ACUSTOMAT, acustomate, s. n. Dispozitiv adaptor electronic la un magnetofon pentru pornirea și oprirea automată a aparatului, care asigură înregistrarea numai atunci când se vorbește. – Din germ. Akustomat.

AEROCARTOGRAF, aerocartografe, s. n. Aparat automat pentru întocmirea hărților și a planurilor topografice după fotograme aeriene. [Pr.: a-e-] – Din fr. aérocartographe.

ALGOL s. n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată orientat în probleme de calcul științific. – Din engl., fr. algol.

AUTO² 1. S. n. (Fam.) Automobil. 2. Element de compunere însemnând „automobil”, „automat” și care servește la formarea unor substantive. 3. Adj. invar. Care se efectuează cu ajutorul unui automobil, care privește automobilele. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto.

AUTODECLANȘA, pers. 3 autodeclanșează, vb. I. Refl. A se declanșa automat. [Pr.: a-u-] – Auto² + declanșa.

AUTODISTRUGERE s. f. Faptul de a se distruge singur. ♦ Spec. Proprietate pe care o au unele proiectile de a se distruge automat, după străbaterea unei anumite traiectorii, pentru a nu fi periculoase în cazul în care nu și-au atins ținta. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + distrugere (după fr. autodestruction).

AUTOÎNCĂRCĂTOR, autoîncărcătoare, s. n. Vehicul care încarcă automat o marfă, un obiect. [Pr.: a-u-] – Auto¹- + încărcător.

AUTOMAT, -Ă, automați, -te, adj., s. n. 1. Adj. (Despre aparate, mașini etc.) Care este acționat printr-un dispozitiv mecanic; (despre anumite operații; adesea adverbial) care se efectuează prin acțiunea unui dispozitiv mecanic. ◊ Armă automată (și substantivat, n.) = armă de foc la care armarea se face fără intervenția omului; p. restr. pistol-mitralieră. ♦ (Adesea adverbial) Care se face, se execută de la sine, fără participarea rațiunii sau voinței. Gest automat. 2. S. n. Dispozitiv, aparat, mașină care efectuează o anumită operație fără intervenția omului. Automat de scară = dispozitiv care asigură iluminarea temporizată a holurilor și scărilor interioare din blocuri. ♦ Fig. Persoană fără voință, fără inițiativă, care face totul mecanic. [Pr.: a-u-] – Din fr. automate.

AUTOMATIC, -Ă, automatici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Adesea adverbial) De automat. 2. S. f. Ramură a științei și a tehnicii care se ocupă cu studiul metodelor și al mijloacelor pentru efectuarea proceselor tehnice fără participarea directă a omului. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatique.

AUTOMATISM s. n. 1. Caracterul a ceea ce este automatic; mișcare (ca) de automat. 2. Înlănțuire de reacții care se desfășoară fără controlul centrilor nervoși superiori; mișcare, gest stereotip la care nu participă conștiința. [Pr.: a-u-] – Din fr. automatisme.

AUTOMATIZA, automatizez, vb. I. 1. Tranz. A înzestra cu utilaj automat. 2. Refl. (Despre acțiuni, gesturi, mișcări) A căpăta caracter de automatism (2). [Pr.: a-u-] – Din fr. automatiser.

AUTOMATIZARE, automatizări, s. f. Acțiunea de a (se) automatiza și rezultatul ei; folosire a automatelor în procesul de producție, înzestrare cu automate. [Pr.: a-u-] – V. automatiza.

AUTOPILOT, autopiloți, s. m. Pilot automat. [Pr.: a-u-] – Din fr. autopilote, germ. Autopilot.

AUTOPORNIRE, autoporniri, s. f. Reluare automată a funcționării normale a unui motor asincron. [Pr.: a-u-] – Auto² + pornire.

AUTOREGLA, autoreglez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) regla în mod automat. [Pr.: a-u-] – Auto² + regla.

AUTOSTOP, autostopuri, s. n. 1. Instalație de semnalizare luminoasă așezată la întretăierea străzilor pentru reglementarea circulației. ♦ Instalație de oprire automată a unui vehicul feroviar când linia nu este liberă. 2. Procedeu prin care un pieton parcurge itinerarul propus apelând la serviciile (gratuite ale) automobiliștilor ocazionali. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-stop.

BANDĂ², benzi, s. f. 1. Fâșie de stofă, hârtie, de piele etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă. ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport, continuă) = fâșie lată de piele, de cauciuc, de plăci metalice etc., pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație; conveier. Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (În sintagmele) Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = a) interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specificate; b) ansamblu de frecvențe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicații prin reglementări naționale și internaționale. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. – Din fr. bande.

BARBOTAJ, barbotaje, s. n. 1. (Chim., Fiz.) Trecere forțată a unui gaz printr-un lichid; barbotare. 2. (Tehn.) Ungere automată a organelor interne ale unui motor prin scăldarea lor într-un rezervor de ulei special. – Din fr. barbotage.

BAROGRAF, barografe, s. n. Barometru care înregistrează în mod automat curba înălțimilor atinse de un avion. – Din fr. barographe.

BOILER, boilere, s. n. Cazan special de încălzire automată a apei, folosit la instalațiile de apă caldă curentă. – Din germ. Boiler.

BROWNING, browninguri, s. n. Revolver cu încărcător automat. [Pr.: brauning] – Cuv. engl.

CAMERĂ, camere, s. f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ◊ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = compoziție muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea și alte operații fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran (sau pe un clișeu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuși: cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc, unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii și transpunerea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer și care se așază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereți extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spațiu cuprins între pereții mantalei și corpul moluștei. III. (Urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ în unele țări. – Din it. camera, (pentru unele sensuri și) engl. camera, fr. caméra.

CARTELĂ, cartele, s. f. 1. Carnețel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detașabile, imprimate și numerotate, pe baza cărora se pot obține produse raționalizate sau se poate servi masa la o cantină. 2. Bandă de carton perforată care indică desenul unei țesături. 3. (Inform.; în sintagma) Cartelă perforată = suport de informație imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor și reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforații. – Din it. cartella.

ECOPRAXIE s. f. (Med.) Reacție patologică de imitare automată a gesturilor și acțiunilor cuiva. – Din fr. échopraxie.

FORTRAN s. n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată, orientat spre probleme tehnico-științifice. – Din engl., fr. fortran.

GIROPILOT, giropiloți, s. m. (Mar.) Pilot automat. – Din fr. gyropilote.

GODEU, godeuri, s. n. I. 1. Cupă de metal care se montează la aparatele de ridicat sau de transportat materiale și care se încarcă și se descarcă automat. 2. Mic recipient din material izolant, folosit pentru realizarea unor legături electrice. II. Fald la o rochie, la o draperie etc. – Din fr. godet.

HIPERSUSTENTAȚIE, hipersustentații, s. f. Mărire a sustentației avioanelor cu ajutorul unor dispozitive manevrabile sau automate, montate la bordurile aripilor sau pe ampenaje. – Din fr. hypersustentation.

IMPRIMANTĂ, imprimante, s. f. (Inform.) Dispozitiv periferic prin intermediul căruia sunt extrase datele din calculatoare prin înscrierea automată a caracterelor alfanumerice sau grafice pe hârtie. – Din fr. imprimante.

INCONȘTIENT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient).

INTERVALOMETRU, intervalometre, s. n. Dispozitiv mecanic atașat la un aparat fotografic automat care reglează timpul dintre două expuneri succesive. – Din engl. intervalometer.

MAȘINĂ, mașini, s. f. 1. Sistem tehnic alcătuit din piese cu mișcări determinate, care transformă o formă de energie în altă formă de energie sau în lucru mecanic util; p. restr. dispozitiv, instrument, aparat; mecanism, mașinărie. ◊ Mașină-unealtă = mașină de lucru care prelucrează materiale prin operații mecanice. 2. Locomotivă. 3. Autovehicul, automobil. 4. Sobă de bucătărie, care servește la pregătirea mâncării. 5. Fig. (De obicei urmat de determinări) Ansamblu de mijloace folosite într-un anumit scop (reprobabil). 6. Epitet dat unui om care lucrează mult și cu mișcări automate, mecanice. – Din fr. machine, germ. Maschine.

