SOMAT, -Ă, somați, -te, adj. Căruia i s-a cerut (sub amenințare, cu forme legale etc.) să execute ceva; care a primit o somație, avertizat, avizat. – V. soma².

somat¹- vz somato-

somat², ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: soma] 1 Căruia i s-a cerut categoric să facă ceva. 2 Căruia i s-a pus în vedere, cu forme legale să (nu) facă ceva. 3 (Jur; spc) Care a primit o somație (2) Si: avertizat² (2).

SOMAT, -Ă, somați, -te, adj. Căruia i s-a cerut (sub amenințare, cu forme legale etc.) să execute ceva; înștiințat, avertizat, avizat. – V. soma².

SOMAT- v. somato-.

SOMA², somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) imperios (și sub amenințare) să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

soma⁴ vt [At: CARAGIALE, O. I, 15 / Pzi: ~mez / E: fr sommer] 1 A cere (cuiva) categoric (și sub amenințare) să facă ceva. 2 A pune cuiva în vedere, cu forme legale să (nu) facă ceva. 3 (Jur; spc) A adresa cuiva o somație (2) Si: (rar) a avertiza (2).

somato- [At: DN³ / V: somat- / E: fr somato-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 Corp. 2 Corporal.

șoma vi [At: SAHIA, N. 95 / Pzi: ~mez / E: fr chômer] A nu avea de lucru.

șomaj sns [At: ALEXI, W. / V: (înv) ~agiu sn / E: fr chomage] 1 Fenomen economic cauzat de crizele sau de recesiunile economice, care constă în aceea că o parte dintre salariați rămân fără lucru, ca urmare a decalajului dintre cererea și oferta de forță de muncă. 2 Situația aceluia care nu se poate angaja din cauza imposibilității de a găsi un loc de muncă Si: (reg) șomerie.

SOMA², somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (și sub amenințare) să suporte anumite consecințe, să îndeplinească ceva. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu forme legale, să execute (sau să nu execute) ceva. – Din fr. sommer.

SOMA, somez, vb. I. Tranz. A cere (cuiva) în chip categoric (amenințîndu-l) să îndeplinească ceva. [Bătrînul] a somat pe Mihai să se întoarcă numaidecît acasă. CĂLINESCU, E. 236. L-au împresurat sătenii într-un adăpost al lui... L-au hăituit pescarii, el rătăcea ascunzîndu-se ici-colo. Atunci l-am somat eu însumi. SADOVEANU, P. M. 118. Pe trotuarul celălalt un soldat cu arma întinsă îl soma pe Dorcea să se oprească. CAMIL PETRESCU, P. V. 14. ♦ (Jur.) A pune cuiva în vedere, cu formele prescrise de lege, să facă (sau să nu facă) o anumită acțiune. Somat să-și plătească datoria.

ȘOMA, șomez, vb. I. Intranz. A nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. Șomajul în Italia este în plină creștere, 30 la sută din locuitori șomăm. SAHIA, U.R.S.S. 216.

SOMA vb. I. tr. A cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ♦ A pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. [< fr. sommer].

SOMATO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „corp”, „corporal”. [Var. somat-. / < fr. somato-, cf. gr. soma, somatos – corp].

ȘOMA vb. I. intr. A nu avea de lucru; a fi șomer. [< fr. chômer].

SOMA⁴ vb. tr. a cere cuiva sub amenințare să îndeplinească ceva. ◊ (jur.) a pune cuiva în vedere, în formele stabilite de lege, să (nu) execute ceva. (< fr. sommer)

SOMAT(O)-, -ZOM, -ZOMIE elem. „corp, corpuscul, organit”. (< fr. somat/o/-, -some, -somie, cf. gr. soma, -atos)

ȘOMA vb. intr. a nu avea, a nu găsi de lucru; a fi șomer. (< fr. chômer)

-ZOM elem. v. somato-.

-ZOMIE elem. v. somato-.

A SOMA ~ez tranz. (persoane) 1) A obliga prin amenințare; a pune cu forța. ~ să răspundă. 2) jur. A cere avertizând conform legilor în vigoare. ~ un debitor să plătească. /<fr. sommer

A ȘOMA ~ez tranz. A fi șomer. /<fr. chômer

somà v. a declara cuiva, în formele stabilite de lege, că are de făcut ceva: a soma pe cineva de a plăti (= fr. sommer).

