrelor obișnuite, pentru comemorarea unui eveniment. Timbru fiscal = timbru folosit pentru încasarea unor taxe fiscale. ♦ Ștampilă aplicată de oficiile poștale, care indică locul și data plecării sau a sosirii unei scrisori. 2. Însușire a sunetului muzical datorită căreia se deosebesc între ele sunetele de aceeași înălțime și intensitate provenite de la surse diferite. ♦ Calitate specifică a unui sunet care permite ca el să fie distins de alt sunet, independent de înălțimea, intensitatea și durata lui. 3. (Înv.) Clopot, clopoțel. – Din fr. timbre.

TARIFAR, -Ă, tarifari, -e, adj. Privitor la tarif; (despre preț, taxă, salariu) fixat prin tarif, în conformitate cu un tarif. – Din fr. tarifaire.

TIMBRA, timbrez, vb. I. Tranz. 1. A aplica timbrul legal pe o scrisoare, pe un act oficial etc.; p. ext. a plăti o taxă de timbru. 2. (Despre cântăreți) A-și exersa vocea în vederea obținerii unui timbru plăcut și bine marcat. – Din fr. timbrer.

TARIF, tarife, s. n. 1. Taxă oficială fixată pentru anumite prestații de serviciu, pentru vânzarea anumitor articole, transporturi de mărfuri și de persoane etc. ♦ Sumă de bani dată cuiva pentru o muncă depusă. 2. Tabel, listă cuprinzând prețurile unitare sau specifice pentru furnituri, servicii etc. (publice) și condițiile stabilite pentru aplicarea lor. 3. (În sintagma) Tarif vamal = tabel în care sunt înscrise taxele vamale la care sunt supuse mărfurile trecute peste granița unui stat. [Pl. și: tarifuri] – Din fr. tarif.

TARIFA, tarifez, vb. I. Tranz. (Rar) A supune unui tarif, a taxa. – Din fr. tarifer.

TAXA, taxez, vb. I. Tranz. 1. A supune unei taxe, unei impuneri; a fixa o sumă determinată (ca taxă, impozit, preț). 2. A califica pe cineva drept..., a acuza de... – Din fr. taxer, lat. taxare.

TAXARE, taxări, s. f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei. – V. taxa.

TAXATOR, -OARE, taxatori, -oare, s. m. și f. Persoană care vinde bilete într-un vehicul de transport în comun; p. gener. încasator. – Taxa + suf. -tor.

TRANZIT, tranzituri, s. n. 1. Trecere a unor mărfuri sau a unor persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul unei a treia țări; regim vamal special, prevăzând scutirea de taxe pentru mărfurile aflate în această situație. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere printr-o țară străină. 2. Trecere a unui tren sau a unui călător printr-o stație sau printr-o țară fără alte staționări sau operații în afară de cele strict necesare pentru schimbări de direcție și încrucișări. 3. (În sintagma) Tranzit digestiv = drum parcurs de alimente prin tubul digestiv din momentul introducerii lor în gură până la absorbția elementelor asimilabile și eliminarea resturilor. – Din fr. transit.

TREAPĂD s. n. 1. Trap (1). ♦ Alergătură multă încoace și încolo. 2. Zgomot produs de mersul unui cal în trap sau de o persoană care calcă apăsat; tropăit, tropăitură. 3. (În evul mediu, în Țara Românească) Taxă sau amendă percepută de la cei care nu-și plăteau datoriile sau de la cei care nu se înfățișau la procesele în care erau implicați. [Var.: (reg.) treapăt s. n.] – Din trepăda (derivat regresiv).

RAMBURS, rambursuri, s. n. Sistem de expediere a unei mărfi conform căruia destinatarul este obligat, la primire, să achite expeditorului contravaloarea mărfii sau a taxei de transport. ♦ Contravaloarea mărfii sau a taxelor de transport plătită de către destinatar expeditorului. – Din rambursa (derivat regresiv).

REFACȚIE, refacții, s. f. 1. Reducere a taxelor vamale pentru mărfurile care au suferit de pe urma transportului pe mare, micșorându-și astfel valoarea. 2. (În sintagma) Refacția căii = înlocuirea elementelor componente ale unei căi ferate ca urmare a uzurii sau scăderii siguranței de funcționare. – Din fr. réfaction.

SOLVENT², -Ă, solvenți, -te, adj. 1. (Despre elevi, studenți; adesea substantivat) Care plătește taxe de frecvență sau de internat, care nu este bursier. 2. Solvabil. – Din germ. Solvent.

CREDITARE, creditări, s. f. Acțiunea de a credita și rezultatul ei. ◊ Creditarea taxelor vamale = amânarea efectuării plății taxelor vamale cu condiția prezentării de garanții și a plății unor dobânzi aferente. – V. credita.

CALIFICA vb. a face, a numi, (fig. și fam.) a categorisi, (fig.) a eticheta, a taxa. (L-a ~ prost.)

CONSIDERA vb. 1. a aprecia, a chibzui, a crede, a găsi, a gândi, a judeca, a opina, a socoti, (pop.) a chiti, a cugeta, (înv.) a cunoaște, a număra. (Eu ~ că așa trebuie să facem.) 2. a crede, a găsi, a socoti, a vedea. (Această circumstanță o ~ de bun augur.) 3. a socoti, (rar) a proclama, (înv.) a prochema, a proclamarisi. (Esop a ~ limba un mare rău.) 4. a socoti, (fig.) a taxa. (Îl ~ drept mincinos.) 5. a se crede, a se închipui, a se socoti, a se vedea, (pop.) a se ține. (Se ~ inteligent.) 6. v. aprecia.

