LASER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

FOTOCOAGULARE, fotocoagulări, s. f. (Med.) Coagulare a sângelui prin raze laser. [Pr.: -co-a-] – Foto- + coagulare (după engl. photocoagulation).

FLASH s. n. Tub electric care produce o luminație puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcția laserelor etc. ♦ Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (Cin.) Plan foarte scurt. [Pr.: flaș, fleș] – Cuv. engl.

laser s. n., pl. lasere

HOLOGRAFIE f. Procedeu de obținere a imaginii în relief cu ajutorul laserului. [G.-D. holografiei; Sil. -lo-gra-] /<fr. holografie

LASER ~e n. Instalație pentru generarea și amplificarea radiațiilor luminoase foarte intense și înguste, cu utilizare în telecomunicații, metalurgie etc. /<engl., fr. laser

LASER s.n. Dispozitiv, amplificator cuantic de radiații electromagnetice vizibile, foarte intense și înguste, cu mare directivitate, folosit în telecomunicații, metalurgie etc. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / < engl.., fr. laser, cf. engl. l(ight) a(mplification by) s(timulated) e(mission of) r(adiation) – amplificare a luminii prin stimularea emisiunii radiației].

MASER s.n. Dispozitiv pentru producerea și amplificarea microundelor electromagnetice, bazat pe principiul laserului, care se utilizează în radiolocație, în radioastronomie etc. [Pl. -re, (s.m.) -ri. / < engl., fr. maser, cf. engl. M(icrowave) A(mplification by) S(timulated) E(mision of) R(adiation) – amplificare a microundelor prin stimularea emisiunii radiațiilor].

COMPACT-DISC s. n. disc optic, de proporții reduse (12 cm diametru), conținând date digitalizate, decodabil prin sistem laser. (<engl. compact-disk)

GENERATOR, -OARE adj. Care generează, care dă naștere la ceva. // s.n. Mașină care transformă energia mecanică în energie de altă formă. ♦ Aparat care produce o anumită formă de energie. ♦ Aparat, instalație care produce un combustibil gazos. ♦ Generator cuantic = denumire generică pentru laser, maser și alte dispozitive de același tip. [Cf. fr. générateur, germ. Generator].

HOLOGRAFIE s.f. Procedeu de luat imagini în relief prin utilizarea razei unui laser. [Gen. -iei. / < fr. holographie].

FOTOCOAGULARE s. f. coagulare a sângelui prin raze laser. (după engl. photocoagulation)

GENERATOR, -OARE I. adj. care generează, produce, determină ceva. II. s. n. 1. aparat, mașină, instalație care transformă o formă de energie în alta. 2. aparat, instalație care produce un fluid. ♦ ~ cuantic = generator sau amplificator de radiații electromagnetice (laser, maser etc.) bazat pe fenomenul de emisiune stimulată a radiației. III. s. f. (mat.) dreaptă prin a cărei deplasare în spațiu se naște o suprafață plană sau curbă. (< fr. générateur, lat. generator)

HOLOGRAFIE s. f. procedeu de luat imagini în relief prin iluminarea obiectelor în lumina laserului. (< fr. holographie)

LASER s. n. generator și amplificator de radiații, foarte intense și înguste, cu mare directivitate, având utilizări în domenii foarte diferite. (< engl., fr. laser)

LASERIST, -Ă s. m. f. specialist în echipament laser. (< laser + -ist)

LASEROPUNCTURĂ s. f. tehnică a aplicării laserului în punctele speciale de acupunctură. (< laser + /acu/punctură)

LASEROTERAPIE s. f. tratament medical prin utilizarea laserului. (< fr. lasérothérapie)

MASER s. n. 1. generator cuantic pentru producerea și amplificarea microundelor electromagnetice, bazat pe principiul laserului. 2. proces de producere și amplificare a microundelor. (< engl. maser)

POMPAJ s. n. 1. pompare. 2. (fig.) ~ optic = excitare a atomilor sau a ionilor activi ai unui laser, în scopul ridicării acestora pe un nivel energetic superior. 3. fenomen nedorit care apare în funcționarea compresoarelor centrifuge sau axiale ca urmare a desprinderii fileurilor de aer de pe palete. (< fr. pompage)

TONER s. n. pulbere de grafit, la copiatoare și imprimante laser pentru reproducerea documentelor. (< it. toner)

AGÂRBICEANU, 1. Ion. I. (1882-1963, n. Cenade, jud. Alba), prozator român. Preot unit. Acad. (1955). Povestiri, nuvele („Două iubiri”, „Fefeleaga”, „Popa Man”, „Trăsurica verde”) și romane („Arhanghelii”, „Faraonii”, „Legea trupului”, „Strigoiul”, „Sectarii”) remarcabile prin autenticitatea surprinderii vieții țărănești tradiționale și prin acuitatea revelării problemelor sociale, în care configurează tipuri și conflicte caracteristice mediului ardelean. Memorialistică („Amintiri”, „Licean... odinioară”). 2. Ion I. A. (1907-1971, n. Bucium, jud. Alba), fizician român. Fiul lui A. (1). M. coresp. al Acad. (1963), prof. univ. la București. Contribuții în spectroscopie, polarizarea luminii, fluorescență, optică fizică. Conducătorul cercetărilor care au dus la realizarea primului laser românesc (1962).

BASOV, Nikolai Ghennadievici (1922-2001), fizician rus. Prof. univ. la Moscova. Unul dintre fondatorii electronicii cuantice. A descoperit, împreună cu A.M. Prohorov, metoda de amplificare prin suprapunere a undelor electromagnetice corente emise de atomi sau de molecule, care a stat la baza construirii maserului și laserului. În 1959, împreună cu A.M. Prohorov a realizat maserul. Premiul Nobel (1964), împreună cu Ch. H. Townes și A.M. Prohorov.

BISTURÍU (< fr. {i}) s. n. Instrument utilizat la disecția sau la secționarea țesuturilor vii. ♦ B. electric = b. folosit în chirurgia modernă, care realizează incizia cu ajutorul curenților electrici de înaltă frecvență. ♦ B. cu laser = b. care utilizează o rază laser în operații de mare precizie și finețe.

