2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (19)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
urna v vz urni
URNĂ, urne, s. f. 1. Vas de pământ sau de bronz, de capacități și de forme diferite, în care se păstrau în Antichitate unele lichide. 2. Vas în care se păstrează cenușa morților incinerați; cenușar (I 3). 3. Cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă, pe unde se introduc buletine de vot, numerele unei loterii etc. – Din fr. urne, lat. urna.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URNI, urnesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ Tranz. Apune în funcțiune, a porni o mașină, un sistem tehnic. – Din sl. urinonti.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hurni v vz urni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urnă sf [At: NEGULICI / Pl: ~ne / E: lat urna, fr urne] 1 (Adesea determinat prin „funerară”) Vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. 2 Vas de pământ, de bronz etc., de formă și capacitate variabile, folosit în Antichitate la scoaterea și păstrarea apei sau a altor lichide Si: amforă. 3 Cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă pe unde se introduc buletinele de vot, numerele unei loterii etc. 4 Dispozitiv din care se extrag numerele câștigătoare la concursurile organizate de Loto Pronosport. 5 (Îe) A aduce (pe cineva) la ~ A determina pe cineva să voteze.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urni [At: VARLAAM, C. 258 / V: (îvr) ~na, (reg) hu~ / Pzi: ~nesc / E: slv оурниѫти] 1 vt A face să iasă din starea de repaus, de imobilitate (trăgând, împingând, smucind). 2 vt (Pex) A duce (cu greutate, cu efort) pe o oarecare distanță. 3 vi (Îe) A o ~ A ieși din impas Si: a se descurca (12). 4 vt (Înv; c. i. biruri, impozite, îndatoriri) A-și îndeplini o obligație. 5 vt (Îvr) A face pe cineva să ajungă într-o anumită stare sau situație Si: a împinge, a îmboldi. 6 vt (Înv) A amâna îndeplinirea unei acțiuni, neîndeplinind la timp o promisiune, un angajament etc. 7 vt(a) (C. i. o persoană) A purta cu vorba. 8 vt (Înv) A amăgi (2). 9-10 vtr (Adesea urmat de determinări locale, temporale sau modale) A (se) mișca din loc cu oarecare greutate, depunând un efort. 11-12 vtr (Pgn) A (se) pune în mișcare. 13 vi (Îe) A (nu) se da ~t A (nu) se hotărî să plece. 14 vt (Îrg) A alunga (5). 15 vr (Și cu determinarea „din loc”; de obicei în construcții negative) A începe o acțiune. 16 vt A pune în funcțiune o mașină, un sistem tehnic. 17 vr (Subiectul este o formă de relief, o porțiune de sol, o construcție) A se surpa. 18 vr (Reg; d. ape) A se rostogoli.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URNĂ, urne, s. f. 1. Vas de pământ sau de bronz, de capacități și de forme diferite, în care se păstrau în antichitate unele lichide. 2. Vas în care se păstrează cenușa morților incinerați; cenușar (I 3). 3. Cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă, pe unde se introduc buletine de vot, numerele unei loterii etc. – Din fr. urne, lat. urna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URNI, urnesc, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. ♦ Tranz. A pune în funcțiune o mașină, un sistem tehnic etc. – Din sl. urinonti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
