ABORDA, abordez, vb. I. 1. Intranz. (Despre nave) A acosta la țărm. ♦ A se alătura de o altă navă, bord la bord (pentru a o ataca). 2. Tranz. A începe studierea unei probleme, a trata o problemă, a începe o discuție. ♦ (Franțuzism) A se apropia de cineva pentru a-i vorbi. – Din fr. aborder.

aborda vb. I. intr. 1. (despre nave) a se ciocni. 2. a se opri lângă o navă bord la bord. 3. a acosta. II. tr. 1. (fig.) a se apropia de cineva spre a-i vorbi. 2. a începe studiul unei probleme; a deschide o discuție. (< fr. aborder)

abordaj s. n. 1. abordare (I, 1). 2. atacare a unei nave prin alăturare la bordul ei. (< fr. abordage, it. abbordaggio)

AEROFOTOGRAFIE, aerofotografii, s. f. Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion; fotografie obținută cu ajutorul acestei tehnici. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérophotographie.

BERTON, bertoane, s. n. Barcă cu vîsle, din pînză cauciucată, folosită la bordul submarinelor și al navelor mici. – Fr. berthon.

BIOCOMPLEX, biocomplexe, s. n. Ansamblu de specii de organisme vegetale și animale instalate într-o navă spațială pentru cercetări în cosmos sau pentru asigurarea unui sistem ecologic la bordul acesteia. [Pr.: bi-o-] – Bio- + complex.

BIOSATELIT, biosateliți, s. m. Satelit cu viețuitoare la bord. [Pr.: bi-o-] – Din engl., fr. biosatellite.

BOR², boruri, s. n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjură calota pălăriei. – Din fr. bord.

BORD, borduri, s. n. Marginea din stânga sau cea din dreapta a punții unei ambarcații (mari). ◊ Jurnal de bord = registru în care se înregistrează toate evenimentele importante petrecute în cursul călătoriei unei ambarcații sau a unui avion. ◊ Loc. adv. Pe (sau la) bord = în ambarcație; p. anal. în avion. ◊ Expr. A arunca peste bord = a renunța la ceva ca nefiind de folos. – Din fr. bord.

BORDO adj. invar., s. n. Roșu-închis. – Din fr. bordeaux.

BORDURĂ, borduri, s. f. 1. Fâșie, panglică sau cusătură la marginea unui obiect textil. 2. Zonă care înconjură marginea unui obiect, cu o structură diferită de a acestuia; spec. zonă de la marginea dinspre partea carosabilă a trotuarului. Bordura de flori a unei peluze. – Din fr. bordure.

BOȚMAN, boțmani, s. m. Șef de echipaj pe o navă; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bordul unei nave de comerț; nostrom. – Din rus. boțman.

CAMBUZĂ, cambuze, s. f. Magazie de provizii pe bordul unei nave, amplasată de obicei sub punte. – Din fr. cambuse.

CAREU, careuri, s. n. 1. Mod de așezare în formă de pătrat a unor persoane sau obiecte. 2. Suprafață a terenului de fotbal, de tenis etc., marcată cu alb, care delimitează anumite zone în câmpul de joc, și în cadrul căreia se aplică unele reguli speciale. 3. Încăpere la bordul unei nave folosită ca sală de mese, de lectură și de recreație pentru ofițeri. 4. (La unele jocuri de cărți) Grup de patru cărți de aceeași valoare. – Din fr. carré.

CARLINGĂ, carlingi, s. f. 1. Cabină pentru echipajul unui avion, în care stă pilotul și unde sunt instalate comenzile de zbor, aparatele de bord etc. 2. Grindă longitudinală din osatura unei nave, care servește la legarea diferitelor părți ale navei. – Din fr. carlingue.

CART¹, carturi, s. n. 1. Serviciu de patru ore, executat permanent, pe schimburi, pe bordul unei nave, de membrii echipajului. 2. A 32-a parte din roza vânturilor, adică 11¼ grade. – Din fr. quart.

CAVALET, cavalete, s. n. 1. Postament pe care se așază ambarcațiile la bordul unei nave sau pe uscat. 2. Suport de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul unui planșeu de beton și pe care se sprijină dreptarul cu care se face nivelarea planșeului după turnarea betonului. – Din it. cavalletto.

CHESON, chesoane, s. n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr-o ladă de tablă închisă, împărțită în compartimente, destinat pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre despărțiturile cu pereți metalici care se fac la o navă, cu scopul de a evita pătrunderea masivă a apei în caz de avarie. ♦ Dulap pentru păstrarea efectelor pe bordul unei nave. 3. Construcție de beton, de oțel etc. de forma unei cutii, care servește la executarea fundațiilor sub apă sau în terenurile umede, precum și la repararea unei nave sub linia de plutire. – Din fr. caisson.

DANĂ, dane, s. f. 1. Loc situat de-a lungul cheiurilor sau, mai rar, în mijlocul apei navigabile și amenajate pentru scoaterea vaselor și manipularea mărfurilor într-un port. 2. Magazie pentru depozitarea mărfurilor (într-un port sau la vamă). 3. Șlep sau grup de șlepuri acostate bord la bord la aceeași dană (1). – Din ngr. dána.

GHIORDEL, ghiordele, s. n. Găleată făcută din lemn sau din pânză impermeabilă, folosită la bordul unei nave. – Et. nec.

GIRODIRECȚIONAL, girodirecționale, s. n. Instrument de bord care indică, în grade, direcția avionului; girocompas. [Pr.: -ți-o-] – Giro[scop] + direcțional.

GIROORIZONT, giroorizonturi, s. n. Aparat de bord giroscopic, care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului. [Pr.: -ro-o-] – Din fr. gyrohorizon.

GRUIE, gruie, s. f. 1. Macara folosită la bordul navelor pentru ridicarea unor elemente ale navei (bărci, ancore, scări de bord etc.). 2. Suport mobil care poartă camera de luat vederi și pe operator, pentru înregistrarea unor imagini în mișcare. – Din fr. grue.

HIPERSUSTENTAȚIE, hipersustentații, s. f. Mărire a sustentației avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje. – Din fr. hypersustentation.

JURNAL, jurnale, s. n. 1. Publicație periodică având apariție zilnică; ziar, gazetă. 2. (De obicei în sintagma jurnal de modă) Publicație periodică în care se dau desene și tipare de îmbrăcăminte și accesorii. 3. Însemnări zilnice ale cuiva despre anumite evenimente legate, de obicei, de viața sa; însemnări zilnice ale unor observații științifice. ◊ Jurnal de călătorie = relatare în scris, zi de zi, a unei călătorii. Jurnal de bord = registru în care se consemnează cronologic faptele survenite în timpul călătoriei unei nave. Jurnalul acțiunilor de luptă = document militar în care sunt descrise zilnic pregătirea și desfășurarea acțiunilor de luptă. 4. (Ieșit din uz) Emisiune de radio și televiziune sau film de scurt metraj, rulat de obicei înaintea filmului artistic de lung metraj, care prezintă evenimente, știri, informații de strictă actualitate. 5. (Cont.) Registru în care sunt înscrise cronologic operațiile bănești, evenimentele supuse evidenței etc. – Din fr. journal.

