2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RUGA, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. ◊ Expr. Mă rog, formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori „dacă vrei, cum vrei”. – Lat. rogare.

RUGA, rog, vb. I. 1. Tranz. A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. ◊ Expr. A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. Te rog (sau rogu-te), formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). ♦ A pofti, a invita. 2. Refl. (În practicile religioase) A face o rugăciune, a invoca divinitatea. 3. Refl. A cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. ◊ Expr. Mă rog, formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori „dacă vrei, cum vrei”. – Lat. rogare.

ruga2 vt [At: ALR I, 1207/343 / Pzi: 3 ru / E: rug1] (Reg) A înțepa.

ruga1 [At: COD. VOR. 2/10 / Pzi: rog, 4 (înv) și rogăm / Grz: rugând, (înv) rogând / Imt: roagă-te, (înv) rogi-te / E: ml rogare] 1-2 vrt(a) (Folosit în formulele de politețe) A cere stăruitor un serviciu, o favoare, îndeplinirea unei dorințe etc. Vz implora. 3-4 vtr (Îe) A ~ (pe cineva sau a se ~ cuiva) pe toți Dumnezeii (sau cu Dumnezeu, cu cerul și pământul) A cere foarte insistent. 5 A dori (1). 6 (Îe) A-și ~ moartea A-și dori moartea. 7 (Îe) A-i ~ (cuiva) moartea (sau paharul morții) A dori (cuiva) moartea. 8-9 vrt (În practicile religioase; numele divinității invocate este în dativ sau, mai rar, introdus prin prepoziția „de” sau „la”, înv. „către”, „spre”) A spune o rugăciune (1) Si: a se închina, a invoca. 10 vi (Îrg; îe) A-i ~ (cuiva) de sănătate A face rugăciune pentru sănătatea cuiva. 11 vr A cere cuiva voie de a face ceva. 12 vr (Îe) Mă rog (și diminutival, cu sens hipocoristic sau ironic mă rogel, mă roguță) Formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură directă cu restul frazei (având uneori o nuanță concesivă, de nerăbdare, de nervozitate etc.).

RUGA, rog, vb. I. 1. Tranz. A se adresa cuiva cerîndu-i stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu. V. implora. Te rog să-mi dai bani de cheltuială. CREANGĂ, P. 184. Te-am ruga, mări, ruga, Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea ta. EMINESCU, O. I 149. Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat. ALECSANDRI, T. I 90. Da te rog să nu porți flori, Nici să mi te-mpodobești, Nici la joc să nu pornești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 149. ◊ Expr. (Rar) A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu dumnezeu) = a cere foarte insistent (ceva de la cineva). Harap-Alb începe a-i spune toate cu de-amănuntul și o roagă de toți dumnezeii ca să-i deie ajutor. CREANGĂ, P. 271. Hei, Aniță crîșmăriță, Eu te rog cu dumnezeu, Nu-i spune unde șed eu. ȘEZ. IV 8. Te rog sau rogu-te, formulă de politețe cu care te adresezi cuiva cînd îi ceri un serviciu; fii bun, fii amabil. Spune-mi, te rog, cît este ceasul.Lasă-mă, rogu-te, să mă duc. ISPIRESCU, L. 14. A-și ruga moartea = a-și dori moartea. A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). Cîte flori de pe departe, Toate-mi roagă mie moarte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 189. ◊ (Învechit și regional; obiectul rugăminții e introdus prin prep. «de») A rugat-o de conac preste noapte. RETEGANUL, P. IV 40. ◊ Refl. Pe la porți domnești n-am fost milog. N-am știut și nu pot să mă rog. BENIUC, V. 10. De două zile tot vreau să mă rog la mata și mă ținea așa, un fel de rușine. C. PETRESCU, R. DR. 80. Și-n genunchi îngenuncheai Și de maica mă rugai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187. ◊ (Învechit și regional; obiectul rugăminții e introdus prin prep. «de») Încearcă să se roage de iertare. RETEGANUL, P. III 30. ♦ A adresa o invitație, a pofti. Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndra lună. EMINESCU, O. I 85. Ne roagă să nu bem îndată, fiind încă prea înfierbîntați. ALECSANDRI, O. P. 350. 2. Refl. (În practicile religioase; numele persoanei invocate este în dativ sau, mai rar, introdus prin prep. «de» sau «la») A face o rugăciune, a invoca divinitatea. Din cînd în cînd mă gîndeam și la dumnezeu, mă rugam, așa cum fac soldații pe front. SAHIA, N. 79. Se ruga lui dumnezeu cu credință. ISPIRESCU, L. 28. M-oi ruga la Precista. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 60. ◊ (Scopul rugăciunii este introdus prin prep. «pentru») Puneam cărțile în ghiozdan, ne rugam pentru «minte, învățătură și sănătate, părinți și profesori», ș-o tuleam la poarcă, la arșice și la zmeu. DELAVRANCEA, H. TUD. 43. ◊ Tranz. (Complementul indică persoana invocată) În suflet ei rugau pe dumnezeu. ISPIRESCU, L. 25. 3. Refl. A cere voie, îngăduință cuiva (să facă ceva). Din zări un tînăr călător, Sosind pe-acolo, s-a rugat să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. ◊ Expr. Mă rog, formulă întrebuințată mai mult sub forma unei propoziții incidentale, fără legătură directă cu restul frazei. Mă rog, vorbește din carte, n-ai ce-i face! CARAGIALE, S. 8. Alții cărau, alții durau cirezi,mă rog, claca dracului era. CREANGĂ, P. 158. Da cine-i, mă rog, turcul ist călare? ALECSANDRI, T. 342.

