URNĂ, urne, s. f. 1. (Adesea determinat prin «funerară») Vas în care se păstrează cenușa unui mort incinerat. Zidul împrejmuitor al mănăstirii... păstra în el urnele celor incinerați. STANCU, U.R.S.S. 79. O urnă funerară păstrătoare de cenuși. ODOBESCU, S. I 212. ◊ Fig. Cărțile acestea ale noastre sînt urne sacre, cuprinzînd inima fraților noștri scumpi, scriitorii și gînditorii. SADOVEANU, E. 23. 2. Casetă sau cutie cu o deschizătură îngustă, în care se introduc buletinele de vot. În fața urnelor s-au perindat numeroși cetățeni. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2921. 3. Cutie în care se depun numerele unei loterii. (Fig.) Trepte osebite le-au ieșit din urna sorții. EMINESCU, O. I 130. 4. Unitate de măsură la romani, valorînd aproximativ 2,704 litri.