ZĂVOR, zăvoare, s. n. 1. Încuietoare la uși, uneori și la ferestre, constând dintr-o mică bară mobilă care intră într-o ureche fixată în toc; ivăr. 2. Dispozitiv folosit pentru blocarea mecanică, comandată sau automată, a unuia dintre organele mobile principale ale unui aparat, ale unei mașini etc. 3. (Pop.; la pl.) Cătușe, fiare. 4. (Reg.) Despicătură lungă din trunchiul unui copac; leaț întrebuințat la facerea gardurilor; răzlog. – Din sl. zavorŭ.

MANEVRABIL, -Ă, manevrabili, -e, adj. (Rar; despre sisteme tehnice) Care poate fi manevrat (3), pe cale manuală sau automată. – Din fr. manœuvrable.

MAȘINAL, -Ă, mașinali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care acționează mecanic, automat, fără să gândească; inconștient. 2. (Rar) Care este caracteristic unei mașini (1), propriu mașinii, (ca) de mașină. – Din fr. machinal.

MAȘINALICEȘTE adv. În mod mașinal, ca o mașină; în mod automat, mecanic; inconștient; p. ext. fără interes, cu indiferență. – Mașinal + suf. -icește.

FISĂ, fise, s. f. Mică placă de metal, de os, de material plastic etc., care, în baza unei convenții, poate înlocui monede sau poate servi ca marcă de plată în localurile de consumație, la jocurile de cărți etc.; jeton. ♦ (Piesă metalică în formă de) monedă care, introdusă în mecanismul unui automat, declanșează funcționarea acestuia. Fisă de telefon. ◊ (Fam.; în expr.) A-i pica (sau cădea) cuiva fisa = a înțelege repede despre ce este vorba. – Din ngr. físa.

PEDOMETRU, pedometre, s. n. Aparat care înregistrează automat numărul de pași efectuați de un pieton (și viteza de deplasare). – Din fr. pédomètre.

PIANOLĂ, pianole, s. f. Pianină acționată de un mecanism, care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe suluri speciale de hârtie introduse în aparat. – Din it. pianola.

RAFALĂ, rafale, s. f. 1. Dezlănțuire bruscă, violentă (și scurtă) de vânt, de ploaie sau de ninsoare. 2. Serie neîntreruptă de lovituri ale unei arme de foc automate sau ale unei baterii de tunuri. – Din fr. rafale.

SERVOMOTOR, servomotoare, s. n. Motor (electric, hidraulic sau pneumatic) al unui sistem de comandă automată sau de reglare automată folosit pentru acționarea unui element de execuție al unui sistem tehnic, transformând un semnal aplicat la intrare într-o mișcare de cele mai multe ori de rotație și folosind o sursă auxiliară de energie. – Din fr. servomoteur.

FONOGRAMĂ, fonograme, s. f. Mesaj transmis prin telefon și înregistrat automat sau în scris. ♦ Înregistrare a unor vibrații sonore pe bandă de hârtie fotografică, bandă de magnetofon, disc, peliculă cinematografică etc. cu mijloace electrice, mecanice, etc. – Din fr. phonogramme.

FOTOCARTOGRAF, fotocartografe, s. n. Aparat fotogrammetric folosit pentru realizarea automată a hărților pe bază de fotograme. – Din fr. photocartographe.

FOTOCOAGULOGRAF, fotocoagulografe, s. n. (Med.) Aparat pentru măsurarea automată a coagulării sângelui. [Pr.: -co-a-] – Din fotocoagulare (după electrocardiograf).

FOTOCRONOGRAF, fotocronografe, s. n. Aparat fotografic folosit la înregistrarea automată a fotografiilor luate în serie. – Din fr. photochronographe.

FOTOFINIȘ, fotofinișuri, s. n. Aparat care înregistrează automat ordinea sosirii concurenților într-o probă sportivă. – Din fr., engl. photo-finish.

PAPAGALICEȘTE adv. Ca un papagal (1); p. ext. automat, mecanic. – Papagal + suf. -icește.

REFLEX, -Ă, reflecși, -xe, adj., s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. ◊ Act reflex (și substantivat, n.) = reacție bruscă și automată a organismului animal sau uman la o modificare a mediului; răspuns secretor sau motor al organismului la acțiunea unei astfel de modificări. Reflex condiționat = reflex dobândit în cursul vieții, în urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoacă un reflex înnăscut. Reflex necondiționat = reflex înnăscut. ♦ P. gener. Care reprezintă o reacție imediată, spontană. II. S. n. 1. Rază reflectată; sclipire, strălucire, lucire. 2. Fig. Oglindire, reflectare a unei stări de lucruri sau a unei stări sufletești. – Din fr. réflexe, lat. reflexus, germ. Reflex.

LINIE, linii, s. f. 1. Trăsătură simplă și continuă (de forma unui fir) făcută pe o suprafață cu tocul, cu creta, cu creionul etc. ♦ (Mat.) Traiectorie descrisă de un punct material într-o mișcare continuă sau de intersecția a două suprafețe. 2. Trăsătură reală sau imaginară care indică o limită, o direcție sau leagă (pe o hartă, pe un plan etc.) diferite puncte în spațiu. ◊ Linie de plutire = nivelul apei pe suprafața exterioară a unei nave în timpul plutirii. ◊ Loc. prep. La (sau în) linia... = în dreptul..., la nivelul... 3. (Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru; liniuță. 4. Riglă. 5. Unitate de măsură de lungime folosită în țările românești, egală cu a zecea parte dintr-un deget. 6. (În loc.) În linie = în șir drept, în rând, în aliniere. 7. (Livr.) Rând de cuvinte într-o pagină scrisă. 8. Succesiune, serie a strămoșilor sau a descendenților; filiație. 9. Sistem (sau parte a unui sistem) de fortificații, de adăposturi și de baraje militare destinate să întărească apărarea unui teritoriu, a unui punct strategic etc. ◊ Linie de bătaie (sau de luptă) = desfășurare sistematică a unor forțe militare în vederea luptei; întindere a frontului ocupat de trupele care luptă. Linie de apărare = întărire alcătuită din fortificații și trupe. 10. (Adesea urmat de determinări care arată felul) Ansamblu al instalațiilor și al rețelei de șine pe care circulă trenurile, tramvaiele sau metrourile; porțiune delimitată dintr-o asemenea rețea. 11. Itinerar, traseu (al unui serviciu de transport). ♦ Direcție, sens. 12. Ansamblu de fire, de cabluri etc. care fac legătura între două sau mai multe puncte. ◊ Linie electrică = ansamblul conductelor, dispozitivelor și construcțiilor care asigură transmiterea la distanță a energiei electrice. Linie telefonică (sau de telefon) = ansamblu de conducte care fac legătura între mai multe posturi telefonice sau între posturi și centralele telefonice. Linie telegrafică = totalitatea conductelor și instalațiilor dintre un emițător și un receptor telegrafic. Linie de întârziere = dispozitiv folosit pentru întârzierea semnalelor electrice. ♦ Linie tehnologică = a) organizare a procesului de fabricație, în care operațiile sunt efectuate la locuri de muncă dispuse în ordinea succesiunii operațiilor de fabricare; b) ansamblu de mașini de lucru, instalații și mijloace de transport dintr-o fabrică sau uzină, dispuse în ordinea succesiunii operațiilor prevăzute de procesul tehnologic. Linie automată = complex de mașini-unelte sau agregate care execută în mod automat operațiile de prelucrare a unor piese, organe de mașini, produse etc. și care asigură transportul acestora de la o mașină la alta fără intervenția muncitorului. 13. (Mai ales la pl.) Trăsătură caracteristică ce dă forma, aspectul, caracterul unui obiect, al unui tot, în special al unei figuri; contur, profil. ♦ Fig. Trăsătură fundamentală, punct esențial (ale unei probleme). ◊ Loc. adv. În linii generale (sau mari) = în ansamblu, fără a intra în detalii. 14. Fig. Orientare principală, direcție a unui curent, a unei opinii etc. 15. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Fel, chip, mod; criteriu. Linie de conduită. – Din lat. linea, it. linea, germ. Linie, fr. ligne.

PIAN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. 2. Arta de a interpreta o compoziție muzicală la un pian (1). [Var.: (rar) piano s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].

PILOT¹, piloți, s. m. 1. Persoană calificată care conduce în mod efectiv o aeronavă. 2. Persoană calificată care manevrează cârma unei nave (mai ales în regiunile în care navigația este dificilă). 3. Persoană care conduce sau ajută la conducerea unor vehicule feroviare prin locuri dificile. 4. (În sintagmele) Pilot automat (de comandă) = sistem tehnic care conduce automat o aeronavă sau o navă. Stație-pilot = instalație experimentală în care se fabrică de probă un anumit produs înainte de fabricarea în serie. Știință pilot = știință care orientează alte discipline prin noțiunile și metodele ei. – Din fr. pilote.