BLOEMBERGEN [blú:mbergən], Nicolaas (n. 1920), fizician american de origine olandeză. Prof. la Universitatea Harvard. Cercetări privind rezonanța magnetică nucleară și electronica cuantică. Lucrări teoretice și experimentale care au pus bazele opticii neliniare (teoria polarizării neliniare, studiul proceselor ondulatorii neliniare, teoria difuziei combinate forțate etc.). A dezvoltat spectroscopia laser. Premiul Nobel (1981), împreună cu A.L. Schawlow și K.M. Siegbahn.

BOMBARDAMENT AERIAN totalitatea acțiunilor pe care le execută echipajul unui avion pentru ochirea și lansarea bombelor de aviație asupra obiectivelor terestre sau maritime. Bombardamentul aerian implică cunoștințe privind balistica bombei de aviație, teoria bombardamentului aerian, procedeele de bombardament, aparatura de bombardament de la bordul avioanelor, mijloacele de distrugere, metodica pregătirii de bombardament. Bombardamentul aerian se poate executa din zbor orizontal, în picaj, în cabraj, în zbor razant sau „la catarg” și poate fi de zi sau de noapte. În condiții meteorologice grele și pe timp de noapte se folosesc radiolocatoare, vizoare cu laser sau cu infraroșii, iar noaptea se utilizează bombe luminoase asupra obiectivului. Bombardamentul aerian se poate executa în formații mari, mici sau individual – noaptea sau ziua din nori, și poate fi în salvă (mai multe bombe simultan) sau în serie (una câte una). Bombardamentul din zbor orizontal – procedeu utilizat de aviația de vânătoare-bombardament în condițiile unui plafon cu bază inferioară sub limitele angajării unui bombardament în picaj, și de aviația de bombardament, în special de la înălțimi mari și stratosferice deasupra unor obiective cu suprafață întinsă. Are o precizie mai mică decât bombardamentul în picaj și ușurează acțiunile artileriei și rachetelor antiaeriene inamice, când formațiile de bombardament sunt mari și obligate să mențină constante viteza și înălțime de zbor. Bombardamentul aerian în picaj – procedeu utilizat de aviația de vânătoare-bombardament pentru lovirea obiectivelor de dimensiuni mici (tancuri, avioane adăpostite, poduri de cale ferată, nave, puncte de comandă adăpostite, stații de radiolocație, rampe de lansare a rachetelor etc.). După descoperirea țintei se introduce avionul sau formația în picaj la un unghi între 25-60°, se ochește, iar la înălțimea stabilită se lansează bombele, după care se redresează. Precizia este mai mare decât în cazul bobardamentului în zbor orizontal. Bombardamentul aerian în cabraj – procedeu utilizat de aviația de vânătoare-bombardament, constând din lansarea bombelor la unghiuri de 45°, 90° și 110° față de suprafața solului. B.A.Î.C. se utilizează în condițiile unei puternice apărări antiaeriene, deoarece permite apropierea la înălțime mică de obiectiv, realizând surprinderea, dar având o precizie mică. Momentul intrării în cabraj și lansarea bombei depinde de: viteza de zbor, înălțimea de apropiere de obiectiv și de calibrul bombei. Bombardamentul aerian în zbor razant – procedeu utilizat de aviația de vânătoare-bombardament când condițiile meteorologice limitează sau exclud posibilitatea B.A. în picaj sau când se urmărește realizarea surprinderii, zburând la înălțimi până la 50m. Se utilizează bombe cu întârziere pentru evitarea autobombardării avionului cu schijele bombelor lansate. Bombardamentul aerian „la catarg” – procedeu utilizat de aviația de vânătoare-bombardament pentru atacarea navelor de suprafață ale inamicului, constând în apropierea de nava-țintă pe direcție perpendiculară cu direcția de marș a acesteia, pe cât posibil dinspre soare, la înălțimea de 10-20 m de suprafața apei și lansarea bombelor la 80-150 m de obiectiv. Dacă ochirea a fost corectă, bombele ricoșează, după 1-3 salturi lovind bordul navei atacate.

CESIU (< fr. {i}; {s} lat. caesius „verde”) s. n. Element chimic (Cs; nr. at. 55; m. at. 132,905, p. t. 28,5 °C; p. f. 690 °C) din grupa metalelor alcaline, alb, moale; se aprinde în aer, reacționează cu apa prin explozie. Întrebuințat la fabricarea celulelor fotoelectrice, în generatoare, în lasere cu gaz. A fost descoperit de R. Bunsen și G.R. Kirchhoff în 1860.

XEROGRAFÍE (< xero- + gr. graphein „a scrie”) s. f. Procedeu de fotocopiere în care transferul imaginilor se realizează prin intermediul forței de atracție a sarcinilor electrice care acționează asupra unei „cerneli uscate”, tonerul. Este utilizat pentru fotocopiatoare (aparate Xerox), imprimante laser și LED (cu diodă emițătoare de lumină). În cazul fotocopiatoarelor de birou, documentul care urmează să fie reprodus este expus la lumină. Lumina este reflectată de porțiunile albe și proiectată pe un tambur acoperit cu un material fotosensibil și încărcat cu electricitate pozitivă. Sarcinile electrice sunt neutralizate de lumină, așa că se păstrează doar acolo unde porțiunile întunecate (litere, desene etc.) nu au reflectat lumina. Tonerul, cu sarcină electrică negativă, se împrăștie pe suprafața tamburului și aderă la sarcinile pozitive rămase. Este introdusă apoi foaia de hârtie pe un suport încărcat electric, care atrage liniile de toner, transferându-le pe hârtie. Pentru ca imaginea să se fixeze, hârtia este încălzită și presată. Pentru a obține o imagine completă, tamburul se rotește de mai multe ori. Procedeul a fost inventat de Chester Carlson în 1938 și pus la punct de compania Haloid din S.U.A., care a început să comercializeze fotocopiatoare în 1960, luând din 1961 denumirea de Xerox Corporation.

