opțiuni
  • info

2 intrări

11 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘUCĂRIT, -Ă, șucăriți, -te, adj. (Arg.) Supărat. – V. șucări.

ȘUCĂRIT, -Ă, șucăriți, -te, adj. (Arg.) Supărat. – V. șucări.

șucărit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~uri / E: șucări] (Arg) 1 Supărare. 2 Ceartă. 3 Hârjonire.

șucărit2, ~ă a [At: BUL. FIL. IV, 127 / Pl: ~iți, ~e / E: șucări] (Arg; d. oameni) 1 Elegant (2). 2 Supărat.

ȘUCĂRI, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.

ȘUCĂRI, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.

șucări [At: BL II, 188 / V: (arg) șuhă~ / Pzi: ~resc, șucăr / E: șucar] (Arg) 1 vr A se găti (10). 2 vr A se fuduli (1). 3-4 vtr A (se) supăra. 5 vrr A se certa (2). 6 vrr A se hârjoni (1). 1 vt A șterpeli (2). 8 vr A ieși dintr-o situație încurcată, dificilă, neobișnuită Si: a se descurca (12). 9 vt A observa. 10 vr A prinde de veste Si: a auzi (10). 11 vt A-și aminti (2).

șuhări v vz șucări

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șucări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șucăresc, imperf. 3 sg. șucărea; conj. prez. 3 sg. și pl. șucărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘUCĂRI vb. v. aranja, dichisi, făli, ferchezui, fuduli, fura, găti, grozăvi, infatua, împăuna, împodobi, înfumura, îngâmfa, lăuda, lua, mândri, semeți, spilcui, supăra, sustrage.

șucări vb. v. ARANJA. DICHISI. FĂLI. FERCHEZUI. FUDULI. FURA. GĂTI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎMPODOBI. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. SEMEȚI. SPILCUI. SUPĂRA. SUSTRAGE.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

șucărit, -ă, șucăriți, -te adj. supărat

șucări, șucăresc I. v. r. a se supăra II. v. t. a supăra, a mânia, a scoate din sărite (pe cineva)

Intrare: șucărit
șucărit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șucărit
  • șucăritul
  • șucăritu‑
  • șucărită
  • șucărita
plural
  • șucăriți
  • șucăriții
  • șucărite
  • șucăritele
genitiv-dativ singular
  • șucărit
  • șucăritului
  • șucărite
  • șucăritei
plural
  • șucăriți
  • șucăriților
  • șucărite
  • șucăritelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: șucări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • șucări
  • șucărire
  • șucărit
  • șucăritu‑
  • șucărind
  • șucărindu‑
 singular plural
  • șucărește
  • șucăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • șucăresc
 (să)
  • șucăresc
  • șucăream
  • șucării
  • șucărisem
a II-a (tu)
  • șucărești
 (să)
  • șucărești
  • șucăreai
  • șucăriși
  • șucăriseși
a III-a (el, ea)
  • șucărește
 (să)
  • șucărească
  • șucărea
  • șucări
  • șucărise
plural I (noi)
  • șucărim
 (să)
  • șucărim
  • șucăream
  • șucărirăm
  • șucăriserăm
  • șucărisem
a II-a (voi)
  • șucăriți
 (să)
  • șucăriți
  • șucăreați
  • șucărirăți
  • șucăriserăți
  • șucăriseți
a III-a (ei, ele)
  • șucăresc
 (să)
  • șucărească
  • șucăreau
  • șucăriră
  • șucăriseră
șuhări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șucărit, șucărităadjectiv

etimologie:
  • vezi șucări DEX '09 DEX '98

șucări, șucărescverb

etimologie:
  • șucar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.