3 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRIJINITOARE, sprijinitori, s. f. (Mai ales la pl.) Părțile laterale ale unui jeț sau ale unei strane, pe care se sprijină brațele; rezemătoare. Copila intră în strana ei și-și așeză coatele în sprijinitori. SADOVEANU, Z. C. 217.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.

sprijinitor, ~oare [At: PSALT. HUR. 49r/18 / V: (înv) ~jen~, sprejen~, sprej~ / Pl: ~i, ~oare / E: sprijini + -tor] 1-2 a, sf (Rar) (Care constituie un) sprijin (1). 3 sf (Reg) Rezemătoare (5). 4 sf Rezemătoare (2). 5 sf Rezemătoare (3). 6-7 smf, a (Persoană) care sprijină pe cineva sau ceva Si: ajutor, apărător (2), ocrotitor, protector, reazem, sprijin (8), susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care sprijină, care ocrotește; ocrotitor, protector. Este o poemă în care Lenau se arată sprijinitorul înfocat al libertății de conștiință. IONESCU-RION, C. 79. Sprijinitorul pricinilor drepte. BĂLCESCU, O. II 25.

SPRIJINITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) (despre elemente de construcție) Care sprijină; susținător. 2) fig. (despre persoane) Care servește drept sprijin; susținător. / a sprijini + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sprijinitoare (obiect) s. f., g.-d. art. sprijinitorii; pl. sprijinitori

sprijinitoare (obiect) s. f., g.-d. art. sprijinitorii; pl. sprijinitori

sprijinitoare (obiect) s. f., g.-d. art. sprijinitorii; pl. sprijinitori

sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare

sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare

sprijinitor adj., (persoană) s. m., pl. sprijinitori; f. sg. și pl. sprijinitoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPRIJINITOARE s. v. pop, proptea, reazem, sprijin, susținere.

sprijinitoare s. v. POP. PROPTEA. REAZEM. SPRIJIN. SUSȚINERE.

SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. v. susținător. 2. s. v. apărător. 3. s. v. ajutor.

SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. susținător. (Stîlpi ~.) 2. s. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.) 3. s. ajutor, reazem, sprijin, (fig.) toiag. (El era ~ bătrînețelor lui.)

Intrare: sprijinitoare (obiect)
sprijinitoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarea
plural
  • sprijinitori
  • sprijinitorile
genitiv-dativ singular
  • sprijinitori
  • sprijinitorii
plural
  • sprijinitori
  • sprijinitorilor
vocativ singular
plural
Intrare: sprijinitoare (persoană)
sprijinitoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarea
plural
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarele
genitiv-dativ singular
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarei
plural
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarelor
vocativ singular
  • sprijinitoare
  • sprijinitoareo
plural
  • sprijinitoarelor
Intrare: sprijinitor (adj.)
sprijinitor1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprijinitor
  • sprijinitorul
  • sprijinitoru‑
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarea
plural
  • sprijinitori
  • sprijinitorii
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarele
genitiv-dativ singular
  • sprijinitor
  • sprijinitorului
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarei
plural
  • sprijinitori
  • sprijinitorilor
  • sprijinitoare
  • sprijinitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sprijinitoare, sprijinitorisubstantiv feminin

  • 1. Element de construcție care servește să susțină, să proptească ceva. DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Părțile laterale ale unui jeț sau ale unei strane, pe care se sprijină brațele. DLRLC
      sinonime: rezemătoare
      • format_quote Copila intră în strana ei și-și așeză coatele în sprijinitori. SADOVEANU, Z. C. 217. DLRLC
etimologie:
  • Sprijini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

sprijinitor, sprijinitoareadjectiv

  • 1. Care servește să susțină, să proptească ceva. DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat Care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • Sprijini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

sprijinitor, sprijinitorisubstantiv masculin
sprijinitoare, sprijinitoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Este o poemă în care Lenau se arată sprijinitorul înfocat al libertății de conștiință. IONESCU-RION, C. 79. DLRLC
    • format_quote Sprijinitorul pricinilor drepte. BĂLCESCU, O. II 25. DLRLC
etimologie:
  • Sprijini + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.