CD-Rom s. n. (inform.) Disc compact cu lectură laser, cu o mare capacitate pentru a stoca imagini și sunete ◊ „CD-Rom. Dicționarele au fost primele cărți care au părăsit suportul de hârtie pentru a trece pe compact-discuri – CD-Rom.” R.lit. 17/96 p. 23. ◊ „Să citim cărțile de pe CD-Rom-uri.” R.lit. 18/96 p. 1 [pronunțat sidirom] (Abreviere din engl. C[ompact] D[isk] R[ead] o[nly] m[emory])

compact-disc s. n. (muz.) Disc numeric cu diametrul de 12 cm. ◊ „Ca noutate în domeniul audio prezentăm compact-discul cu citire cu laser, care va înlocui treptat discurile microsion actuale, devenind discul viitorului.” R.l. 18 X 84 p. 5. ◊ „Popa scoate un compact-disc cu rugăciuni.” D. 170/96 p. 12; v. și cassdeck, CD-Rom, microsion (din engl. compact-disk)

depoluare s. f. (ecol.) Acțiunea de a depolua, epurare ◊ „Societatea Bertin, în colaborare cu Elf-Erap, a pus la punct un procedeu mecanic de depoluare și recuperare a lichidelor plutitoare pe suprafața apei.” Cronica 19/70 p. 11. ◊ „Laserul în strategia depoluării.” Sc. 31 XI 78 p. 4; v. și R.l. 26 III 79 p. 6; v. și antipoluare, depoluant (din depolua; cf. fr. dépollution, engl. depollution; PR 1961, BD 1968; L. Seche în LR 2/75 p. 176; DEX, DN3)

digital adj. (cib.) ♦ 1. Binar, care nu admite decât două stări ◊ „Se pune problema unei schimbări radicale a tehnicii de conservare a peliculei cinematografice – fie prin transformarea imaginilor în semnale video înregistrate pe bandă magnetică, fie prin descompunerea lor în semnale digitale care pot fi recompuse cu ajutorul unui fascicul laser.” Sc. 10 I 78 p. 4; v. și Internet. ♦ 2. Mai ales în sint. afișaj digital Prin opoziție cu analogic, se spune despre sistemele sau aparatele care afișează datele în mod discontinuu, cu ajutorul unor caractere (în general cifre) mobile ◊ „Ceasul este de tip digital, ca de altfel și calendarul, care indică nu numai ziua, dar și luna și anul. În partea dreaptă a instrumentului se află un minicalculator cu patru operațiuni.” R.l. 11 VIII 77 p. 6. ◊ „Ceasurile de mână de tip nou cu afișaj digital – o inovație considerată revoluționară în tehnica construcției ceasornicăriei, mecanismele clasice fiind înlocuite prin circuite electronice, minutarele prin cifrele care indică orele, minutele și secundele.” Sc. 2 II 78 p. 5; v. și alcoolemie, capacimetru (din engl., fr. digital; în engl. apărut în 1938, dar răspândit din 1945; DHLF 1960, PR 1968; CD, DT, TDE; DEX-S)

electrofon s. n. (muz.) Aparat de reproducere a înregistrărilor fonografice pe disc sau pe bandă magnetică ◊ „La Tokio a fost prezentat în premieră un sistem inedit de reproducere sonoră. Este vorba despre un nou electrofon care utilizează o rază laser în locul capului clasic de lectură.” R.l. 27 XI 77 p. 6 (din fr. électrophone; PR 1950; LTR; DEX, DN3)

flash s. n. ♦ 1. (foto) Blitz ◊ „La capătul acestui efort sincretic, Xenakis concepe polytopul cu acțiuni de sunete și lumină, flashuri electronice, raze laser și benzi magnetice pe multe piste.” R.lit. 27 II 75 p. 24. ◊ „O abundentă și bună recoltă de spirit critic, combativ, justițiar, în acord perfect cu opinia telespectatorilor, aduc pe ecran emisiunile «Teleobiectiv», «Flash» (dați-i alt nume!) și la loc de vârf «Direcția Mișcării Hârtiilor».” R.lit. 18 XII 75 p. 16; v. și Cont 22 VI 79 p. 17. ♦ 2. (presă) Știre scurtă transmisă cu prioritate ◊ „[...] aveam să păstrez cu imensă satisfacție un flash transmis de o agenție de presă străină anunțând interzicerea circulației rutiere în proximitatea monumentului.” R.l. 2 VI 80 p. 6; v. și R.lit. 35/93 p. 12 [pron. fleș și flaș] (din engl., fr. flash; DMN 1959, BD 1969, PN 1978, CO; DT, D. Am.; DEX, DN3)

fotocoagulare s. f. (med.) Coagulare prin raze laser ◊ „Aparatul modern de fotocoagulare permite tratarea unor afecțiuni ale globului ocular fără intervenție chirurgicală.” Sc. 26 I 63 p. 2; v. și R.l. 29 VII 81 p. 6 (din engl. photocoagulation; BD 1967; DEX-S)

holografie s. f. (foto) ◊ „Holografia în stomatologie. Fotografierea tridimensională a cavității bucale, sau «holodentografia», prezintă un șir de avantaje în comparație cu metodele radiografice practicate în prezent, înlesnind diagnosticarea mai precisă a afecțiunilor dentare.” Sc. 26 V 74 p. 6. ◊ „Holografia este un procedeu de înregistrare a imaginii spațiale a unui obiect, folosind lumina laserului, hologramele înregistrând amplitudinile undelor luminoase care vin de la obiect și fazele acestor unde. Specialiștii britanici au demonstrat că hologramele înregistrează nu numai amplitudinile foarte rapide [...] ci și cele extrem de lente. În acest fel, criminaliștii britanici au intrat în posesia unei camere holografice a cărei greutate este de 18 kg și care slujește la descoperirea urmelor lăsate de răufăcători pe covoare sau alte țesături groase.” Sc. 12 X 77 p. 5; v. și Mag. 22 VI 74 p. 1; v. și hologramă (din fr. holographie; cf. engl. holography; PR 1947, BD 1968; DT; DEX; DN3)

