bord (borduri), s. n. – 1. (Trans.) Piatră, pietricică. – 2. (Trans.) Bulgăre de pămînt uscat. Origine necunoscută. Ar putea fi o formație spontană, pornind de la botf-. După Diculescu, Elementele, 490, provine din lat. *bŏlĭdum < βωλώδης „plin de cocoloașe”; această opinie a fost adoptată de Giuglea, Dacor., III, 594, care face din bord baza lui bordei. – Der. bordan, s. m. (stîncă); bordos, adj. (puternic, viteaz).