GLOABĂ s. 1. v. mârțoagă. 2. (IST.) (reg.) ispașă, tălpășag. (~ era amenda plătită pentru paguba făcută de vitele intrate în semănături străine.) 3. (IST.) herâie, zavescă. (~ era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.)

HERÂIE s. (IST.) gloabă, zavescă. (~ era taxa plătită pentru împiedicarea redeschiderii unui proces.)

PERCEPERE s. I. 1. v. distingere. 2. v. înțelegere. II. încasare, strângere, strâns. (~ taxelor.)

PODĂRIT s. (IST.) (înv.) podire. (~ul era taxa plătită la trecerea peste un pod.)

SOCOTI vb. 1. (MAT.) a calcula, (înv. și pop.) a număra. (~ cât fac 2 ori 2.) 2. (MAT.) a număra. (~ până la 10.) 3. a aprecia, a calcula, a estima, a evalua, a măsura, a prețui. (A ~ valoarea unui obiect.) 4. a aprecia, a calcula, a potrivi. (A ~ ceva din ochi.) 5. a chibzui, a (se) gândi, a judeca. (Să ~ cum e mai bine.) 6. a aprecia, a chibzui, a considera, a crede, a găsi, a gândi, a judeca, a opina. (Eu ~ că așa trebuie să facem.) 7. a considera, a crede, a găsi, a vedea. (Această circumstanță o ~ de bun augur.) 8. a considera. (Esop a ~ limba un mare rău.) 9. a considera, (fig.) a taxa. (Îl ~ drept mincinos.) 10. a se considera, a se crede, a se închipui, a se vedea, (pop.) a se ține. (Se ~ inteligent.) 11. a bănui, a crede, a ghici, a gândi, a-și imagina, a-și închipui, a întrezări, a presupune, a prevedea, a ști, a visa, (rar) a prevesti, (înv. și reg.) a nădăi, (reg.) a chibzui, a probălui, (fig.) a mirosi. (Cine ar fi ~ că se va întâmpla astfel?) 12. a crede, a presupune, (franțuzism) a prezuma, (reg.) a probălui, (înv.) a supoza. (~ că vom pleca în două zile.) 13. a se răfui. (Lasă că ne ~ noi!)

STRÂNGERE s. I. 1. v. legare. 2. v. încingere. 3. v. înșurubare. 4. v. încleștare. 5. v. îmbrățișare. 6. v. împăturire. 7. v. contractare. 8. v. chircire. 9. v. întărire. II. 1. v. acumulare. 2. v. tezaurizare. 3. v. economisire. 4. v. convocare. 5. v. recoltare. 6. v. adunare. 7. încasare, percepere, strâns. (~ taxelor.) 8. culegere, cules, ridicare, ridicat, strâns. (~ unei hârtii de pe jos.) 9. adunare, colecționare, culegere. (~ unor texte populare.)

SUPLIMENTAR adj. 1. (livr.) adițional. (Taxe ~.) 2. complementar, întregitor, subsidiar, (rar) complinitor. (Lămuriri ~.)

TARIF s. preț, taxă. (Prestări de servicii cu ~ moderat.)

TAXA vb. v. califica, considera, face, numi, socoti.

TAXĂ s. v. tarif.

ZAVESCĂ s. (IST.) gloabă, herâie. (~ era taxa plătită pentru a împiedica redeschiderea unui proces.)

gelep (taxă) s. n., pl. gelepuri

porto (taxă, vin) s. n.

suprataxă s. f. (sil. -pra-) → taxă

taxa vb., ind. prez. 1 sg. taxez, 3 sg. și pl. taxează

taxă s. f., g.-d. art. taxei; pl. taxe

ADIȚIONAL ~ă (~i, ~e) livr. Care se adaugă ca supliment; adăugător; suplimentar. Articol de lege ~. Taxe ~e. /<fr. additionnel

BARIERĂ ~ f. 1) Bară mobilă cu care se închide temporar un drum, o trecere peste calea ferată etc. 2) Loc de întretăiere a unei șosele cu o linie de cale ferată. 3) Loc de unde începe o alergare de cai. 4) Loc de intrare într-un oraș, servind odinioară și drept punct de încasare a taxelor pentru mărfurile aduse spre vânzare. 5) fig. Factor care împiedică realizarea unei acțiuni; obstacol; piedică; stavilă; impediment; baraj. [G.-D. barierei; Sil. -ri-e-] /<fr. barriere

A CALIFICA calific tranz. 1) A face să se califice. 2) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a face; a taxa; a eticheta. /<lat. qualificare, fr. qualifier

CIUBOTĂ ~e f. 1) pop. Obiect de încălțăminte cu carâmbul înalt până la genunchi; cizmă. ◊ Fiecare știe unde-l strânge ~a fiecare își cunoaște nevoile sau defectele proprii. 2) (în Moldova medievală) Taxă percepută de slujitorii domnești de la împricinați pentru uzura încălțămintei, în legătură cu deplasarea lor până la aceștia acasă. /<ucr. țoboty

A CONSIDERA consider tranz. 1) (de obicei, urmat de o propoziție complementară) A găsi de cuviință; a gândi; a crede; a socoti. ◊ Considerând că... având în vedere că... 2) A aprecia printr-o judecată; a socoti; a crede. Considerăm acest fapt drept o încălcare flagrantă a legii. 3) (persoane) A desemna printr-un calificativ, de obicei depreciativ; a califica; a numi; a face; a taxa; a eticheta. 4) (persoane) A trata cu considerație; a prețui; a aprecia. 5) A supune unei analize; a analiza; a cerceta; a studia; a investiga. /<fr. considérer, lat. considerare