PISTOL¹, pistoale, s. n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână; revolver. ◊ Pistol-mitralieră = armă automată ușoară, mai scurtă decât pușca-mitralieră, cu bătaie mai mică și mai ușor de mânuit; automat. Pistol de semnalizare sau pistol-rachetă (sau de rachetă) = pistol cu ajutorul căruia se trag rachetele de semnalizare. Pistol-portbandulă = pistol cu țeavă lungă care aruncă o bandulă purtătoare a unei parâme pentru salvarea naufragiaților sau o parâmă de remorcă. Pistol de dopuri = jucărie în formă de pistol (1), care, încărcată cu dopuri speciale de plută (cu praf de pușcă), produce o pocnitură puternică. Pistol de soc = jucărie rudimentară formată dintr-o țeavă de soc în care un piston, prin comprimarea aerului, împinge un dop (de plută, de câlți etc.) producând o pocnitură; p. restr. bețișorul care împinge dopul. ◊ Expr. Gol (ca un) pistol sau îmbrăcat pistol = gol de tot, în pielea goală; p. ext. sărac. Sărac (sau golan) pistol = foarte sărac. ♦ P. ext. Focurile, gloanțele trase cu pistolul (1). 2. (Sport) Denumire a unei probe de tir care se execută cu pistolul (1) prin trageri automate asupra unor ținte mișcătoare sau prin trageri cu foc asupra unei ținte fixe. 3. P. anal. (Tehn.) Aparat portativ cu forma apropiată de aceea a unui pistol (1), care servește pentru diferite operații tehnologice. ◊ Pistol de metalizare (sau de metalizat) = aparat portativ pentru acoperirea suprafeței unui obiect, prin împroșcare, cu metal topit. Pistol de vopsit (sau de zugrăvit) = aparat pulverizator pentru vopsirea (sau zugrăvirea) prin stropire a suprafețelor. Pistol de nituit = aparat folosit la nituire. Pistol de sudură = aparat de sudură. – Din ngr. pistóli, germ. Pistol.

PLUNGER, plungere, s. n. Piesă rotundă de șamotă la alimentatoarele automate cu sticlă topită, care ajută la formarea picăturii de sticlă. – Din fr., engl. plunger.

PLUVIOGRAF, pluviografe, s. n. Pluviometru care înregistrează automat cantitatea și intensitatea precipitațiilor atmosferice. [Pr.: -vi-o-] – Din fr. pluviographe.

POLAROID, polaroizi, s. m. 1. Polarizor confecționat sub formă de plăcuță sau de peliculă, utilizat pentru construcția farurilor și a parbrizelor de automobile. 2. S. n. Aparat fotografic care permite obținerea automată a fotografiei, imediat după expunere, cu materiale fotosensibile speciale. – Din fr. polaroïd.^[1]

DECLANȘA, declanșez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) dezlănțui, a (se) stârni, a (se) porni. 2. Tranz. A provoca, prin comandă, intrarea rapidă în funcție a unui mecanism sau a unui dispozitiv (înlăturând o piedică). ◊ Refl. Aparat care se declanșează automat. – Din fr. déclencher.

PREAPLIN, preaplinuri, s. n. 1. Ceea ce depășește un anumit nivel, ceea ce este prea mult, prea abundent. 2. Dispozitiv de protecție pentru evacuarea automată a lichidului care depășește un anumit nivel într-un bazin, rezervor etc. ♦ P. ext. Conținutul unui rezervor de apă. – Prea + plin.

PREFIX, prefixe, s. n. 1. Afix care se atașează înaintea rădăcinii sau a temei unui cuvânt, pentru a forma un derivat. 2. (În telefonia interurbană automată) Număr care identifică o anumită localitate sau țară și se formează înaintea numărului de telefon al abonatului. – Din fr. préfixe, lat. praefixus.

PRESELECTOR, preselectoare, s. n. 1. Dispozitiv care pregătește schimbarea de viteză. 2. Mecanism de comutație din ansamblul unui schimbător telefonic automat, cu preselecție directă, pentru fiecare abonat chemător. – Din fr. présélecteur.

PRESELECȚIE, preselecții, s. f. 1. Selecționarea prealabilă printr-un examen, înainte de selecția definitivă; (rar) preselecționare. 2. Căutare a unui selector într-o instalație telefonică automată cu grupări de selectare. – Din fr. présélection.

VIZIOMAT, viziomate, s. n. 1. Aparat automat folosit în instalații de fotoreproducere. 2. (Poligr.) Colorimetru fotoelectric pentru măsurarea transparenței materialelor, a înnegririi sau a intensității de culoare. – Din germ. Visiomat.^[1]

PRODUCTOMETRU, productometre, s. n. Înregistrator automat de producție. – Cf. germ. Produktionsmesser.

PUȘCĂ, puști, s. f. 1. Armă de foc portativă și individuală cu patul de lemn și cu țeava lungă. ◊ Pușcă-mitralieră = pușcă la care încărcarea și descărcarea se execută automat. Pușcă de soc = pușcoci. ◊ Expr. (Adverbial) Gol pușcă = a) complet dezbrăcat, în pielea goală; b) fără avere, sărac lipit. A se duce (sau a trece etc.) pușcă = a se duce (sau a trece etc.) în mare viteză (și de-a dreptul). 2. (Înv.) Tun. 3. (Bot.; în compusul) Pușca-dracului = plantă erbacee cu flori, de obicei albastre (Phyteuma tatramerum). – Din magh. puska, pol. puszka, rus. pușka.

OFICIU, oficii, s. n. 1. Denumire dată unor servicii ale unor întreprinderi sau instituții; serviciu (administrativ); local, birou al acestui serviciu. 2. Îndatorire (specială), funcție, slujbă. ◊ Loc. adj. și adv. Din oficiu = (care este) în conformitate cu o dispoziție dată de o autoritate (și nu la cererea cuiva); fig. în mod automat. ♦ (Înv.) Decizie, decret domnesc. 3. (La pl.) Ajutor, serviciu, înlesnire. ◊ Bune oficii = intervenție binevoitoare în scopul unei concilieri; servicii făcute cuiva. ♦ Rol, funcție. 4. Slujbă bisericească, serviciu religios. 5. (Rar) Încăpere anexă a sufrageriei, în care se pregătesc cele necesare pentru servirea mesei. [Var.: (înv.) ofis s. n.] – Din lat. officium, germ. Offizium, fr. office.

VIBRATOR, -OARE, vibratori, -oare, adj., s. n. I. Adj. Care vibrează, care produce vibrații, vibrant. II. S. n. 1. Aparat care produce oscilații (electromagnetice, mecanice etc.) ♦ Întrerupător electromagnetic automat care produce oscilații slabe de înaltă frecvență; dispozitiv cu întrerupere mecanică, folosit pentru transformarea curentului continuu în curent alternativ monofazat; lamă metalică vibrantă care întrerupe un curent electric la comanda unui electromagnet, folosită la soneriile electrice. ♦ Dispozitiv de apel pentru telefonul unui abonat. 2. Aparat care servește la îndesarea prin vibrare (2) a unui material. – Vibra + suf. -tor.

LIMITATOR, limitatoare, s. n. 1. Dispozitiv, aparat etc. care împiedică automat ca o mărime fizică să depășească o limită dată; limitor. 2. (Rad.) Circuit electronic cu ajutorul căruia se realizează limitarea semnalelor. – Limita + suf. -tor.

CORECTOR, -OARE, corectori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană însărcinată cu citirea și cu marcarea pe o corectură a greșelilor față de textul original, în vederea înlăturării lor în tipografie. 2. S. n. Aparat, de obicei automat, folosit în diverse sisteme tehnice pentru corectarea funcționării acestora. [Acc. și: corector] – Din fr. correcteur, lat. corrector.

LECTOR², lectori, s. m. 1. (Livr.) Cititor. 2. (Inform.) Dispozitiv periferic care permite introducerea informației după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; cititor de cartelă. – Din fr. lecteur, lat. lector, -oris.