PARAPET, parapete, s. n. 1. Perete (de înălțime mică) din piatră, lemn, metal etc. care servește la delimitarea teraselor, a podurilor, a marginilor unei șosele etc. ♦ Prelungire a bordurilor unei nave, deasupra punții superioare, având rolul de a proteja oamenii, instalațiile și obiectele de pe punte contra valurilor. ♦ Obstacol așezat la capătul unei linii ferate pentru ca trenul să nu mai poată înainta. 2. Întăritură de pământ sau de zid la redute și la tranșee, pentru protejarea luptătorilor. – Din it. parapetto, fr. parapet, germ. Parapett.

FREGATĂ, fregate, s. f. 1. Vas de război cu trei catarge (obișnuit în secolele trecute), dotat cu numeroase tunuri instalate pe ambele borduri și destinat serviciului de recunoaștere și de pază. 2. Gen de păsări palmipede marine, zvelte, cu corpul mic și cu coada și aripile foarte mari, care trăiesc în regiunea mărilor tropicale și se hrănesc cu pești (Fregata); pasăre care face parte din acest gen. – Din fr. frégate, it. fregata.

PAGAIE, pagaie, s. f. Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează cu ambele mâini și pe un singur bord, fără a o sprijini de ambarcație. – Din fr. pagaie, it. pagaia.

PARÂMĂ, parâme, s. f. Frânghie ori cablu textil, metalic sau din material plastic, folosit la bordul unei nave. – Din tc. parima.

PATARAȚINĂ, pataraține, s. f. (Mar.) Parâmă folosită la fixarea de borduri și spre pupă a arborilor unei nave cu vele. – Cf. it. paterazzo, fr. patarasse.

VELĂRIE², velării, s. f. Obiecte din pânză de vele de la bordul navelor. – Velă + suf. -ărie.

ECHIPAMENT, echipamente, s. n. 1. Totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte, de încălțăminte și de accesorii cu care este dotat un militar, un sportiv, un excursionist, un scafandru etc. pentru a (se) echipa. 2. Ansamblu de piese, de dispozitive și de mecanisme, împreună cu elementele de legătură, aparținând unei instalații, unei mașini etc. și îndeplinind o anumită funcție în cadrul acestor sisteme tehnice. ◊ Echipament de bord = ansamblu de aparate, mecanisme și instalații care servește pentru controlul zborului și funcționării motorului unui avion, precum și pentru asigurarea condițiilor de confort în interiorul acestuia. Echipament de campanie = echipament pe care îl poartă soldații pe front sau la instrucție. – Din fr. équipement.

ARIMA, arimez, vb. I. Tranz. A repartiza și a fixa încărcătura la bordul unei nave sau aeronave pentru a obține menținerea echilibrului normal al acestora. – Din fr. arrimer.

PIRATERIE, piraterii, s. f. Faptă prin care membrii echipajului unui vas, prin amenințări și violență, răpesc un alt vas ori bunurile sau persoanele aflate pe bordul lui; infracțiune săvârșită de autorii acestei fapte. ♦ Piraterie aeriană = (infracțiune care constă în) acte de amenințare și de violență săvârșite de o persoană sau de un grup înarmat asupra echipajului unui avion în scopul schimbării itinerarului acestuia. – Din fr. piraterie.

PLANȘETĂ, planșete, s. f. 1. Placă dreptunghiulară făcută din lemn sau din metal și folosită ca suport pentru desen sau pentru diferite lucrări tehnice. 2. (Top.; în sintagma) Planșetă topografică = aparat utilizat pentru trasarea pe un plan, fără calcule prealabile, a unor figuri asemenea celor de pe teren. 3. (Mar.; în sintagma) Planșetă de vânt = instrument folosit la bordul unei nave pentru a determina direcția și viteza vântului. 4. Scândură lată pe care se întind cu vergeaua foile de aluat. – Din fr. planchette.

VINCI, vinciuri, s. n. (Tehn.) 1. Troliu folosit pe bordul navelor. 2. Cric. – Cf. it. vinciglio.

VOLTĂ, volte, s. f. 1. Mișcare în formă de cerc sau de arc de cerc. ♦ Fig. Schimbare (bruscă) în atitudine, trecere subită de la o concepție la alta. ♦ (Scrimă) Mișcare (de rotație) făcută pentru a evita loviturile adversarului. 2. Manevră de rotație făcută de o ambarcație sau de o navă cu pânze pentru schimbarea bordului din care primește vântul. ◊ Voltă în vânt = manevră pentru schimbarea direcției împotriva vântului. Voltă sub vânt = manevră pentru schimbarea direcției în sensul vântului. 3. Semn care indică repetarea unui fragment muzical, de fiecare dată cu un alt sfârșit. – Din fr. volte.

BANDA vb. 1. tr. A înconjura, a inciza în benzi. 2. refl. (despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vântului sau a încărcăturii așezate greșit. (din fr. bander)

PUI¹, pui, s. m., interj. I. S. m. 1. (De obicei urmat de determinări care indică specia) Pasăre, de la ieșirea din ou până la maturitate. ◊ Expr. Pui de cuc = bastard. Pui de bogdaproste = a) pui de găină (de obicei mai mic și mai slab) care se dă de pomană la înmormântare; b) copil mic, prăpădit; copil al nimănui; bastard. 2. Spec. Pui¹ (I 1) de găină; carnea gătită a acestei păsări. 3. P. gener. Orice animal de la naștere până la maturitate. ◊ Expr. Pui de viperă (sau de năpârcă) = om rău, viclean, primejdios. 4. Ou sau larvă de insectă. 5. Copil. ◊ Expr. Pui de lele = a) copil din flori, bastard; p. ext. derbedeu; b) bărbat afemeiat; c) femeie ușuratică, imorală. (Nici) pui de om = nici țipenie, nimeni. ♦ (Fam.; adesea la voc.) Termen de dezmierdare folosit când vorbești cu sau despre un copil ori cu sau despre bărbatul iubit. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce un nume de obiect, dă acestuia valoare de diminutiv) Pui de mămăligă. Pui de pernă. ♦ (Urmat de prep. „de”, care introduce diverse nume, conferă acestora valoare de superlativ) Pui de somn. Pui de bătaie. 6. Plantă tânără, puiet; ramură tânără care crește din rădăcina sau tulpina unei plante; mlădiță, lăstar. ♦ Spec. Vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului, copileț. 7. (Pop.; la pl.) Cusătură decorativă măruntă în formă de cruciulițe pe pieptul, pe poalele și pe mânecile cămășilor țărănești. ♦ (Reg.) Puncte de altă culoare pe fondul unei țesături; picățele. 8. Ambarcație mică cu vâsle, folosită pentru anumite servicii la bordul vaselor mai mari. II. Interj. (De obicei repetat) Strigăt cu care se cheamă puii¹ (I 2) sau alte păsări de curte. – Lat. *pulleus (= pullus).

NAVIGRAF, navigrafe, s. n. Instrument de bord al unei aeronave, cu ajutorul căruia se determină deriva și viteza față de sol și se trasează drumul parcurs. – Din fr. navigraphe.

