opțiuni
  • info

3 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TENCUIRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui.

TENCUIRE, tencuiri, s. f. Tencuit1. – V. tencui.

tencuire sf [At: POLIZU / V: (reg) tin~ / Pl: ~ri / E: tencui1] Acoperire a pereților, a tavanelor etc. cu un strat de tencuială (2) Si: tencuială (1), tencuit1.

TENCUIRE, tencuiri, s. f. Tencuit.

TENCUI, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.

TENCUI, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. – Din ucr. tyn’kuvaty.

tâncui v vz tencui1

tencui1 vt [At: NECULCE, L. 308 / V: (reg) tân~, tinciui, tin~ / Pzi: ~esc, (reg) tencui / E: ucr тинькувати] 1 (C. i. pereți, construcții etc.) A acoperi cu un strat de tencuială (2) Si: (reg) a drișcui, a malterezi, a măltări, a măltărui, a văcăli. 2 (Reg; c. i. pereți) A unge cu mumială. 3 (îrg; c. i. pereți, pomi etc.) A vărui.

tencui2 vt [At: SEVASTOS, N. 126 / Pzi: ~esc / E: teanc1 + -ui] (Rar) A strânge ceva în teancuri1 (2) Si: a împacheta.

tinciui v vz tencui1

tincui v vz tencui1

tincuire sf vz tencuire

TENCUI 2, tencuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A strînge ceva în teancuri, a împacheta. Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126.

TENCUI1, tencuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un zid cu tencuială. Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122.

A TENCUI ~iesc 1. tranz. (pereți, tavane etc.) A acoperi cu tencuială. 2. intranz. A efectua lucrări de tencuială; a face tencuială. /<ucr. tyn’kuvaty

tencuì v. 1. a da cu tencueală un perete; 2. a așterne cu ghips. [Pol. TYNKOWAC (din nemț. tünchen)].

tencuĭésc v. tr. (rut. tinkuvati, pol. tynkowač, d. germ. tünchen, a vărui, tünche, spoĭală, care vine d. lat. túnica, cămașă). Acoper un zid cu un strat de tencuĭală. V. văruĭesc, spoĭesc, sclivisesc, muruĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tencuire s. f., g.-d. art. tencuirii; pl. tencuiri

tencuire s. f., g.-d. art. tencuirii; pl. tencuiri

tencuire s. f., g.-d. art. tencuirii; pl. tencuiri

tencui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, 3 sg. tencuiește, imperf. 1 tencuiam; conj. prez. 1 sg. să tencuiesc, 3 să tencuiască

tencui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, imperf. 3 sg. tencuia; conj. prez. 3 să tencuiască

tencui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, imperf. 3 sg. tencuia; conj. prez. 3 sg. și pl. tencuiască

tencui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tencuiesc, conj. tencuiască)

tencuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TENCUIRE s. v. tencuit.

TENCUIRE s. (CONSTR.) tencuit. (~ unui perete.)

TENCUI vb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drișcui, (Transilv. și Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.)

TENCUI vb. v. lipi, murui, spoi, vărui.

tencui vb. v. LIPI. MURUI. SPOI. VĂRUI.

TENCUI vb. (CONSTR.) (reg.) a malterezi, (Ban.) a drișcui, (Transilv. și Ban.) a măltări, (Maram.) a măltărui, (Transilv.) a văcăli. (A ~ un perete.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tencui (-uesc, -it), vb. – A acoperi zidul cu un strat de mortar. – Var. înv. tincui. Germ. tünchen „a albi” prin intermediul pol. tynkowac (Cihac, II, 407; Tiktin). – Der. tencuială, s. f. (strat de mortar); tencuitor, s. m. (meseriaș care tencuiește).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

tencui, tencuiesc v. t. a bate.

Intrare: tencuire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tencuire
  • tencuirea
plural
  • tencuiri
  • tencuirile
genitiv-dativ singular
  • tencuiri
  • tencuirii
plural
  • tencuiri
  • tencuirilor
vocativ singular —
plural —
tincuire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tencui (constr.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tencui
  • tencuire
  • tencuit
  • tencuitu‑
  • tencuind
  • tencuindu‑
 singular plural
  • tencuiește
  • tencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tencuiesc
 (să)
  • tencuiesc
  • tencuiam
  • tencuii
  • tencuisem
a II-a (tu)
  • tencuiești
 (să)
  • tencuiești
  • tencuiai
  • tencuiși
  • tencuiseși
a III-a (el, ea)
  • tencuiește
 (să)
  • tencuiască
  • tencuia
  • tencui
  • tencuise
plural I (noi)
  • tencuim
 (să)
  • tencuim
  • tencuiam
  • tencuirăm
  • tencuiserăm
  • tencuisem
a II-a (voi)
  • tencuiți
 (să)
  • tencuiți
  • tencuiați
  • tencuirăți
  • tencuiserăți
  • tencuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tencuiesc
 (să)
  • tencuiască
  • tencuiau
  • tencuiră
  • tencuiseră
tâncui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tincui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tinciui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: tencui (teanc)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tencui
  • tencuire
  • tencuit
  • tencuitu‑
  • tencuind
  • tencuindu‑
 singular plural
  • tencuiește
  • tencuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tencuiesc
 (să)
  • tencuiesc
  • tencuiam
  • tencuii
  • tencuisem
a II-a (tu)
  • tencuiești
 (să)
  • tencuiești
  • tencuiai
  • tencuiși
  • tencuiseși
a III-a (el, ea)
  • tencuiește
 (să)
  • tencuiască
  • tencuia
  • tencui
  • tencuise
plural I (noi)
  • tencuim
 (să)
  • tencuim
  • tencuiam
  • tencuirăm
  • tencuiserăm
  • tencuisem
a II-a (voi)
  • tencuiți
 (să)
  • tencuiți
  • tencuiați
  • tencuirăți
  • tencuiserăți
  • tencuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tencuiesc
 (să)
  • tencuiască
  • tencuiau
  • tencuiră
  • tencuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tencuire, tencuirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi tencui DEX '98 DEX '09

tencui, tencuiescverb

  • 1. A acoperi un zid sau un tavan cu tencuială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tencuiește muchia zidului de lîngă țîțîna de jos a ușii. I. BOTEZ, ȘC. 122. DLRLC
etimologie:

tencui, tencuiescverb

  • 1. rar A strânge ceva în teancuri. DLRLC
    sinonime: împacheta
    • format_quote Toate le-a tencuit Și-n corabie le-a clădit. SEVASTOS, N. 126. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.