*soméz v. tr. (fr. sommer, a face suma, adică „a porunci ultima oară, a adresa un ultimat”). Poruncesc în numele legiĭ: a soma un contribuabil să plătească biru. Poruncesc să facă ce zic eŭ, că de unde nu, ucid orĭ pedepsesc aspru: a soma un hoț să se retragă.

soma¹ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. somez, 3 somează; conj. prez. 1 sg. să somez, 3 să someze

șoma (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șomez, 3 șomează; conj. prez. 1 sg. să șomez, 3 să șomeze

soma² (a ~) vb., ind. prez. 3 somează

șoma (a ~) vb., ind. prez. 3 șomează

soma vb., ind. prez. 1 sg. somez, 3 sg. și pl. somează

șoma vb., ind. prez. 1 sg. șomez, 3 sg. și pl. șomează

SOMA vb. v. constrânge, face, forța, obliga, sili.

SOMA vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)

soma vb. v. CONSTRÎNGE. FACE. FORȚA. OBLIGA. SILI.

SOMA vb. a invita. (Te ~ să-ți vezi de treabă.)

SOMAT-, v. SOMATO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere corporală.

SOMATO- „corp, corpuscul, granulă, organit”. ◊ gr. soma, atos „corp” > fr. somato-, germ. id., engl. id. > rom. somato-. □ ~blast (v. -blast), s. n., celulă care, pe cale de diviziune, dă naștere unor celule somatice; ~cit (v. -cit), s. n., celulă somatică; ~crome (v. -crom), s. f. pl., celule nervoase avînd un corp celular bine definit, înconjurînd nucleul pe toate părțile; ~estezie (v. -estezie), s. f., modalitate de recepție a proceselor care se produc în segmente somatice sau corporale; ~fite (v. -fit), s. f., plante superioare provenite din celule somatice; ~fiziogramă (v. fizio-, v. -gramă), s. f., diagramă cuprinzînd cerințele și contraindicațiile medicale, fiziologice, ale unei profesiuni sau loc de muncă; ~gamie (v. -gamie), s. f., formare a sporofitului din celule vegetative fuzionate; ~gen (v. -gen₁), adj., 1. Dezvoltat din celule somatice. 2. Cu caractere dobîndite; ~genetic (v. -genetic), adj., relativ la somatogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., tulburare care apare la un organism, datorită unei mutații în celulele somatice; ~genie (v. -genie₁), s. f., apariție a unor caractere somatice sub influența condițiilor ecologice; ~gnozie (v. -gnozie), s. f., posibilitate de a cunoaște diferitele segmente ale corpului; ~gramă (v. -gramă), s. f., reprezentare grafică a cerințelor biomedicale, proprii unei profesiuni; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul corpului viețuitoarelor, atît din punct de vedere anatomic, cît și fiziologic; ~megalie (v. -megalie), s. f., anomalie constînd în creșterea exagerată a întregului corp; sin. gigantism; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Ramură a antropologiei care se ocupă cu măsurarea și cu calculul statistic al elementelor corpului omenesc. 2. Ansamblu de măsurători efectuate pentru determinarea dimensiunilor și formelor corpului animalelor; ~mixie (v. -mixie₁), s. f., înmulțire prin copularea a două celule vegetative; ~pag (v. -pag), s. n., monstru fetal dublu, cu trunchiurile unite; ~pedie (v. -pedie), s. f., ramură a defectologiei care studiază deficiențele fizice somatice; ~plasmă (v. -plasmă), s. f., protoplasmă a corpului celular, exceptînd celulele germinale; ~pleură (v. -pleură), s. f., membrană parietală a mezodermului animalelor celomate; ~scopie (v. -scopie), s. f., examen vizual al constituției somatice; ~tip (v. -tip), s. n., complex de caractere somatice individuale; ~tom (v. -tom), s. n., segment transversal al unui corp animal organizat după tipul metamerelor somatice, identice și succesive; sin. embriotom (2); ~tonie (v. -tonie), s. f., componentă psihică a personalității caracterizată prin predominanța funcțiilor musculare, a activității, a energiei, a dorinței de a se impune; ~topie (v. -topie), s. f., corespondența existentă între zonele nervoase centrale talamice sau corticale și teritoriile somatice; ~trofic (v. -trofic), adj., (despre hormoni, auxine etc.) care stimulează procesele de nutriție și creștere; ~trop (v. -trop), adj., 1. Care are afinitate pentru corp. 2. (Despre hormoni) Care stimulează creșterea organismului.

-ZOM (-ZOMĂ) „corpuscul, granulă”. ◊ gr. soma „corp, corpuscul” > fr. -some, engl. id., germ. -som > rom. -zom și -zomă.

-ZOMĂ, v. -ZOM.

-ZOMIE „cromozom, granulație”. ◊ gr. soma „corp” > fr. -somie, germ. id., it. -somia, engl. -somy > rom. -zomie.