NARĂ, nări, s. f. 1. Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale prin care respiră și miros oamenii și unele animale. ◊ Expr. Cu nările (sau nara) în vânt = cu capul ridicat, cu o ținută semeață; p. ext. mândru, plin de sine. A se umfla în nări sau a-și umfla nările = a-și lua un aer semeț; p. ext. a-și da importanță, a se îngâmfa. 2. Piesă metalică în formă de tub amplasată pe puntea sau pe bordajul unei nave, prin care trece lanțul ancorei de pe punte în afara bordului. [Var.: (reg.) nare s. f.] – Lat. naris.

TABLOU, tablouri, s. n. I. 1. Pictură, desen, gravură etc. executate pe o pânză, pe un carton etc.; p. ext. pictură, desen, gravură, fotografie etc. înrămate și așezate (în scop decorativ) pe pereții unei încăperi. ◊ Tablou viu (sau vivant) = grup de persoane care stau nemișcate într-o anumită poziție, pentru a înfățișa sau a evoca o scenă simbolică. ◊ Expr. (Fam.; adverbial) A rămâne tablou = a rămâne surprins, înlemnit. 2. Priveliște de ansamblu din natură, care evocă o reprezentare picturală și impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3. Fig. Descriere sau evocare făcută prin cuvinte. 4. Diviziune a unei piese de teatru sau subdiviziune a unui act, care marchează schimbarea decorului, trecerea timpului etc. 5. Tabel (1). 6. Grafic compus dintr-o grupare de termeni, de simboluri, de numere (dispuse în șiruri și coloane). II. 1. Placă de marmură, de metal, de lemn pe care sunt montate diferite aparate folosite la acționarea unui sistem tehnic sau la controlul funcționării lui; placa împreună cu aparatura respectivă. ◊ Tablou de bord = tablou pe care sunt fixate aparatele și instrumentele necesare controlului și manevrării unui vehicul. 2. Placă prevăzută cu cârlige de care se agață fisele muncitorilor dintr-o întreprindere, cheile camerelor dintr-un hotel sau dintr-un sanatoriu etc. – Din fr. tableau.

TIMONERIE, timonerii, s. f. 1. Loc cu vizibilitate bună de pe bordul unei nave, unde se găsește timona și unde își face serviciul timonierul. 2. (În sintagma) Timonerie de frână = ansamblu de piese (pârghii, bare și tije) care acționează frâna unui automobil, a unei locomotive etc. – Din fr. timonerie, it. timoneria.

TELEBUSOLĂ, telebusole, s. f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare de pe bordul unui avion. – Tele- + busolă.

TRIBORD, triborduri, s. n. Bordul drept al unei nave, partea din dreapta a axei ei de simetrie, privind de la pupă spre proră. – Din fr. tribord.

RADIOALTIMETRU, radioaltimetre, s. n. Aparat de radiolocație instalat la bordul unui avion, cu ajutorul căruia se determină altitudinea avionului față de sol. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radioaltimètre, rus. radioaltimetr.

RADIOCOMPAS, radiocompasuri, s. n. Aparat montat la bordul unui avion, care permite menținerea avionului pe direcția unui post de radioemisiune. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiocompas.

REGISTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (În sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor comerciale. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

DERIVOMETRU, derivometre, s. n. Aparat de bord pentru măsurarea derivei (1) unui avion în zbor normal. – Din fr. dérivomètre.

ROSTUI, rostuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A așeza, a aranja așa cum trebuie; a face ordine. ♦ A aranja pe cineva într-un post, într-o situație convenabilă. 2. A procura ceva prin mijloace improvizate; a face rost de ceva. 3. A umple cu un material de etanșare și a netezi rosturile dintre cărămizile unei zidării, dintre pavelele sau bordurile unei șosele etc. pentru a împiedica pătrunderea apei de ploaie sau de infiltrație. 4. A forma cu mâna rostul urzelii la războiul de țesut. 5. A bate, de o parte și de alta, vârful dinților unei pânze de ferăstrău. – Rost + suf. -ui.

SAULĂ, saule, s. f. Parâmă folosită pentru a lega în mod suplimentar diferite obiecte la bordul unei nave. [Pr.: sa-u-] – Et. nec.

SIFLEE, siflee, s. f. Fluier cu ajutorul căruia se dau diverse semnale la bordul navei. [Var.: siflie s. f.] – Din fr. sifflet.

STEWARDESĂ, stewardese, s. f. Femeie care face parte din personalul de bord al unui avion, având sarcina de a îndruma și de a servi călătorii. [Pr.: stiu-ar-] – Din engl. stewardess.

SUFLAJ, suflaje, s. n. 1. Dispozitiv montat la bordul unei nave, în scopul îmbunătățirii stabilității. 2. Metodă de lucru folosită pentru corectarea deformațiilor unei linii de cale ferată. – Din fr. soufflage.

SUGERE, sugeri, s. f. 1. (Rar) Acțiunea de a suge și rezultatul ei; supt. 2. Atracție a unei nave spre mal sau spre o navă mai mare care trece prin apropiere, datorită variațiilor de presiune create la viteze mari în vecinătatea bordurilor. – V. suge.

BOLOVAN s. pietroi, (reg.) pietroc, (prin Transilv.) bolf, (Transilv., Ban. și Bucov.) bord, (prin Transilv.) bordan.

BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streașină, tichie, (Ban. și nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. și Bucov.) pânză, (prin Transilv.) văcălie. (~ al pălăriei.)

BORD s. v. bolovan, bor, margine, pietroi.

PIETROI s. bolovan, (reg.) pietroc, (prin Transilv.) bolf, (Transilv., Ban. și Bucov.) bord, (prin Transilv.) bordan.

bord s. n., pl. borduri

bordo adj. invar.

bordo s. n., art. bordoul

bordură s. f., g.-d. art. bordurii; pl. borduri

ABORDAJ ~e n. 1) Ciocnire accidentală între două nave sau a unei nave de un obstacol. 2) Atacare a unei corăbii inamice prin alăturare la bordul ei. Lupte de ~. /<fr. abordage

AEROFOTOGRAFIE ~i f. 1) Tehnica fotografierii unei zone de la bordul unui avion. 2) Fotografie astfel obținută. /<fr. aérophotographie

A ARBORA ~ez tranz. 1) (steaguri, drapele, pavilioane) A instala la o anumită înălțime; a înălța. 2) (catarge) A monta pe bordul unei nave. 3) fig. (atitudini, gesturi etc.) A afișa în mod ostentativ. /<fr. arborer

A ARIMA ~ez tranz. (încărcături pe bordul unei nave) A aranja și a fixa pentru a asigura un echilibru normal. /<fr. arrimer

BIGĂ ~gi f. Macara de construcție specială, folosită pentru încărcări și descărcări, mai ales la bordul navelor. /<fr. bigue

BOR² ~uri n. Margine circulară, răsfrântă a unei pălării. /<fr. bord

BORD ~uri n. 1) mar. Fiecare dintre cele două părți laterale ale punții unei nave. 2) Fiecare dintre cele două margini ale aripii unui avion. * De ~ referitor la navigație. La ~ pe puntea unei nave (sau într-un avion). A arunca peste ~ a părăsi, a renunța la ceva ca fiind nefolositor; a înlătura. /<fr. bord, germ. Bord

BORDO adj. invar. Care este de culoarea vișinei coapte; roșu-închis. /<fr. bordeaux