URNĂ, urne, s. f. 1. (Adesea determinat prin «funerară») Vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Zidul împrejmuitor al mănăstirii... păstra în el urnele celor incinerați. STANCU, U.R.S.S. 79. O urnă funerară păstrătoare de cenuși. ODOBESCU, S. I 212. ◊ Fig. Cărțile acestea ale noastre sînt urne sacre, cuprinzînd inima fraților noștri scumpi, scriitorii și gînditorii. SADOVEANU, E. 23. 2. Casetă sau cutie cu o deschizătură îngustă, în care se introduc buletinele de vot. În fața urnelor s-au perindat numeroși cetățeni. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2921. 3. Cutie în care se depun numerele unei loterii. (Fig.) Trepte osebite le-au ieșit din urna sorții. EMINESCU, O. I 130. 4. Unitate de măsură la romani, valorînd aproximativ 2,704 litri.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URNI, urnesc, vb. IV. 1. Refl. A se mișca din loc cu oarecare greutate, depunînd un efort. Caii se urniră și pornirăm la pas. SADOVEANU, O. VI 9. Cînd nu-i convenea lui să se urnească, hehe!... MIRONESCU, S. A. 107. ◊ (Urmat de determinări locale, temporale sau modale) Carul scîrțîi și se urni din noroi.DUMITRIU, N. 88. E vremea să plecăm, căci se înserează!... Se urniră deodată cu toții. REBREANU, I. 100. Caii mergeau acum destul de repede... și era o minune de pîrtie, dar mie mi se părea că de-abia ne urnim. VLAHUȚĂ, O. A. 491. ◊ (Întărit prin «din loc») M-am urnit din loc cu spinarea încovoiată. VORNIC, P. 20. Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. ◊ Fig. Nu pricepea ce s-a putut urni în sufletul lui deodată. REBREANU, I. 111. ◊ Tranz. fact. [Mama] nu știa cum să mă urnească mai degrabă din casă. CREANGĂ, O. A. 95. ◊ Expr. A (nu) se da urnit = a (nu) se hotărî să plece. Nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte. HOGAȘ, M. N. 93. N-au avut biata iapă încotro, au trebuit să se deie urnită și să fugă de gurile lor. SBIERA, P. 59. ♦ A părăsi (cu oarecare greutate) localitatea unde se află, a se pune în mișcare, a pleca. Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127. ◊ Tranz. fact. Sunînd din buciume, boierii iși urniră gloatele de la Cucuteni. SADOVEANU, O. VII 130. 2. Tranz. A mișca din loc (trăgînd, împingînd, smucind). Bouleanul rămîne în soare, încremenit, cu genunchiul piciorului drept îndoit, gata să urnească iarăși plugul pe brazdă. GÎRLEANU, L. 139. Urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată. CREANGĂ, O. A. 46. Brațul meu nu poate o piatră să urnească! ALECSANDRI, T. II 122. ◊ (În contexte figurate) Om foarte de treabă, cu trei fete de măritat pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sînt drăguțe. REBREANU, R. I 71. Mi-am urnit piatra din casă. ALECSANDRI, T. I 59. ◊ Fig. Urniți, tovarăși, jalea din oraș. DRAGOMIR, P. 19. ♦ A pune în funcție o mașină, un sistem tehnic. Din iazul ăsta am scos peste trei ani o vînă de apă în pîrîul morii, de-am urnit microcentrala. V. ROM. noiembrie 1953, 202.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URNĂ s.f. 1. Vas în care se păstrează cenușa morților incinerați. 2. Cutie în care se depun buletinele de vot, numerele de loterie etc. [< lat. urna, cf. fr. urne].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URNĂ s. f. 1. vas în care se păstrează cenușa morților incinerați. 2. cutie în care se depun buletinele de vot, numerele de loterie etc. 3. (bot.) capsulă sporifică. (< fr. urne, lat. urna)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
URNĂ ~e f. 1) (la popoarele antice) Vas de lut sau de bronz cu diverse întrebuințări. 2) Vas mic în care se păstrează cenușa mortului incinerat. 3) Cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă în care se introduc buletinele de vot. /<fr. urne, lat. urna