A RUGA rog tranz. (persoane) A solicita printr-o adresare politicoasă sau umilă. ◊ Te rog (frumos)! se spune, ca formulă de politețe, când cineva se adresează unei persoane, cerându-i un serviciu. ~ (pe cineva) de toți dumnezeii a cere foarte insistent; a implora. Mă rog se spune când vorbitorul lasă o hotărâre la discreția interlocutorului său. /<lat. rogare

A SE RUGA mă rog intranz. 1) A solicita manifestând un interes personal deosebit. ◊ Mă rog matale te rog cu multă insistență. 2) (în credințele religioase) A face o rugăciune; a cere ajutorul lui Dumnezeu. * ~ cu cerul și cu pământul a se ruga cu o stăruință deosebită. /<lat. rogare

rugà v. 1. a cere cu respect, cu umilință: te rog să mă ierți; 2. a implora divinitatea; 3. a face rugăciuni: Domnului să ne rugăm. [Lat. ROGARE].

RUGĂ, rugi, s. f. 1. Rugăminte, implorare. 2. Rugăciune. 3. (Reg.) Cruce, troiță. – V. ruga.

RUGĂ, rugi, s. f. 1. Rugăminte, implorare. 2. Rugăciune. 3. (Reg.) Cruce, troiță. – V. ruga.

ru1 sf [At: PSALT, HUR. 2V/18 / Pl: rugi, (înv) ruge / E: pvb ruga] 1 Rugăminte (1). 2 Rugăciune (2). 3 (Reg; îs) ~ga cea mare Rugăciune (2) făcută când în casă e cineva grav bolnav. 4 (Îlv) A face (sau a da, a aduce) ~ sau a-și face ~a, a fi în ~, a sta la (sau, înv, cu, spre) ~ A se ruga (6). 5 (Trs; mpl) Serviciu religios în timpul păresimilor Si: priveghere, (îpp) denie (4). 6 (Trs; Mar) Capelă 7 (Mar; Trs) Biserică (1). 8 (Mar; Trs) Mănăstire. 9 (Trs; Ban) Troiță. 10 (Reg) Serbare a patronului unei biserici creștine Si: hram (2). 11 (Reg; pex) Patronul unei biserici Si: hram (1). 12 Șezătoare. 13 (Reg; îe) A se duce ~ A se duce vestea.

