verificare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~cări / E: verifica] 1 Examinare a unei aserțiuni, a unei ipoteze, a unei teorii etc. prin confruntare lor cu faptele reale sau cu anumite criterii stabilite în prealabil, pentru a căpăta certitudinea asupra exactității lor Si: (înv) verificație (1). 2 Stabilire a autenticității unui fapt, a unei ipoteze etc. Si: (înv) verificație (2). 3 Cercetare întreprinsă pentru a constata dacă ceva corespunde realității, scopului, cerințelor, calității, anumitor date etc. Si: control (1), (înv) verificație (3). 4 Încercare a unei mașini, a unui aparat, a unui ansamblu tehnic etc. pentru a constata buna lor funcționare, însușirile lor tehnice etc. Si: probă. 5 (Mat) Efectuare a unei operații sau a unui număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret) Si: (înv) verificație (4). 6 (Mat) Probă (prin calcul) a exactității unui număr sau a unei operații Si: (înv) verificație (5). 7 Cercetare a activității (profesionale a) unei persoane pentru a constata în ce măsură corespunde funcției pe care o deține. 8 (Spc) Examinare a cunoștințelor (într-un anumit domeniu). 9 (Spc) Examen (parțial).

verificare s.f. 1 Acțiune, cercetare, analiză etc. întreprinsă pentru a (putea) constata dacă ceva corespunde realității, scopului, cerințelor, calității, anumitor date etc., dacă îndeplinește condițiile cerute sau dacă este conform cu ceea ce ar trebui să fie; (înv.) verificație. Dorește o verificare a posibilităților care i-au rămas (CA. PETR.). 2 Încercare a unei mașini, a unui aparat, a unui ansamblu tehnic etc. pentru a-i constata buna funcționare, performanțele tehnice etc. Verificarea tehnică anuală a automobilului. 3 (mat.) Efectuare a unei operații sau a unui număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret). ♦ Probă (prin calcul) a exactității unui rezultat, a unei operații. 4 Cercetare a activității (profesionale) a unei persoane pentru a constata în ce măsură corespunde funcției, calității pe care o deține, misiunii care i se dă. Meciuri de fotbal de verificare înaintea campionatului. ♦ Spec. Examinare a cunoștințelor (într-un anumit domeniu); examen (parțial). ♦ Examinare, analiză prin confruntare cu faptele, cu evenimentele la care cineva a participat etc. 5 Cercetare, examinare a valorii, a calității unei aserțiuni, a unei ipoteze, a unei teorii etc. (prin confruntare cu faptele, printr-un control al coerenței interne etc.) pentru a confirma ca adevărat, just, exact. A cerceta științific însemnează... a urmări verificarea prin fapte a unor ipostaze de lucru (GUS.). ♦ Constatare, confirmare sau stabilire a autenticității unui fapt, a unei afirmații. Verificarea actelor dintr-un dosar de moștenire. • pl. -ări. /v. verifica.

VERIFICARE, verificări, s. f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei. 1. Examinare, supunere la control, probare a exactității. Cînd se va face verificarea titlurilor, cum vom proba un venit de 400 galbeni? ALECSANDRI, T. 1736. 2. Analizare a activității unei persoane pentru a constata dacă ea corespunde sarcinii sau calității pe care o are.

VERIFICARE s.f. Acțiunea de a verifica și rezultatul ei; control, probă. [< verifica].

VERIFICA, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.

verifia v vz verifica

verifica [At: I. GOLESCU, C. / V: (îvr) verifia / Pzi: verific / E: lat verificare, fr vérifier] 1 vt A se asigura de exactitatea unei aserțiuni, a unei ipoteze, a unei teorii etc. prin confruntarea acestora cu faptele reale sau cu anumite criterii stabilite în prealabil. 2 vt A confirma autenticitatea unui fapt, a unei afirmații etc. 3 vr (D. persoane) A se dovedi într-un anumit fel. 4 vt A supune unei analize pentru a constata dacă ceva corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date Si: a controla (1). 5 vt (C. i. mașini, aparate, ansambluri tehnice etc.) A proba pentru a constata buna lor funcționare, însușirile lor tehnice etc. 6 vt (Mat) A efectua o operație sau un număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret). 7 vt (Mat) A proba (prin calcul) exactitatea unui număr sau a unei operații. 8 vt (C. i. texte scrise, procedee artistice etc.) A revizui. 9 vt (Rar; pex; c. i. instituții) A inspecta. 10 vt A cerceta pe cineva pentru a constata în ce măsură corespunde funcției pe care o deține. 11 vt A analiza atitudinea, afirmațiile etc. cuiva prin confruntare cu faptele, cu evenimentele la care a participat etc.