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A URNI ~esc tranz. 1) (obiecte imobile) A mișca (puțin sau cu greu) din loc; a clinti; a strămuta. ◊ Nu-l ~ești cu una cu două e greu de mișcat din loc. 2) (mașini, sisteme tehnice etc.) A face să funcționeze; a scoate din starea de inactivitate. ◊ ~ carul din loc a începe realizarea unei acțiuni (care trebuia făcută demult). /<sl. urinonti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE URNI mă ~esc intranz. A se pune în mișcare, deplasându-se (puțin) din locul inițial; a se clinti. /<sl. urinonti
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urnă f. 1. vas mare de scos apă, la popoarele, antice; 2. vas în care cei vechi închideau cenușa morților: trepte osebite le-au ieșit din urna morții EM.; 3. azi, vas sau cutie în care se depun buletinele de vot, numerele unui tiraj, etc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
urnì n. Mold. a mișca din loc cu anevoie: brațul meu nu poate o piatră să urnească AL. [Serb. URINUTI, a împinge].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*úrnă f., pl. e (lat. urna). Urcĭor, anforă (la ceĭ vechĭ). Chĭup în care ceĭ vechĭ păstraŭ cenușa morților arșĭ: urnă funerară. Azĭ, vas orĭ cutie de pus buletinele de vot orĭ sorțiĭ la loterie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urnésc v. tr. (vsl. u-rinonti sen, a devia; sîrb. urinuti, a împinge, a răsturna. V. rînesc). Mișc cît de puțin din loc: nimenĭ n’a putut urni această peatră.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urnă s. f., g.-d. art. urnei; pl. urne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urnesc, 3 sg. urnește, imperf. 1 urneam; conj. prez. 1 sg. să urnesc, 3 să urnească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urnă s. f., g.-d. art. urnei; pl. urne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urnesc, imperf. 3 sg. urnea; conj. prez. 3 să urnească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urnă s. f., g.-d. art. urnei; pl. urne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
urni vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. urnesc, imperf. 3 sg. urnea; conj. prez. 3 sg. și pl. urnească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
URNĂ s. urnă cinerară v. urnă funerară; urnă funerară = cenușar, urnă cinerară.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URNI vb. v. clinti.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
URNĂ CINERARĂ s. cenușar.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URNI vb. a (se) clătina, a (se) clinti, a (se) deplasa, a (se) mișca, a (se) muta, (înv. și pop.) a (se) sminti, (înv. și reg.) a (se) clăti, (Mold. și Transilv.) a (se) vișca. (N-a putut ~ piatra de la locul ei.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
urni (-nesc, -it), vb. – A mișca, a deplasa cu greu. – Mr. aurnescu „a se grăbi”. Sl. urinati „a devia” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 345), cf. sb. urinuti „a împinge”. Der. din sl. otŭrinati „a împinge” (Tiktin) pare mai dificilă fonetic.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
urni, urnesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) mișca din loc. 2. A se prăbuși, a se dărăpăna, a se răsturna: „Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit” (Calendar, 1980: 16). – Din vsl. urinonti (Scriban, DEX, MDA); din sl. urinati „a devia”, cf. sb. urinuti „a împinge” (Șăineanu; Miklosich, Cihac, cf. DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urni, urnesc, vb. tranz., refl. – A (se) răsturna, a (se) prăbuși, a (se) îmburda; a (se) urni din loc; a porni, a merge: „Când covata o tomnit / Cuptoriu i s-o urnit” (Calendar 1980: 16). – Din sl. urinati „a devia” (Cihac, DER, DEX).