RUGĂ, rugi, s. f. 1. Rugăminte, implorare. Vin cu rugă în cuvinte și cu lacrămi în priviri Să mă ierți că voiei tale am ieșit cu-mpotriviri. EFTIMIU, Î. 21. Doi vineți ochi în suflet mă săgeată... Să fie numai o părere oare? Mi s-a părut că-mi povesteau o rugă. IOSIF, P. 19. Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă. EMINESCU, O. I 80. 2. Rugăciune. Ruga mea e fără cuvinte Și cîntul, doamne, mi-e fără glas. ARGHEZI, V. 48. Erau ocări în larma lunaticei orhestre Și rugă arzătoare în tainicul ei zvon. TOPÎRCEANU, B. 38. Te rog soție iubită, fă o rugă umilită pentru suflețelul meu. MARIAN, Î. 21. Precum se urcă tămîia-n sus, Nalță-se ruga-mi pînă la tine. HELIADE, O. I 110. 3. (Transilv.) Cruce sau troiță ridicată la marginea satului. Lîngă Rîpița este o rugă, lîngă rugă este o fîntînă. SLAVICI, O. I 68. 4. (Transilv.) Serbarea patronului unei biserici sau mănăstiri; p. ext. tîrg care are loc cu acest prilej.

RUGĂ ~i f. 1) v. RUGĂMINTE. 2) v. RUGĂCIUNE. /v. a ruga

rugă f. 1. rugăciune: să ’nalțe la cer o sfântă rugă AL.; 2. Tr. sărbătoare pentru hramul bisericii. [Abstras din rugà].

rog, a ruga v. tr. (lat. rõgare, it. rogare, vfr. rouver, pv. sp. pg. rogar.Roagă, să roage. V. a-, ab-, de- și pro-rog). Chem în ajutor cu umilință, vorbind de Dumnezeŭ: l-am rugat pe Dumnezeŭ. Cer cu umilință saŭ cu insistență: m’a rugat să vin. V. refl. (ca vsl. moliti sen). Mă închin: mă rog luĭ Dumnezeŭ. Cer, solicit: m’am rugat de el să mă ajute. Te rog, vă rog, formulă de politeță, de invitare și chear de amenințare une-orĭ: te rog să ĭeșĭ! Mă rog, te rog, te întreb: mă rog, dar asta ce-ĭ?

rúgă f., pl. ĭ (d. rog, a ruga). Rugăcĭune către Dumnezeŭ. Rugăminte: mĭ-a fost ruga în zadar. Vest. Icoană saŭ cruce (troiță) pusă pe la răspîntiĭ p. închinare. Trans. Hram, sărbătoarea hramuluĭ. Ban. Meh. Hațeg. (rTP. 1, 105; BSG. 1937, 59). Nedeĭe, mic bîlcĭ și horă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ruga (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. rog, 2 sg. rogi, 3 roa; conj. prez. 1 sg. să rog, 3 să roage; imper. 2 sg. afirm. roa

ruga (a ~) vb., ind. prez. 3 roa

ruga vb., ind. prez. 1 sg. rog, 3 sg. și pl. roa

ru s. f., g.-d. art. rugii; pl. rugi

ru s. f., g.-d. art. rugii; pl. rugi

ru s. f., g.-d. art. rugii; pl. rugi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RUGA vb. 1. (înv.) a cerca. (L-a ~ să-i facă un serviciu.) 2. a invita, a pofti, a solicita. (Îl ~ să intre.) 3. (BIS.) a se închina, (reg.) a (se) sineca. (Toată ziua se ~.)

RUGA vb. 1. (înv.) a cerca. (L-a ~ să-i facă un serviciu.) 2. a invita, a pofti, a solicita. (Îl ~ să intre.) 3. (BIS.) a se închina, (reg.) a (se) sineca. (Toată ziua se ~.)

RU s. 1. v. rugăminte. 2. v. rugăciune.

RU s. v. cruce, denie, hram, troiță.