laser s. n. (fiz.) Amplificator de radiații electromagnetice folosit în telecomunicații, metalurgie etc. ◊ „Dacă se ia un cristal ale cărui particule sunt astfel tratate, ele pot iradia cuante (picături de energie) sub forma unor puternice impulsuri electroenergetice de o anumită frecvență. Un asemenea generator de lumină este cel care a primit numele de laser.” Sp. Tehn. 1/63 p. 7. ◊ „Până la sfârșitul lunii în curs, în Japonia urmează să intre în exploatare cel mai mare telescop cu laser din lume.” Sc. 23 IV 75 p. 6. ◊ „Recent la Lodz a fost realizat primul telefon pe bază de laser [...]” Sc. 15 VI 75 p. 6. ◊ „Instalația este capabilă să contabilizeze dintr-o privire – privirea ochiului său cu laser – și procentajul de celule anormale, în special canceroase dintr-un țesut viu.” R.l. 23 VI 84 p. 6; v. și Pr.R.TV 16 V 83, R.l. 13 X 84 p. 6; v. și digital, electrofon, holografie, laserist, laserium, microexplozie, micropuncție, nanosecundă. Apare în combinații precum: ♦ laser-diagnostic (Sc. 26 X 76 p. 5) ♦ laser-diagnostician (Sc. 14 IX 76 p. 6) ♦ laser-traducător (Sc. 14 IX 76 p. 6 și 26 X 76 p. 5) ♦ laser-translator (Sc. 14 IX 76 p. 6) ♦ laser-grădinar (Sc. 10 X 78 p. 5) (din engl., cf. fr. laser, abreviere din L[ight] A[mplification by] S[timulated] E[mission of] R[adiations]; PR 1960, BD 1963; LTR, DTP; DEX, DN3. Termenul a apărut în 1960, în America, ◊ „părintele” primului laser funcțional fiind Theodore H. Maiman)

laserist, -ă s. m. f. ◊ „Începând din acest an școlar, Liceul Industrial «D. Bolintineanu» pregătește primele cadre de... laseriști. Este vorba de muncitori specialiști în electronică și echipamente laser [...]” I.B. 24 V 84 p. 5 (din laser + -ist)

laseropunctură s. f. 1995 Metodă terapeutică derivată din acupunctură, în care stimularea zonelor sensibile se face cu un fascicol de lumină coerentă v. acupunctural //din laser + [acu]punctură//

laserium s. (cuv. engl.) ◊ „Laserium este numele unei forme inedite de spectacol audiovizual creat în Marea Britanie; pe o cupolă închipuind Calea Lactee, cu diferitele ei constelații, se produc, cu ajutorul unui fascicul laser, efecte multiple de lumină, în funcție de inflexiunile unei benzi sonore de acompaniament.” Sc. 1 II 78 p. 6

microexplozie s. f. Explozie de mici proporții ◊ „A îndreptat fasciculul instalației sale laser spre capul «în suferință» al unei statui marine ce împodobea una din piețele Veneției: mai întâi s-a produs o microexplozie, după care, în locul vizat, s-a conturat o mică suprafață de mărimea unei monede complet curată.” Sc. 31 VII 77 p. 5; v. și miniexplozie (1975) (din micro- + explozie; cf. engl. microexplosion; BD 1970)

micropuncție s. f. (med.) Puncție la nivelul celulei ◊ „Laserul, procedeu al electronicii cuantice, cu largi aplicații în domenii variate de cercetare, permite micropuncția celulei printr-un fascicul de raze. Modificările celulare care apar pot fi apoi studiate cu ajutorul cinematografiei, după încorporarea unei substanțe marcate.” Cont. 26 III 65 p. 7 (din micro- + puncție, probabil după model engl.)

nanosecundă s. f. O miliardime de secundă ◊ „Cercetători de la Institutul Max Planck din R.F. Germania au terminat de curând construcția unui laser cu iod care dezvoltă timp de 0,5 nanosecunde (o jumătate de miliardime de secundă) o putere de un miliard de kilowați (un terawat).” Cont. 15 IV 77 p. 5; v. și subnuclear (1964) (din fr. nanoseconde; DMN 1968; DT; DN3)

planetren s. n. (cuv. engl. americ.) ◊ „Știți ce sunt planetrenurile? Savantul american R.S. a prezentat [...] proiectele îndrăznețe care, în aparență, par a ține de domeniul utopiei privind construirea, spre sfârșitul primului secol al mileniului următor, a unor trenuri planetare care să circule în tuneluri subterane, operațiunile de foraj fiind asigurate cu ajutorul unor dispozitive speciale laser. Aceste «planetrenuri» ar urma să circule cu viteze de 2500 km/h.” Sc. 10 V 78 p. 5. ◊ „Proiectul [american de trenuri expres] a primit numele de «Planetran». El înlătură nu numai roțile, ci și un alt obstacol care se opune sporirii vitezei mijloacelor terestre de transport, și anume rezistența aerului.” Sc. 9 I 82 p. 5; v. și Fl. 22 VI 75 p. 23 [var.: planetran]

poliprismatic, -ă adj. În formă de prismă multiplă ◊ „Reflector laser poliprismatic.” Cont. 23 II 73 p. 9 (din poli- + prismatic)

prostaglandină s. f. (med.) ◊ „Prostaglandinele sunt foarte abundente în sperma umană, precum și în cea de maimuță și de miel. Ele se găsesc, de asemenea, în cantități apreciabile în unele organisme marine și în corali, care ar putea să devină furnizori ieftini de prostaglandine.” Fl. 30 I 71 p. 18. ◊ „Un șir de substanțe, denumite prostaglandine, sunt pe cale să revoluționeze farmacologia modernă. Acești «super-hormoni» sunt cele mai puternice substanțe active din punct de vedere biologic.” Sc. 13 V 77 p. 5. ◊ „După cum demonstrază observațiile făcute până acum, se pare că fasciculele laser stimulează sinteza prostaglandinelor, substanță care accelerează refacerea țesuturilor.” Sc. 25 V 83 p. 5. ◊ „În prezent, Comitetul guvernamental britanic pentru securitatea medicamentelor analizează un preparat pentru terapia ulcerelor gastrice și duodenale din așa-numita «a treia generație», având la bază hormoni din categoria prostaglandinei [...]” I.B. 7 V 86 p. 4; v. și prostaciclină, supracongelat (din fr. prostaglandine, engl. prostaglandin; BD 1969, DMN 1970)