A ETICHETA ~ez tranz. 1) (obiecte) A înzestra cu o etichetă. 2) fig. depr. A desemna printr-un calificativ (depreciativ); a numi; a face; a taxa; a califica. /<fr. étiqueter

A FACE fac 1. tranz. I. 1) (bunuri materiale sau valori spirituale) A realiza prin efort fizic sau intelectual. ~o casă. ~ poezii. 2) (obiecte care necesită îngrijire) A aranja în ordinea cuvenită. ~ patul. 3) (avere, bani etc.) A aduna, sporind mereu. ◊ ~ banul cu ciocanul a câștiga ușor bani mulți. 4) (urmat de o propoziție complementară cu verbul la conjuctiv) A determina acționând într-un anumit fel. ~ să plece. 5) (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a califica; a eticheta; a considera; a taxa. ◊ A-l ~ (pe cineva) cum îi vine la gură a ocărî (pe cineva), folosind cuvinte la întâmplare. 6) (mai ales abstracte) A efectua, procedând într-un anumit fel. ~ un bine. ◊ Tace și face se spune despre cineva care înfăptuiește pe tăcute un lucru surprinzător. Una zice și alta face spune într-un fel și procedează altfel. Ușor de zis, greu de făcut (sau ușor a zice, greu ~) nu e ușor să rezolvi o problemă complicată. ~ pomană a) a dărui cuiva ceva; b) a face cuiva un mare bine. ~ abstracție a nu lua în considerare; a ignora. ~ uz de forță a folosi puterea în scopuri nepermise. A nu avea ce face (sau ce să facă) a) a nu fi ocupat cu ceva; b) a nu avea posibilitatea de a se împotrivi; a nu avea încotro. Ce are ~ ? a) ce importanță, ce legătură este? N-are ~ n-are importanță. 7) (supărări, necazuri, plăceri, bucurii etc.) A avea drept efect; a pricinui; a cauza; a provoca; a produce. ◊ A-i ~ cuiva de lucru a complica cuiva rezolvarea unei chestiuni. A i-o ~ bună (sau lată) a pricinui un mare rău. 8) (pictură, știință, politică etc.) A practica în mod sistematic. 9) (în îmbinări cu substantivul ce indică o instituție sau o formă de învățământ) A frecventa, studiind. ~ Universitatea. 10) (drumuri, distanțe) A străbate de la un capăt la altul; a parcurge. ◊ A-și ~ drum (la cineva) a căuta pretext pentru a vizita pe cineva. 11) (intervale de timp, perioade) A consuma, efectuând un lucru. ◊ ~ chindia a se odihni la chindii. II. (în îmbinări stabile) 1) (sugerează ideea de semnalizare) ~ (cuiva) cu degetul. ~ (cuiva) cu ochiul (sau din ochi). 2) (sugerează ideea de transformare) ~ om (pe cineva). ◊ ~ de ocară (sau de rușine) a compromite, atrăgând oprobriul public. ~ (pe cineva) din cal măgar a-și bate joc de cineva, înjosindu-l. ~ (pe cineva) cuc (sau tun) a-l îmbăta tare (pe cineva). ~ (cuiva) coastele pântece a bate tare pe cineva. ~ praf (pe cineva) a nimici, a distruge pe cineva. ~ ochii mari a se mira. ~ fălci (burtă sau pântece) a se îngrășa. ~ genunchi a se evidenția urmele genunchilor la pantalonii purtați mult. 3) (sugerează ideea de îmbolnăvire) ~ gâlci. 4) (sugerează ideea de perpetuare a speciei) ~ copii. ~ fructe. ~ floare. 5) (sugerează ideea de relație) ~ prietenie. ◊ ~ gură a face gălăgie. III. (împreună cu unele substantive formează locuțiuni verbale având sensul substantivului cu care se imbină): ~ chef a chefui. ~ glume a glumi. A-și ~ griji a se îngrijora. ~ dragoste (sau sex) a săvârși actul sexual; a se împerechea. 2. intranz. I. 1) A acționa după cum dictează împrejurările sau conștiința; a proceda. 2) (mai ales în superstiții) A vesti apariția (unui fenomen sau a unui eveniment). ~ a ploaie. 3) (în povești și în superstiții) A lega prin vrăji; a vrăji; a fermeca. ~ de dragoste. 4) A prezenta o anumită valoare (bănească); a valora; a prețui; a costa. Cât face un palton? 5) A fi egal. Trei ori trei fac nouă. 6) A prezenta interes. Face să vezi acest oraș. 7) A fi convenabil. Face să zbori cu avionul. 8) (în vorbirea dialogată ca remarcă a autorului) A exprima prin grai; a reda prin cuvinte; a zice; a spune. 9) (urmat de un complement circumstanțial ce indică o direcție) A lua direcția; a se îndrepta; a apuca. ~ la stânga. ~ spre sat. 10) A căuta să apară altfel decât este. ~ pe deșteptul. II. (împreună cu onomatopeele formează locuțiuni verbale intranzitive) ~ hârști! ~ zdup. /<lat. facere

FISC n. Instituție de stat care se ocupă de stabilirea și perceperea impozitelor și taxelor. /<fr. fisc, it. fisco, lat. fiscus

FORFETAR ~ă (~i, ~e) livr. rar (despre taxe, impozite, plăți) Care este fixat la o sumă globală și fixă. /<fr. forfaitaire

