VIRGINAL², -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginal, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.

VIRGINAL¹, virginale, s. n. Instrument muzical cu coarde și claviatură, asemănător clavecinului. – Din it., fr. virginale.

virginal, ~ă a [At: HELIADE, O. I, 373 / V: (înv) ver~ / Pl: ~i, ~e / E: fr virginal cf lat virginalis, -e] 1 a De virgină (1) Si: feciorelnic (1), (îvr) vergural (1). 2 a Care este propriu unei virgine (1) Si: feciorelnic (2), (îvr) vergural (2). 3-4 a (Fig) Virgin (7-8). 5 a (Rar; d. obiecte) Intact. 6 a (Rar; d. obiecte) Neutilizat. 7 a (Fig) Care are o culoare albă, strălucitoare, sugerând candoarea.

virginal², -ă adj. 1 De virgină, de fecioară; care este feciorelnic, virgin. Întreaga-i figură surîdea cu o candoare virginală și prefăcută (REBR.). 2 Fig. Care este candid, pur, neprihănit, imaculat. Lumea trăiește în culori mai fragede pentru copil; reacțiile sînt mai virginale (VIANU). • pl. -i, -e. și (înv.,pop.) verginal, -ă adj. /<fr. virginal, lat. virginālis, -e.

virginal¹ s.n. (muz.) Vechi instrument muzical cu clape, asemănător spinetei, foarte răspîndit în Anglia, în sec. 16-17 • pl. -e. /<fr., it. virginale, engl. virginal.

VIRGINAL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină (1), de fecioară; feciorelnic, virgin. 2. Fig. Candid, pur. [Var.: (înv. și pop.) verginal, -ă adj.] – Din fr. virginal, lat. virginalus.

VIRGINAL, -Ă, virginali, -e, adj. 1. De virgină, de fecioară; feciorelnic, virgin. Acele muieri... atrag la sine, spre a le da brînci în orgii... creaturile cele mai fragile, cele mai virginale. GHICA, A. 696. 2. Fig. Candid, pur. Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57. A ta inimă-i închină Virginalele-i comori. ALECSANDRI, P. II 172. – Variantă: (învechit) verginal, -ă (NEGRUZZI, S, II 37) adj.

VIRGINAL, -Ă adj. 1. De fecioară, fecioresc, virgin. 2. (Fig.) candid, pur, curat. [Var. verginal, -ă adj. / < lat. virginalis, cf. fr. virginal]

VIRGINAL s.n. Vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, folosit mai ales în Anglia pe timpul reginei Elisabeta I. [Cf. fr., it. virginale, engl. virginal].

VIRGINAL², -Ă adj. 1. de fecioară; virgin. 2. (fig.) candid, pur. (< fr. virginal, lat. virginalis)

VIRGINAL¹ s. n. vechi instrument muzical cu taste, asemănător spinetei, în Anglia în sec. XV-XVII. (< fr., it. virginale, engl. virginal)

VIRGINAL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de virgine; propriu virginelor; feciorelnic. 2) fig. Care se caracterizează prin curățenie sufletească; curat la suflet; neprihănit; cast; candid; pur. /<fr. virginal, lat. virginalus

virginal a. ce ține de virgine: ființe cu forțe virginale AL.

*virginál, -ă adj. (lat. virginalis). De virgină. Adv. Ca o virgină.

verginal, ~ă a vz virginal

verginal, -ă adj. v. virginal.

VERGINAL, -Ă adj. v. virginal.

virginal² s. n., pl. virginale

virginal¹ adj. m., pl. virginali; f. virginală, pl. virginale

virginal¹ adj. m., pl. virginali; f. virginală, pl. virginale

virginal² s. n., pl. virginale

virginal s. n., pl. virginale

virginal adj. m., pl. virginali; f. sg. virginală, pl. virginale

VIRGINAL adj. v. inocent.

VIRGINAL adj. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, (înv.) nestricat, prost, vergur, (fig.) curat, imaculat, neîntinat, nepătat, pur, serafic, (înv. fig.) neatins, preacurat. (Un surîs ~.)

virginal (cuv. engl.) v. clavecin.