RU s. 1. rugăciune, rugăminte, (pop.) rugare, (înv.) regea, regealîc. (Vrea să-i facă o ~.) 2. (BIS.) închinare, închinăciune, rugăciune, (înv. și reg.) ocinaș, (înv.) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea zilnic la ~.)

ru s. v. CRUCE. DENIE. HRAM. TROIȚĂ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ruga (rog, rugat), vb.1. A implora. – 2. A cere, a solicita. – 3. A invita. – Mr., megl., istr. rog. Lat. rǒgāre (Pușcariu 1472; REW 7361; Densusianu, GS, II, 310), cf. it. rogare, prov., cat., sp., port. rogar, v. fr. rover.Der. rugă, s. f. (rugăciune, implorare; petiție, cerere; Trans., Olt., hram; Mold., Trans., cruce, troiță); rugăciune (megl. rugăciuni), s. f. (închinare, rugă), probabil direct din lat. rǒgātiōnem (Pușcariu 1479; REW 7362), cf. prov. roazó, fr. rovaison, port. pogações; rugăminte (megl. rugămînt), s. n. (rugă, cerere), probabil pl. n. de la rugămînt, interpretat ca sing. f., cf. încălțăminte (după Pușcariu 1480, direct din lat. rǒgāmentum); rugător, adj. (care cere). – Din rom. provine săs. rugan, vb.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

rugă, rugi, s.f. – Rugăciune: „Doamne, ascultă ruga mea!” (Farcaș, 2009). – Din ruga (< lat. rogare) (Scriban, DEX, MDA).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ROGU-TE, Ioniță, răzeș mold., 1781, < vb. a ruga.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se ruga cu cerul și pământul (de cineva) expr. a implora (pe cineva).

Intrare: ruga
verb (VT85)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ruga
  • rugare
  • rugat
  • rugatu‑
  • rugând
  • rugându‑
singular plural
  • roa
  • rugați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • rog
(să)
  • rog
  • rugam
  • rugai
  • rugasem
a II-a (tu)
  • rogi
(să)
  • rogi
  • rugai
  • rugași
  • rugaseși
a III-a (el, ea)
  • roa
(să)
  • roage
  • ruga
  • rugă
  • rugase
plural I (noi)
  • rugăm
(să)
  • rugăm
  • rugam
  • rugarăm
  • rugaserăm
  • rugasem
a II-a (voi)
  • rugați
(să)
  • rugați
  • rugați
  • rugarăți
  • rugaserăți
  • rugaseți
a III-a (ei, ele)
  • roa
(să)
  • roage
  • rugau
  • ruga
  • rugaseră
Intrare: rugă
substantiv feminin (F47)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ru
  • ruga
plural
  • rugi
  • rugile
genitiv-dativ singular
  • rugi
  • rugii
plural
  • rugi
  • rugilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ruga, rogverb