FRAHT ~uri n. 1) Document comercial care însoțește o marfă transportată pe calea ferată; scrisoare de trăsură. 2) Taxă plătită pentru un transport de mărfuri (pe calea ferată). /<germ. Fracht

A FRANCA ~chez tranz. 1) (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat. 2) (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. /<it. francare

LOCAȚIE ~i f. 1) Situație de luare sau de dare în chirie; închiriere. 2) Sumă plătită la intervale regulate pentru închirierea unui apartament sau a unui obiect; taxă de închiriere. 3) jur. Contract de închiriere. 4): Taxă de ~ sumă plătită, ca sancțiune, pentru depășirea termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor sau a autovehiculelor. [G.-D. locației; Sil. -ți-e] /<fr. location, lat. locatio, ~onis

MAGAZINAJ ~e n. 1) Depozitare a unei mărfi într-o magazie. 2) Timpul cât se află o marfă într-o magazie. 3) rar Taxa plătită pentru păstrarea mărfurilor într-o magazie. /<fr. magasinage

A MAJORA ~ez tranz. (prețuri, tarife, taxe, lefuri etc.) A face mai mare în număr, volum sau intensitate; a mări; a spori. ~ producția /<fr. majorer

A NUMI ~esc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (ființe) A indica rostind sau scriind numele. 4) (persoane) A desemna ca fiind potrivit (într-o funcție). /Din nume

ORT orți m. înv. Monedă măruntă egală cu un sfert de leu vechi cu circulație și în Țara Moldovei. ◊ ~ul strămoșesc (sau vătășesc) taxă specială stabilită de staroste pentru vânzarea vinului. Tot doi bani și un ~ la fel de neînsemnat. A(-și) da ~ul popii a muri; a deceda. /<pol. ort, germ. Ort

A PERCEPE² percep tranz. (impozite, taxe, sume de bani etc.) A primi în calitate de contribuție sau de amendă (de la persoane sau întreprinderi). /<lat. percipere

PERCEPTOR ~i m. înv. Funcționar însărcinat cu încasarea impozitelor și a taxelor oficiale. /<lat. perceptor, fr. percepteur

PERCEPȚIE² ~i f. înv. 1) Oficiu de încasare a impozitelor și a taxelor. 2) Clădire în care se află acest oficiu. [G.-D. percepției] /<lat. perceptio, ~onis, fr. perception

PODAR ~i m. 1) Muncitor specializat în conducerea unui pod plutitor. 2) Muncitor specializat în construirea podurilor. 3) Încasator de taxe pentru transportul cu un pod plutitor. 4) înv. Slujbaș care strângea podăritul. /pod + suf. ăr

PODĂRIT n. 1) (în trecut) Taxă pentru trecerea peste un pod. 2) Taxă care se percepe pentru transportul cu un pod plutitor. /pod + suf. ~ărit

RAMBURS ~uri n. 1) Sistem de expediere a mărfurilor conform căruia destinatarul achită contravaloarea acestora sau taxa de transport la primire. 2) Contravaloarea mărfii sau a taxelor de transport plătite de către destinatar expeditorului. /v. a rambursa

ROHATCĂ ~ătci f. 1) reg. Loc de intrare în oraș, unde se încasau taxele pentru mărfurile care se aduceau spre vânzare; barieră. 2) rar Bară cu care se închide trecerea peste un drum sau peste o cale ferată; barieră. [Pl. și rohatce] /<ucr., rus. rogatka

SOLVENT² ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care plătește taxe pentru studii sau pentru internat. /<germ. Solvent

A SUPRATAXA ~ez tranz. A supune unei suprataxe. /supra- + a taxa

SUPRATAXĂ ~e f. Taxă suplimentară la cea fixată anterior. /supra- + taxă

TARIF ~e n. 1) Sistem de norme (oficiale) de retribuire a diferitelor prestări de servicii. 2) Tabel care cuprinde taxele pentru serviciile publice. /<ngr. tarífa, fr. tarif

TARIFAR ~ă (~i, ~e) (despre taxe, prețuri, salarii) Care este stabilit printr-un tarif; de tarif. /<fr. tarifaire

A TAXA ~ez tranz. 1) A supune unei taxe. 2) fig. (persoane) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a numi; a face; a eticheta; a considera; a califica. ~ drept răufăcător. /<fr. taxer

TAXĂ ~e f. Plată în bani pentru anumite servicii sau pentru obținerea anumitelor drepturi. [G.-D. taxei] /<fr. taxe

TAXI ~uri n. Automobil confortabil, prevăzut cu un contor care indică taxa, folosit pentru transportul de pasageri; taximetru. /<fr. taxi [metre]

TAXIMETRU ~e n. 1) Aparat pentru înregistrarea sumei de plată, potrivit distanței parcurse într-un taxi. 2) Automobil confortabil, prevăzut cu un contor care indică taxa, folosit pentru transportul de pasageri; taxi. [Sil. -me-tru] /<fr. taximetre

A TIMBRA ~ez tranz. (scrisori, acte etc.) A înzestra cu timbre (drept taxă sau impozit). [Sil. tim-bra] /<fr. timbrer

TIMBRU¹ ~e n. Imprimat de dimensiuni mici, emis de stat, pentru a fi aplicat pe scrisori, drept taxă poștală, sau pe unele acte oficiale, drept impozit. [Sil. tim-bru] /<fr. timbre