toner s. n. (cuv. engl.; tehn.) Pulbere de grafit folosită la copiatoare și imprimante laser pentru reproducerea documentelor ◊ „Pentru unii, exilul nu-și mai avea altă menire decât furnizarea de ajutoare: xeroxuri, tonner, computere, fax-uri, video ș.a.m.d.” D. 149/95 p. 15. ◊ „Aproape o săptămână rămăsese pe scări urma tonnerului care se vărsase din copiatoare.” ◊ Rev. 22 14/96 p. 9 [și tonner] (cf. it. toner; PN 1981)

ultraînalt, -ă adj. (fiz.) Foarte înalt ◊ „Sunt examinate două metode de transport fără fir a unor mari cantități de energie și pe distanțe lungi: una prin raze laser, alta – poate mai realistă – cu ajutorul radiațiilor de frecvențe ultraînalte.” Sc. 29 III 79 p. 5 //din ultra- + înalt; LTR//

COMPACT-DISC (< engl.) s. n. Aparat de redare a sunetelor, avînd proprietăți de înaltă fidelitate și rezistență în timp a înregistrărilor, folosind pentru redare reflexia optică a unei raze laser pe suprafața unui disc din material metalic (argint) cu diametrul de 12 cm.

LANTÁN (< fr. {i}; {s} gr. lanthano „a fi ascuns”) s. n. Element chimic (La; nr. at. 57, m. at. 138,91) din grupa pământurilor rare. Formează combinații în starea de valență 3. În diferite combinații se folosește la fabricarea sticlelor optice și la construirea laserilor. A fost descoperit (1839) și izolat de Carl G. Mosander.

NEODÍM (< fr. {i}; {s} neo- + gr. [di]dymos „geamăn”) s. n. Element chimic (Nd; nr. at. 60, m. at. 144,24) din grupa lantanidelor. A fost descoperit de chimistul austriac C. Auer von Welsbach în 1885. Component al aliajelor pentru construcția de avioane și rachete, precum și al materialelor pentru lasere.

EINSTEIN [áinștain], Albert (1879-1955), fizician german. Emigrat (1933) în S.U.A.; naturalizat (1940). Prof. univ. la Berlin și Princeton. În 1905, a explicat efectul fotoelectric pe baza naturii corpusculare (discontinue) a luminii, introducând noțiunea de foton. Autorul teoriei relativității restrânse, care modifică legile mecanicii newtoniene (mai ales la viteze mari), ce stă la baza electrodinamicii relativiste („Asupra electrodinamicii corpurilor în mișcare”, „Depinde oare inerția corpurilor de cantitatea de energie pe care o conțin?”, 1905) și al teoriei relativității generalizate, conform căreia legile generale ale tuturor fenomenelor fizice sunt aceleași în toate sistemele de referință din Univers, inerțiale sau neinerțiale („Bazele teoriei relativității restrânse și generalizate”, 1916). În 1917, a enunțat legile statistice ale proceselor de emisie spontană și de absorbție a luminii de către atomi și ale emisiei stimulate a luminii, pe baza căreia s-a construit ulterior (1960) laserul. A elaborat teoria căldurii specifice a solidelor, a efectului giromagnetic (numit și efectul Einstein-de Haas, 1915). În 1928, a enunțat teoria câmpului unitar (magnetismul și gravitația sunt două aspecte ale aceluiași fenomen). Premiul Nobel pentru fizică (1921).

IMPRIMÁNTĂ (< fr.) s. f. (INFORM.) Echipament de ieșire utilizat pentru tipărirea informației furnizate de un sistem de calcul într-o formă direct interpretabilă de către utilizator (litere, cifre, semne de punctuație etc.). În funcție de tehnica de tipărire utilizată, i. pot fi: cu tambur, matriceală, cu jet de cerneală, cu laser. ♦ Hârtia folosită pentru această tipărire.

SANTA MONICA, oraș în V S.U.A. (California), situat pe țărmul golfului omonim al Oc. Pacific, la poalele m-ților Santa Monica, la 24 km V de Los Angeles; 84,1 mii loc. (2000). Stațiune balneară (plaje). Turism. Constr. de avioane (Compania McDonnell-Douglas), de componente aerospațiale și de dispozitive și sisteme laser. Ind. Chimică. Orchestră simfonică. Centru de afaceri. Fundat în 1827, devine oraș în 1886.

MAIMAN [méimən], Theodore Harold (1927-2005), fizician american. Prof. la Univ. Columbia. Lucrări de fizica semiconductorilor. A construit (între 1955 și 1961), primul laser cu cristal artificial de rubin, obținând astfel, cel dintâi, lumină coerentă.

LASER (< fr. {i}; {s} L[ight] a[amplification by] s[timuled] e[mission of] r[adiation], „amplificarea luminii prin emisia stimulată a radiației”) s. n. și m. Dispozitiv amplificator sau generator cuantic de radiații electromagnetice de radiații electromagnetice din spectrele infraroșu, vizibil și ultraviolet, bazat pe emisia stimulată a luminii de către unele sisteme atomice în urma iradierii cu o sursă de radiații secundară; emisia cuantelor de lumină lumină are loc în urma tranzițiilor secundare ale atomilor substanței folosite (cristal sau gaz), produse prin rezonanță de către radiația secundară. L. constituie o sursă de fascicule luminoase coerente, foarte intense și înguste, cu mare directivitate. Coerența radiației permite obținerea concentrării de energie, corespunzătoare unor temperaturi de zeci de mii de grade. Proiectul realizării l. aparține fizicienilor americani A.L. Schawlow și C.H. Townes (1958), fiind realizat în 1960 de T.H. Maiman, el deschizând noi perspective în numeroase domenii. Astfel, în metalurgie este folosit la topirea locală a metalelor greu fuzibile și la perforarea celor dure, în fizica nucleară la dirijarea reacțiilor termonucleare, în chirurgie la bisturiul cu l.; are aplicații în telecomunicații, chimie, metrologie, în domeniul militar etc. Primul l. românesc a fost construit, în 1962, de un colectiv al Institutului de Fizică Atomică condus de prof. I. Agârbiceanu. V. și maser.