  • 1. tranzitiv A cere cuiva stăruitor îndeplinirea unei dorințe, un serviciu, o favoare etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cere
    • format_quote Te rog să-mi dai bani de cheltuială. CREANGĂ, P. 184. DLRLC
    • format_quote Te-am ruga, mări, ruga, Să-mi trimiți prin cineva Ce-i mai mîndru-n valea ta. EMINESCU, O. I 149. DLRLC
    • format_quote Eu am venit cu d-ta, precum m-ai rugat. ALECSANDRI, T. I 90. DLRLC
    • format_quote Da te rog să nu porți flori, Nici să mi te-mpodobești, Nici la joc să nu pornești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 149. DLRLC
    • format_quote învechit regional A rugat-o de conac preste noapte. RETEGANUL, P. IV 40. DLRLC
    • format_quote reflexiv Pe la porți domnești n-am fost milog. N-am știut și nu pot să mă rog. BENIUC, V. 10. DLRLC
    • format_quote reflexiv De două zile tot vreau să mă rog la mata și mă ținea așa, un fel de rușine. C. PETRESCU, R. DR. 80. DLRLC
    • format_quote reflexiv Și-n genunchi îngenuncheai Și de maica mă rugai. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187. DLRLC
    • format_quote reflexiv învechit regional Încearcă să se roage de iertare. RETEGANUL, P. III 30. DLRLC
    • 1.1. A adresa o invitație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Socrul roagă-n capul mesei să poftească să se pună Nunul mare, mîndrul soare, și pe nună, mîndra lună. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
      • format_quote Ne roagă să nu bem îndată, fiind încă prea înfierbîntați. ALECSANDRI, O. P. 350. DLRLC
    • chat_bubble A ruga (pe cineva) de toți dumnezeii (sau cu Dumnezeu) = a cere foarte insistent un lucru de la cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Harap-Alb începe a-i spune toate cu de-amănuntul și o roagă de toți dumnezeii ca să-i deie ajutor. CREANGĂ, P. 271. DLRLC
      • format_quote Hei, Aniță crîșmăriță, Eu te rog cu dumnezeu, Nu-i spune unde șed eu. ȘEZ. IV 8. DLRLC
    • chat_bubble Te rog (sau rogu-te), formulă de politețe cu care te adresezi cuiva când îi ceri ceva; fii bun, fii amabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Spune-mi, te rog, cât este ceasul. DLRLC
      • format_quote Lasă-mă, rogu-te, să mă duc. ISPIRESCU, L. 14. DLRLC
    • chat_bubble A-și ruga moartea = a-și dori moartea. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A-i ruga (cuiva) moartea = a dori moartea (cuiva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîte flori de pe departe, Toate-mi roagă mie moarte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 189. DLRLC
  • 2. reflexiv în concepțiile / practicile religioase A face o rugăciune, a invoca divinitatea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din cînd în cînd mă gîndeam și la dumnezeu, mă rugam, așa cum fac soldații pe front. SAHIA, N. 79. DLRLC
    • format_quote Se ruga lui dumnezeu cu credință. ISPIRESCU, L. 28. DLRLC
    • format_quote M-oi ruga la Precista. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 60. DLRLC
    • format_quote Puneam cărțile în ghiozdan, ne rugam pentru «minte, învățătură și sănătate, părinți și profesori», ș-o tuleam la poarcă, la arșice și la zmeu. DELAVRANCEA, H. TUD. 43. DLRLC
    • format_quote tranzitiv În suflet ei rugau pe dumnezeu. ISPIRESCU, L. 25. DLRLC
    • chat_bubble A se cu cerul și cu pământul = a se ruga cu o stăruință deosebită. NODEX
      sinonime: implora
  • 3. reflexiv A cere cuiva voia sau îngăduința de a face ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Din zări un tînăr călător, Sosind pe-acolo, s-a rugat să bea din cana lor. COȘBUC, P. I 281. DLRLC
    • chat_bubble Mă rog, formulă întrebuințată ca element incidental, fără legătură cu restul frazei, însemnând uneori „dacă vrei, cum vrei”. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă rog, vorbește din carte, n-ai ce-i face! CARAGIALE, S. 8. DLRLC
      • format_quote Alții cărau, alții durau cirezi, – mă rog, claca dracului era. CREANGĂ, P. 158. DLRLC
      • format_quote Da cine-i, mă rog, turcul ist călare? ALECSANDRI, T. 342. DLRLC
etimologie:

ru, rugisubstantiv feminin

  • 1. Implorare, rugăminte. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vin cu rugă în cuvinte și cu lacrămi în priviri Să mă ierți că voiei tale am ieșit cu-mpotriviri. EFTIMIU, Î. 21. DLRLC
    • format_quote Doi vineți ochi în suflet mă săgeată... Să fie numai o părere oare? Mi s-a părut că-mi povesteau o rugă. IOSIF, P. 19. DLRLC
    • format_quote Ea-l oprește-n loc cu ochii și c-o mult smerită rugă. EMINESCU, O. I 80. DLRLC
  • 2. Rugăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rugăciune
    • format_quote Ruga mea e fără cuvinte Și cîntul, doamne, mi-e fără glas. ARGHEZI, V. 48.x DLRLC
    • format_quote Erau ocări în larma lunaticei orhestre Și rugă arzătoare în tainicul ei zvon. TOPÎRCEANU, B. 38. DLRLC
    • format_quote Te rog soție iubită, fă o rugă umilită pentru suflețelul meu. MARIAN, Î. 21. DLRLC
    • format_quote Precum se urcă tămîia-n sus, Nalță-se ruga-mi pînă la tine. HELIADE, O. I 110. DLRLC
  • 3. regional Cruce, troiță. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Lîngă Rîpița este o rugă, lîngă rugă este o fîntînă. SLAVICI, O. I 68. DLRLC
  • 4. regional Serbarea patronului unei biserici sau mănăstiri;. DLRLC
etimologie:
  • vezi ruga DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.