TRANZIT ~uri n. 1) Trecere de mărfuri sau de persoane dintr-o țară în alta prin teritoriul unei a treia țări. 2) Trecere printr-o stație sau printr-o țară fără alte staționări decât cele strict necesare pentru schimbarea direcției. ◊ În ~ în trecere spre alt punct de destinație. 3) Scutire de taxe vamale acordată într-o țară mărfurilor aflate în trecere spre altă țară. /<fr. transit

VAMAL ~ă (~i, ~e) Care ține de vamă; propriu pentru vamă. Control ~. Taxă ~ă. /vama + suf. ~al

VAMĂ vămi f. 1) Instituție de stat care efectuează controlul asupra mărfurilor și a altor bunuri la intrarea într-o țară sau la ieșirea din ea. 2) Punct sau loc unde este stabilită o asemenea instituție. 3) Taxă care se plătește pentru mărfurile importate sau exportate. [G.-D. vămii] /<ung. vám

A VĂMUI ~iesc tranz. 1) (obiecte de import și export) A supune unei taxe vamale. /vamă + suf. ~ui

BANALITATE s.f. 1. Lipsă de originalitate. 2. Lucru obișnuit, comun. 3. (La pl.) Nume dat în evul mediu, în Europa apuseană, dreptului exclusiv al seniorului de a ține moară, cuptor, teasc și animale de reproducție, pentru folosirea cărora țăranii plăteau o taxă. [Cf. fr. banalité].

CHEIAJ s.n. (Mar.) Taxă plătită de nave pentru utilizarea unui port și a instalațiilor lui. [Pron. che-iaj. / < fr. quayage].

DISPARITATE s.f. Lipsă de egalitate, de proporție; nepotrivire, deosebire. ♦ diferență de nivel tarifar la taxele vamale percepute de diferite țări pentru același produs. [Cf. fr. disparité, it. disparità].

REDIȚIE¹ s.f. 1. (Liv.) Restituție; randament. 2. Calculare a taxelor de transport pe calea ferată în funcție de distanță. [Cf. fr. reddition, it. reddizione].

FORFETAR, -Ă adj. (Despre tarife, taxe etc.) Fixat dinainte la o sumă globală și uniformă; în paușal. [< fr. forfaitaire].

FRAHT s.n. 1. Document în care se înscriu mărfurile transportate pe calea ferată și taxele de transport; scrisoare de trăsură. 2. Taxă plătită pentru un transport. [Var. fract s.n. / < germ. Fracht].

ÎNTREȚINERE s.f. Acțiunea de a (se) întreține și rezultatul ei; păstrare. ♦ Taxă plătită pentru acoperirea cheltuielilor comune ale clădirilor. [< întreține].

LIBER-SCHIMBISM s.n. (Ec.) Politică economică care reclamă libertatea comerțului, renunțarea la taxele vamale protecționiste și neamestecul statului în treburile întreprinzătorilor. [După fr. libre-échange].

PACOTILĂ s.f. (În trecut) Marfă care putea fi îmbarcată de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fără plata taxelor de transport. ♦ Marfă de calitate inferioară. [< fr. pacotille, cf. sp. pacotilla].

FRANCHIZĂ s. f. 1. (Mat.) Parte exceptată dintr-un total, exprimată în procente. 2. Clauză cuprinsă în polița de asigurare în virtutea căreia asigurătorul este exonerat de obligația de a-l despăgubi pe asigurat. 3. Scutire de taxe vamale acordată pentru bunurile importate. (cf. engl., fr. franchise)

PERCEPTIBIL, -Ă adj. I. (Despre impozite, taxe etc.) Care poate fi încasat. II. (Psih.) Care se poate percepe, înțelege, simți; inteligibil, sesizabil. [Cf. lat. perceptibilis, fr. perceptible].

PERCEPE vb. III. tr. 1. A încasa (un impozit, o taxă etc.). 2. A sesiza cu ajutorul simțurilor și al gîndirii, prin reflectare nemijlocită, obiectele și fenomenele din realitatea înconjurătoare; a simți. [P.i. percep, conj. 3 -eapă. / < lat. percipere, cf. it. percepire, fr. percevoir].

TARIF s.n. Listă cuprinzînd prețurile unor mărfuri, taxele vamale, costul biletelor la trenuri etc. ♦ Sistem de norme pe baza căruia se stabilește retribuirea fiecărui fel de muncă. [Pl. -fe, -furi. / < fr. tarif].

TAXARE s.f. Acțiunea de a taxa și rezultatul ei; socotire, calculare a unui preț, stabilire a unei taxe; taxație. [< taxa].

TRANZIT s.n. Trecere (fără staționare) de mărfuri sau de persoane printr-o țară străină; scutire de taxe vamale acordată de un stat unor mărfuri care trec prin teritoriul său în altă țară; tranzitare. ◊ Bilet de tranzit = autorizație scrisă privind scutirea de vamă a unor mărfuri care sunt în trecere prin țară; drum de tranzit = drum public care ocolește localitățile; în tranzit (despre călători, vagoane etc.) = în trecere. ♦ Trecere a unui material organic printr-un organ. ♦ (În telefonie și radiofonie) Operația de recepționare a unei convorbiri sau a unui mesaj și de retransmitere a lui la un alt post. [Pl. -turi, -te. / < fr. transit, it. transito, cf. lat. transitus – trecere].

accizar, accizari s.m. (înv.) Persoană care strângea taxele pe băuturi (accizele)

ACCIZ s.n. Taxă plătită în unele țări pentru anumite obiecte de consum. [Pron. ac-ciz, pl. -ze. / < fr. accise].