NICULESCU, Gheorghe (1923-1995, n. Craiova), medic militar român. General-locotenent. M. de onoare al Acad. (1992), prof. univ. la București. Inventator a numeroase aparaturi de chirurgie traumatologică și ortopedică. A introdus tehnici chirurgicale noi în tratamentul luxațiilor; pentru prima dată în România, a introdus tratamentul cu laser de slabă putere, bisturiul cu laser de 100 W și artroscopia în scop explorator și terapeutic. Lucrări: „Chirurgia în campanie”, „Probleme de medicină militară”, „Traumatismele membrelor – atlas schematic de tehnici operatorii”, „Transplanturi de grefe osoase și cartilaginoase”.

ÓPTIC, -Ă (< fr.; {s} gr. optikos „relativ la vedere”) adj., s. f. I. Adj. 1. Care se referă la ochi, la vedere. ◊ Nerv o. = nerv care transmite informațiile vizuale de la ochi la centru respectiv din creier. 2. Care se bazează pe lumină, privitor la fenomenele luminoase; care aparține obiectului de studiu al opticii (II, 1). ◊ Drum o. v. drum. Iluzie o. v. iluzie. ◊ Optic-activ = (despre substanțe) care prezintă activitate optică. V. activitate. II S. f. 1. Ramură a fizicii care studiază natura luminii, fenomenele legate de emisia, absorbția, propagarea și interacțiunea ei cu materia radiațiile electromagnetice din domeniul ultraviolet (inclusiv razele Röntgen moi) și cel infraroșu până la undele radio milimetrice, precum și metodele de măsurare a mărimilor care le caracterizează, construcția și funcționarea instrumentelor bazate pe lumină etc. Cuprinde: o. geometrică (studiază propagarea razelor luminoase și proiectarea geometrică a instrumentelor optice); o. fizică (studiază natura ondulatorie și fotonică a luminii, fotometria etc.); o. acustică (studiază proprietățile optice ale substanțelor la aplicarea undelor sonore); o. neliniară (se ocupă cu propagarea undelor electromagnetice de putere mare, ca de ex. fasciculele laser, în mediile solide, lichide și gazoase). Optica fibrelor (studiază propagarea luminii și transmiterea informației prin ghiduri de lumină); metodele ei se folosesc în telecomunicația optică la aparatele medicale (iluminarea rinofaringelui, stomacului ș.a.), la filmarea cu viteze mari, în fizica nucleară, fototelegrafie, telemetrie, tehnica de calcul, acustica ș.a. O. integrală (studiază sistemele optice miniaturale cu conductoare de lumină peliculare având grosimi de ordinul lungimii de undă a luminii). O. neutronică (studiază interacțiunea neutronilor lenți cu substanța în condiții în care proprietățile ondulatorii ale neutronilor ca difracția, polarizarea ș.a. se manifestă destul de pronunțat). ◊ O. electronică = capitol al electromagnetismului care studiază mișcarea fasciculelor de particule încărcate cu sarcini electrice (ex. electroni) în câmpuri electrice sau magnetice, care determină focalizarea lor și și obținerea unor imagini electronice. 2. Aspect special pe care îl ia un obiect văzut la distanță dintr-un punct determinat. 3. Fig. Mod, fel de a vedea și de a interpreta lucrurile, fenomenele; concepție, punct de vedere.

POLANYI, John Charles (n. 1929), chimist canadian de origine maghiară. Prof. unv. la Toronto. Cercetări asupra dinamicii reacțiilor moleculare, A pus la punct un aparat cu raze laser, utilizat în industrie și medicină. Premiul Nobel pentru chimie (1986), împreună cu D.R. Herschbach și Y.T. Lee.

POMPÁJ (< fr.) s. n. Acțiunea de a pompa. ♦ (TEHN.) Fenomen negativ care apare în funcționarea compresoarelor cu rotor, când debitul scade sub valoarea critică și care provoacă întreruperea debitării fluidului, trepidații etc. ◊ P. de adâncime = metodă de extracție a țițeiului din sonde cu ajutorul unor pompe speciale, introduse în partea de jos a găurii de sondă, sub nivelul lichidului. ◊ (FIZ.) P. optic = excitare a atomilor sau a ionilor activi ai unui laser, care are drept rezultat ridicarea acestora pe un anumit nivel energetic metastabil, superior; se realizează prin iluminarea intensă din exterior cu radiații de o anumită lungime de undă sau prin producerea unei descărcări electrice în chiar mediul activ.

POPESCU, Ioan-Iovitz (n. 1932, Burila Mare, jud. Mehedinți), fizician român. Acad. (1990), prof. univ. la București. Rector al Univ. din București (1981-1989); director (1977-1981) al Institutului de Fizică și Tehnologia Aparatelor cu Radiații. Specialist în fizica plasmei. Studii asupra gazelor ionizate, a descărcărilor electrice în gaze, interacției radiației electromagnetice cu sistemele atomice și moleculare („Gaze ionizate”, „Décharges électriques dans le gaz”, „Fizica generală”, „Fizica plasmei”, „Premiile Nobel pentru fizică”, toate în colab.). Împreună cu dr. Denisa Popescu și prof. Carl B. Collins, a fost propus la Premiul Nobel pentru cercetări de pionierat în domeniul spectroscopiei laser multifonice.