CABINĂ ~e f. Încăpere mică (într-o clădire, într-un vehicul, la bordul unui vas, pe plajă etc.) amenajată în concordanță cu destinația. ~a șoferului. ~ telefonică. ◊ ~ spațială parte a unei nave cosmice în care se află cosmonauții în timpul zborului. [G.-D. cabinei] /< fr. cabine

CAMBUZĂ ~e f. Magazie de alimente la bordul unei nave. /<fr. cambuse

CAPON ~oane n. Suport situat în afara bordului unei nave, care servește la susținerea ancorei. /<fr. capon

CATAPULTĂ ~e f. 1) (în antichitate) Mașină de război cu care se aruncau la distanță pietre, butoaie cu substanțe inflamabile etc. asupra inamicului. 2) Dispozitiv pentru lansarea avioanelor de pe bordul unui portavion. 3) Mecanism pentru lansarea pilotului din avion în vederea parașutării lui în caz de pericol. [G.-D. catapultei]/<fr. catapulte, lat. catapulta

DERIVOMETRU ~e n. Aparat de bord pentru determinarea unghiului de derivă. /<fr. dérivometre

GALERĂ ~e f. Navă (de război) lungă și cu bordul înalt, cu pânze și vâsle, folosită în trecut. /<fr. galere

GIROSCOPIC ~că (~ci, ~ce) Care ține de giroscop; propriu giroscopului. Date ~ce. ◊ Compas ~ aparat instalat pe bordul unei nave care indică direcția nordului geografic. /<fr. gyroscopique

GRUIE ~ f. rar 1) Dispozitiv construit pe principiul scripeților, folosit pentru ridicarea și deplasarea (pe distanțe scurte) a obiectelor grele; macara. 2) Dispozitiv, la bordul unor nave, pentru ridicat greutăți mari (de până la câteva tone). /<fr. grue

A ÎMBARCA îmbarc tranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer

NARĂ nări f. 1) Fiecare dintre cele două orificii exterioare ale cavității nazale la om și la unele animale. * Cu nările (sau cu ~a) în vânt a) în plină goană; b) cu multă grabă; c) plin de sine; trufaș. A se umfla în nări (sau a-și umfla nările) a-și da aere. 2) Orificiu pe bordul unei nave, prin care este trecut lanțul ancorei. [G.-D. nării] /<lat. naris

NAVIGRAF ~e n. Aparat instalat pe bordul unei aeronave, care înregistrează și corectează deriva și viteza acesteia. /<fr. navigraphe

PADELĂ ~e f. Vâslă nefixată cu care se poate vâsli alternativ pe cele două borduri ale ambarcației. [G.-D. padelei] /<germ. Paddel

PAGAIE ~ f. Vâslă scurtă cu o singură pală, care se manevrează fără a fi sprijinită de bordul ambarcației. /<fr. pagaie, it. pagaia

PARÂMĂ ~e f. și substantival Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave. /<turc. parima

PASARELĂ ~e f. 1) Punte mobilă care face legătura dintre chei și bordul unei nave ancorate. 2) Pod îngust pentru pietoni, situat la înălțime peste o cale de comunicație. 3) Trecere care unește două clădiri sau două părți ale aceleeași clădiri la nivelul etajelor. 4) Platformă mai înălțată de pe puntea superioară a unei nave, unde își face serviciul ofițerul de cart sau timonierul. 5) Construcție specială care susține proiectoarele într-o sală de spectacole sau într-un studio cinematografic. /<fr. passerelle

PĂLĂMAR² ~e n. pop. Cablu din fire (textile, metalice), folosit la bordul unei nave; parâmă. /<turc. palamar, ngr. palamári

PILOTINĂ ~e f. Navă ușoară care însoțește vapoarele mari la intrarea și la ieșirea din port sau care servește la transportul piloților spre bordul navei. /<fr. pilotin

PUNTE ~ți f. 1) Pod îngust care poate fi trecut numai pe jos. ◊ ~ de scăpare mijloc de ieșire dintr-o situație grea. ~ de trecere mijloc cu ajutorul căruia se face legătura între două părți diferite. A se face (sau a se pune) luntre și ~ v. LUNTRE. 2) Scândură lată fixată pe o schelă și folosită pentru efectuarea lucrărilor de construcție la înălțime. 3) Planșeu orizontal fixat între etajele unei corăbii sau ale unui vapor. ~ superioară. ~ de promenadă. ◊ ~ de comandă punte așezată transversal de la un bord la altul, pe care sunt instalate aparatele de navigație. 4) Pod mobil care face legătura între nave și chei. 5) Placă îngustă de metal, prevăzută cu o gaură în care se introduce fitilul candelei. 6) Aparat pentru măsurarea unor mărimi electrice. /<lat. pons, ~ntis

RADIOALTIMETRU ~e n. tehn. Aparat instalat la bordul unei aeronave, care determină înălțimea de zbor cu ajutorul undelor radio. [Sil. -di-o-] /<fr. radioaltimetre, rus. radioaltimetr

RADIOCOMPAS ~uri n. Aparat instalat la bordul unei aeronave care determină automat direcția spre radioemițătoarele (radiofarurile) de pe pământ. [Sil. -di-o-] /<fr. radiocompas

SAULĂ ~e f. Parâmă subțire, folosită pentru fixarea suplimentară a unor obiecte de pe bord. /Orig. nec.

SCARĂ scări f. 1) Dispozitiv format din două bare paralele, unite prin chingi orizontale scurte, egal distanțate, folosit pentru urcare și coborâre. ~ de lemn. ~ dublă. 2) Element al unei construcții, constând dintr-un șir de trepte și servind la realizarea comunicării de la un nivel la altul. ~ principală. ~ de serviciu. ◊ ~ rulantă scară cu trepte mobile; escalator. A trage la ~ a apropia un vehicul de intrarea într-o clădire. 3) Treaptă (sau câteva trepte) destinată urcării sau coborârii dintr-un vehicul. ~a vagonului. ~ de bord. 4) Fiecare dintre cele două inele prinse de șa, în care își sprijină piciorul călărețul. ◊ A pune piciorul în ~ a încăleca. 5) Serie de indici de valori dispuși în ordine crescândă sau descrescândă; gradație. ◊ ~ de temperatură sistem de valori numerice consecutive, care corespund valorilor respective ale temperaturii. ~ muzicală totalitate a sunetelor folosite în muzică, dispuse după înălțime în ordine ascendentă sau descendentă. ~ socială ierarhia rangurilor în societate. 6) Linie gradată pe care sunt reprezentate în mic distanțele reproduse pe o hartă sau pe un plan; raportul dintre lungimea unei linii pe o hartă sau pe un plan și lungimea reală a aceleeași linii în natură. ◊ La ~ într-un raport determinat și invariabil față de realitatea reprodusă. A reduce la ~ a reprezenta un obiect în mic, păstrând raportul dimensiunilor acestuia față de realitate. 7) fig. Valoare a unei mărimi determinată în raport cu o unitate dată; măsură. ◊ Pe ~ mondială cuprinzând lumea întreagă. Pe (o) ~ largă (sau întinsă) de proporții mari; mult. 8) înv. Listă de materii, de nume sau de cuvinte dintr-o carte aflată, de obicei, la sfârșitul acesteia, cu indicarea paginilor respective. [G.-D. scării ] /<lat. scala

