SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.

sprijinitor, ~oare [At: PSALT. HUR. 49^r/18 / V: (înv) ~jen~, sprejen~, sprej~ / Pl: ~i, ~oare / E: sprijini + -tor] 1-2 a, sf (Rar) (Care constituie un) sprijin (1). 3 sf (Reg) Rezemătoare (5). 4 sf Rezemătoare (2). 5 sf Rezemătoare (3). 6-7 smf, a (Persoană) care sprijină pe cineva sau ceva Si: ajutor, apărător (2), ocrotitor, protector, reazem, sprijin (8), susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. f. (Element de construcție) care servește să susțină, să proptească ceva. 2. Adj., s. m. și f. Fig. (Persoană) care ajută, susține, ocrotește pe cineva sau își dă concursul la ceva. – Sprijini + suf. -tor.

SPRIJINITOR, -OARE, sprijinitori, -oare, adj. (Și substantivat) (Persoană) care sprijină, care ocrotește; ocrotitor, protector. Este o poemă în care Lenau se arată sprijinitorul înfocat al libertății de conștiință. IONESCU-RION, C. 79. Sprijinitorul pricinilor drepte. BĂLCESCU, O. II 25.

SPRIJINITOR ~oare (~ori, ~oare) și substantival 1) (despre elemente de construcție) Care sprijină; susținător. 2) fig. (despre persoane) Care servește drept sprijin; susținător. / a sprijini + suf. ~tor

sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare

sprijinitor adj. m., s. m., pl. sprijinitori; adj. f., s. f. sg. și pl. sprijinitoare

sprijinitor adj., (persoană) s. m., pl. sprijinitori; f. sg. și pl. sprijinitoare

SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. v. susținător. 2. s. v. apărător. 3. s. v. ajutor.

SPRIJINITOR adj., s. 1. adj. susținător. (Stîlpi ~.) 2. s. apărător, ocrotitor, protector, sprijin, susținător, (rar) proteguitor, protejator, (înv.) arca, părtinitor, păzitor, priitor, scutitor, (fig.) reazem. (El era ~ său în zile de restriște.) 3. s. ajutor, reazem, sprijin, (fig.) toiag. (El era ~ bătrînețelor lui.)