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
DOS MOI PU STO KAI KINO TEN GHEN (Δόζ μοι πού στῶ χαί χινῶ τήυ γῆυ) (gr.) dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc – Cuvinte atribuite lui Arhimede și devenite celebre ca simbol al inventivității și al puterii creatoare nelimitate a omului, atunci când există temeiuri obiective sau raționale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
urnă, urnesubstantiv feminin
- 1. Vas de pământ sau de bronz, de capacități și de forme diferite, în care se păstrau în Antichitate unele lichide. DEX '09 NODEX
- 1.1. Unitate de măsură la romani, valorând aproximativ 2,704 litri. DLRLC
-
- sinonime: cenușar
- Zidul împrejmuitor al mănăstirii... păstra în el urnele celor incinerați. STANCU, U.R.S.S. 79. DLRLC
- O urnă funerară păstrătoare de cenuși. ODOBESCU, S. I 212. DLRLC
- Cărțile acestea ale noastre sînt urne sacre, cuprinzînd inima fraților noștri scumpi, scriitorii și gînditorii. SADOVEANU, E. 23. DLRLC
-
- 3. Cutie prevăzută cu o deschizătură îngustă, pe unde se introduc buletine de vot, numerele unei loterii etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- În fața urnelor s-au perindat numeroși cetățeni. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2921. DLRLC
- Trepte osebite le-au ieșit din urna sorții. EMINESCU, O. I 130. DLRLC
-
- 4. Capsulă sporifică. MDN '00
etimologie:
- urne DEX '09 DEX '98 DN
- urna DEX '09 DEX '98 DN
urni, urnescverb
- 1. A (se) mișca, a (se) deplasa (cu greu) din locul unde se află. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Caii se urniră și pornirăm la pas. SADOVEANU, O. VI 9. DLRLC
- Cînd nu-i convenea lui să se urnească, hehe!... MIRONESCU, S. A. 107. DLRLC
- Carul scîrțîi și se urni din noroi. DUMITRIU, N. 88. DLRLC
- E vremea să plecăm, căci se înserează!... Se urniră deodată cu toții. REBREANU, I. 100. DLRLC
- Caii mergeau acum destul de repede... și era o minune de pîrtie, dar mie mi se părea că de-abia ne urnim. VLAHUȚĂ, O. A. 491. DLRLC
- M-am urnit din loc cu spinarea încovoiată. VORNIC, P. 20. DLRLC
- Urnindu-se din loc, începu a-și tîrîi iar ciubotele grele. SADOVEANU, O. VIII 123. DLRLC
- Nu pricepea ce s-a putut urni în sufletul lui deodată. REBREANU, I. 111. DLRLC
- [Mama] nu știa cum să mă urnească mai degrabă din casă. CREANGĂ, O. A. 95. DLRLC
- Bouleanul rămîne în soare, încremenit, cu genunchiul piciorului drept îndoit, gata să urnească iarăși plugul pe brazdă. GÎRLEANU, L. 139. DLRLC
- Urnim o stîncă din locul ei, care era numai înținată. CREANGĂ, O. A. 46. DLRLC
- Brațul meu nu poate o piatră să urnească! ALECSANDRI, T. II 122. DLRLC
- Om foarte de treabă, cu trei fete de măritat pe care nu le poate urni cu nici un chip, deși sînt drăguțe. REBREANU, R. I 71. DLRLC
- Mi-am urnit piatra din casă. ALECSANDRI, T. I 59. DLRLC
- Urniți, tovarăși, jalea din oraș. DRAGOMIR, P. 19. DLRLC
- 1.1. A părăsi (cu oarecare greutate) localitatea unde se află, a se pune în mișcare. DLRLCsinonime: pleca
- Boierii răsculați se urniră de la Hîrlău. SADOVEANU, O. VII 127. DLRLC
- Sunînd din buciume, boierii își urniră gloatele de la Cucuteni. SADOVEANU, O. VII 130. DLRLC
-
- A (nu) se da urnit = a (nu) se hotărî să plece. DLRLC
- Nici în ruptul capului nu se dădu urnită din loc cu un pas măcar înainte. HOGAȘ, M. N. 93. DLRLC
- N-au avut biata iapă încotro, au trebuit să se deie urnită și să fugă de gurile lor. SBIERA, P. 59. DLRLC
-
-
- 2. Apune în funcțiune, a porni o mașină, un sistem tehnic. DEX '09 DLRLC
- Din iazul ăsta am scos peste trei ani o vînă de apă în pîrîul morii, de-am urnit microcentrala. V. ROM. noiembrie 1953, 202. DLRLC
-
etimologie:
- urinonti DEX '98 DEX '09