CITITOR, -OARE, cititori, -oare, s. m. și f. 1. (Adesea adjectival) Persoană care citește. 2. (În sintagma) Cititor în stele = astrolog. 3. (Inform.; în sintagma) Cititor de cartele = dispozitiv periferic care permite introducerea informației după o cartelă perforată într-un sistem de prelucrare automată a datelor; lector. [Var.: (pop.) cetitor, -oare s. m. și f.] – Citi + suf. -tor.^[1]

LIMNIGRAF, limnigrafe, s. n. Aparat care înregistrează automat variațiile de nivel ale unui curs de apă, ale unui lac sau ale unui rezervor. – Din fr. limnigraphe.

COORDONATOR, -OARE, coordonatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care coordonează. 2. Adj. (Lingv.; în sintagma) Conjuncție coordonatoare = conjuncție care leagă propoziții sau părți de propoziție de același fel. 3. S. n. Aparat care indică în mod automat pilotului, în cursul zborului, poziția avionului și distanța parcursă de la locul de decolare. – Din fr. coordonnateur.

MECANIC, -Ă, mecanici, -ce, subst., adj. I. S. f. 1. Știință care studiază mișcarea sau echilibrul corpurilor sub acțiunea forțelor exercitate asupra lor; tehnica procedeelor în care intervin aceste fenomene; mecanotehnică. ◊ Mecanică cerească = știință care se ocupă cu mișcarea corpurilor cerești sub acțiunea atracției universale. ♦ (Înv.) Mecanism, mașină. 2. Disciplină tehnică al cărei obiect îl constituie construcția și funcționarea mașinilor, îndeosebi a pieselor și a mecanismelor care servesc la transmiterea mișcării. 3. Tratat, manual de mecanică (I 1, 2). II. Adj. 1. Care aparține mecanicii (I), privitor la mecanică, de mecanică. 2. (Și adv.) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat. 3. (Și adv.) Care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat. ♦ Care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic. III. S. m. și f. Specialist în mecanică (I 1, 2). ♦ Persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor. ♦ Persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist. – Din (I) lat. mechanica, it. meccanica, germ. Mechanik, fr. mécanique, (II) lat. mechanicus, it. meccanico, fr. mécanique, (III) lat. mechanicus, germ. Mechaniker.

MECANICEȘTE adv. (Înv.) În mod mecanic, automat; mașinal. – Mecanic + suf. -ește.

MECANICIZA, pers. 3 mecanicizează, vb. I. Refl. (Rar; despre activități raționale) A deveni mecanic, automat. – Mecanic + suf. -iza.

MULINETĂ, mulinete, s. f. 1. Dispozitiv folosit în pescuitul sportiv cu lanseta, fixat pe vergile de pescuit și constituit dintr-o bobină cu manivelă, care servește la înfășurarea firului, și dintr-un mecanism de frânare. 2. Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare. 3. Elice mică montată în partea anterioară a unei elice propulsoare de avion pentru reglarea automată a pasului acesteia. – Din fr. moulinet.

MITRALIERĂ, mitraliere, s. f. Armă automată de calibru mic, ușor transportabilă, cu care se poate trage într-un timp scurt un număr mare de proiectile asemănătoare cu gloanțele de pușcă. [Pr.: -li-e-] – Din it. mitragliera.

COBOL s. n. (Inform.) Limbaj simbolic folosit în programarea automată, orientat pe probleme de gestiune economică. – Din engl., fr. cobol.

ECOLALIE s. f. Simptom al unor boli nervoase care se manifestă prin repetarea automată a sunetelor auzite la alții. ♦ Repetarea automată a vorbelor altuia. – Din fr. écholalie.

DISJUNCTOR, disjunctoare, s. n. Întrerupător acționat automat sau prin comandă voită, care servește la protejarea circuitului de variațiile anormale ale intensității sau tensiunii electrice. – Din fr. disjoncteur.

DISPECER, dispeceri, s. m. Tehnician sau sistem automat care urmărește, coordonează și reglementează operativ mersul producției dintr-o întreprindere, care supraveghează mișcarea trenurilor pe o anumită porțiune a liniei etc. – Din engl., fr. dispatcher.

DISTRIBUȚIE, distribuții, s. f. 1. Distribuire, repartizare; mod de distribuire, de repartizare. ♦ Spec. Repartizarea rolurilor dintr-o piesă, dintr-o operă etc. la actori, la cântăreți; p. ext. ansamblul actorilor, cântăreților care joacă într-o piesă, într-o operă etc. ♦ (Lingv.) Proprietate a unui element de a apărea sau nu în diferite contexte; totalitate a vecinătăților unui element. 2. Ansamblul organelor unei mașini care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mașinii. – Din fr. distribution, lat. distributio.

TABULATOR, tabulatoare, s. n. Dispozitiv al unei mașini de scris care permite ca, odată fixată lungimea unui rând, să poată fi automat menținută și pentru rândurile următoare. – Din fr. tabulateur.

TERMOSTAT, termostate, s. n. 1. Aparat automat sau instalație care servește pentru reglarea și menținerea unei temperaturi constante într-o incintă sau într-un circuit; termoregulator. ♦ Regulator automat al temperaturii unui motor cu ardere internă, instalat în circuitul apei de răcire. 2. Incintă în care se menține o temperatură constantă în vederea efectuării unor operații tehnologice, a desfășurării în anumite condiții de temperatură a unor procese chimice sau biologice etc. – Din fr. thermostat.

TELEMATIC, -Ă, telematici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Tehnică de transmitere și prelucrare automată a informației la mare distanță prin intermediul sateliților și al altor procedee moderne de comunicație. 2. Adj. Care folosește rețelele de telematică (1). – Din fr. télématique.

TRANSMIȚĂTOR, -OARE, transmițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transmite. 2. S. n. Aparat ori dispozitiv (automat) pentru transmiterea semnalelor telegrafice sau radiofonice. – Transmisie + suf. -ător.

TRANSPORTOR, -OARE, transportori, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care transportă, care duce, care cară. 2. S. n. Aparat sau instalație (automată) pentru transportul materialelor pe direcție orizontală, verticală sau înclinată și la distanțe relativ mici. 3. S. n. Autovehicul blindat, echipat cu armament ușor, care servește la transportul militarilor. – Din fr. transporteur.

RĂPĂI, răpăi, vb. IV. Intranz. (Despre ploaie, grindină etc.; la pers. 3) A se izbi de o suprafață tare, producând zgomote dese, scurte și ritmice. ♦ (Despre oameni) A lovi ritmic în ceva, producând zgomote dese și scurte. ♦ (Despre gloanțe sau despre arme automate) A țăcăni, a pârâi sacadat. ♦ (La pers. 3) A trosni. – Formație onomatopeică.

RELEU, relee, s. n. 1. Aparat sau dispozitiv care realizează anumite comenzi, folosit la instalațiile automate și caracterizat prin faptul că determină o variație bruscă, în salt, a mărimii de ieșire, atunci când mărimea de intrare atinge anumite valori. 2. Sistem de comunicații în radiodifuziune și televiziune, cu stații intermediare de recepție și retransmisie. ◊ Releu de scară = automat de scară. 3. Înlocuire a cailor (în cursul drumului), a câinilor (în timpul vânătorii) sau a ștafetelor (în timpul unei curse); locul unde se face schimbul; animalul sau ștafeta de schimb. – Din fr. relais.

COMANDĂ, comenzi, s. f. 1. Acțiunea de a comanda; ordin de executare a unei mișcări, a unui exercițiu; poruncă. ◊ Metodă de comandă = metodă folosită de un conducător care ia decizii personale și le impune colaboratorilor fără a-i consulta. Ton de comandă = ton poruncitor. ◊ Expr. La comandă = a) la porunca, la cererea cuiva; b) la momentul dorit sau potrivit; intenționat. Plânge la comandă. 2. Funcție de conducere a unei unități militare. ♦ Exercitare a funcției de comandant. ◊ Post de comandă = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. 3. Operație manuală, semiautomată sau automată, prin care se pune în funcțiune, se reglează sau se oprește un sistem tehnic. ◊ Post de comandă = loc unde sunt concentrate organele și aparatele de acționare a unui sistem tehnic. ♦ (Concr.) Ansamblu de aparate a căror acțiune conduce un sistem tehnic. 4. Construcția cea mai înaltă de pe puntea superioară a unei nave, de unde se efectuează conducerea navei. ♦ Frânghie subțire folosită la înfășurarea capătului unei parâme. 5. Cerere prin care o persoană, o întreprindere etc. solicită livrarea unui anumit produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. ◊ Loc. adj. De comandă = care este sau a fost executat după indicațiile date de client. – Din fr. commande.

REANCLANȘA, reanclanșez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A realiza o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – Din fr. réenclencher.

