2 intrări
17 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (6)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
strengar sm vz ștrengar
ȘTRENGAR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTRENGAR, ștrengari, s. m. (Adesea adjectival) Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. ♦ Bărbat ușuratic, afemeiat. – Ștreang + suf. -ar.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștrengar [At: GOLESCU, Î. 7 / V: (reg) străngari, st~, ~ringari sm / Pl: ~i / E: ștreang + -ar] 1-2 sm (Reg) Frânghier (1-2). 3-4 sm, a (Dep) (Persoană) care umblă fără nici un rost Si: derbedeu (1), golan (3), haimana (1), vagabond. 5-6 sm, a (De obicei cu o nuanță de simpatie) (Copil sau tânăr) care se ține de pozne Si: neastâmpărat, poznaș, zburdalnic. 7-8 sm, a (Bărbat) ușuratic.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștringari sm vz ștrengar
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTRENGAR, ștrengari, s. m. (De obicei cu o nuanță de simpatie) Băiat neastîmpărat, zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. Avea o căutătură și un umblet de ștrengar. GANE, N. III 157. Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa; O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? COȘBUC, P. II 59. Ștrengarii erau mai nebuni ca totdeauna. CARAGIALE, O. III 13. ◊ Fig. Văzui prin văi al verii dulce vînt, Ștrengar frumos. COȘBUC, P. I 287. ◊ (Adjectival) Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! vedea-i-aș mari. Parcă trece-adunătură de tătari. COȘBUC, P. I 227. (Fig.) Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70. ♦ (Adverbial) Ștrengărește. Își retrase mîna și-l privi pe Mihai surîzînd ștrengar. CAMIL PETRESCU, N. 58. Bărbat ușuratic, afemeiat... V. crai. Un ștrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. ALECSANDRI, T. 1679.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘTRENGAR ~i m. 1) Copil neastâmpărat, poznaș. Un ~ fără pereche. 2) Bărbat ușuratic, neserios. /ștreang + suf. ~ar
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștrengar m. băiat care bate podurile. [Lit. vrednic de ștreang sau de spânzurătoare].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ștrengár m. (d. ștreang, adică „bun de ștreang, un spînzurat”). Fam. Care face ștrengăriĭ. – Fem. -ăriță, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ștrengar s. m., pl. ștrengari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
ștrengar s. m., pl. ștrengari
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ștrengar s. m., pl. ștrengari
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘTRENGAR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tâlhar. (Ce ~ fără pereche!)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTRENGAR adj. v. glumeț, hazliu, poznaș, vesel.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘTRENGAR s. v. afemeiat, crai, derbedeu, golan, haimana, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, vagabond.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ștrengar s. v. AFEMEIAT. CRAI. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ. VAGABOND.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘTRENGAR adj., s. 1. adj. drăcos, poznaș. (Un copil ~.) 2. adj., s. nebunatic, poznaș, (prin Mold.) bazaochi. (Mare ~ mai este!) 3. s. (fam.) hoț, hoțoman, tîlhar. (Ce ~ fără pereche!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ștrengar adj. v. GLUMEȚ. HAZLIU. POZNAȘ. VESEL.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
ștrengar, ștrengarăadjectiv
ștrengar, ștrengarisubstantiv masculin
- 1. Tânăr, copil zburdalnic, care se ține de pozne sau umblă hoinar. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Avea o căutătură și un umblet de ștrengar. GANE, N. III 157. DLRLC
- Pe Nuțu vi-l lăsasem mic, Cu creștetul cît masa; O fi acum ștrengar voinic Și vă răstoarnă casa? COȘBUC, P. II 59. DLRLC
- Ștrengarii erau mai nebuni ca totdeauna. CARAGIALE, O. III 13. DLRLC
- Văzui prin văi al verii dulce vînt, Ștrengar frumos. COȘBUC, P. I 287. DLRLC
- Ce-i pe drum atîta gură? – Nu-i nimic. Copii ștrengari. – Ei auzi! vedea-i-aș mari. Parcă trece-adunătură de tătari. COȘBUC, P. I 227. DLRLC
- Mierloiul sprinten șuieră o clipă; Un sturz ștrengar îngînă-o turturică. IOSIF, V. 70. DLRLC
- Își retrase mîna și-l privi pe Mihai surîzînd ștrengar. CAMIL PETRESCU, N. 58. DLRLC
- 1.1. Bărbat ușuratic, afemeiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un ștrengar ce compromite femeile. Azi face curte uneia, mîne alteia. ALECSANDRI, T. 1679. DLRLC
-
-
etimologie:
- Ștreang + sufix -ar. DEX '09 DEX '98