LOCAȚIE, locații, s. f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru un lucru luat în folosință. ◊ Taxă de ~ = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. Determinare a poziției unei nave în larg. 3. (inform.) ~ de memorie = zonă a memoriei unui calculator electronic al cărei conținut poate fi folosit în timpul rulării unui program. 4. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure celeilalte, în schimbul unei anumite sume, folosința unui lucru pentru un timp determinat. (cf. fr. location, lat. locatio)

AD VALOREM loc. adv. (De obicei despre calcularea taxelor vamale) După valoare. [< lat. ad valorem].

ANTIDUMPING s.n. Apărare a unei țări împotriva unui dumping străin, mai ales prin aplicarea de taxe vamale protecționiste. [< fr. antidumping].

BARIERĂ s.f. 1. Închidere a unui drum cu o bară mobilă de lemn; bară cu care se face închiderea unui drum etc.; (p. ext.) întretăierea dintre o șosea și o linie de cale ferată. 2. Linie de plecare (la cursele de cai): start. 3. Loc de intrare într-un oraș, unde odinioară se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vînzare. [Pron. -ri-e-. / < fr. barrière].

BENEVOL, -Ă adj. Făcut de bunăvoie, nesilit. ◊ Contribuție benevolă = sumă sau taxă al cărei cuantum îl stabilește plătitorul. [< fr. bénévole, cf. it. benevolo, lat. benevolus].

CONTRABANDĂ s.f. Trecerea clandestină peste graniță a unor mărfuri, a unor valori ori a altor obiecte prohibite sau sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfă astfel transportată. ◊ De contrabandă = trecut sau care urmează a fi trecut peste graniță în mod clandestin; (fig.) rezultat dintr-un fals fără valoare; prin contrabandă = pe ascuns. [Cf. engl. contraband, it. contrabbando, fr. contrebande].

FILATELIE s.f. Colecționare de timbre și de mărci poștale. [Gen. -iei. / < fr. philatélie, cf. gr. philein – a iubi, ateleia – taxă de transport].

FRANCA vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].

FRANCO adv. Termen prin care se arată că taxele de transport pentru o marfă sunt plătite de expeditor. ♦ Francat. [< it. franco].

joimăriță¹ s.f. (pop.) 1. ființă mitologică având înfățișarea unei femei urăte și spurcate, cu cap mare și cu părul despletit, cu dinții mari și rânjiți; muma-pădurii, sperietoare, ciuhă. 2. obicei țărănesc legat de ziua de joi (flăcăii controlează fetele dacă au tors lâna și inul până joi; dacă nu, ei percep o taxă în ouă, pentru a nu da foc lânii și inului netors). 3. buhă, bufniță. 4. (fig.) fată bătrână.

mortasipie s.f. (înv.) 1. zeciuială la cântărirea oficială a mărfurilor. 2. taxă la vânzarea vitelor și a mărfurilor.

naulmă, naulme, s.f. (înv.) taxă pentru transportul pe apă; navlu.

berbință (berbințe), s. f. – 1. Vas, putină, mai ales pentru a păstra brînza. – 2. (Înv.) Taxă de intrare în breasla cizmarilor. – 3. Larvă de furnici. Mag. berbence, de unde provine și rut. berbenicja (Cihac, II, 481; Gáldi, Dict., 84; Treml, Hung. Jb., II, 296). Miklosich, Fremdw., 77 și Wander., 12, cred că termenul rut. provine din rom.; urmînd pe același drum, Drăganu, Dacor., VI, 262, respinge ideea că mag. poate fi sursa cuvîntului rom.; dar fără a oferi altă explicație mai plauzibilă; iar în Dacor., VII, 216, se referă la sl. ber „contribuție”, cf. bir.

părpăr s.n. (înv.) taxă pe putinile cu struguri și pe buțile cu vin.

pârpăr s.n. (înv.) taxă pe putinile cu struguri și pe buțile de vin.

podină, podini și podine, s.f. 1. (pop.) pardoseală de scânduri (la casă, la podul casei, la tavane, la vechile străzi etc.) 2. (la pl.; înv.) obligație a negustorilor brașoveni, din Țara Românească, în evul mediu, de a întreține străzile Bucureștiului pavate cu scânduri; taxă percepută în trecut la Iași pe carele cu produse care intrau în oraș, pentru întreținerea străzilor pavate cu scânduri. 3. (înv. și reg.) tavan de scânduri. 4. (pop.) suport pe care se clădește claia de fân; pat; pod; partea de jos a stogului de fân, poclaj, podlaș; mijlocul stogului de fân. 5. (reg.) platformă de scânduri înălțată deasupra terenului care folosește ca post de observație, de pază. 6. platformă de care sunt fixate pietrele morii de apă; pod. 7. (reg.) piatra stătătoare a morii de apă. 8. (reg.) fundul scocului la moara de apă; pod. 9. fundul jgheabului pe care se coboară buștenii la vale. 10. (reg.) suprafață plană în regiunea de munte sau de deal; regiune de șes mai înalt. 11. (reg.) strat de prune ridicat la suprafață butoiului în timpul fermentației. 12. (reg.) șale.

LOCAȚIE s.f. 1. (Jur.) Luare în folosință pentru un timp determinat și în anumite condiții; formă de contract de închiriere. 2. Taxă plătită pentru un lucru luat în folosință; chirie. ◊ Taxă de locație = sancțiune bănească în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 3. (Mar.) Determinare a poziției unei nave în larg. [Var. locațiune s.f. / cf. fr. location, lat. locatio].

posad s.n. (înv.) taxă pentru subzistența garnizoanelor din cetăți și orașe.

poșlină, poșline, s.f. (înv.) taxă de export pentru cereale și vite.

