revendica vt [At: RUSSO, S. 65 / V: (rar) ~vin~, (înv) ~van~ / Pzi: revendic / E: fr revendiquer cf lat revindicare] 1 A-și reclama un drept sau un bun care i se cuvine sau îi aparține și care se află în posesiunea altei persoane Si: (rar) a cere (9), a pretinde. 2 (Înv) A-și asuma (o obligație, o răspundere etc.).

REVENDICA, revendic, vb. I. Tranz. A reclama un drept sau un bun ce ni se cuvine sau ne aparține și care se află în posesia altei persoane. Adunați sub un steag romînesc, ca toate națiunile care revendicau dreptul la o viață națională. GHICA, A. 178. ♦ A cere, a pretinde. Între Grigore și Dumescu se încinse o controversă asupra notei, fiecare revendicînd pentru sine obligația de plată. REBREANU, R. I 42. – Variantă: (învechit) revandica (RUSSO, S. 65) vb. I.

REVENDICA vb. I. tr. A reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ♦ A cere, a pretinde. [P.i. revendic, 3,6 -că. / < fr. revendiquer, cf. lat. vindicare – a chema în judecată].

REVENDICA vb. tr. a reclama un drept, un bun etc. care se cuvine sau aparține cuiva și care se află în posesiunea altcuiva. ◊ a cere, a pretinde. (< fr. revendiquer)

revendica vb. I A-și atribui, a-și asuma (de obicei o crimă, un atentat, răpirea unei persoane etc.) ◊ „Două organizații teroriste diferite au «revendicat» – acesta este termenul încetățenit în vocabularul ziarelor care sunt puse mereu în situația de a relata despre asemenea nemernicii – asasinarea remarcabilului irlandez.” R.lit. 3 V 79 p. 22. ◊ „Până în prezent, cele cinci atentate nu au fost revendicate.” R.l. 21 V 79 p. 6 (din fr. revendiquer; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

A REVENDICA revendic tranz. (drepturi, ceva care i se cuvine sau îi aparține cuiva) A pretinde pe baza prevederilor legii; a reclama; a cere. /<fr. revendiquer

revendicà v. 1. a reclama ceva ce ne aparține și care s’află în mâinile altuia: a revendica posesiunea unui câmp; 2. a lua asupră-și: a revendica o responsabilitate.

revandica v vz revendica

revindica v vz revendica

REVANDICA vb. I v. revendica.

*revéndic, V. revindic.

*revíndic, a -á v. tr. (după fr. revendiquer, din re- și lat. vindicare, a reclama. V. revanșă). Jur. Reclam ceva care a fost al meŭ și care acuma e posedat de altu: Româniĭ revindică Banatu întreg. Cer un drept politic orĭ social: poporu revindică drepturĭ care nu-ĭ folosesc. – Fals revendic.

revendica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. revendic, 2 sg. revendici, 3 revendică; conj. prez. 1 sg. să revendic, 3 să revendice

revendica (a ~) vb., ind. prez. 3 revendică

revendica vb., ind. prez. 1 sg. revendic, 3 sg. și pl. revendică

revendica

revendic.

REVENDICA vb. v. cere.

REVENDICA vb. a cere, a pretinde, a reclama, (înv. și reg.) a striga, (înv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ să i se facă dreptate.)