verificațiune sf vz verificație

verifica vb. I. tr. 1 A supune ceva unui control, unei analize pentru a (putea) constata dacă se îndeplinesc condițiile cerute, dacă ceva corespunde realității, scopului, cerințelor, calității, anumitor date etc. sau dacă este conform cu ceea ce ar trebui să fie. Cu inventarul în mînă,... verifică piesă cu piesă (CĂL.). ◊ (abs.) Mîine dimineață mergem să verificăm amîndoi (E. LOV.). ◊ (refl. pas.) Se verifica dacă și cît a plătit contribuabilul (PAN.). ♦ (compl. indică texte scrise, procedee artistice etc.) A revizui. A mai verificat o dată articolul înainte de a-l da la tipar. ♦ Ext (compl. indică instituții) A controla, a inspecta. 2 (compl. indică mașini, aparate, instalații tehnice etc.) A controla, a încerca, a proba pentru a constata buna funcționare, performanțele tehnice etc. Își verifică arma automată de la șold (E. BAR.). 3 (mat.) A efectua o operație sau un număr de operații pentru a constata dacă o afirmație matematică este corectă (pentru un caz concret). ♦ A proba (prin calcul) exactitatea unui rezultat, a unei operații. 4 (compl. indică oameni) A cerceta pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției, calității pe care o deține, misiunii care i se încredințează. L-a verificat să vadă dacă și-a făcut bine treaba. ♦ (compl. indică atitudini, manifestări, afirmații etc. ale oamenilor) A examina, a analiza prin confruntare cu faptele, cu evenimentele etc. la care a participat cineva. 5 (compl. indică ipoteze, teorii etc.) A cerceta, a examina valoarea, calitatea (prin confruntare cu faptele, printr-un control al coerenței interne etc.) pentru a confirma ca adevărat, just, exact. Am vrut numai să-mi verific părerea (CA. PETR.). ♦ A constata, a confirma sau a stabili autenticitatea, justețea unui fapt, a unei afirmații. Dacă credința mea e verificată de fapte, cu atît mai bine (RALEA). ◊ (refl. pas.) Insist... să arăt cît de bine se verifică și de astă dată afirmațiile lui (IORD.). ♦ (refl.; despre persoane) A se dovedi, a se arăta, a se manifesta într-un anumit fel. Ioana se verifică dacă nu o excepțională artistă, în orice caz o bună elevă a pianistului (CĂL.). • prez.ind. verific. /<fr. vérifier, lat. verificare <vērus „adevărat”, facĕre „a face”.

VERIFICA, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla ceva pentru a constata dacă corespunde adevărului, cerințelor, calității sau anumitor date. 2. A examina pe cineva pentru a vedea în ce, măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține sau care i se încredințează. – Din fr. vérifier, lat. verificare.

VERIFICA, verific, vb. I. Tranz. 1. A controla, a examina pentru a constata dacă corespunde adevărului, realității sau a numitor date; a proba exactitatea. Tu ai făcut dosarele. Tu ai ales foițele, tu le-ai verificat. BARANGA, I. 211. Deschideam abecedarul și-mi verificam descoperirea. SADOVEANU, E. 113. Trebuie să verifice faptele, să aibă o explicare, să se lumineze. BART, E. 215. Refl. pas. Adevărații prieteni se cunosc la nevoie, dar se verifică la bucurie. BARANGA, I. 161. 2. A cerceta activitatea cuiva, pentru a vedea în ce măsură corespunde funcției sau calității pe care o deține.

VERIFICA vb. tr. 1. a supune unui control pentru a constata dacă se îndeplinesc anumite condiții. 2. a cerceta activitatea cuiva. (< fr. vérifier, lat. verificare)

A VERIFICA verific tranz. 1) (date, noutăți, teze, afirmații) A supune unui control; a controla. 2) (persoane) A examina pentru a stabili în ce măsură corespunde funcției pe care o deține sau care i se acordă. /<lat. verificare, fr. vérifier

verificà v. 1. a examina dacă un lucru e asa cum trebue să fie ori cum a fost declarat; 2. a face să se vază adevărul, exactitatea unui lucru.

*verífic, a -á v. tr. (mlat. veri-fico, -ficáre, d. verus, adevărat, și facere, a face). Controlez, cercetez dacă e adevărat orĭ exact: a verifica socotelile. Adeveresc: evenimentu a verificat prezicerea.

*verificațiúne (lat. verificátio, -ónis). Acțiunea de a verifica. – Și -áție, dar ob. -áre.

verificare s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări

verificare s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări

verificare s. f., g.-d. art. verificării; pl. verificări

verifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. verific, 2 sg. verifici, 3 verifică; conj. prez. 1 sg. să verific, 2 sg. să verifici, 3 să verifice

verifica (a ~) vb., ind. prez. 3 verifică

verifica vb., ind. prez. 1 sg. verific, 3 sg. și pl. verifică; conj. prez. 3 sg. și pl. verifice

verifica (ind. prez. 3 sg. și pl. verifică)

verific.

VERIFICARE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. v. probă. 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control.

VERIFICARE s. 1. încercare, probare, probă, (pop.) cercare, (înv.) verificație, verificăciune. (~ unui motor.) 2. controlare, revizuire. (~ unui calcul.) 3. (MAT.) probă. (~ unei împărțiri.) 4. cercetare, control, revizie, revizuire, (înv.) teorie, teorisire. (~ a tuturor scriptelor financiare.) 5. control, inspectare, inspecție, revizie. (~ a decurs în bune condiții.)

VERIFICA vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)

VERIFICA vb. 1. a încerca, a proba, (pop.) a cerca, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a probăi, a probui. (A ~ un motor, un aparat.) 2. a cerceta, a controla, a inspecta, a revedea, a revizui, (înv.) a revedui, (grecism înv.) a teorisi. (A ~ toate scriptele întreprinderii.)

în verificare expr. (intl. -d. oameni) dubios, care nu prezintă încredere.