MAGAZINAJ s.n. Depozitare a unei mărfi într-o magazie; timpul cît stă acolo această marfă; (p. ext.) taxa care se plătește pentru depozitare. [< fr. magasinage].

progon, progoane, s.n. (înv.) plată, taxă pentru transportul cu căruța de poștă.

prostichi, prostichiuri, s.n. (înv.) adaos, spor la o dare (taxă).

saegiu, saegii, s.m. (înv. și reg.) 1. omul stăpânirii însărcinat cu numărătoarea oilor, pentru perceperea taxelor de oierit. 2. (la pl.) flăcăi care cântau din fluiere și cavale, jucând pe la casele oamenilor, în virtutea unui vechi obicei.

stolar, stolară, adj. (înv.; despre taxe, venituri) care se referă la stolă (venit obținut de preot de la serviciul altarului); privitor la stolă; de stolă.

PORTO¹ s.n. invar. Taxă pentru o scrisoare, un colet etc. care se trimite prin poștă. [< it. porto].

PORTO-FRANC s.n. Port cu regim vamal special în care mărfurile importate sau aflate în tranzit sunt scutite de taxe de intrare și de ieșire. [Var. porto-franco s.n. / < it. porto-franco].

PROTECȚIONISM s.n. (Ec.) Sistem de măsuri politice-economice al cărui scop este ocrotirea și dezvoltarea industriei și agriculturii indigene împotriva concurenței străine prin aplicarea unor taxe vamale mari la mărfurile de import. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. protectionnisme].

ștaieramt, ștaieramturi, s.m. (înv. și reg.) oficiu care încasa impozitele sau taxele oficiale.

taxal, -ă, taxali, -e, adj. (înv.) care plătește o taxă; taxalist.

taxirui, taxiruiesc, vb. IV (înv.) a stabili prețul; a taxa.

RECOMANDAT, -Ă adj. 1. Indicat, potrivit. 2. (Despre scrisori, colete etc.; adesea s.) Care este francat cu o taxă specială, pentru a se remite destinatarului sub semnătură. [Cf. fr. recommandé].

țidoxie s.f. (înv.) taxă plătită de credincioși preotului, episcopului.

vătășie, vătășii, s.f. (pop.) 1. funcția, slujba de vătaf. 2. (înv.) taxă care se plătea în trecut la bariera unui oraș pentru intrarea unui vehicul de marfă. 3. căpitănie. 4. subprefectură.

zavescă s.f. (înv.) taxă specială plătită, în evul mediu, în Moldova, vistieriei pentru redeschiderea unui proces.

SEMIBURSIER, -Ă adj., s.m. și f. (Elev, student) care plătește jumătate din taxa de solvent. [< semi- + bursier].

SOLVENT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev, student) care plătește taxa de frecvență sau de internat (nefiind bursier). // adj. Solvabil. [< germ. Solvent, cf. it. solvente – care poate plăti].

SUPRATAXĂ s.f. Taxă suplimentară care se adaugă unei taxe fixate anterior. [< supra- + taxă, după it. sopratassa, fr. surtaxe].

TARIFAR, -Ă adj. (Despre prețuri, taxe etc.) Stabilit printr-un tarif, conform unui tarif. [Cf. fr. tarifaire].

TAXA vb. I. tr. 1. A fixa, a stabili o taxă, un preț; a supune unei taxe. 2. (Fig.) A considera, a socoti, a califica. [< fr. taxer, cf. lat. taxare].

TAXATOR, -OARE s.m. și f. Cel care încasează o taxă etc.; încasator. [< fr. taxateur].

TAXĂ s.f. Sumă de bani, impozit perceput pentru anumite mărfuri, la încheierea unor contracte etc. ♦ Sumă de bani plătită unei instituții în schimbul unor servicii sau pentru dobîndirea anumitor drepturi. [< fr. taxe, cf. gr. taxis].

TAXIMETRU s.n. 1. Aparat de înregistrare a taxei pentru cursele unui automobil care se închiriază cu ora sau pentru o anumită distanță. 2. Automobil prevăzut cu un aparat care indică prețul unei curse, potrivit înregistrării distanței parcurse; taxi. [< fr. taximètre].

TIMBRU s.n. 1. Imprimat de dimensiuni mici care servește ca dovadă pentru plata unor impozite, a unor taxe sau a unor cotizații; (p. ext.) ștampilă cu care se imprimă unele imprimate de acest fel. ♦ Timbru sec = imagine imprimată în relief pe hîrtie, cu ajutorul unei ștampile de metal. 2. Taxă reprezentînd valoarea unui timbru (1) plătită în numerar unei administrații publice. 3. (Fiz.; muz.) Calitate a unui sunet prin care acesta se deosebește de un sunet de aceeași înălțime produs de un alt izvor sonor. 4. (Herald.) Termen prin care se înțelege coiful heraldic cu cimierul și lambrechinii săi. [< fr. timbre, cf. it. timbro].

ferie (ferii), s. f. – 1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîștiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentință definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acțiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deși pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeși bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunța sentința” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituție, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318.

