opțiuni
  • info

2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘTRENGĂRESC, -EASCĂ, ștrengărești, adj. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor. – Ștrengar + suf. -esc.

ȘTRENGĂRESC, -EASCĂ, ștrengărești, adj. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor. – Ștrengar + suf. -esc.

ștrengăresc, ~ească a [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 34 / Pl: ~ești / E: ștrengar + -esc] (De obicei cu o nuanță de simpatie) 1 De ștrengar (5). 2 Caracteristic ștrengarilor (5).

ȘTRENGĂRESC, -EASCĂ, ștrengărești, adj. (De obicei cu o nuanță de simpatie) De ștrengar (sau de ștrengăriță). Se ținea pe cal cu mare îndemînare, călărind pe o rînă, în mod ștrengăresc. D. ZAMFIRESCU, la CADE. O pălăriuță moale, cu boruri mici, lăsată puțin pe ceafă, îi dă un aer ștrengăresc. VLAHUȚĂ, O. A. 449.

ȘTRENGĂRESC ~easca (~ești) Care este caracteristic pentru ștrengari; propriu ștrengarilor. /ștrengar + suf. ~esc

ștrengăresc a. de ștrengar.

ștrengărésc, -eáscă adj. De ștrengar: glume ștrengăreștĭ.

ștrengărésc v. intr. Fac ștrengăriĭ: a ștrengări pin mahalale.

ȘTRENGĂRI, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.

ȘTRENGĂRI, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.

ștrengări vi [At: LB / Pzi: ~resc / E: ștrengar] 1A umbla haimana Si: a hoinări, a vagabonda. 2 A se ține de golănii. 3 (De obicei cu o nuanță de simpatie) A se ține de zburdălnicii, de pozne, de ghidușii.

ȘTRENGĂRI, ștreiigăresc, vb. IV. Intranz. și (rar) refl. A se ține de pozne, de năzbîtii; (despre copii) a se juca, a zburda, a hoinări. Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74. După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59.

ștrengărì v. a fi ștrengar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ștrengăresc adj. m., f. ștrengărească; pl. m. și f. ștrengărești

ștrengăresc adj. m., f. ștrengărească; pl. m. și f. ștrengărești

ștrengăresc adj. m., f. ștrengărească; pl. m. și f. ștrengărești

ștrengări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, 3 sg. ștrengărește, imperf. 1 ștrengăream; conj. prez. 1 sg. să ștrengăresc, 3 să ștrengărească

ștrengări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, imperf. 3 sg. ștrengărea; conj. prez. 3 să ștrengărească

ștrengări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, imperf. 3 sg. ștrengărea; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrengărească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘTRENGĂRI vb. v. hoinări, vagabonda.

ștrengări vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA.

Intrare: ștrengăresc
ștrengăresc adjectiv
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștrengăresc
  • ștrengărescul
  • ștrengărescu‑
  • ștrengărească
  • ștrengăreasca
plural
  • ștrengărești
  • ștrengăreștii
  • ștrengărești
  • ștrengăreștile
genitiv-dativ singular
  • ștrengăresc
  • ștrengărescului
  • ștrengărești
  • ștrengăreștii
plural
  • ștrengărești
  • ștrengăreștilor
  • ștrengărești
  • ștrengăreștilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: ștrengări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrengări
  • ștrengărire
  • ștrengărit
  • ștrengăritu‑
  • ștrengărind
  • ștrengărindu‑
 singular plural
  • ștrengărește
  • ștrengăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrengăresc
 (să)
  • ștrengăresc
  • ștrengăream
  • ștrengării
  • ștrengărisem
a II-a (tu)
  • ștrengărești
 (să)
  • ștrengărești
  • ștrengăreai
  • ștrengăriși
  • ștrengăriseși
a III-a (el, ea)
  • ștrengărește
 (să)
  • ștrengărească
  • ștrengărea
  • ștrengări
  • ștrengărise
plural I (noi)
  • ștrengărim
 (să)
  • ștrengărim
  • ștrengăream
  • ștrengărirăm
  • ștrengăriserăm
  • ștrengărisem
a II-a (voi)
  • ștrengăriți
 (să)
  • ștrengăriți
  • ștrengăreați
  • ștrengărirăți
  • ștrengăriserăți
  • ștrengăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrengăresc
 (să)
  • ștrengărească
  • ștrengăreau
  • ștrengăriră
  • ștrengăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștrengăresc, ștrengăreascăadjectiv

  • 1. De ștrengar, caracteristic ștrengarilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se ținea pe cal cu mare îndemînare, călărind pe o rînă, în mod ștrengăresc. D. ZAMFIRESCU, la CADE. DLRLC
    • format_quote O pălăriuță moale, cu boruri mici, lăsată puțin pe ceafă, îi dă un aer ștrengăresc. VLAHUȚĂ, O. A. 449. DLRLC
etimologie:
  • Ștrengar + sufix -esc. DEX '09 DEX '98

ștrengări, ștrengărescverb

  • 1. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hoinări vagabonda
    • format_quote Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74. DLRLC
    • format_quote După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59. DLRLC
etimologie:
  • ștrengar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.