TABLOU ~ri n. 1) Lucrare artistică (pictură, desen, gravură) înrămată și atârnată pe perete în scop decorativ. ◊ A rămâne ~ a rămâne perplex, uluit; a înlemni. 2) fig. Priveliște care impresionează prin frumusețe și pitoresc. 3) fig. Descriere (orală sau în scris) a unei priveliști. 4) Parte dintr-un act al unei piese de teatru (care se desfășoară într-un decor propriu). 5) tehn. Panou pe care sunt montate aparatele cu ajutorul cărora se pun în funcțiune diferite mașini sau se controlează funcționarea lor. ~ de bord. [Sil. ta-blou] /<fr. tableau

TIMONERIE ~i f. mar. Loc pe bordul unei nave unde se află timona și aparatele de manevrare a navei. /<fr. timonerie

VINCI ~uri n. tehn. 1) Mecanism pentru ridicarea greutăților mari la înălțimi mici; cric. 2) Troliu folosit pe bordul unei nave pentru manevrarea ancorelor. /<it. vinciglio

VOLTĂ ~e f. 1) Mișcare de rotație în jurul axei proprii. 2) Tur complet, executat de un călăreț în manej. 3) sport Mișcare de apărare a scrimerului. 4) mar. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vântul să lovească în celălalt bord. /<fr. volte, it. volta

AMARINA vb. I tr. A obișnui echipajul unei nave cu marea, cu viața de bord. [Var. amariniza vb. I. / < fr. amariner].

AMBARCA vb. I 1. tr., refl. A (se) urca la bordul unei nave. V. îmbarca. 2. tr. (despre nave) A fi izbit de valuri pe deasupra bordului. ♦ intr. (despre apă) A izbi, a pătrunde peste bord. [< fr. embarquer].

BALASTA vb. I. tr. 1. A acoperi cu balast (2) o șosea, un teren etc. 2. (Mar.) A încărca balastul la bordul navei. [< fr. ballaster].

BANDĂ² s.f. 1. Fîșie îngustă și lungă de stofă, de hîrtie, de metal etc. cu care se leagă, se protejează, se înfășoară ceva. ♦ Parte lungă și îngustă a unei suprafețe. ♦ (Anat.) Fîșie de țesut care unește două organe. ◊ Bandă de magnetofon = fîșie îngustă de material flexibil, acoperită cu un strat fin de substanță feromagnetică și care servește la înregistrarea și la reproducerea sunetelor cu magnetofonul; Bandă rulantă (sau de transport) = fîșie lungă, continuă, de cauciuc, de piele etc. care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; Bandă sonoră = peliculă cinematografică pe care este înregistrat sunetul; Bandă de circulație = subdiviziune longitudinală a părții carosabile a unei șosele, delimitată sau nu prin marcaje rutiere, cu o lățime corespunzătoare pentru circulația cu ușurință a unui șir de vehicule. ♦ (Filat.) Ansamblu de mai multe mărci, decupat dintr-o coală pe orizontală sau pe verticală și păstrat astfel într-o colecție; ștraif. 2. Marginea elastică de la masa de biliard. 3. (Herald.) Figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stîng de jos. ◊ În bandă = (despre figuri) așezat în diagonala scutului. 4. Grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice. 5. Înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vîntului sau cînd încărcătura este greșit repartizată. [Pl. benzi, var. bantă s.f. / < fr. bande, cf. germ. Band].

BASTON s.n. 1. Obiect în formă de băț sau de ciomag lucrat frumos, folosit de obicei ca sprijin la mers. ◊ Baston de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. ♦ Băț de mărimi diferite folosit în gimnastica medicală cu scop corectiv. 2. Piesă cilindrică de metal sau de lemn, care are diferite întrebuințări la bordul unei nave. [< it. bastone].

BIGĂ¹ s.f. Tip special de macara, întrebuințată la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. [Pl. -gi. / < it. biga, fr. bigue].

BIOSATELIT s.m. Satelit lansat în spațiul cosmic avînd la bord bacterii, viruși, insecte etc. [< fr. biosatellite].

BORDEE s.f. 1. Ansamblul tunurilor de pe o navă. ♦ Cantitatea de proiectile pe care o poate arunca o dată artileria unei nave. ♦ (Rar) Totalitatea oamenilor din echipajul unei nave care servesc într-o anumită parte a bordului. 2. Drum parcurs de o navă (mai ales cu pînze) fără să vireze la bord (avînd vîntul din același bord). [Pron. -de-e. / < fr. bordée, cf. bord – bord].

CALDARINĂ s.f. Căldare de încălzire centrală, folosită la bordul navelor. [< it. caldarina].

CARENAJ s.n. 1. Carenare. ♦ Înclinarea pe un bord a unei nave în stare de plutire în vederea reparării carenei; abataj (4). 2. Îmbrăcăminte (de tablă sau de placaj) aplicată unui corp pentru a-i micșora rezistența aerodinamică. [Cf. fr. carénage, it. carenaggio].

CARGOPLAN s.n. (Mar.) Plan de încărcare a mărfurilor pe o navă, în care se arată modul de repartizare a acestora la bord. [< engl. cargo-plan].

CART¹ s.n. 1. Serviciu pe care îl execută personalul unei nave timp de patru ore la bord. 2. Diviziune unghiulară reprezentînd a 32-a parte din roza vînturilor, adică 11,25 grade.^[1] [Pl. -turi. / < fr. quart]. modificată

CLIPER² s.n. 1. Lampă electrică cu lumină galbenă intermitentă, montată la intersecția unor străzi. 2. Semnalizator clipitor la bordul unui automobil. [Pl. -re. / < engl. clipper].

DEVIAȚIE s.f. 1. Abatere, îndepărtare față de o direcție normală dată; deviere. 2. Unghi format de acul busolei cu meridianul magnetic sub influența maselor de metal situate la bord. [Gen. -iei, var. deviațiune s.f. / cf. fr. déviation, it. deviazione].

DEZAFURCARE s.f. (Mar.) Desfacere a cheii de afurcare și ridicarea la bord a uneia din cele două ancore cu care o navă este ancorată prin afurcare. [După fr. désaffourchage].

FARDAJ s.n. (Mar.) Material lemnos sau orice alte materiale de la bord avînd rolul de a separa și proteja încărcătura navei. ♦ (Com.) Camuflare a mărfurilor avariate îndărătul celor bune. [< fr. fardage].

FOB, -Ă adj. (Despre tranzacții comerciale maritime) În care prețul convenit înglobează toate uzurile pe care le va suferi marfa pînă la destinație. [< fr. fob, cf. engl. f(ree) o(n) b(oard) – franco la bord].

LAMPISTERIE s.f. (Mar.) 1. Loc unde se păstrează și se repară aparate de luminat. 2. Magazie la bordul unei nave unde se păstrează felinarele și combustibilul necesar acestora. [< fr. lampisterie].

MARJĂ s.f. (Franțuzism) 1. Margine; bord. ♦ Spațiu alb la marginea unei pagini. ♦ Spațiu sau timp liber, care poate fi folosit ca rezervă; rezervă. 2. Diferență dintre prețul de vînzare și prețul de cumpărare al unei mărfi, evaluată în procente; valoarea maximă sau minimă pe care o atinge un preț înainte de încheierea unei tranzacții comerciale. [< fr. marge].