fier (fiare), s. n. – 1. Element chimic, metal greu, de culoare cenușie care se folosește pe scară largă în industrie. – 2. Semn făcut cu metalul înroșit. – 3. Vîrf de lance sau de săgeată. – 4. (Pl.) Fiare, lanțuri. – Mr. h’eru, megl. ier, ir, fl’er. Lat. ferrum (Pușcariu 605; Candrea-Dens., 583; REW 3262; DAR), cf. it., port. ferro, fr., prov. fer, sp. hierro). După Pîrvan, metalul a fost cunoscut în Dacia începînd cu 700 sau 750 înainte de era creștină. Der. fierar, s. m. (muncitor care se îndeletnicește cu prelucrarea fierului), mr. hirar, megl. ierar (după Pușcariu 606; Candrea-Dens., 584; REW 3257 și DAR, din lat. ferrarius, cf. it. din sud ferraru, sp. herrero); fierărie, s. f. (atelier în care se prelucrează fierul; magazin unde se vînd obiecte din fier; înv., taxă pe obiectele din fier importate); fierăriță, s. f. (nevastă de fierar); fierătaie, s. f. (instrumente de fier), care după Candrea-Dens., 585 și DAR reprezintă un lat. *ferratalia, cf. port. ferratalha; fieros, adj., formație neol.; fierotină, s. f. (Banat, Olt., fier vechi); înfiera, vb. (a marca cu fierul roșu; a stigmatiza; rar, a fereca); înfierător, adj. (care stigmatizează); înfierătură, s. f. (dezonorare).

AD VALOREM loc. adv. (despre calcularea taxelor vamale) după valoare. (< lat. ad valorem)

BARIERĂ s. f. 1. loc de intrare într-un oraș unde, în trecut, se încasau taxele pe mărfurile aduse spre vânzare. 2. bară mobilă pentru a închide temporar trecerea peste o cale ferată sau șosea; (p. ext.) loc de întretăiere a unei căi ferate cu o șosea. 3. element constructiv sau dispozitiv pentru evitarea ori reglementarea schimbului de umiditate, căldură etc. 4. linie de plecare (la cursele de cai); start. 5. stare marcând limitele posibilităților fizice sau psihologice (ale unui sportiv). (< fr. barrière)

CHEIAJ s. n. taxă plătită de nave pentru utilizarea temporară a unui port și a instalațiilor lui. (< fr. quayage)

CONTRABANDĂ s. f. trecere clandestină peste graniță a unor obiecte, mărfuri sau valori prohibite ori sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa transportată. ♦ prin ~ = pe ascuns. (< fr. contrebande)

DEGREVARE s. f. reducere, anulare a unei creanțe (taxe, impozite etc.). (după fr. dégrévement)

DESCALADARE s. f. reducere (a taxei de scont). (după engl. de-escalation)

DEVALUA vb. tr. a scădea cursul (unei monede), modificând legal taxele de schimb. (< fr. dévaluer)

FISCALISM s. n. politică fiscală care se manifestă prin creșterea excesivă a încasărilor de impozite și taxe de la populație. (< fiscal + -ism)

FORFETAR, -Ă adj. (despre tarife, taxe, impozite etc.) fixat dinainte la o sumă globală și invariabilă; în paușal. (< fr. forfaitaire)

FORFETARE s. f. 1. impozit, taxă forfetară. 2. modalitate de finanțare a comerțului exterior care folosește combinat mai multe tehnici bancare bazate pe operații de scontare. (< forfeta)

FRAHT s. n. 1. document în care se înscriu mărfurile transportate pe calea ferată și taxele de transport; scrisoare de trăsură. 2. taxă pentru un transport. (< germ. Fracht)

FRANCA vb. tr. 1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)

FRANCO² adv., adj. inv. indicație care arată că taxele de transport ale unei trimiteri poștale au fost plătite de expeditor. (< it. franco)

FREE-SHOP FRI-ȘOP/ s. n. butic care beneficiază de scutirea taxelor asupra produselor pe care le comercializează. (< engl. free-shop)

HALTĂ s. f. 1. stație mică de cale ferată, unde nu se opresc decât trenuri locale. 2. (fam.) oprire, popas. 3. scurtă oprire a unei trupe în marș, pentru odihnă, ajustarea echipamentului sau verificarea tehnicii de luptă. ◊ punct rutier de oprire obligatorie pentru îndeplinirea unor formalități administrative sau plata unei taxe. (< germ. Halte/stelle/, fr. halte)

ÎNTREȚINERE s. f. 1. acțiunea de a (se) întreține. 2. taxă plătită de locatarii unui imobil pentru acoperirea cheltuielilor comune. (< întreține)

LIBERO-SCHIMBISM s. n. politică economică promovată de unele țări capitaliste dezvoltate, care reclamă libertatea comerțului, renunțarea la taxele vamale protecționiste și neamestecul statului în activitatea economică. (după fr. libre-échange)

MAGAZINAJ s. n. 1. depozitare a unei mărfi într-o magazie. 2. timpul cât stă o marfă depozitată; (p. ext.) taxa care se plătește pentru depozitare. (< fr. magasinage)

MAJORARE s. f. acțiunea de a majora; creștere, mărire. ◊ sumă care se încasează în plus ca sancțiune pentru întârziere la plata impozitelor, a taxelor etc. (< majora)

PACOTILĂ s. f. 1. (în trecut) marfă care putea fi îmbarcată de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fără plata taxelor de transport. 2. marfă de calitate inferioară. (< fr. pacotille)

PASAVANT s. n. 1. punte superioară de legătură între partea dinainte și cea dinapoi a unei nave. 2. permis de transportat mărfuri (fără taxe vamale). (< fr. passavant, it. passavanti)

PERCEPE vb. tr. 1. a încasa (un impozit, o taxă). 2. a sesiza cu ajutorul simțurilor și al gândirii, obiectele și fenomenele lumii înconjurătoare. (< lat. percipere)