scufundat², ~ă a [At: BARCIANU / V: (reg) scofân~ / Pl: ~ați, ~e / E: scufunda] 1 Care este băgat cu totul în apă Si: afundat, cufundat, înecat. 2 Care este căzut la fundul unei ape Si: afundat, cufundat. 3 (D. pământ, terenuri etc.) Care s-a prăbușit. 4 (Spc; d. porțiuni ale scoarței terestre) Care este coborât în raport cu sectoarele învecinate, în urma unor mișcări tectonice.

scufundat¹ sn [At: DLR ms / Pl: ? / E: scufunda] (Rar) 1-2 Scufundare (1-2).

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. și tranz. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre aștri) A apune. 2. Refl. A intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda. ♦ (Despre ochi) A se înfunda în orbite. ♦ (Despre pământ) A se prăbuși, a se surpa. Expr. N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla niciun rău, nu va fi prea mare pagubă. 3. Tranz. și refl. Fig. (Rar) A. face să fie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

scofânda v vz scufunda²

scofândat, ~ă a vz scufundat²

scofunda v vz scufunda²

scufânda v vz scufunda²

scufunda² [At: LB / V: (înv) scof~, (reg) ~fân~, scofân~ / Pzi: scufund / E: s- + cufunda] (În concurență cu cufunda) 1-2 vtr A (se) băga (cu totul) într-un lichid Si: a (se) afunda, a (se) cufunda. 3-4 vtr (D. nave, obiecte etc.) A cădea (sau a face să cadă) la fundul unei ape (în urma unei avarii) Si: a (se) afunda, a (se) cufunda. 5-6 vtr (Spc) A (se) îneca. 7 vr (Fig; d. aștri) A coborî (dincolo de orizont) Si: a apune, a dispărea. 8 vt (Fig; c. i. privirea, ochii) A aținti (2). 9 vt (Fig; c. i. privirea, ochii) A adânci (4). 10 vr A intra adânc într-o materie moale, vâscoasă, afânată etc. Si: a se adânci, a se afunda, a se cufunda, a se înfunda. 11 vr A se lăsa (sau a se deplasa, a cădea, a se prăbuși, a coborî etc.) în adânc, sub nivelul solului ori sub un nivel dat. 12 vr A dispărea sub nivelul solului Si: a se înfunda, a se lăsa (în ...). 13 vr (D. ochi) A se înfunda în orbite. 14 vr (D. pământ) A se prăbuși. 15 vr (Îe) A nu se ~ pământul Nu se întâmplă nici un rău (dacă nu se va realiza ceva). 16-17 vri (Fig; udp „în” sau „întru”) A fi absorbit de o activitate, de o preocupare etc. Si: a se cufunda.

scufunda¹ sfa [At: ALR I, 423/5 / Pl: ~de / E: scufunda²] (Reg; îlav; în legătură cu verbe ca „a se băga”, „a se da”) De-a ~ (sau de-a ~dele) În întregime.

SCUFUNDA, scufund, vb. I. 1. Refl. și tranz. A intra sau a băga cu totul în apă sau în alt lichid; a (se) cufunda. ♦ Spec. A dispărea sau a face o navă să dispară sub nivelul apei (în urma unei avarii). ♦ Refl. Fig. (Despre aștri) A apune. 2. Refl. A intra (adânc) în ceva, a se afunda (într-o materie moale); a se adânci, a se înfunda. ♦ (Despre ochi) A se înfunda în orbite. ♦ (Despre pământ) A se prăbuși, a se surpa. ◊ Expr. N-are să se scufunde pământul = nu se va întâmpla nici un rău, nu va fi prea mare pagubă. 3. Tranz. și refl. Fig. (Rar) A face să fie sau a se lăsa absorbit de o activitate, de o preocupare. – Pref. s- + cufunda.