REANCLANȘARE, reanclanșări, s. f. (În sintagma) Reanclanșare automată rapidă = restabilirea automată a alimentării unui circuit întrerupt automat în urma unui scurtcircuit. [Pr.: re-an-] – După fr. réenclenchement.

REANCLANȘAT, -Ă, reanclanșați, -te, adj. (Tehn.) Care a suferit o reanclanșare automată rapidă. [Pr.: re-an-] – V. reanclanșa.

REGISTRU, registre, s. n. 1. Condică, caiet, sistem de fișe etc. în care se înregistrează diferite date și acte cu caracter administrativ, comercial etc. ◊ Registru de bord = jurnal de bord pe o navă. Registru de casă = condică ce se ține obligatoriu de către fiecare casierie și în care se înscriu zilnic, în ordine cronologică, încasările și plățile făcute de aceasta. Registru de stare civilă = condică în care sunt trecute acte de stare civilă privitoare la naștere, căsătorie, deces etc. 2. Sertar sau clapă de oțel, de fontă, de material ceramic etc., care servește la reglarea tirajului sau la închiderea canalelor de fum de la căldările de abur sau de la cuptoarele industriale. 3. (Arhit.) Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale care se întind pe toată lungimea unei fațade. ♦ Fiecare dintre zonele în care este împărțită o suprafață decorativă. 4. Ansamblul semnelor de reper care indică suprapunerea exactă a tiparului pe ambele fețe ale hârtiei. 5. (În sintagma) Registrul navelor = instituție de stat sau particulară organizată în scopul stabilirii normelor tehnice de construcție, de recepție și de exploatare a navelor comerciale. 6. Dispozitiv utilizat în centralele telefonice automate la înregistrarea automată a numărului telefonului chemat. 7. Întinderea scării muzicale a unui instrument sau a unei voci, cuprinsă între nota cea mai de jos și nota cea mai de sus pe care le poate emite instrumentul sau vocea respectivă, fără schimbarea timbrului. ♦ (Concr.) Grupul tuburilor sau butoanelor de același timbru ale unui instrument muzical. 8. (Inform.) Dispozitiv folosit în calculatoarele electronice, destinat păstrării temporare a informației. – Din fr. régistre, it. registro, germ. Register.

REPETIȚIE, repetiții, s. f. 1. Repetare, reluare a acelorași vorbe, idei, acțiuni etc. ◊ Armă cu repetiție = armă cu care se pot trage mai multe focuri (reîncărcându-se automat). ♦ Exercițiu făcut de către interpreți pentru pregătirea unui spectacol sau a unei audiții publice. ◊ Repetiție generală = ultima repetiție (cu decoruri și costume) făcută înainte de spectacol. ♦ Reluare de către elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de învățământ deja parcurse. 2. Procedeu sintactic-stilistic care constă în întrebuințarea de două sau de mai multe ori a aceluiași cuvânt sau a aceluiași grup de cuvinte, pentru a exprima durata, intensitatea, distribuția, progresia, succesiunea, periodicitatea sau pentru a sublinia o idee. – Din fr. répétition.

COMBINOR, combinoare, s. n. Organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor. – Combina + suf. -or.

STILOU, stilouri, s. n. Toc de scris prevăzut cu un rezervor din care cerneala sau pasta ajunge automat la vârful peniței, în timpul scrierii. – Din fr. stylo.

DECLANȘATOR, declanșatoare, s. n. Dispozitiv, acționat manual sau automat, care provoacă suprimarea unei piedici și declanșarea mecanismelor; declanșor. – Declanșa + suf. -tor.

DEȘTEPTĂTOR, -OARE, deșteptători, -oare, adj. Care deșteaptă din somn. ◊ Ceas deșteptător (și substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deștepta pe cineva din somn. – Deștepta + suf. -ător.

SIGURANȚĂ, (3) siguranțe, s. f. 1. Lipsă de primejdie; sentiment de liniște și încredere pe care îl dă cuiva faptul de a se ști la adăpost de orice pericol; securitate. 2. Lipsă de îndoială, convingere neclintită, încredere nestrămutată; certitudine. ◊ Loc. adv. Cu siguranță = a) fără îndoială, desigur; sigur; b) cu încredere, cu hotărâre, ferm. ♦ Fermitate, precizie, pricepere, îndemânare. 3. Dispozitiv la armele de foc, care împiedică descărcarea accidentală a armei. ♦ Organ de mașină, aparat sau dispozitiv care protejează un material sau un sistem tehnic împotriva efectelor dăunătoare provocate de acțiuni interioare sau exterioare. ◊ Siguranță în funcționare = fiabilitate. ♦ Dispozitiv care întrerupe automat un circuit electric la trecerea unui curent electric prea intens. ◊ Siguranță automată = siguranță electrică de tipul unui întrerupător automat, care este repusă în funcțiune prin simpla apăsare a unui buton. ♦ Ac de siguranță = ac prevăzut cu o închizătoare care îi acoperă vârful, pentru a evita înțepătura sau pentru a împiedica desprinderea din locul unde este înfipt. ♦ Dispozitiv care se introduce în broasca unei uși, pentru ca ușa să nu poată fi deschisă cu o cheie falsă. 4. Nume dat în trecut poliției secrete. [Var.: (înv.) siguranție s. f.] – Sigur + suf. -anță.

DICTAFON, dictafoane, s. n. Magnetofon utilizat la înregistrarea automată a comunicărilor vorbite, de obicei în scopul dactilografierii lor ulterioare. – Din fr. dictaphone.

SEISMOGRAF, seismografe, s. n. 1. Aparat care înregistrează grafic, în mod automat, momentul, durata și intensitatea mișcărilor seismice; seismometru. 2. Aparat folosit în prospecțiuni geofizice, cu ajutorul căruia se înregistrează vibrațiile produse de anumite explozii subterane provocate în scopuri științifice. [Pr.: se-is-] – Din fr. séismographe.

SELENOSTAT, selenostate, s. n. Instrument care urmărește automat mișcările Lunii, trimițându-i imaginea în aceeași direcție cu ajutorul unui sistem de oglinzi. – Din fr. sélénostat.

SEMIAUTOMAT, -Ă, semiautomați, -te, adj. (Despre sisteme tehnice) Care efectuează automat numai unele dintre mișcările pe care este capabil să le execute, celelalte fiind dirijate prin intervenții din exterior; automatizat numai în parte. [Pr.: -mi-a-u-] – Semi- + automat.

SCHIP, schipuri, s. n. Vas mare de metal, care alunecă (pe role) pe o distanță fixă și se descarcă automat, folosit la transportul materialelor în mine, în fabrici etc. – Din fr., engl. skip.

SERVOCOMANDĂ, servocomenzi, s. f. Comandă automată sau semiautomată la care forța de inițiere a comenzii este amplificată prin utilizarea energiei produse de o sursă auxiliară. – Din fr. servocommande.

SOMNAMBULISM s. n. 1. Stare de automatism inconștient manifestată prin părăsirea patului în timpul somnului și executarea unor acte coordonate de care individul în cauză nu-și mai amintește la trezire; noctambulism. 2. Executare automată a unor acte de către o persoană hipnotizată. – Din fr. somnambulisme.

SERVOREGLARE, servoreglări, s. f. Reglare automată prin care forța exercitată asupra elementului activ al regulatorului este adusă la valoarea necesară printr-un aport de energie auxiliară. – Servo- + reglare.

SINCRONIZATOR, sincronizatoare, s. n. 1. Aparat cu care se pune în concordanță pelicula cinematografică pe care este imprimată imaginea cu banda sonoră corespunzătoare. 2. Ansamblu de dispozitive folosit pentru sincronizarea automată a mașinilor sincrone. – Sincroniza + suf. -tor (după fr. synchroniseur).

STOCHER, stochere, s. n. (Tehn.) Dispozitiv de încărcare automată a combustibilului solid în focarul locomotivei cu aburi. – Din germ. Stoker.

STEREOCARTOGRAF, stereocartografe, s. n. Aparat folosit pentru obținerea automată a planului topografic al unei localități sau al unei regiuni, pe bază de stereograme. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréocartographe, germ. Stereokartograph.

STEREOTIPIE s. f. 1. (Instalație sau procedeu de) reproducere și multiplicare a unei forme tipografice, prin turnare într-un metal sau prin mulare în cauciuc ori în alt material plastic a unei copii după această formă. ♦ Formă de tipar obținută prin stereotipie (1). 2. Faptul de a se repeta ceva, de a fi mereu același. ♦ Simptom al unor boli mintale constând în repetarea automată de către bolnav a acelorași cuvinte sau a acelorași gesturi. [Pr.: -re-o-] – Din fr. stéréotypie.

