3 intrări
12 definiții
din care- explicative (8)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sucă sf [At: ANON. CAR. / V: suhă / Pl: suci / E: pvb sucui] 1 (Trs) Obicei. 2 (Îe) A-și face ~ A-și face un prost obicei. 3 (Reg) Poftă (1). 4 (Reg) Ambiție (1). 5 (Reg) Neastâmpăr. 6 (Trs; la animale, mai ales la cai) Nărav.
suhă sf vz sucă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șucă sf vz sucă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SUCĂ s. f. (Transilv., Mold.) Capriciu, toană, nărav. O pălea suca de bătut. ȘEZ. XVIII 197.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SUCĂ s. f. (Reg.) Capriciu, toană, nărav. – Magh. szokás „obicei”.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
SUCĂ s. f. (Ban., Trans. SV) Obicei. Sukĕ. Consvetudo. AC, 373. En atare szuke. PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW; cf. VISKI, apud TEW. Etimologie: sucui. Vezi și sucluiturâ, sucui, sucuit. Cf. s o c a ș, s u c l u i t u r ă, v ă l a ș, z a c o n (2).
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
súcă f., pl. inuzitat ĭ (cp. cu bg. sukam, sug). Nord. Poftă, toană: cînd o pălea suca de băut (Șez. 30, 197).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sucésc și (Trans. Ban.) suc, a sucí v. tr. (vsl. sukati-sučon, id.; sîrb. sukati, bg. sučĭ, rus. sučitĭ. V. sucală). Răsucesc, învîrtesc: doĭ suc de roată să strîngă teascu. (GrS. 1937, 178). Scrîntesc: mĭ-am sucit picioru. Apuc cu violență, zmuncesc, scutur, bat: ĭa sucește-l pe acest copil obraznic!. Fig. Șicanez, chinuĭesc; m’a sucit cum suci un puĭ. (Agr. Înt. 149). Denaturez, falsific: a suci vorbele cuĭva. – Vechĭ a suca, rămas în loc, sucă-mi-te (sucește-mi-te), suveĭcuță (Rom. Pit. 111, Olt). Și cĭucesc (nord). V. și cĭucesc 1.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SUCĂ s. v. capriciu, chef, datină, fandoseală, fantezie, fason, fel, fiță, maimuțăreală, moft, naz, nărav, obicei, poftă, prosteală, rânduială, sclifoseală, toană, tradiție, uz, uzanță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sucă s. v. CAPRICIU. CHEF. DATINĂ. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FEL. FIȚĂ. MAIMUȚĂREALĂ. MOFT. NAZ. NĂRAV. OBICEI. POFTĂ. PROSTEALĂ. RÎNDUIALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. TRADIȚIE. UZ. UZANȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sucă (-ci), s. f. – 1. Obicei rău, viciu. – 2. Supărare. Mag. szokás „obicei” (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 160). În Trans. – Der. sucaș, adj. (vicios, nărăvaș); sucui, vb. (Trans., rar, a se vicia).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SUCA 1. – Ioan (Met 65) < subst. ard. sucă « nărav » < magh. szokas (com. Cristureanu). 2. Suce, Stan AO XXI 173); Sucescu, Ion 1808 (ib. 174). Pentru Suc/e, -escu, cf. vb. a suci. 3. Sucală b. (16 B IV 152) și Sucal boier (13 -15 B 171), din subst. sucală.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sucăsubstantiv feminin
-
- O pălea suca de bătut. ȘEZ. XVIII 197. DLRLC
-
etimologie:
- szokás „obicei”. DLRM