opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPERJUR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).

SPERJUR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).

sperjur, ~ă [At: HELIADE, O. I, 314 / V: (înv) ~iu sn, ~rgiur a, s, par~ a, s, per~ a, s, perjuriu a, s / Pl: ~i, ~e, (5-8) ~uri / E: it spergiuro; parjur < fr porjure, perjuriu < lat perjurus, -a, -um] 1-4 smf, a (Persoană) care jură fals sau care își calcă jurământul. 5 sn Jurământ fals Si: (îvr) sperjurare (1). 6 Încălcare a jurământului făcut Si: (îvr) sperjurare (2). 7 sn (Spc) Jurământ fals făcut în fața justiției Si: (îvr) sperjurare (3). 8 sn (Spc) Infracțiune comisă, în cadrul legislațiilor care admit jurământul ca mijloc de probă, de o persoană care jură fals în fața justiției Si: (îvr) sperjurare (4).

SPERJUR1 s. n. Faptul de a-și călca jurămîntul, nesocotirea unui jurămînt făcut; jurămînt fals făcut în fața justiției. Vă voi dovedi sperjurul. CAMILAR, N. II 314. – Variantă: (învechit) sperjuriu s. n.

SPERJUR2, -Ă, sperjuri, -e, s. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurămîntul. Așa e că nu te așteptai Din nou cu mine ochii, sperjurule, să dai? MACEDONSKI, O. II 220. ◊ (Adjectival) Cum, acesta să fie continentul de miracole, Pămîntul făgăduințelor. Al jurămintelor și căințelor, Vestit de profeți sperjuri și de mincinoase oracole? BARANGA, V. A. 13.

SPERJUR s.n. (Rar) Faptul de a-și călca jurămîntul; jurămînt fals făcut în fața justiției. // s.m. și f. Cel care jură fals sau care își calcă jurămîntul. [< it. spergiuro].

SPERJUR, -Ă I. s. m. f. cel care jură fals sau care își calcă jurământul II. s. n. faptul de a-și călca jurământul. (< it. spergiuro)

SPERJUR1 rar Jurământ fals făcut în fața justiției. /<it. spergiuro

SPERJUR2 ~ă (~i, ~e) m. și f. rar Persoană care depune un jurământ fals sau care își încalcă jurământul. /<it. spergiuro

sperjur n. jurământ fals. ║ m. cel ce a făcut un sperjur.

*sperjúr, -ă adj. (it. spergiúro, lat. per-júrus). Care și-a călcat jurămîntu.

*sperjúr n., pl. e, și sperjúriŭ n. (it. spergiuro, lat per-jurium). Călcare de jurămînt.

parjur sm vz sperjur

perjur, ~ă s, a vz sperjur

perjuriu s, a vz sperjur

spergiur, ~ă a vz sperjur

sperjuriu sn vz sperjur

PERJUR[1] s. n. v. sperjur.

  1. Varianta nu este menționată la intrarea principală. — gall

PERJURIU[1] s. n. v. sperjur.

  1. Varianta nu este menționată la intrarea principală. — gall

SPERJURIU s. n. v. sperjur1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sperjur1 (jurământ fals) s. n., pl. sperjururi

sperjur2 (persoană) s. m., pl. sperjuri

sperjur2 (jurământ fals) s. n., pl. sperjururi

sperjur1 (persoană) s. m., pl. sperjuri

sperjur (persoană) s. m., pl. sperjuri

sperjur (jurământ fals) s. n., pl. sperjururi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPERJUR s. (JUR.) jurământ fals, jurământ mincinos. (Condamnat pentru ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sperjur (-ră), adj. – Care calcă un jurămînt. It. spergiuro. – Der. perjur, s. n. (jurămînt fals).

Intrare: sperjur (fapt)
sperjur2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sperjur
  • sperjurul
  • sperjuru‑
plural
  • sperjururi
  • sperjururile
genitiv-dativ singular
  • sperjur
  • sperjurului
plural
  • sperjururi
  • sperjururilor
vocativ singular —
plural —
perjur1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perjur
  • perjurul
plural
  • perjururi
  • perjururile
genitiv-dativ singular
  • perjur
  • perjurului
plural
  • perjururi
  • perjururilor
vocativ singular —
plural —
sperjuriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sperjuriu
  • sperjuriul
plural
  • sperjurii
  • sperjuriile
genitiv-dativ singular
  • sperjuriu
  • sperjuriului
plural
  • sperjurii
  • sperjuriilor
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perjuriu
  • perjuriul
plural
  • perjurii
  • perjuriile
genitiv-dativ singular
  • perjuriu
  • perjuriului
plural
  • perjurii
  • perjuriilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sperjur (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sperjur
  • sperjurul
  • sperjuru‑
plural
  • sperjuri
  • sperjurii
genitiv-dativ singular
  • sperjur
  • sperjurului
plural
  • sperjuri
  • sperjurilor
vocativ singular
  • sperjurule
  • sperjure
plural
  • sperjurilor
parjur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spergiur
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perjur
  • perjurul
plural
  • perjuri
  • perjurii
genitiv-dativ singular
  • perjur
  • perjurului
plural
  • perjuri
  • perjurilor
vocativ singular
  • perjurule
  • perjure
plural
  • perjurilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sperjur, sperjurisubstantiv masculin
sperjură, sperjuresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Așa e că nu te așteptai Din nou cu mine ochii, sperjurule, să dai? MACEDONSKI, O. II 220. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Cum, acesta să fie continentul de miracole, Pămîntul făgăduințelor. Al jurămintelor și căințelor, Vestit de profeți sperjuri și de mincinoase oracole? BARANGA, V. A. 13. DLRLC
etimologie:

sperjur, sperjururisubstantiv neutru

  • 1. rar Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Vă voi dovedi sperjurul. CAMILAR, N. II 314. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.