COMUTAȚIE, comutații, s. f. 1. Totalitatea operațiilor, manuale sau automate, de conectare și de deconectare a liniilor în vederea realizării unei legături telefonice. 2. Proces de schimbare rapidă a sensului sau a valorii curentului dintr-o secțiune a înfășurării indusului unei mașini electrice cu colector când lamelele la care este legată trec pe sub perii. – Din fr. commutation.

CONJUNCTOR, conjunctoare, s. n. (În sintagma) Conjuctor-disjunctor = aparat electric care închide și deschide automat un circuit electric. – Din fr. conjoncteur.

CRENEL, creneluri, s. n. 1. Fiecare dintre deschizăturile înguste, făcute din loc în loc, în partea superioară a parapetului unui turn de apărare, a unui castel sau a unei cetăți medievale, prin care se aruncau proiectilele asupra inamicului. 2. Deschizătură îngustă în pereții unei cazemate, ai unui adăpost sau în parapetul unei tranșee, prin care se pot observa mișcările inamicului și se pot executa trageri cu armament automat portativ. – Din engl. crenel. Cf. fr. créneau.

CRONOGRAF², cronografe, s. n. Aparat automat de precizie, prevăzut cu un mecanism de ceasornic, care înregistrează începutul și sfârșitul unei acțiuni sau al unui fenomen în desfășurare, folosit în fizică, în aviație, în sport etc. – Din fr. chronographe.

CROSSBAR s. n. Sistem de comutare prin bare comandate de relee, utilizat în telefonia automată. – Cuv. engl.

CUIB, cuiburi, s. n. 1. Culcuș făcut de păsări, de unele mamifere etc. pentru a se adăposti, pentru a depune ouăle, a cloci și a scoate pui. 2. Fig. Locuință, sălaș; reședință. 3. Fig. (Peior.; urmat de determinări) Loc (ascuns) unde se ticluiește și de unde se propagă o acțiune potrivnică, dușmănoasă intereselor unei colectivități. ♦ Focar. 4. (În sintagma) Cuibul albinelor = fagurii ocupați cu puiet și cu hrană, în care trăiește și se dezvoltă familia de albine. 5. Groapă mică făcută în pământ, în care se seamănă legume sau cereale. ♦ Mușuroi de pământ făcut, prin prășit, în jurul firelor de porumb, de cartofi etc. ♦ Spațiu restrâns în care se dezvoltă o îngrămădire de plante de același fel. Cuib de lăcrimioare. 6. Mulțime de fermenți de același fel care provoacă înăcrirea vinului, a borșului, a laptelui etc. 7. Loc adăpostit care asigură unei arme automate condiții bune de tragere. ◊ Cuibul corbului = post de observație situat în vârful catargului la anumite nave (de pescuit, de război etc.), în care stă marinarul de veghe. – Lat. *cubium.

AUTOMAT adj., adv., s. 1. adj. automatic, inconștient, instinctiv, mașinal, mecanic, reflex. (Gest, act ~.) 2. adv. automatic, inconștient, mașinal, mașinalicește, mecanic, reflex, (înv.) mecanicește. (Reacționează ~.) 3. adv. v. papagalicește. 4. s. v. pistol-mitralieră.

AUTOMATIC adj., adv. 1. adj. v. automat. 2. adv. v. automat.

GRESOR s. (TEHN.) ungător. (~ automat.)

INCONȘTIENT adj., adv. 1. adj. v. leșinat. 2. adj. v. automat. 3. adv. automat. 4. adj. v. instinctiv. 5. adj. v. iresponsabil.

INSTINCTIV adj. 1. inconștient, instinctual. (Reflexe ~.) 2. v. automat.

MAȘINAL adj., adv. 1. adj. v. automat. 2. adv. v. automat. 3. adv. v. papagalicește.

MAȘINALICEȘTE adv. v. automat.

MECANIC s., adj., adv. 1. s. mașinist, (înv.) mecanician. (~ pe o locomotivă.) 2. adj. v. mecanizat. 3. adj. fizic. (Acțiunea ~ a vântului.) 4. adj. v. automat. 5. adv. automat. 6. adj. v. papagalicesc. 7. adv. v. papagalicește. 8. adj. v. dogmatic.

MECANICEȘTE adv. v. automat, automatic, inconștient, mașinal, mașinalicește, mecanic, reflex.

PAPAGALICEȘTE adv. automat, mașinal, mecanic. (Repetă ~ ceea ce aude.)

PISTOL s. 1. revolver. 2. pistol-mitralieră = automat.

REFLEX s., adj., adv. 1. s. v. oglindire. 2. adj. v. automat. 3. adv. v. automat.

automat adj. m. (sil. a-u-), pl. automați; f. sg. automată, pl. automate

automat s. n. (sil. a-u-), pl. automate

semiautomat adj. m. (sil. -mi-a-) automat

ACUSTOMAT ~e n. Dispozitiv adaptor electronic la un magnetofon pentru pornirea și oprirea automată a aparatului. /<germ. Akustomat

ADĂPĂTOARE ~ori f. 1) Loc unde se adapă animalele. 2) Vas făcut din scânduri ori scobit într-un trunchi de copac sau în piatră, folosit pentru adăpatul vitelor; jgheab; uluc. ~ automată. /a adăpa + suf. ~ătoare

ALGOL n. Limbaj utilizat în programarea automată. /<engl. algol

ALGORITM ~i m. Sistem de reguli, simboluri și operații pentru efectuarea de calcule. ◊ ~ de traducere totalitate a regulilor cu ajutorul cărora se face o traducere automată. /<fr. algorithme

ARITMOMETRU ~e n. Aparat pentru efectuarea automată a operațiilor aritmetice elementare. /<fr. arithmometre

ASPECTOMAT ~e n. Aparat de proiecție cu mecanism de schimbare automată a dispozitivelor. /<germ. Aspectomat

AUTOCOMANDĂ ~enzi f. Comandă automată. /<fr. autocommande

A SE AUTODECLANȘA pers. 3 se ~ează intranz. A se declanșa automat. /auto- + a (se) declanșa

AUTOÎNCĂRCĂTOR ~oare n. Mașina care încarcă/descarcă automat și transportă la distanțe scurte diferite materiale. /auto- + încărcător

AUTOMAT¹ ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre mașini sau aparate) Care efectuează anumite operații fără intervenția omului. 2) (despre operații) Care se efectuează mecanic, prin acțiunea unui dispozitiv. 3) fig. Care se face fără participarea voinței sau a conștiinței; mecanic; mașinal; instinctiv; involuntar; inconștient. /<fr. automate, germ. Automat

AUTOMAT² ~e n. 1) Aparat sau mașină care efectuează anumite operații fără intervenție exterioară. 2) fig. Persoană lipsită de voință și de inițiativă proprie. 3) Armă automată cu țeavă scurtă și cu bătaie mică; pistol-mitralieră. /<fr. automate, germ. Automat

AUTOMATISM n. 1) Caracter automat. 2) Proces fiziologic care se desfășoară fără participarea conștiinței. /<fr. automatisme

A AUTOMATIZA ~ez tranz. 1) (procese de lucru, operații) A face să se efectueze automat. 2) (întreprinderi, sisteme tehnice etc.) A înzestra cu utilaj automat. /<fr. automatiser

A SE AUTOMATIZA se ~ează intranz. (despre mișcări, gesturi etc.) A se produce în mod automat, fără participarea conștiinței. /<fr. automatiser

A SE AUTOREGLA se ~ează intranz. A se regla în mod automat. /<fr. autorégler

AUTOSTOP ~uri n. 1) Instalație de semnalizare luminoasă la intersecția străzilor pentru reglementarea circulației. 2) Instalație de oprire automată a unui tren, când linia nu este liberă. 3) Oprire a unui automobilist de către pieton pentru a-i solicita transportarea. [Sil. a-u-to-stop] /<fr. auto-stop

AUTOTRANSFORMATOR ~oare n. Transformator electric folosit pentru reglarea automată a tensiunii în rețelele mari. /<fr. autotransformateur

BETONIERĂ ~e f. Mașină pentru prepararea betonului. ~ automată. [G.-D. betonierei; Sil. -ni-e-] /<fr. bétonniere

BROWNING [pr.: brauning] ~uri n. Revolver automat cu încărcătorul în mâner. /Cuv. engl.