MATELOTAJ s.n. Meseria de a executa lucrări marinărești. ♦ Serviciul de bord; totalitatea cunoștințelor privind munca gabierului; marinărie. [< fr. matelotage].

NAUFRAGIAT, -Ă adj. Care a suferit un naufragiu. // s.m. și f. Cel care se găsește pe bordul unei nave naufragiate, care a fost salvat de la un naufragiu. [Pron. na-u-fra-gi-at. / < naufragia].

NAVIFON s.n. Aparat telefonic, de construcție specială, folosit la bordul navelor. [Cf. engl. naviphone].

PAIET s.n. Pînză groasă impermeabilă manevrată de la bord, cu care se acoperă pe din afară spărturile mici produse în bordajul unei nave sub linia de plutire. [Pron. pa-iet. / < fr. paillet].

RADIOBALIZĂ s.f. Emițător de radio de mică putere, instalat la sol într-un anumit punct, ale cărui emisiuni, captate la bordul unui avion, îi permit acestuia să stabilească exact momentul trecerii deasupra acestui punct. [Cf. fr. radiobalise].

RULA vb. I. 1. tr. A înfășura, a face sul. ♦ (Croitorie) A rotunji reverul unei haine, o piesă din stofă etc. 2. intr. A se proiecta pe ecran. 3. tr. A deplasa un corp prin rostogolire. ♦ A merge pe roți. ♦ A parcurge un anumit număr de kilometri cu un autovehicul. 4. tr. A face să circule (fonduri bănești). 5. intr. (Despre cicliști și atleți) A alerga relaxat și uniform. 6. intr. (Despre avioane) A parcurge o distanță pe roți. ♦ (Despre nave, avioane) A se înclina dintr-un bord într-altul, a avea ruliu. 7. tr. (Franțuzism) A înșela, a escroca, a jecmăni pe cineva. [< fr. rouler].

SAPAN s.n. (Mar.) Parîmă de cînepă sau de sîrmă; lanț cu care se încing pe nave saci, baloturi etc. în vederea ridicării sau coborîrii lor de la bord. [< engl. sapan < cuv. malaiez].

SEMITRAVERSĂ s.f. (Mar.) Partea din fiecare bord a unor traverse de punte întrerupte de o gaură de magazie sau de o altă deschidere în punte. [< semi- + traversă, după fr. demi-barrot].

SPRING s.n. (Mar.) Parîmă de legare sau de manevrare dată din bordul unei nave, oblic față de axa sa longitudinală la o baba, sau alt mijloc de amarare de pe chei. [Var. șpring. / < engl. spring].

STOPĂ s.f. (Mar.) Dispozitiv de siguranță care blochează lanțurile folosite la bordul navelor. [Cf. engl. stopper].

STRINGHER s.n. (Mar.) Piesă în osatura unei nave care întărește corpul acesteia în borduri. [< engl. stringer].

SUPERCARGO s.m., s.n.^[1] 1. Persoană ambarcată pe o navă comercială de către proprietarul mărfurilor în scopul de a-i reprezenta interesele comerciale, a supraveghea transportul etc. 2. Marinar pe bordul navelor S.U.A. cu atribuții de secretariat și contabilitate. [< engl., fr. supercargo].

TELEBUSOLĂ s.f. Busolă ale cărei indicații sunt transmise de la distanță unor instrumente indicatoare așezate la bordul unui avion; telecompas. [< tele- + busolă].

TORPEDO¹ s.n. 1. Perete care separă, într-un vehicul, locul conducătorului de cel al motorului și pe care se fixează instrumentele de bord. 2. Sistem de frînă la unele vehicule, care se bazează pe strîngerea axei. 3. (Rar) Torpilă (2) [în DN]. [< fr. torpédo, cf. sp. torpedo – torpilă].

VAPORIZATOR s.n. 1. Aparat în care se efectuează vaporizarea unei substanțe lichide. 2. Pulverizator. 3. (Mar.) Boiler din instalația de distilare a apei de mare la bordul navei; evaporator. [Cf. fr. vaporisateur].

VOLTĂ s.f. 1. Mișcare în formă de cerc (făcută mai ales de un călăreț cu calul într-un manej). ♦ Mișcare făcută pentru a para o lovitură a adversarului la scrimă. 2. Schimbare de direcție a unei nave, astfel ca vîntul să treacă dintr-un bord în celălalt. 3. (Muz.) Volta. ♦ (Lit.) Diviziune a canțonei. [< it. volta, cf. fr. volte].

VIRA vb. I. 1. intr. (Despre vehicule) A coti, a-și schimba direcția. ♦ (Mar.) A readuce la bord lanțul și ancora navei; a ridica o greutate. 2. tr. (Cont.) A trece dintr-un cont (debitor) în alt cont (creditor); a face un virament. 3. tr. (Despre culori) A trece la altă culoare (sub acțiunea unui reactiv). ♦ A schimba culoarea unui pozitiv fotografic cu ajutorul unui reactiv. ♦ (Fig.) A-și schimba nuanța. [< fr. virer, it. virare].

VINCI s.n. 1. Cric. 2. Troliu folosit pe bordul unei nave pentru ridicarea greutăților și pentru manevrarea ancorei. [< it. vinci, engl. winch].

COMPAS s. n. 1. instrument din două brațe articulare, cu care se trasează linii curbe și se măsoară arcele de cerc. 2. instrument de navigație la bordul (aero)navelor pentru materializarea direcției de referință nord-sud și pentru determinarea direcției de deplasare. ◊ busolă marină. 3. ~ giroscopic = girodirecțional. (<fr. compas, germ. Kompass)

ABORDA vb. I. 1. intr. (Despre nave) A trage la țărm; a acosta o navă (cu scopul de a o captura prin luptă); a se ciocni cu o altă navă. ♦ A se opri lîngă o navă bord la bord. 2. tr. (Fig.) A se apropia de cineva și a-i vorbi. ♦ A începe studiul, tratarea unei probleme; a deschide o discuție. [< fr. aborder, cf. it. abbordare].

ABORDAJ s.n. 1. Ciocnire accidentală între două nave. 2. Atacare a unei corăbii prin alăturarea la bordul ei. [Cf. fr. abordage, it. abbordagio].

ACOSTA vb. I. 1. intr. (Mar.) A manevra o navă, aducînd-o cu bordul de-a lungul cheiului sau în bordul altei nave; a trage la țărm; a aborda. 2. tr. (Fig.) A opri pe cineva, a se lega de cineva (mai ales pentru a-l supăra). [Cf. fr. accoster, it. accostare].

AEROFOTOGRAFIE s.f. Tehnica fotografierii unei zone, a unui obiectiv etc. de la bordul unui avion. [Gen. -iei. / cf. fr. aérophotographie].

ARBORA vb. I. tr. 1. A ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. A monta catargele la bordul unei nave. 3. (Fig.) A afișa ostentativ o ținută, o atitudine etc. [< fr. arborer].

BANDA vb. I. refl. (Mar.; despre nave) A se înclina pe un bord din cauza vîntului sau a încărcăturii așezate greșit. [Cf. it. banda, fr. bander].