SCUFUNDA, scufund, vb.I. Refl. (Uneori în concurență cu cufunda) 1. A intra cu totul în apă (sau în alt lichid); a se da la fund, a se afunda. Cînd regimentul întră în valuri, cu puștile ridicate în sus... automatele din față prinseră a răpăi din sute de guri deodată – și capete în căști se scufundau unul după altul. CAMILAR, N. I 285. ◊ Fig. Vîntul... venea din zări, trecea pe întinderi, se scufunda în zări. SADOVEANU, O. I 131. Curtea se scufunda în tăcerea dintotdeauna. C. PETRESCU, R. DR. 116. Am tot răbdat, conașule! strigă Marin Stan. Și tot mai rău ne-am scufundat în sărăcie, dacă n-avem pămînt. REBREANU, R. I 144. ♦ Tranz. A băga ceva în apă sau în alt lichid, a trimite la fund, a face să se afunde; a cufunda, a afunda. Și iar îl scufundă un val uriaș. DUMITRIU, P. F. 29. ♦ Fig. (Despre aștri) A coborî dincolo de orizont, a apune. V. cufunda. Cînd am ajuns pe un colnic, am avut în față apusul de soare; pe orizontul purpuriu a apărut, puternic conturat, un plugar cu plugul și boii lui, venind spre mine dinspre soarele ce se scufunda. SADOVEANU, L. 7. Și soarele, se vede, s-a scufundat pe undeva În larg. D. BOTEZ, P. O. 54. Soarele se scufundase în desișul tihniților copaci. VLAHUȚĂ, O. A. 121. 2. A se adînci, a intra (adînc) în ceva, a dispărea în...; a se înfunda. Și se scufundă în bordei. DUMITRIU, N. 28. Iepuri... se scufundau în tufele ce mărgineau pîrăul. SADOVEANU, O. I 64. Picioarele, la fitece pas, i se scufundă pînă la glezne [în zăpadă]. DELAVRANCEA, S. 33. ◊ Fig. Tăceau din nou... cum tăcea cătunul scufundat în somnul lui greu. V. ROM. ianuarie 1956, 34. Se uită împrejur la toată curtea scufundată în umbră. DUMITRIU, N. 162. ♦ (Despre pămînt) A se prăbuși. După ce se luptară de credeau că o să se scufunde pămîntul subt ei, nu știu cum îi veni bine fetei împăratului, aduse paloșul cam pieziș și-i reteză capul. ISPIRESCU, L. 27. ◊ Expr. N-are să se scufunde pămîntul = n-are să fie cine știe ce pagubă, n-are să se întîmple nici un rău. N-are să se scufunde pămîntul dacă o muri unul ca el; tot are să moară el odată. ȘEZ. XII 110. ♦ Tranz. Fig. A aținti, a pironi, a adînci. O îmbrățișă și, scufundîndu-și privirea în ochii ei, îngînă răgușit. REBREANU, R. I 247. 3. Fig. A se lăsa absorbit de o activitate, de gînduri etc. V. cufunda. Scufundîndu-se în gazete, Titu își uită curînd necazul. REBREANU, I. 66. Se scufunda în gînduri și nu mai spunea nimic cîte o jumătate de ceas. VLAHUȚĂ, O. A. 237.

A SCUFUNDA scufund tranz. (obiecte) A băga sau a intra cu totul într-un lichid. /S + a cufunda

A SE SCUFUNDA mă scufund intranz. (despre obiecte) A intra (adânc) în ceva; a se afunda. /S + a cufunda

scufundà v. a se cufunda de tot: cine se scufundă, se înneacă. [V. cufundà].

cufúnd (est) și scufúnd (vest), a -á (d. fund, ca a-fund. V. con-fund). Bag în apă saŭ supt apă: a cufunda o corabie bombardînd-o. V. refl. Mă afund, mă daŭ la fund: omu, rața, corabia se cufundă. Mă las în jos: pămîntu se cufundă. Fig. Mă cufund în somn, dorm adînc. – Și acufund.

cufundát (est) și sc- (vest), -ă adj. Dus supt apă. Fig. Adîncit: cufundat în gîndurĭ în somn, în mizerie.

scufund V. cufund.

scufunda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. scufund, 2 sg. scufunzi, 3 scufundă; conj. prez. 1 sg. să scufund, 3 să scufunde

scufunda (a ~) vb., ind. prez. 3 scufundă

scufunda vb., ind. prez. 1 sg. scufund, 3 sg. și pl. scufundă

SCUFUNDAT adj. înecat. (Navă ~.)

SCUFUNDAT adj. înecat. (Navă ~.)

SCUFUNDA vb. v. apune, asfinți, aținti, coborî, dispărea, fixa, pieri, pironi, pleca, ținti, țintui.

SCUFUNDA vb. 1. a (se) îneca. (Ambarcația s-a ~.) 2. v. afunda. 3. (reg.) a se sodomi. (Pământul s-a ~.)

scufunda vb. v. APUNE. ASFINȚI. AȚINTI. COBORÎ. DISPĂREA. FIXA. PIERI. PIRONI. PLECA. ȚINTI. ȚINTUI.

SCUFUNDA vb. 1. a (se) îneca. (Ambarcația s-a ~.) 2. a (se) adînci, a (se) afunda, a (se) cufunda, a (se) înfunda. (Picioarele i se ~ în zăpadă.) 3. (reg.) a se sodomi. (Pămîntul s-a ~.)

A (se) scufunda ≠ a apărea

scufunda s.f. art. (reg.; în loc. adv.) de-a scufunda sau de-a scufundele = cu totul, în întregime.

FLUCTUAT NEC MERGITUR (lat.) e izbit de valuri, dar nu se scufundă – Inscripție pe emblema Parisului: o corabie înfruntând valurile.

Fluctuat nec mergitur (lat. „Străbate valurile, dar nu se scufundă”) – deviza orașului Paris, care are ca emblemă o corabie plutind pe valuri. Despre o persoană care e lovită de vicisitudini ca și nava bătută de talazuri, dar care nu abandonează poziția și merge înainte, se poate spune: „fluctuat nec mergitur”. SIT.

scufunda, scufund v. t. (glum.) a confunda.