CALCULATOR² ~oare n. 1) Mașină sau instalație cu care se efectuează automat operații matematice și logice; computer; ordinator. 2) Tabel cuprinzând rezultatele unor calcule și folosit în operațiile matematice. 3) Broșură înzestrată cu un astfel de tabel. /<lat. calculator, fr. calculateur

CAMERĂ ~e f. 1) Încăpere în interiorul unei case; odaie. ~ mobilată. ◊ Muzică de ~ compoziție muzicală, executată de un număr redus de instrumente. 2) Încăpere cu destinație specială. ~ de comandă. 3) Încăpere specială din care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice. 4) Spațiu dintr-un dispozitiv, instalație asemănătoare cu o odaie sau însăși instalația, în care se produce un proces tehnic. ~ de luat vederi. ~ de combustie. 5) Tub de cauciuc în care se introduce aer sub presiune, având diferite întrebuințări. ~a unei mingi. ~ de bicicletă. 6) Organ legislativ al parlamentului. /<it. camera, engl. camera, fr. caméra

COBOL n. inform. Limbaj simbolic folosit în programarea automată, orientat pe probleme de gestiune economică. /<engl., fr. cobol

COD ~uri n. 1) Ansamblu de reguli, de precepte sau de prescripții referitoare la conduită. ~ de onoare. ~ul vieții. 2) Culegere de reguli juridice dintr-o anumită ramură a dreptului; codice ~ul muncii. ~ penal. 3) Sistem de simboluri, care are destinația de a reprezenta și a transmite o informație; cifru. ~ secret. 4) Culegere de simboluri, care are destinația de a reprezenta și a transmiteo informație secretă; cifru. ~ internațional. 5) Sistem riguros de relații structurale între semne și ansambluri de semne. ~ lingvistic. ~ grafic. ◊ ~ poștal sistem de cifre, indicând localitatea și numărul oficiului poștal al destinatarului, care se înscrie pe trimiterile poștale, pentru a fi cartate cu ajutorul tehnicii automate. ~ genetic sistem de înregistrare, conservare și de transmitere a informației ereditare. /<fr. code

COMANDĂ ~enzi f. 1) Dispoziție, scrisă sau orală, emisă de o autoritate sau de o persoană oficială, spre a fi îndeplinită de cei vizați; ordin; poruncă. A da ~. ◊ Ton de ~ ton poruncitor. La ~ la cererea și după dorința unui superior. 2) Funcție de conducere militară. ◊ A lua ~anda a fi numit la conducerea unei acțiuni militare. 3) Cerere prin care se solicită livrarea unui produs, executarea unei lucrări sau prestarea unui serviciu. 4) Marfă comandată. 5) Operație prin care se manevrează un sistem tehnic. ~ programată. ~ manuală. 6) Element al unui mecanism care asigură funcționarea ansamblului. ◊ Semnal de ~ semnal transmis de dispozitivele automate pentru a determina desfășurarea unui proces tehnic. Panou (sau tablou) de ~ placă pe care sunt centralizate toate dispozitivele de comandă. [G.-D. comenzii] /<fr. commande

COMUTATOR ~oare n. 1) Dispozitiv care permite comutarea unui circuit electric sau a conexiunilor între circuite; întrerupător. ~ automat. 2) Stație de telefoane care face legătură între numerele ce se află în cadrul ei. /<fr. commutateur

CONJUNCTOR ~oare n. el. Buton de contact; comutator; întrerupător. ◊ ~-disjunctor dispozitiv care închide și deschide automat un circuit electric. /<fr. conjoncteur

CORECTOR ~oare n. Dispozitiv pentru reglarea automată a funcționării unui sistem tehnic. /<fr. correcteur, lat. corrector

CRENEL ~uri n. 1) Deschizătură îngustă în partea superioară a zidului unei cetăți sau a unui turn de apărare prin care se urmăreau mișcările dușmanilor și se trăgeau proiectile asupra lor. 2) Deschizătură îngustă în parapetul unei tranșee sau în zidul unei fortificații, prin care se execută trageri cu arme automate. /<engl. crenel, fr. créneau

CUIB ~uri n. 1) Culcuș pe care și-l fac păsările pentru a depune ouă și a scoate pui. 2) fig. Casa, încăpere în care trăiește cineva; locuință. ◊ A-și face ~ a-și face casă; a se stabili cu traiul. 3) fig. depr. Loc unde se uneltește ceva. ~ de tâlhari. 4) Groapă mică în pământ în care se seamănă legume sau alte plante. ~ de cartofi. 5) Mușuroi care se face cu sapa la rădăcina unor cereale (porumb, floarea-soarelui, etc.). 6) Grup de fermenți care produc acrirea laptelui, oțetului, a borșului. 7) Parte dintr-un minereu în care sunt concentrate minereuri folositoare. 8): ~ de mitralieră (de armă automată, de foc) loc adăpostit și amenajat pentru tragere. 9): ~ fosilifer îngrămădire de animale și plante fosile. [Monosilabic] /<lat. cubium

DEȘTEPTĂTOR² ~oare n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special, care sună automat la ora dorită pentru a deștepta pe cineva din somn. /a deștepta + suf. ~ător

DICTAFON ~oane n. Aparat pentru înregistrarea și reproducerea automată a vorbirii. /<fr. dictaphone

DISC¹ ~uri n. 1) Obiect rotund și plat. ◊ ~de plug piesă care înlocuiește brăzdarul la plug. ~ul lui Newton placă circulară împărțită în șapte sectoare ce reproduc culorile spectrului solar și care, prin rotație rapidă, pare albă, demonstrând sinteza luminii albe. ~ de apel dispozitiv al aparatului telefonic automat, având rolul de a forma numărul de apel spre centrala automată. 2) Placă circulară și plată, de o anumită greutate, folosită de atleți pentru aruncări la distanță. 3) Probă sportivă care se practică cu acest obiect. 4) Piesă de masă plastică sau de ebonită pe care sunt imprimate vibrații ale vocii sau ale instrumentelor muzicale, pentru a fi reproduse; placă. 5) Semnal mobil, de formă circulară, care indică reducerea vitezei pe căile ferate. 6): ~ intervertebral cartilaj fibros situat între două vertebre. /<fr. disque, lat. discus

DISJUNCTOR ~oare n. Dispozitiv acționat automat sau prin comandă și folosit la întreruperea unui circuit electric în caz de supratensiune sau de supraintensitate. /<fr. disjuncteur

DISPECER ~i m. Slujbaș sau sistem automat, care urmărește și reglementează în permanență desfășurarea unui proces (tehnic sau de producție) sau a unei circulații rutiere. /<engl., fr. dispatcher

DISTRIBUITOR¹ ~oare n. Instalație sau aparat pentru distribuirea automată (de materiale, energie electrică, a mesajelor telegrafice etc.); repartizor. [Sil. -bu-i-] /a distribui + suf. ~tor

DISTRIBUȚIE ~i f. 1) v. A DISTRIBUI. 2) Mod în care sunt repartizate rolurile într-o piesă de teatru sau într-un film. 3) Totalitate a actorilor care joacă într-o piesă de teatru sau într-un film. 4) tehn. Totalitate a organelor unei mașini, care comandă automat efectuarea diferitelor faze de funcționare a mașinii. 5) lingv. Totalitate a pozițiilor unui element în cadrul unor contexte variate. [Art. distribuția; G.-D. distribuției; Sil. -ți-e] /<fr. distribution, lat. distributio

ECOMIMIE f. Simptom al unei boli psihice caracterizat prin repetarea automată a gesturilor făcute de alții. /<fr. échomimie

FISĂ ~e f. Piesă metalică, sub formă de monedă, cu ajutorul căreia se declanșează un automat; jeton. ~ de telefon. /<ngr. fiche

FONOGRAMĂ ~e f. 1) Bandă pe care sunt înregistrate sunetele cu ajutorul mijloacelor tehnice. 2) Mesaj transmis prin telefon sau telegraf și înregistrat automat pe un formular special. /<fr. phonogramme

FOTOCARTOGRAF ~e n. Aparat fotogrammetric pentru realizarea automată a hărților pe bază de fotograme. /<fr. photocartographe

GODEU ~ri n. 1) (la instalațiile de ridicat sau de transportat) Cupă metalică care se încarcă și se descarcă automat. 2) Îndoitură tubulară verticală, făcută special pe o haină largă sau la o draperie ori apărută la un material care atârnă; fald. /<fr. godet

