opțiuni
  • info

11 definiții pentru ștrengări

din care

Explicative DEX

ȘTRENGĂRI, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.

ȘTRENGĂRI, ștrengăresc, vb. IV. Intranz. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana; a hoinări. – Din ștrengar.

ștrengări vi [At: LB / Pzi: ~resc / E: ștrengar] 1A umbla haimana Si: a hoinări, a vagabonda. 2 A se ține de golănii. 3 (De obicei cu o nuanță de simpatie) A se ține de zburdălnicii, de pozne, de ghidușii.

ȘTRENGĂRI, ștreiigăresc, vb. IV. Intranz. și (rar) refl. A se ține de pozne, de năzbîtii; (despre copii) a se juca, a zburda, a hoinări. Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74. După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59.

ștrengărì v. a fi ștrengar.

ștrengăresc, ~ească a [At: VLAHUȚĂ, O. A. III, 34 / Pl: ~ești / E: ștrengar + -esc] (De obicei cu o nuanță de simpatie) 1 De ștrengar (5). 2 Caracteristic ștrengarilor (5).

ștrengărésc v. intr. Fac ștrengăriĭ: a ștrengări pin mahalale.

Ortografice DOOM

ștrengări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, 3 sg. ștrengărește, imperf. 1 ștrengăream; conj. prez. 1 sg. să ștrengăresc, 3 să ștrengărească

ștrengări (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, imperf. 3 sg. ștrengărea; conj. prez. 3 să ștrengărească

ștrengări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ștrengăresc, imperf. 3 sg. ștrengărea; conj. prez. 3 sg. și pl. ștrengărească

Sinonime

ȘTRENGĂRI vb. v. hoinări, vagabonda.

ștrengări vb. v. HOINĂRI. VAGABONDA.

Intrare: ștrengări
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ștrengări
  • ștrengărire
  • ștrengărit
  • ștrengăritu‑
  • ștrengărind
  • ștrengărindu‑
 singular plural
  • ștrengărește
  • ștrengăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ștrengăresc
 (să)
  • ștrengăresc
  • ștrengăream
  • ștrengării
  • ștrengărisem
a II-a (tu)
  • ștrengărești
 (să)
  • ștrengărești
  • ștrengăreai
  • ștrengăriși
  • ștrengăriseși
a III-a (el, ea)
  • ștrengărește
 (să)
  • ștrengărească
  • ștrengărea
  • ștrengări
  • ștrengărise
plural I (noi)
  • ștrengărim
 (să)
  • ștrengărim
  • ștrengăream
  • ștrengărirăm
  • ștrengăriserăm
  • ștrengărisem
a II-a (voi)
  • ștrengăriți
 (să)
  • ștrengăriți
  • ștrengăreați
  • ștrengărirăți
  • ștrengăriserăți
  • ștrengăriseți
a III-a (ei, ele)
  • ștrengăresc
 (să)
  • ștrengărească
  • ștrengăreau
  • ștrengăriră
  • ștrengăriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ștrengări, ștrengărescverb

  • 1. A se ține de pozne, de ștrengării; a umbla haimana. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hoinări vagabonda
    • format_quote Cînd plecau la prăvălie, își trimeteau copiii la dascălul Chiosea, ca să nu ștrengărească pe uliță. GHICA, S. A. 74. DLRLC
    • format_quote După ce se ștrengărise toată ziua, căzuse sara ca un trunchi, de somn. ȘEZ. I 59. DLRLC
etimologie:
  • ștrengar DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.