POPESCU, Ion M. (n. 1933, Negrești-Baia de Aramă, jud. Mehedinți), inginer și fizician român. Prof. univ. București. Contribuții în fizica și ingineria laserelor, în domeniul metodelor optice ale spectroscopiei hertziene și optica neliniară. În colab. cu Ion I. Agârbiceanu a scris „Fizica și ingineria laserelor”, „Termodinamica”.

PROHOROV, Aleksandr Mihailovici (1916-2002), fizician rus. Prof. univ. la Moscova. Unul dintre fondatorii electronii cuantice. Împreună cu N.G. Basov, a realizat (1954) maserul cu amoniac și a imaginat o metodă de amplificare a radiației electromagnetice emisă de atomi sau de molecule, fundamentând teoretic construirea laserului. Lucrări privind maserele paramagnetice, rezonatoarele deschise, laserele gazodinamice și cele cu corp solid, optica neliniară, interacțiunea radiației laser puternice cu substanțele. A deținut importante funcții pe linie științifică și academică din U.R.S.S. Editorul-șef al „Marii Enciclopedii Sovietice” (1969-1978). M. de onoare al Acad. Române (1991). Premiul Nobel pentru fizică (1964), împreună cu N.G. Basov și Ch. Townes.

INVÉRSIE (< fr., lat.) s.f 1. (FIZ.) Transformare a unei substanțe optic-active din dextrogiră în levogiră sau invers, fără schimbări chimice esențiale. ◊ I. de populație = fenomen cuantic prin care numărul particulelor dintr-un corp, aflate într-o stare superioară de energie, este mai mare decât numărul particulelor aflate într-o stare inferioară de energie. Se realizează prin pompaj optic în dispozitivele de tip laser, maser și iraser. I. termică (de temperatură) = fenomen meteorologic care constă în creșterea temperaturii aerului în raport cu înălțimea (invers față de situația obișnuită) atât la suprafața Pământului, cât și în troposferă, stratosferă și ionosferă. Poate fi: de radiație, de advecție, de comprimare și frontală. 2. (În fotografie) Transformare directă a unui negativ în pozitiv.

IRÁSER (< engl. i[nfra] r[ed] a[mplification by] s[timulated] e[mmision of] r[adiation] „amplificarea radiațiilor infraroșii prin emisie stimulată a radiației”) s. n. Denumire a dispozitivelor de tipul laserului care emit radiații electromagnetice în infrarosu.

laser s. n., pl. lasere

TONER, tonere, s. n. Pulbere de grafit folosită la copiatoare și imprimante laser pentru reproducerea documentelor. [Pr.: tonăr] – Din engl. toner.

CD-ROM, CD-ROM-uri, s. n. Suport pe care informația este stocată digital și care se citește cu ajutorul laserului. [Pr.: sidirom] – Abr. din engl. C[ompact] D[isc] R[ead] O[nly] M[emory].^[1]

LASER, lasere, s. n. Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisie forțată a sistemelor atomice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade. – Din engl., fr. laser.

FLASH, flash-uri, s. n. Tub electric care produce o luminație puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcția laserelor etc. ♦ Informație importantă transmisă cu prioritate. ♦ (Cin.) Plan foarte scurt. [Pr.: fleș] – Din engl. flash.

FOTOCOAGULARE, fotocoagulări, s. f. (Med.) Coagulare a sângelui cu raze laser. [Pr.: -co-a-] – Foto- + coagulare (după engl. photocoagulation).

SCHAWLOW [ʃáulo], Arthur Leonard (1921-1999), fizician american. Prof. univ. la Stanford. Cercetări în domeniile: spectroscopie cu unde de radiofrecvență, optică, de microunde, electronică cuantică, supraconductibilitate și cu laseri. A propus (1958), împreună cu C. Townes, principiul de funcționare al laserului și folosirea ca rezonator a interferometrului. Premiul Nobel pentru fizică (1981), împreună cu N. Bloembergen și K. Siegbahn.