BASTINGAJ s.n. Parapet așezat de-a lungul bordului unei nave, format din niște cutii speciale în care se păstrează efectele echipajului. [< fr. bastingage].

BOR² s.n. Marginea ieșită în afară a unei pălării. [Pl. -ruri. / < fr. bord].

BORD s.n. 1. Fiecare dintre coastele laterale ale punții unei nave; (p. ext.) nava însăși. ◊ De bord = referitor la navigație. ◊ Pe (sau la) bord = pe puntea unei nave sau în avion. 2. Marginea unui profil de aripă de avion. ◊ A arunca peste bord = a înlătura. 3. (Rar) Țărm de mare. 4. (Rar) Margine a unui obiect, a unui profil, a unei figuri etc. [< it. bordo, cf. fr. bord, germ. Bord].

BORDO adj. invar. (Rar) Roșu-închis. [< fr. bordeaux, cf. Bordeaux – oraș în Franța cu vinuri roșii renumite].

BOȚMAN s.m. (Mar.) Șef de echipaj; cel mai mare în grad dintre marinarii de la bord pe o navă de comerț. [< rus. boțman].

CABINĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, avînd diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin].

CAMBUZĂ s.f. Magazie la bordul navelor în care se păstrează proviziile de alimente. [< fr. cambuse, cf. ol. kambuis].

CHESON s.n. 1. Vehicul cu două roți, compartimentat, folosit pentru transportul muniției. 2. Fiecare dintre încăperile etanșe, create prin compartimentarea unei nave, pentru a împiedica în caz de avarie pătrunderea masivă a apei în tot vasul. ♦ Ladă pentru ținerea proviziilor și a ustensilelor pe bordul unui vas. 3. Construcție asemănătoare unei cutii cu ajutorul căreia se pot executa fundații sub apă. [Pl. -soane. / < fr. caisson].

CAPON s.n. Suport mic, ieșit în afara bordului unei nave, care servește la susținerea ancorei. [< fr. capon].

CAVALET s.m. 1. Postament special pe care se așază ambarcațiile sau diferitele obiecte și instalații la bordul unei nave sau pe uscat. 2. Șipcă de lemn care se fixează provizoriu pe cofrajul plăcii unui planșeu de beton. [< it. cavalletto].

COSMODROM s.n. Teren special amenajat pentru lansarea sateliților artificiali ai Pămîntului și a navelor cosmice; stație de plecare pentru navele cosmice cu oameni la bord; astrodrom. [Pl. -oame. / cf. fr. cosmodrome, rus. kosmodrom].

GIRODIRECȚIONAL s.n. Instrument de bord care indică direcția în grade a avionului. [Pron. -ți-o-. / < giro(scop) + direcțional].

GIROMETRU s.n. Instrument giroscopic de bord care determină viteza de rotație a avionului. [< fr. gyromètre].

GIROORIZONT s.n. Aparat giroscopic de bord care indică înclinarea longitudinală și laterală a avionului. [Pron. -ro-o-ri-. / < fr. gyrohorizon].

GIROSCOPIC, -Ă adj. Referitor la giroscop. ◊ Compas giroscopic = busolă instalată pe bordul (aero)navelor, care indică nordul geografic. [< fr. gyroscopique].

bordeaux (vin) (fr.) [pron. bordo] (bor-deaux) s. n., art. bordeaux-ul; (porții) pl. bordeaux-uri

Bordeaux (nume de loc) (fr.) [pron. bordo] (Bordeaux) s. propriu n.

JURNAL s.n. 1. Însemnări zilnice (despre tot ceea ce se întîmplă); observații științifice însemnate zi de zi. ◊ Jurnal de bord = caiet de însemnări pentru faptele care survin în timpul drumului unei nave și care sunt consemnate de ofițerul de cart. 2. Ziar, gazetă. 3. Caiet, registru în care se înscriu operațiile comerciale zi de zi. [< fr. journal].

KAITEN s.n. Torpilă mare (corespondent naval al avionului kamikaze), avînd la bord un pilot, care o conducea pînă la țintă, devenind prima ei victimă. [< fr., jap. kaiten].

MARCAJ s.n. 1. Semn distinctiv, de recunoaștere, făcut pe un lucru. ♦ Mijloc de semnalizare rutieră folosit pe drumurile publice modernizate, constînd din aplicarea cu ajutorul vopselelor a unor semne (linii continue sau întrerupte, săgeți, forme geometrice sau inscripții) pe suprafața căii rutiere, pe borduri, pe stîlpi, parapete etc.; semn indicator al unui drum de munte sau turistic, aplicat pe copaci, pe stînci, pe tăblițe; totalitatea unor asemenea semne. 2. (Sport) Sistem de delimitare a spațiilor sau a traseelor rezervate întrecerilor sportive, potrivit fiecărei ramuri sau probe. ♦ Acțiunea de a marca (3). ◊ Tabelă de marcaj = tabelă pe care se afișează punctele înscrise și rezultatele obținute într-o competiție. [Cf. fr. marquage].

bord (borduri), s. n. – Margine din stînga sau din dreapta a unei ambarcațiuni (mari). – Var. bor, s. n. (margine răsfrîntă a calotei pălăriei). Fr. bord. – Der. bordură, s. f., din fr. bordure; deborda, vb., din fr. déborder.

bordei (bordeie), s. n. – Colibă. – Var. burdei. Origine discutabilă, dar probabil mai puțin obscură decît se consideră. Coincide cu fr. bordel, sp. borda (REW 1216); dar această coincidență este întîmplătoare. Bazîndu-se pe această asemănare, Gamillscheg, Rom. Germ., II, 263 și Scriban, Arhiva, XXXIX, 93, au vrut să explice cuvîntul pornind de la un germ. bord „scîndură”, posibilitate respinsă de Densusianu, GS, VII, 88. Principala rațiune a obiecțiilor specialiștilor față de această derivare este cunoscuta absență a termenilor germanici vechi în rom. După Lahovary 315, este cuvînt anterior fazei indo-europene. Tot Densusianu, GS, VII, 89, recurge la un indo-european bhardh-, fără să indice calea sa de pătrundere. REW 1216 și DAR, după ce au respins ipoteza unui etimon germanic, se referă la bg. În sfîrșit, Giuglea, Dacor., III, 594, pornește de la rom. bord „bulgăre uscat”, care ar proveni din gr. În ce ne privește, credem că ar fi inutil să căutăm atît de departe în trecut. Bordei ar putea fi despărțit cu greu de cuvinte ca burdă, bujdă, bujdei, bușdei, bujdeucă, care înseamnă toate „colibă” (cf. budă). Cf. rut. bordej, sb. burdely, bg. burdei, bordei, mag. bordej, bordely, care uneori se consideră a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 402; Capidan, Raporturile, 220).

bordo (-ouri), s. n. – Vin de Bordeaux. Fr. Bordeaux. Uneori se scrie și ca în fr.

bord (borduri), s. n. – 1. (Trans.) Piatră, pietricică. – 2. (Trans.) Bulgăre de pămînt uscat. Origine necunoscută. Ar putea fi o formație spontană, pornind de la botf-. După Diculescu, Elementele, 490, provine din lat. *bŏlĭdum < βωλώδης „plin de cocoloașe”; această opinie a fost adoptată de Giuglea, Dacor., III, 594, care face din bord baza lui bordei. – Der. bordan, s. m. (stîncă); bordos, adj. (puternic, viteaz).