INCONȘTIENT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre persoane) Care nu este conștient; fără cunoștință. 2) și adverbial Care nu-și dă seama de ceea ce face; lipsit de conștiință; fără judecată. 3) și adverbial (despre acțiuni, lucruri etc.) Care este făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; efectuat din instinct; instinctiv; mașinal; automat; involuntar; mecanic. [Sil. -con-ști-ent] /<lat. inconsciens, ~ntis, fr. inconscient

INFORMATICĂ f. Ramură a științei care se ocupă cu proiectarea și exploatarea sistemelor automate de prelucrare a informației. [G.-D. informaticii] /<fr. informatique

INSTINCTIV ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial (despre acțiuni, lucruri etc.) Care este efectuat dintr-un instinct; făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; involuntar; mecanic; automat; inconștient; mașinal. 2) (despre persoane) Care este dominat (în acțiuni, fapte etc.) de instinct. [Sil. in-stinc-tiv] /<fr. instinctif

INVOLUNTAR ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) (despre acțiuni, fapte etc.) Care nu este rezultatul unui act voluntar; făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; inconștient; mașinal; mecanic; automat. 2) (despre persoane) Care se află fără voie într-o anumită situație. /<fr. involontaire, lat. involuntarius

JETON ~oane n. 1) Piesă metalică sub formă de monedă, cu ajutorul căreia se declanșează un automat; fisă. ~ de telefon. 2) Piesă plată reprezentând o anumită valoare sau un număr de ordine. 3) Sumă încasată de membrii consiliului de administrație al unei societăți pentru participarea la ședințe. /<fr. jeton

LIMNIGRAF ~e n. Aparat care înregistrează automat variațiile unui curs de apă. /<fr. limnigraphe

LUCRU ~ri n. 1) Obiect material (concret sau abstract, real sau imaginar). ~rile din casă. ◊ ~ prost (sau rău) se zice despre ceva care nu e bun de nimic. 2) la sing. Activitate, muncă pentru a realiza ceva. ◊ Zi de ~ zi în care se lucrează. ~ manual a) lucru de mână; b) obiecte lucrate de mână. Metodă de ~ metodă folosită în procesul muncii. A avea de ~ a) a fi ocupat cu ceva; b) a avea de furcă cu cineva. Nu e ~ curat e ceva la mijloc. ~ mecanic a) lucru efectuat cu ajutorul unei mașini care funcționează cu transmisii mecanice; b) lucru făcut în mod automat. 3) Rezultat al muncii. 4) Afacere care cere o rezolvare, o soluție; chestiune; problemă. 5) Întâmplare care a avut loc în realitate; fapt; eveniment. * ~ de nimic lucru fără însemnătate. Mare ~ a) ceva vrednic de mirare; b) lucru neînsemnat. [Sil. lu-cru] /v. a lucra

MAȘINAL ~ă (~i, ~e) 1) Care este făcut fără participarea voinței sau a conștiinței; automat; inconștient; instinctiv; involuntar; mecanic. 2) Care ține de mașini; propriu mașinilor. /<fr. machinal

MECANIC¹ ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de mecanică; propriu mecanicii. 2) Care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; funcționat de o mașină sau de un mecanism. 3) fig. Care este făcut fără participarea conștiinței sau a voinței; inconștient; automat; mașinal; instinctiv; involuntar. 4) Care rezultă din mișcare; produs prin mișcare. Energie ~că. Reacție ~că. /<lat. mechanicus, it. meccanico, fr. mécanique

MECANIC³ adv. Ca un automat; fără rațiune. A vorbi ~. /<lat. mechanicus, it. meccanico, fr. mécanique

MECANICEȘTE adv. înv. În mod mecanic; ca un mecanism; automat; mașinal. /mecanic + suf. ~ește

MITRALIERĂ ~e f. Armă automată de calibru mic, instalată pe un suport, care are o cadență de tragere rapidă (continuă sau în rafale). [Sil. -li-e-] /<it. mitragliera

NOCTAMBULISM n. Stare patologică a psihicului, care se manifestă prin executarea automată și inconștientă, în timpul somnului, a unor acțiuni complicate, de care bolnavul nu-și amintește la trezire; somnambulism. /<fr. noctambulisme

OFICIU ~i n. 1) Serviciu administrativ special în cadrul unei întreprinderi sau instituții. ~ poștal. ~ comercial. ◊ Din ~ a) în conformitate cu o dispoziție a autorităților oficiale; b) în mod automat. 2) Local al acestui serviciu. 3) înv. Decret domnesc. 4): ~ divin slujbă religioasă. /<lat. officium, germ. Offizium, fr. office

PAPAGALICEȘTE adv. 1) În felul papagalilor; ca papagalii. 2) În mod automat; mecanic. /papagal + suf. ~ește

A SE PERIMA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre idei, concepții) A-și pierde valoarea o dată cu trecerea timpului; a deveni neactual. 2) (despre acțiuni judiciare) A se anula în mod automat din cauza depășirii termenului prevăzut de lege. /<fr. périmer

PIANOLĂ ~e f. Instrument muzical de percuție, asemănător pianului, dar a cărui claviatură este acționată automat, reproducând înregistrări de pe benzi de hârtie perforată; pian automat. /<it. pianola

PISTOL¹ ~oale n. 1) Armă de foc mică, din care se împușcă la distanțe mici, cu o singură mână. ◊ ~ mitralieră armă de foc automată, cu țeava scurtă, care bate la distanțe mici. ~ rachetă (sau de semnalizare) pistol care lansează rachete de semnalizare. Gol (ca un) ~ a) dezbrăcat complet; în pielea goală; b) foarte sărac. 2) tehn. Aparat de forma unei astfel de arme folosit pentru efectuarea diferitelor operații tehnologice (vopsire, nituire, sudare etc.). /<ngr. pistóli, germ. Pistol

PREFIX ~e n. 1) gram. Afix care se atașează înaintea radicalului sau a temei pentru a forma un derivat. 2) (în telefonia automată) Indicativ de apel interurban al unei localități sau al unei țării. /<fr. préfixe, lat. praefixus

PUȘCĂ puști f. 1) mil. Armă de foc individuală, cu țeava lungă și cu patul de lemn. ◊ ~ antitanc pușcă de calibru mare, folosită contra tancurilor. ~-mitralieră pușcă la care încărcarea și tragerea se fac în mod automat. Gol ~ (sau pistol) v. PISTOL. A trece (sau a se duce) ~ a trece (sau a se duce) cu mare viteză. 2) înv. Armă de artilerie care arunca proiectile grele pe o traiectorie întinsă. [G.-D. puștii] /<ung. puska

RADIOCOMPAS ~uri n. Aparat instalat la bordul unei aeronave care determină automat direcția spre radioemițătoarele (radiofarurile) de pe pământ. [Sil. -di-o-] /<fr. radiocompas

RAFALĂ ~e f. 1) Bătaie de vânt de scurtă durată, bruscă și puternică (însoțită uneori de ploaie sau de ninsoare). 2) Serie continuă de împușcături rapide, trase de o armă automată. /<fr. rafale

REGISTRU² ~e n. tehn. 1) Placă care servește la reglarea deschiderii sau închiderii unei conducte. 2) (la stațiile telefonice automate) Dispozitiv care servește la selectarea automată a numărului de telefon chemat. 3) arhit. Suprafață cuprinsă între două profiluri orizontale de-a lungul unei fațade. /<fr. registre, germ. Register, lat. register

REPARTIZATOR ~oare n. tehn. Instalație sau aparat pentru repartizare automată (de materiale, de energie electrică, de mesaje telegrafice etc.); distribuitor. / a repartiza + suf. ~tor

ROBOT ~ți m. 1) Mecanism automat care poate executa, după un program stabilit, operații complicate, asemănătoare cu cele realizate de om. 2) fig. Persoană redusă la o stare de automat; om care muncește din greu, în mod mecanic. /<fr. robot

SCHIP ~uri n. Recipient de metal, care se descarcă automat și se deplasează pe role la o distanță fixă, folosit (mai ales, în mine sau în fabrici) pentru transportul unor materiale (minereuri, cărbuni etc.). /<fr., engl. skip

SELECTOR ~oare n. 1) Dispozitiv pentru operații de selectare. ◊ ~ telefonic dispozitiv de comutație într-o centrală telefonică automată, care selectează linia cerută de abonat. 2) Mașină agricolă pentru curățarea semințelor de impurități și împărțirea lor pe calități. /<fr. sélecteur