HOLO- (OLO-) „întreg, integral, total”. ◊ gr. holos „întreg, tot” > fr. holo-, germ. id., engl. id. > rom. holo- și olo-. □ ~bazidiomicete (v. bazi-, v. dio-, v. -micete), s. f. pl., subclasă de ciuperci superioare, care cuprinde specii cu bazidia întreagă, nesegmentată și cu corpurile de fructificație bine diferențiate; ~biotic (v. -biotic), adj., (despre pești) care migrează în același mediu marin, sau dulcicol; ~bioză (v. -bioză), s. f., variantă a holismului care susține că evoluția este produsă mai ales prin concentrarea și asocierea progresivă a organismelor simbionte într-un întreg, creator al noului în evoluție; ~blastic (v. -blastic), adj., 1. Care se divide complet în celule în timpul clivajului. 2. (Despre spori) Care participă integral la formarea celulelor; ~carp (v. -carp), s. n., fruct întreg, nedespicat; ~caust (v. -caust), s. n., sacrificiu practicat în antichitate de unele popoare, care consta în arderea integrală a animalului pe altar; ~cefal (olocefal) (v. -cefal), s. m., 1. s. m., Monstru prezentînd deficiențe somatice, dar avînd capul complet dezvoltat. 2. s. m. pl., Grup de pești marini cartilaginoși, avînd maxilarul superior sudat la baza craniului; ~cen (olocen) (v. -cen₁), s. n., adj., 1. s. n., Ultima epocă (serie) a perioadei cuaternare care se continuă și astăzi, caracterizată prin desăvîrșirea treptată a tipurilor umane și prin apariția culturilor materiale. 2. adj., Care aparține acestei epoci (serii); ~cenoză (v. -cenoză₁), s. f., comunitate de organisme considerată în ansamblul ei geobotanic; ~centric (v. -centric), adj., (despre cromozomi) cu centromerul difuz pe întreaga lungime; ~ciclic (olociclic) (v. -ciclic), adj., 1. Care formează un cerc complet. 2. Care înconjoară complet un organ vegetal. 3. (Despre plante) Persistent în tot cursul anului, avînd frunze de înlocuire; ~cren (v. -cren), adj., (despre izvoare) la care apa mustește din pămînt, formînd mlaștini cu vegetație și faună sărace; ~crin (v. -crin), adj., 1. (Despre glande) Cu secreție totală. 2. Care împreună cu celula secretoare formează elementele componente ale secreției glandulare; ~cronic (olocronic) (v. -cronic), adj., referitor la toată desfășurarea în timp a unui fenomen; ~dentografie (v. dento-, v. -grafie), s. f., fotografiere tridimensională a cavității bucale; ~dibioză (v. di-, v. -bioză), s. f., transplant vegetal la care hipobiotul nefoliat posedă aparat de absorbție, iar epibiotul, aparat de asimilație; ~edrie (oloedrie) (v. -edrie), s. f., calitate a unui sistem cristalin de a prezenta simetrie maximă; ~endobiotic (v. endo-, v. -biotic), adj., (despre ciuperci) care trăiește toată viața în interiorul unui alt organism; ~endozoare (v. endo-, v. -zoar), s. n. pl., organisme (ciuperci, bacterii) care trăiesc în corpul animalelor-gazdă; ~fite (v. -fit), s. f. pl., plante autotrofe a căror viață nu este dependentă de a altor organisme; ~frastic (v. -frastic), adj., (despre limbi) în care o gîndire, o frază se exprimă printr-un singur cuvînt; ~gamie (v. -gamie), s. f., 1. Condiție de a avea gameți morfologic similari celulelor somatice. 2. Macrogamie cu participarea întregului aparat vegetativ, rezultînd nemijlocit o celulă nediferențiată cu rol de gamet; ~geneză (v. -geneză), s. f., ansamblul proceselor de ontogenie și filogenie, prin care se exprimă continuitatea vieții; sin. hologenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., hologeneză*; ~genotip (v. geno-₁, v. -tip), s. n., specie vegetală sau animală care a stat la baza creării unui gen nou; ~gimnocarp (v. gimno-, v. -carp), adj., cu fructe sau fructificații complet nude, neacoperite; sin. hologimnocarpic^[1]; ~gin (v. -gin), adj., cu caractere care se transmit numai pe linie femelă; sin. hologinic^[2]; ~grafie (v. -grafie), s. f., procedeu de luat imagini în relief prin utilizarea razei unui laser; ~gramă (v. -gramă), s. f., imagine obținută prin holografie; ~morfoză (v. -morfoză), s. f., modificare morfologică prin înlocuirea totală a părții vegetale regenerate; ~patie (v. -patie), s. f., 1. Stare patologică generală, exteriorizată prin modificări locale. 2. Teorie conform căreia orice tulburare sau boală locală este consecința unei stări patologice generale; ~petal (v. -petal), adj., cu pistilul și staminele transformate în petale; ~saprofite (olosaprofite) (v. sapro-, v. -fit), s. f. pl., organisme saprofite în mod obligatoriu, lipsite de clorofilă și cu nutriție limitată la substanțele organice vegetale sau animale; ~spor (v. -spor), s. m., spor a cărui formă și a cărui mărime se definitivează înainte ca sporul precedent să fi ajuns la maturitate deplină; ~stom (v. -stom), s. n., peristom continuu, prezent la gasteropode și echinide; ~tecă (olotecă) (v. -tecă), s. f., înveliș calcaros continuu al coloniilor masive de madrepori; ~tip (v. -tip), s. n., exemplar vegetal sau animal pe baza căruia s-a făcut descrierea speciei; ~tonie (v. -tonie), s. f., mișcare spasmodică a întregului sistem muscular; ~trih (v. -.trih), adj., care prezintă păr sau cili de aceeași mărime pe toată suprafața.

aerel sms [At: PANȚU, PL.² / E: aer + -el] 1 (Bot) Planta Laser trilobum. 2 (Far) Substanță albă sau brună, cu miros urât și gust neplăcut extrasă din rădăcina plantei Ferula Assa foetida, care se întrebuințează în medicină (pentru proprietățile sale digestive și antispasmodice).

flash sn [At: DEX / P: flaș, fleș / Pl: ~uri / E: eg flash] 1 Tub electric care produce o luminație puternică de scurtă durată, folosit în arta fotografică, în construcția laserelor etc. 2 Informație importantă, transmisă cu prioritate. 3 (Cig) Plan foarte scurt.

fotocoagulare sf [At: DEX² / P: ~co-a~ / Pl: ~lări / E: foto- + coagulare după fr photocoagulation] (Med) Coagulare a sângelui prin raze laser.

fotocoagulator sn [At: DEX² / P: ~co-a~ / Pl: ~oare / E: eg photocoagulator] (Med) Dispozitiv laser pentru determinarea coagulării sângelui.

holografie sf [At: DEX / Pl: ~ii / E: fr holographie] Procedeu de înregistrare a imaginii spațiale a unui obiect, care folosește lumina laserului atât pentru înregistrare, cât și pentru privirea hologramei.

laser sn [At: SCÎNTEIA, 1964, nr. 6426 / Pl: ~e / E: eg, fr laser] Dispozitiv pentru amplificarea sau generarea undelor electromagnetice din domeniul optic pe baza efectului de emisiune forțată a sistemelor automatice, care permite o concentrare de energie corespunzătoare unei temperaturi de zeci de mii de grade.

teleghida vt [At: DM / Pzi: ~șez / E: fr téléguider] A dirija de la distanță (prin telecomandă, fascicul laser etc.) un avion, un vehicul, un proiectil pe o distanță obligatorie.

teleghidare sf [At: M. D. ENC. / Pl: ~dări / E: teleghida] Dirijare (prin telecomandă, fascicul laser etc.) a unui avion, vehicul, proiectil pe o distanță obligatorie Si: teleghidaj.

scorodesma s [At: ENC. AGR. / Pl: ? / E: nct] (Bot; rar) Aerel (1) (Laser trilobum).

laser s. n., pl. lasere

listare s.f. (inform.) print, printare. La imprimantele cu laser listarea se face rapid.