NACELĂ s.f. 1. Coș deschis sau cabină (metalică) atîrnată de un balon, în care se transportă aeronauții, lestul, aparatele de bord etc. ♦ Cabină a unui dirijabil, unde sunt instalate motoarele și în care sunt transportate persoanele etc. 2. Vas de laborator de formă alungită, folosit pentru calcinări. [< fr. nacelle].

salamastră, salamastre, s.f. (reg.) 1. curea, funie care leagă vâsla unei bărci de strapazan; împletitură de parâme care se pune ornamental la bordul unei nave. 2. vână de bou.

NAVIGRAF s.n. Instrument de bord cu ajutorul căruia se determină deriva și viteza față de sol. [< fr. navigraphe].

saulă, saule, s.f. 1. (înv.) măciucă. 2. (pop.) parâmă subțire folosită la bordul unei nave, pentru ridicarea pavilionului.

PADELĂ s.f. Vîslă special construită ca să se poată vîsli cu ea alternativ, cînd pe un bord, cînd pe celălalt. [< germ. Paddel, cf. engl. paddle].

PILOTINĂ s.f. Navă mică avînd la bord unul sau mai mulți piloți care conduc navele la intrarea sau la ieșirea din port. [Cf. fr. pilotin].

RADIOCOMPAS s.n. Aparat montat la bordul unui avion care permite menținerea avionului pe direcția unui post de radioemisie sau care indică abaterile avionului de la această direcție. [Pl. -suri. / < fr. radiocompas, germ. Radiokompass].

SART s.n. Frînghie care servește la fixarea și întărirea catargelor de bordurile navei. [Pl. -turi. / < it. sarta].

SIFLEE s.f. Fluier cu care se dau diferite comenzi la bordul navei. [Pron. -fle-e, pl. invar. / < fr. sifflet].

STEWARDESĂ s.f. Femeie care face parte din personalul de bord al unui avion, avînd sarcina de a întreține, a servi și a îngriji pe călători. [Pron. stiuardesă. / < engl. stewardess].

copastie (-ii), s. f. – Bord, coastă. Ngr. ϰουπαστή (Scriban, Arhiva, 1914, 133; Gáldi 167), cf. tc. küpește.

TIMONERIE s.f. 1. Loc pe bordul unei nave unde se găsește cîrma, unde își face serviciul timonierul și unde se păstrează obiectele care îi sunt necesare acestuia (pavilioane, busolă, semnale etc.). 2. Timonerie de frînă = ansamblul pieselor care servesc la frînarea unei mașini automobile, a unui vehicul de cale ferată. [Gen. -iei. / < fr. timonerie, it. timoneria].

TIMONIER s.m. Marinar însărcinat cu supravegherea și ținerea cîrmei unei nave și cu transmiterea semnalelor de pe bord. [Pron. -ni-er. / < fr. timonier, it. timoniere].

TRAULER s.n. Navă de pescuit, dotată cu instalații pentru manevrarea traulelor prin unul din borduri sau prin pupă, folosită și pentru dragarea epavelor. [< engl. trawler].

TRESĂ s.f. 1. Șiret din fire de lînă, de mătase sau de metal, ori bandă de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul. 2. Împletitură din trei fire întrebuințată la confecționarea chingilor de pe bordul navelor. ♦ Împletitură cu aceeași țesătură, care se întrebuințează în electrotehnică etc. 3. (Arhit.) Ornament în formă de împletitură de trei benzi. [< fr. tresse].

board (angl.) [pron. bord] s. n., pl. boarduri

ACOSTA vb. I. intr. a manevra o navă, cu bordul la chei sau la o altă navă; a aborda. II. tr. (fig.) a opri pe cineva și a i se adresa. (< fr. accoster)

AMARA vb. tr. a fixa obiectele, instalațiile de la bordul unei (aero)nave. (< fr. amarrer)

AMARINA vb. tr. a instrui echipajul unei nave pentru serviciul la bord. (< fr. amariner)

AMBARCA vb. I. tr., refl. a (se) urca la bordul unei nave. II. tr. (despre nave) a lua apă la bord. III. intr (despre apă) a izbi, a pătrunde peste bord. (< fr. embarquer)

ARBORA vb. tr. 1. a ridica sus, a înălța drept, a purta (un steag, un pavilion etc.). 2. a instala catargele la bordul unei nave. 3. (fig.) a afișa ostentativ o ținută, o atitudine. (< fr. arborer, it. arborare)

ARMAMENT s. n. 1. totalitatea mijloacelor tehnice de luptă din dotarea unei unități militare, a unei nave, țări etc. 2. tot ce există la bordul unei nave gata de plecare. (< fr. armement, lat. armamentum)

AUTOCASETOFON s. n. casetofon adaptat la bordul unui autovehicul. (< auto² + casetofon)

AUTODIRIJARE s. f. dirijare a unei rachete, a unui avion cu ajutorul unor aparate și dispozitive instalate la bord. (< auto² + dirijare)

AUTORADIOCASETOFON s. n. radiocasetofon fixat pe bordul unui automobil. (< auto² + radiocasetofon)

AVIOFON s. n. tub acustic care permite membrilor echipajului de la bordul unui avion să comunice între ei. (< fr. aviophone)

BANDĂ² s. f. 1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva. ♦ parte lungă și îngustă a unei suprafețe. 2. fir de circulație pe o stradă sau șosea. 3. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe. ♦ parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă. ♦ ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul. ♦ (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif. 4. margine elastică de la masa de biliard. 5. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos. ♦ în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului. 6. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice. 7. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată. (< fr. bande, germ. Band)

BASTINGAJ s. n. cheson (2) la bordul unei nave, în care se păstrează hamacele și alte materiale ale echipajului. (< fr. bastingage)

BASTON s. n. 1. obiect în formă de băț, ca sprijin la mers. ♦ ~ de mareșal = baston purtat de mareșal ca semn distinctiv al demnității. 2. băț de mărimi diferite în gimnastica medicală cu scop corectiv. 3. bară cilindrică din metal sau lemn, cu diferite întrebuințări la bordul unei nave. (< it. bastone)

BIGĂ¹ s. f. macara specială la bordul navelor pentru încărcări și descărcări. (< fr. bigue)

BINTĂ s. f. piesă de metal la bord sau la chei de care se leagă navele; baba. (< it. binda)

BIOSATELIT s. m. satelit având viețuitoare la bord, în scopuri experimentale. (< engl., fr. biosatellite)

BOR² s. n. marginea circulară ieșită în afară a unei pălării. (< fr. bord)

BORD s. n. 1. fiecare dintre părțile laterale ale unei (aero)nave. 2. margine a unui profil de aripă de avion. ♦ (fig.) a arunca peste ~ = a înlătura ceva ca nefolositor. (< fr. bord, germ. Bord)

BORDEE s. f. 1. ansamblul tunurilor de pe o navă. ◊ salvă executată cu toate tunurile de același calibru ale unei nave dintr-un bord. 2. porțiune de drum parcurs de o navă între două întoarceri succesive. 3. distanță parcursă de un velier între două volte succesive. (< fr. bordée)