15 definiții pentru sperjur (fapt) perjur sperjuriu perjuriu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).

SPERJÚR, -Ă, (1) sperjuri, -e, s. m. și f., (2) sperjururi, s. n. 1. S. m. și f. Persoană care jură fals sau care își calcă jurământul. 2. S. n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege). – Din it. spergiuro (după jura).

sperjur, ~ă [At: HELIADE, O. I, 314 / V: (înv) ~iu sn, ~rgiur a, s, par~ a, s, per~ a, s, perjuriu a, s / Pl: ~i, ~e, (5-8) ~uri / E: it spergiuro; parjur < fr porjure, perjuriu < lat perjurus, -a, -um] 1-4 smf, a (Persoană) care jură fals sau care își calcă jurământul. 5 sn Jurământ fals Si: (îvr) sperjurare (1). 6 Încălcare a jurământului făcut Si: (îvr) sperjurare (2). 7 sn (Spc) Jurământ fals făcut în fața justiției Si: (îvr) sperjurare (3). 8 sn (Spc) Infracțiune comisă, în cadrul legislațiilor care admit jurământul ca mijloc de probă, de o persoană care jură fals în fața justiției Si: (îvr) sperjurare (4).

SPERJÚR1 s. n. Faptul de a-și călca jurămîntul, nesocotirea unui jurămînt făcut; jurămînt fals făcut în fața justiției. Vă voi dovedi sperjurul. CAMILAR, N. II 314. – Variantă: (învechit) sperjúriu s. n.

SPERJÚR s.n. (Rar) Faptul de a-și călca jurământul; jurământ fals făcut în fața justiției. // s.m. și f. Cel care jură fals sau care își calcă jurământul. [< it. spergiuro].

SPERJÚR, -Ă I. s. m. f. cel care jură fals sau care își calcă jurământul II. s. n. faptul de a-și călca jurământul. (< it. spergiuro)

SPERJÚR1 rar Jurământ fals făcut în fața justiției. /<it. spergiuro

*sperjúr n., pl. e, și sperjúriŭ n. (it. spergiuro, lat per-jurium). Călcare de jurămînt.

PERJÚR[1] s. n. v. sperjur.

  1. Varianta nu este menționată la intrarea principală. — gall

PERJURÍU[1] s. n. v. sperjur.

  1. Varianta nu este menționată la intrarea principală. — gall

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sperjúr2 (jurământ fals) s. n., pl. sperjúruri

sperjúr (jurământ fals) s. n., pl. sperjúruri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPERJÚR s. (JUR.) jurământ fals, jurământ mincinos. (Condamnat pentru ~.)

Intrare: sperjur (fapt)
sperjur2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sperjur
  • sperjurul
  • sperjuru‑
plural
  • sperjururi
  • sperjururile
genitiv-dativ singular
  • sperjur
  • sperjurului
plural
  • sperjururi
  • sperjururilor
vocativ singular
plural
perjur1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perjur
  • perjurul
plural
  • perjururi
  • perjururile
genitiv-dativ singular
  • perjur
  • perjurului
plural
  • perjururi
  • perjururilor
vocativ singular
plural
sperjuriu substantiv neutru
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sperjuriu
  • sperjuriul
plural
  • sperjurii
  • sperjuriile
genitiv-dativ singular
  • sperjuriu
  • sperjuriului
plural
  • sperjurii
  • sperjuriilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N53)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perjuriu
  • perjuriul
plural
  • perjurii
  • perjuriile
genitiv-dativ singular
  • perjuriu
  • perjuriului
plural
  • perjurii
  • perjuriilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

sperjur (fapt) perjur sperjuriu perjuriu

  • 1. rar Faptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Vă voi dovedi sperjurul. CAMILAR, N. II 314.
      surse: DLRLC

etimologie: