JUXTĂ, juxte, s. f. Traducere juxtalineară a textelor grecești și latinești. [Var.: iuxtă s. f.] – Din lat. juxta „aproape, lângă”. Cf. juxta[lineară].

juxtă s. f., g.-d. art. juxtei, pl. juxte^[1]

JUXTĂ ~e f. Traducere juxtalineară a textelor grecești sau latinești. [G.-D. juxtei] /<lat. juxta^[1]

JUXTA- Element prim de compunere savantă cu semnificația „lîngă”, „alături”. [< lat. iuxta].

IUXTĂ s.f. v. juxtă.

JUXTĂ s.f. Traducere juxtaliniară a unor texte grecești sau latinești. [Var. iuxtă s.f. / < lat. iuxta].

JUXTA- pref. „lângă”, „alături”. (< fr. juxta-, cf. lat. iuxta)

JUXTĂ s. f. traducere juxtaliniară a unor texte grecești sau latinești. (< lat. iuxta)

JUXTALINIÁRĂ, juxtaliniare, adj. f. (În sintagma) Traducere juxtaliniară = traducere literală a unui text, cu reproducerea paralelă a textului original. – Din fr. juxtalinéaire < lat. juxta „lângă” + linea „linie”.^[1]

* júxtă f., pl. e. Prescurtare din traducerea justalineară (carte care conține asemenea traducere).

* juxtalineár, -ă adj. (compus din lat. juxta, alăturea, lângă, și linearis, linear, d. linea, linie, rînd). Traducere juxtalineară, sistem de traducere care dă pe o coloană cuvintele textului original și pe a doŭa coloană traducerea corespunzătoare rînd cu rînd.

* juxtapozițiúne f. (lat. juxta, alăturea, și positio, -ónis, pozițiune). Acțiunea de a saŭ de a se juxtapune. Starea lucrului juxtapus. Modu pin care cresc corpurile anorganice (adică pin alipirea succesivă a moleculelor noŭă de un sîmbure primitiv).

* juxtapún, -pús, a -púne v. tr. (compus d. lat. juxta, și pónere, a pune). Alătur, pun unu lângă altu: a juxtapune terminiĭ uneĭ seriĭ. V. refl. Mineralele cresc pin agregarea moleculelor care se juxtapun.

JUXTALINEÁRĂ (< fr.; {s} lat. juxta „alături, lângă” + fr. linéaire „linear”) adj. f. Traducere ~ = traducere făcută cuvânt cu cuvânt, reproducându-se paralel și textul din care face traducerea.

juxtă s. f., g.-d. art. juxtei; pl. juxte

JUXTĂ, juxte, s. f. Traducere juxtaliniară a textelor grecești și latinești. [Var.: iuxtă s. f.] – Din lat. juxta „aproape, lângă”. Cf. juxta[liniară].

JUXTĂ, juxte, s. f. (În limbajul școlarilor) Traducere juxtaliniară a textelor grecești și latinești. – Variantă: iuxtă s. f.

iuxtă sf vz juxtă

juxtapune [At: DA / Pzi: juxtapun / E: lat juxta + pune (după fr juxtaposition)] 1 vt A alătura mai multe obiecte. 2-3 vtr (Grm) A (se) îmbina prin juxtapunere (2).

juxtă sf [At: TEODOREANU, M. II, 389 / V: iu~ / Pl: ~te / E: lat juxta] Traducere juxtalineară a textelor grecești și latinești.

juxtă

juxtă s. f., g.-d. art. juxtei; pl. juxte